Decizia civilă nr. 1569/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1569/R/2011
Ședința publică din data de 5 mai 2011
Instanța constituită din:
P.: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr. 48 din 13 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) privind și pe reclamanta intimată O. S. DE C. ȘI P. I. S. în numele membrilor de sindicat indicați prin acțiune, precum și pe pârâții intimați A. N. DE C. ȘI P. I. B. și O. DE C. ȘI P. I. S., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 3 mai 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de (...) pe rolul T. S. sub numărul (...), reclamanta O. S. C. și P. I. S. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul
Administrației și Internelor, A. N. de C. și P. I. și O. de C. și P. I. S., solicitând obligarea pârâtului de rând 3 să plătească reclamanților drepturile salariale restante, reprezentând al 13 - lea salariu aferent anului 2009, prima de P. aferentă anului 2010, cadoul în bani pentru fiecare copil minor al salariatului, conform calculației din tabelul nominal anexat, actualizat cu rata inflației până la data plății efective a acestora și a pârâtelor de rândul 1 și 2 să asigure fondurile necesare pentru plata acestor drepturi salariale în calitatea lor de ordonator principal și respectiv ordonator secundar de credite.
În motivarea acțiunii s-a arătat că aceste drepturi sunt prevăzute în
Contractul Colectiv de M..
Prin întâmpinarea sa, pârâta A. N. de C. și P. I. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât nu are calitatea de angajator și raporturile de muncă ale reclamanților nu au fost încheiate cu ea.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii arătând că plata premiului anual poate fi făcută pe întreaga perioadă a exercițiului bugetar, respectiv până la sfârșitul anului dar numai pentru activitatea desfășurată înanul 2010 și nu și pe anul 2009, întrucât Legea nr. 330/2009 a intrat în vigoare la data de (...), iar în bugetul pe anul 2010 nu au fost aprobate sume cu destinația de premiu anual pentru anul 2009.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că reclamanții au raporturi de muncă cu pârâta de rândul 3, instituție cu personalitate juridică, iar conform art. 3 din Legea nr. 168/1999 pot fi părți în conflictele de muncă salariații și angajatorii.
Singura sa obligație, arată pârâta de rândul 1 este aceea de a repartiza creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, în speță bugetul Agenției Naționale de C. și P. I., obligație care a fost îndeplinită.
Prin precizare de acțiune reclamanta arată că își menține solicitarea cu privire la prima de P., cadoul în bani pentru fiecare copil minor și solicită în plus plata primei de vacanță aferentă anului 2010, toate actualizate cu rata inflației.
Prin întâmpinarea sa pârâta de rândul 3 a solicitat respingerea acțiunii motivând că nu au fost alocate fonduri pentru plata acestor drepturi.
Prin sentința civilă nr. 48 din 13 ianuarie 2011 a T. S. pronunțată în dosarnr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A. N. de C. și P. I. B. și Ministerul Administrației și Internelor B.
A fost admisă acțiunea precizată și a fost obligată pârâta O. de C. și P. I. S., la plata către membri de sindicat semnatari ai acțiunii a primei de P. în cuantum de 800 lei/salariat aferent anului 2010 și a cadoului în bani pentru P. pentru fiecare copil minor al membrilor de sindicat semnatari ai acțiunii în sumă de 250 lei aferent anului 2010 și la prima de vacanță aferentă anului
2010 actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Au fost obligate pârâtele Ministerul Administrației și Internelor și A. N. de
C. și P. I. să facă demersurile pentru alocarea sumelor necesare plății acestor drepturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Legea nr. 329/2009, din (...) privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor cadru cu Comisia Europeană și Fondul
Monetar Internațional, A. N. de C. și P. I. a trecut de la finanțare din venituri proprii la finanțare integrală de la bugetul de stat prin bugetul M. A. și I., devenind în acest fel ordonator secundar de credite.
De asemenea, potrivit art. 7 alin. 2 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M. A. și I. „ministerul administrației și internelor are calitatea de ordonator principal de credite";.
Astfel pârâtele 1 și 2 având calitate de ordonator principal, respectiv ordonator secundar de credite, iar aceasta din urmă este și semnatara
Contractului Colectiv de M. din care decurg drepturile din litigiu, le revine obligația de a solicita, repartiza respectiv de a face demersurile pentru obținerea fondurilor necesare plății bugetelor către instituțiile publice ierarhic inferioare, să fundamenteze bugetul, inclusiv având în vedere drepturile salariale ce au obligația să le achite conform contractelor colective de muncă valabile instituțiilor subordonate.
Tocmai în temeiul legii speciale care reglementează calitatea acestor două pârâte de ordonator principal și secundar de credite, acestea în temeiul art. 282 lit. c, din Codul M. au vocație de a fi părți în prezenta cauză.
În acest sens excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de cele două pârâte a fost nefondată și a fost respinsă.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut următoarele :
M. de sindicat în numele cărora este promovată acțiunea sunt angajați ai pârâtei O. de C. și P. I. S.
Conform art. 79 alin.1 din Contractul Colectiv de M. încheiat în (...) pe durata concediului de odihnă salariații au dreptul la o indemnizație de concediu și la o primă de vacanță, care se vor achita cu cel puțin 5 zile înainte de plecarea în concediu.
Reclamanta solicită plata acestui drept pentru anul 2010.
Conforma art. 6 alin. 1 din Contractul Colectiv de M. încheiat la (...) și înregistrat la M. M. și P. S. f. 75), acest contract a fost încheiat pentru o perioadă de un an, adică valabil până la (...) dată la care devin aplicabile dispozițiile art. 6 alin. 2 din acest contract, în sensul că nici una din părți nu a denunțat contractul, prelungindu-se astfel valabilitatea acestuia până la (...).
Pârâta de rândul 2 se apără prin faptul că nu s-a întreprins nici un demers în vederea prelungirii valabilității Contractului Colectiv de M. sau încheierea unui nou contract astfel că acesta și-a încetat efectele în (...).
Această apărare nu poate fi primită în condițiile în care aplicabile devin prevederile art. 6 alin. 2 din C.C.M în sensul că dacă nici una dintre părți nu a denunțat contractul cu 30 de zile înainte de expirarea acestuia, valabilitatea lui se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni.
De asemenea conforma art. 106 din același contract A. acordă cadouri în bani cu ocazia unor sărbători conform Anexei.
Anexa 2 la contract prevede cadou în bani pentru P. în sumă de 800 lei/salariat și cadou în bani pentru fiecare copil de până la 11 ani al salariatului în sumă de 250 lei/pentru copil.
În aceste condiții, contractul dintre părți având conform art. 969 cod civil caracter obligatoriu între părți, acesta trebuie executat întocmai.
Nu au putut fi avute în vedere apărările că sumele nu au fost incluse în buget, întrucât o asemenea împrejurare nu exonerează pârâtele de obligația stabilită în sarcina lor prin contractele colective de muncă, contracte ce dau naștere la drepturi și obligații în sarcina părților care le-au semnat - reclamantul și pârâta de rândul 3 - și inclusiv în sarcina pârâtelor de rândul 1 și 2 care au obligația de a solicita și de asigura fondurile necesare pentru respectarea tuturor obligațiilor asumate și stabilite în sarcina lor.
Constatând îndeplinite prevederile art. 161 și următoarele Codul muncii, art. 79, 106 alin. 1 din Contractul Colectiv de M. pe anii 2009 - 2010, s-a admis acțiunea conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul MINISTERUL A DMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B. solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a arătat că presupune existența identității între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, calitatea procesuală pasivă.
Citând dispozițiile art. 3 din Legea nr.168/1999 și art. 282 Codul muncii, conchide că în litigiile care au ca obiect conflicte de muncă, calitatea procesuală pasivă aparține angajatorului, persoană fizică sau juridică, pentru și sub autoritatea căreia salariatul prestează muncă, în speță, O. de C. și P. I. S., instituție cu personalitate juridică potrivit prevederilor arte 12 din H.G. nr.
1210/2004
Raportat la dispozițiile art. 7 alin. 2 din O.U.G. nr. 30/2007, subliniază că faptul că în calitate de ordonator principal de credite, repartizeazăinstituțiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru atragerea acesteia în litigiu.
Art. 12 alin. 5 din O.U.G. nr. 30/2007 prevede că ministrul administrației și internelor stabilește prin ordin conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonator de credite, iar potrivit Tabelului cuprinzând unitățile din subordinea ANCPI ai căror șefi au calitatea de ordonatori terțiari de credite din Anexa nr. 4 la O. M. nr. 192/(...) privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M., directorul OCPI S. are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Anexa nr. 15 la același ordin stabilește drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiari de credite din MAI. Conform pct. 2 lit. a, ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef.
Conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul administrației și internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Așadar, stabilirea și plata drepturilor bănești ce revin fiecărui angajat în parte, din cadrul unităților teritoriale sunt în competența exclusivă a conducătorilor acestora, care sunt ordonatori terțiari de credite.
Pe de altă parte, intimata - reclamantă beneficiază în această situație de un titlu executoriu a cărui executare intră sub incidenta prevederilor O. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, situație în care legea reglementează modul de executare a obligațiilor din aceste titluri, nefiind necesară intervenția instanței în sensul stabilirii unor obligații în sarcina ordonatorilor de credite de rang superior.
Nu se justifică obligarea instituției pârâte de a aloca fonduri pentru plata drepturilor bănești în discuție. Astfel, se poate reține, în mod eronat, că instituția pârâtă are obligația de a sta în judecată în toate litigiile în care sunt implicate autoritățile publice subordonate pentru simplul motiv că, față de acestea, are rolul de ordonator principal de credite.
Nu s-a depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate,
Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Practic, în cuprinsul acestuia nu se neagă implicarea recurentului în procesul de asigurare a fondurilor bănești din care se efectuează plata drepturilor de natura celor ce fac obiectul judecății.
Ceea ce este discutat este necesitatea de a se proceda la împrocesuarea ordonatorului principal de credite, care este recurentul, în condițiile în care există reglementată procedura de executare a obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, prin O. nr. 2., iar pe de altă parte, se subliniază că rolul de a stabili și plăti drepturile bănești ce revin fiecărui angajat în parte revine ordonatorilor terțiari de credite.
Raportat la această din urmă chestiune, se constată că prin chiar motivele de recurs, se autodesființează critica formulată, în condițiile în care recurenta indică precis faptul că ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate. Reiese din chiar cererea de recurs deci, prin raportare la citatele prevederi alepct. 2 lit. a din anexa 15 la O. M. nr. 192/(...), că una din condițiile pentru acordarea unor drepturi de natură salarială angajaților OCPI S. este ca acestea să se încadreze în alocațiile bugetare aprobate, or după cum chiar recurentul arată, potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul administrației și internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare. Reiese deci cu claritate calitatea procesuală pasivă a recurentului în a face demersurile necesare pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor litigioase.
Cât privește motivul de recurs referitor la aplicabilitatea O. nr. 2., Curtea observă că acesta este pertinent pentru faza de executare a hotărârii, or în cursul judecății pot fi invocate motive care țin de stabilirea drepturilor, iar nu de punerea în executare a hotărârilor. Raportat la oportunitatea de a împrocesua ordonatorul principal de credite, față de dispozițiile O. nr. 2., se observă faptul că acest act normativ nu exclude, ci chiar face referiri la obligațiile legale ale ordonatorilor principali de credite de a face toate demersurile pentru a asigura în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine creditele bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. Prin urmare, dispoziția de obligare a recurentei de a face demersurile pentru alocarea sumelor necesare plății drepturilor litigioase este în concordanță cu textul de lege invocat chiar de recurent, astfel încât critica bazată pe acesta apare ca nefondată.
Raportat la motivul de recurs privind lipsa calității de angajator a recurentului, se constată că prima instanță nu a pornit de la această premisă
și nici nu a dispus direct obligarea pârâtului recurent la plata drepturilor solicitate, ci, potrivit competențelor acestuia, la efectuarea demersurilor care îi sunt atribuite prin lege în competență pentru alocare fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate.
Având în vedere limitele sesizării instanței de control prin cererea de recurs, constată superfluă cercetarea motivelor ce privesc fondul litigiului.
Văzând dispozițiile art. 312 alin.1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr. 48 din 13 ianuarie 2011 a T. S., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 5 mai 2011.
P., JUDECĂTORI, D. C. G. C. M. I. T.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. M. K.
| ← Decizia civilă nr. 4688/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1261/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
