Decizia nr. 1248/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1248/R/2012
Ședința publică din data de 7 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL C. A. și P. C. A. împotriva sentinței civile nr. 4962 din 7 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. P. C. în numele membrilor de sindicat M. M., M. S., B. M., S. F., D. L., F. L., M. S., M. D. A., P. M., P. Z., R. L., V. V., C. G. și pe pârâta intimată Ș. CU C. I-V. S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat, lipsă fiind reprezentanții pârâților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 ianuarie
2012 și 17 februarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, pentru considerentele invocate prin întâmpinare. F. cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 4962 din 7 noiembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului C. LOCAL AL C. A.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanți prin reprezentant S. L. D. Î. P. C. în contradictoriu cu pârâții Ș. CU C. I-V. S., C. LOCAL AL C. A. și P. C. A.
A fost obligată pârâta Ș. CU C. I-V. S. în calitate de angajator, la calcularea si plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază pentru anii școlari
2007 - 2008, 2008 - 2009 sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective și anume: a) pentru anul scolar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat: M. M., M. S., B. M., S. F., D. L., F. L., M. S., M. D. A., P. M., P. Z., R. L., V. V., C. G. și b) pentru anul scolar 2008 - 2009 pentru membrii de sindicat: M. M., M. S., B. M., S. F., D. L., F. L., P. M., M. D. A., P. Z., R. L., M. S., V. V., C. G.
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL C. A. și P. C. A. să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând cu precădere excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții C. LOCAL AL M. G. si P. M. G. tribunalul a respins-o, reținând ca potrivit prevederilor art. 28 din HG nr. 2192/2004 C. Local este cel care stabilește cuantumul fondurilor alocate fiecărei unități de învățământ pe baza de indicatori iar in temeiul art. 23 din același act normativ finanțarea complementara se efectuează in funcție de necesitatule de cheltuieli ale unităților de învățământ preuniversitar de stat, pe baza documentelor justificative. De asemenea, potrivit prevederilor art. 63 alin 3 lit. b din L. nr.
215/2001 primarul întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local.
Pe fondul cauzei, analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
În perioada anilor școlari 2007-2008 respectiv 2008-2009 reclamanții au fost angajați ai pârâților, după cum sunt detaliate perioadele concrete prin tabelele emise de parat si depus in probațiune la filele 28,30 dosar.
Potrivit art. 59 alin. 3 din C. C. de M. U. la nivel național pe anii 2007-
2010, „. contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, înraport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, s ă se pl ăte asc ă ș i o pr imă de v ac anț ă ";, iar prin dispozițiile art. 37 lit. g din C. C. de M. încheiate la N. de R. Î. pe perioada vizată prin prezenta cerere de chemare în judecată (anii școlari 2006-2009), în acest domeniu s-a convenit ca personalul din învățământ să beneficieze și de „o primă de vacanță din venituri proprii";, care urma să se acorde odată cu indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu (art. 29 alin. 4).
Raportat la prevederile art. 8 alin 1, 3 și 4 și art. 12 alin. 1 din L. nr.
130/1996, ținând seama și de principiile care stau la baza raporturilor de muncă, rezultă că salariații bugetari pot negocia, prin contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Salarizarea personalului didactic este reglementată prin L. nr. 1. care, prin art. 48 statuează că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în sporuri și alte drepturi salariale suplimentare. Potrivit alin. 2 al art. 48 din L. nr. 1., drepturile salariale suplimentare al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii. Apoi, potrivit art. 50 alin. 12, „personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzută de lege și de contractul colectiv de muncă"; iar potrivit prevederilor art. 146 din aceeași lege, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică în totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de muncă";.
Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale mai sus citate rezultă că personalul didactic are dreptul de a negocia prin contracte colective de muncă acele drepturi salariale suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
În CCM la nivel de ramură de învățământ 2005-2006, părțile au inserat clauza potrivit căreia angajatul „are dreptul la o prima de vacanță din venituri proprii";. Conform prevederilor art. 170 alin. 3 din L. învățământului nr. 84/1995, "Instituțiile și unitățile de învățământ pot beneficia și de alte surse de venituri dobândite în condițiile legii: venituri proprii, subvenții, donații, sponsorizări și taxe de la persoane juridice și fizice";.
Or, clauzele CCM evocate trebuie interpretate având în vedere prevederile art.977-985 Cod civil. A., rezultă fără îndoială că acordarea primei de vacanță reprezintă o obligație contractuală iar nu o facultate a angajatorului .De altfel, însăși modalitatea în care părțile au înțeles să formuleze clauza reclamată exclude ipoteza afectării obligației de modalitatea condiției. A., părțile nu au menționat „plata primei de vacanță se va face dacă se obțin venituri proprii"; ci
„plata primei de vacanță se face din venituri proprii";, înțelegând, așadar, să indice sursa de finanțare a acestor cheltuieli. Pentru exemplificare, o situație similară se întâlnește în contractele colective de muncă încheiate la nivel S. cu privire la ajutorul pentru Ziua feroviarului.
Necuprinderea în fondul de salarii inclus în bugetul de venituri și cheltuieli supus aprobării a fondului necesar acordării primei de vacanță s-a făcut din culpa pârâtei de rând 1 iar aceasta nu se poate prevala de propria culpă pentru a justifica neexecutarea obligațiilor asumate prin C. C. de M..
A condiționa plata primelor de vacanță (ca, de altfel, a oricăror drepturi salariale) de existența veniturilor angajatorului și a lăsa la latitudinea angajatorului cuprinderea acestor sume în buget este de natură a scoate raporturile de muncă din matca lor firească și a deschide calea abuzului.
În privința mențiunilor cuprinse în CCM unic județean la nivel de ramură învățământ 2007-2008 precum și în CCM unic județean la nivel de ramură învățământ 2008-2009, prelungit pana la (...), conform cărora „prima se acordăodată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului, conform O.U.G. nr.146/2007";, această trimitere nu impietează asupra existenței dreptului la prima de vacanță, aceasta neavând decât scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a primei. De altfel, admițând că acest criteriu de cuantificare nu mai este valabil urmare a suspendării O.U.G. nr. 146/2007 prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, mai rămâne un criteriu de cuantificare, prevăzut de aceleași părți, respectiv ";un salariu de bază al angajatului";.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâții C. LOCAL A. și P. C. A.solicitând casarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a recurenților, iar pe fond respingerea petitului 2 al acțiunii privind obligarea pârâților la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești.
În motivare recurenții consideră hotărârea pronunțata de instanța de fond parțial nelegala, in ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de recurenți si in ceea ce privește soluția de admitere a petitului 2 al acțiunii, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct. 5, 8 si 9 Cod proc.civ.
În cauza este incident motivul de casare prevăzut de art.304 pct.5 Cod proc.civ. întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat prin D. hotărârii atacate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de P. comunei A.
De asemenea sunt incidente motivele de modificare a hotărârii prevăzute de art. 304 pct. 8 si 9 Cod pr. civ., pentru următoarele motive:
În mod nelegal instanța de fond a respins lipsei calitatii procesuale pasive a recurenților, trebuind admisa si in mod nelegal a admis petitul acțiunii introductive de instanța.
Așa după cum retine expres și instanța fondului, în conformitate cu prevederile art. 37 lit. g din C. colective de munca încheiate la N. de R. Î. pe perioada 2006-2009 părțile au convenit ca personalul din învățământ sa beneficieze si de "o prima de vacanta din venituri proprii". Așadar cu privire la acest drept salarial suplimentar stabilit prin C. C. de munca la nivel de ramura, părțile au înțeles sa indice expres sursa de finanțare.
În același sens retine și instanța de fond ca din modul de redactare a acestei clauze rezulta ca părțile au înțeles sa indice sursa de finanțare a acestor cheltuieli.
Recurenții nu au calitatea de angajator al cadrelor didactice indicate în acțiune și nu sunt semnatari ai Contractelor colective de munca invocate. Așa după cum rezulta expres din C. colective de munca depuse la dosar, semnatar al Contractelor colective de munca la nivel de ramura învățământ este M. E., C. si Tineretului si semnatar al Contractelor colective de munca la nivelul J. C. este Inspectoratul Școlar al J. C.. Prin urmare, nu poate fi pusa in discuție o răspundere contractuala a C.ui Local A. sau a P.ui comunei A.
Cadrele didactice nu sunt si nu pot fi angajate ale consiliilor locale, ele sunt angajate ale unităților de învățământ din cadrul M.ui E., C. și Tineretului.
Instanța de fond retine de asemenea in mod incomplet si nelegal prevederile art.23 si 28 din H.G.nr.2192/2004 care prevăd in integralitatea lor, așa cum prevăd si disp.art.167 din L. nr.84/1995, ca alocarea fondurilor necesare pentru plata personalului didactic se face de la nivel central, din bugetul de stat, către județe, apoi de la nivel de județ către consiliile locale de către C. J. S. așadar fonduri repartizate din bugetul de stat, C. local stabilind doar cat din aceste sume se repartizează fiecărei unități de învățământ.
Este vădit nelegala punerea in sarcina C.ui Local si a P.ui a obligației de alocare, din bugetul local, a unor drepturi acordate contractual de angajatorul M. E., C. și I., care are si mijloacele legale de a asigura alocarea fondurilor pentru plata acestor drepturi.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat.
În drept invocă disp.art.299 și urm. Cod pr.civ., L. nr. 84/1995, HG nr.
2192/2004, prevederile Contractelor C. de munca invocate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având învedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ. nu poate fi primit, întrucât, chiar dacă prin dispozitivul hotărârii atacate nu se face referire expresă la soluția pronunțată de instanța de fond în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. C. A., aceasta rezultă explicit din considerentele hotărârii în care se arată în mod explicit motivele care au creat convingerea instanței pentru pronunțarea soluției de respingere a acestei excepții.
Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Curtea reține că, întrucât dispozițiile art. 50 alin. 12 din L. nr. 1., în vigoare în perioada pentru care se solicită în cauză drepturi bănești, prevăd că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, art. 157 alin. 2 din Codul muncii, referitor la stabilirea prin lege a sistemului de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice, nu poate exclude stabilirea prin contractele colective de muncă a unor prime de vacanță în favoarea personalului didactic.
Potrivit art. 146 din aceeași lege, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii";.
Prin dispozițiile art. 59 alin. 3 din C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 și 2007-2010 s-a statuat că prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Așadar, contractele colective de muncă la nivel național aplicabile în perioada de referință prevăd posibilitatea acordării prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior a unei prime de vacanță, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității.
C. C. de M. la N. de R. Î. pentru anii 2005-2006 stabilește că prima de vacanță se acordă din veniturile proprii ale unității de învățământ.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din C. colectiv unic la nivel de ramură învățământ, acesta produce efecte față de toți salariații din învățământ.
La data de (...) a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a J. C. C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009, prelungit până la (...), care la art. 36 lit. g prevede că personalul din învățământ beneficiază de o „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr. 146/2007";.
Potrivit art. 25 alin.3 L. 130/1996, contractele colective de munca se aplică de la data înregistrării la D., sau la o dată ulterioară în măsura în care părțile își manifestă voința în acest sens.
Prin urmare, Curtea apreciază că pentru anii școlari 2007-2008 și 2008-
2009 membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt îndreptățiți la plata primei de concediu, în temeiul dispozițiilor art. 36 lit. g din C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009, care nu mai condiționează plata acesteia de existența veniturilor proprii ale unităților școlare.
Se reține ca fiind fondată cererea de obligare a C. Local al C. A. și P. C. A. la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari
2007-2008 și 2008-2009 pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant.
A., potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 lit. d din legea nr. 215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform dispozițiilor art. 63 alin. 4 lit. a din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform prevederilor art. 16 din HG nr. 2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 33 din HG nr. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui E. și C. și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit. c a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propunerilor acesteia, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Ca atare sunt nefondate motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ..
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL A. și P. C. A. împotriva sentinței civile nr. 4962 din 7 noiembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 martie 2012.
PREȘED.TE JUDECATORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond:M.F.B.
| ← Decizia nr. 2278/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1448/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
