Decizia nr. 1448/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1448/R/2012
Ședința publică din data de 23 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTOR. I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta recurentă B. F. G. împotriva sentinței civile nr. 4871 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) privind și pe pârâta intimată S. U. SRL V., având ca obiect despăgubire.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierile ședințelor publice din data de 13 martie 2012 și 20 martie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sălaj în data de 28 iunie 2011, reclamanta B. F.-G. a solicitat obligarea pârâtei S. S. la plata sumei de
14.400 reprezentând despăgubiri și la plata cheltuielilor de judecate.
În motivare a arătat că a fost angajata pârâtei până la data de (...). De la data încetării raportului de muncă ar fi trebuit să beneficieze de șomaj, însă, datorită faptului că pârâta nu a făcut viramentele către A. S., drepturile aferente nu i-au fost acordate decât din data de 10 martie 2010.
Așadar, cu toate că avea stagiul complet de cotizare pentru a beneficia de indemnizație de șomaj și ulterior de indemnizație de creștere a copilului în cuantum de 600 lei, pe o perioadă de 24 de luni, datorită culpei pârâtei nu a putut beneficia de aceste drepturi.
În drept a invocat art. 283 alin.1, lit.c rap. la art. 270 C.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei arătând că, prin sentința civilă nr. 5710/(...), irevocabilă în urma respingerii recursului, instanța de judecată a reținut culpa exclusivă a pârâtei pentru situația ivită, S. S. îndeplinindu-și în termen toate obligațiile care îi reveneau urmare a încetării raporturilor de muncă cu reclamanta.
Raportat la cuantumul despăgubirilor solicitate, pârâta arată că acesta nu este dovedit sub nici o formă și nici nu rezultă din cuprinsul acțiunii modalitatea în care reclamanta a înțeles să le stabilească.
În drept a invocat dispozițiile art. 115 C.Proc.Civ.
Prin sentința civilă nr. 4871 din (...) a T. S. pronunțată în dosar nr. (...), afost respinsă ca nefondată acțiunea.
A fost respinsă cererea reclamantei formulată pentru obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta B. F. G. a fost angajată cu contract individual de muncă la pârâta S. U. S. până la data de 29 ianuarie 2010, dată la care a fost concediată în baza art. 65 alin.1 C.
Reclamanta susține că nu a beneficiat de ajutorul de șomaj și ulterior de indemnizația de maternitate datorită atitudinii culpabile a pârâtei care nu a făcut viramentele către A. S..
În ședința publică din 26 septembrie 2011, reclamanta a arătat că prejudiciul încercat se datorează necomunicării de către pârâtă a anexei 14 care face dovada efectuării viramentelor către A..
Cu privire la efectuarea viramentelor, instanța a constatat că din adeverința nr. 1544/(...) rezultă că în data de 22 februarie 2010 s-a înregistrat declarația lunară aferentă lunii ianuarie 2010, privind evidența nominală a asiguraților și obligațiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru șomaj.
În ceea ce privește comunicarea acestei anexe nr. 14 către reclamantă în vederea valorificării dreptului la ajutor de șomaj, instanța a constatat că prin sentința civilă nr. 5710/(...) a T. S. s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei formulată împotriva pârâtei S. U. S., A. J. pentru ocuparea Forței de M. S. și I. T. de M. S. privind acordarea dreptului de șomaj și înscrierea acestor mențiuni în cartea de muncă.
Primul petit al acțiunii constă în obligarea pârâtei S. U. S. la depunerea dovezii datate de înmânare a carnetului său de muncă și a anexei nr. 14, cu ocazia încetării raportului de muncă din data de 29 ianuarie 2010.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta nu a beneficiat de
șomaj datorită propriei culpe, iar prin decizia civilă nr. 1. a C. de A. C., prin care s-a respins recursul reclamantei s-a reținut, cu privire la înmânarea anexei nr. 14, că reclamanta nu a probat faptul că anterior ar fi solicitat în scris eliberarea actelor necesare la agenția de șomaj.
Instanța de control a statuat, prin hotărâre irevocabilă că nu s-a putut reține o culpă în sarcina pârâtei reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 38 alin.1 lit.a și alin.2 din Legea nr. 7. conforma cărora, indemnizația de șomaj se acordă la cerere de la data încetării raporturilor de muncă, dacă cererea este înregistrată la agenția pentru ocuparea forței de muncă, în termen de 30 de zile de la această dată.
S-a constatat pasivitatea reclamantei care nu a depus în termenul de
30 de zile cererea la agenția pentru ocuparea forței de muncă, chiar dacă ar fi întâmpinat un refuz la înregistrarea cererii motivat de lipsa tuturor actelor doveditoare.
În prezenta cauză, reclamanta a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtei pentru prejudiciul încercat ca urmare a neexecutării culpabile a obligației de a-i comunica anexa 14, odată cu încetarea raporturilor de muncă.
Cu putere de lucru judecat, însă, s-a statuat că nu se poate reține vinovăția pârâtei în legătură cu acordarea ajutorului de șomaj doar din data formulării cererii, 10 martie 2010, iar lipsa vinovăției atrage după sine și lipsa legăturii de cauzalitate dintre fapta pârâtei și prejudiciul încercat de reclamantă.
Unul dintre efectele puterii de lucru judecat este acela că partea care a pierdut procesul, nu mai poate pune în discuție dreptul său într-un alt litigiu.
Nu s-a invocat, în prezenta cauză autoritatea de lucru judecat care reprezintă doar un efect al puterii lucrului judecat, respectiv exclusivitatea, neregăsindu-se în cele două acțiuni tripla identitate de părți, obiect și cauză.
În lipsa culpei și a legăturii de cauzalitate, nu se poate antrena răspunderea civilă, cu atât mai mult cu cât răspunderea pentru fapta proprie este o răspundere subiectivă.
Constatarea lipsei vinovăției pârâtei cu privire la ajutorul de șomaj atrage reținerea absenței culpei și cu privire la dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului. Conform art. 1 din O.U.G. nr. 148/2005 prevede că acest din urmă drept este condiționat de dovada realizării de venituri în perioada de
12 luni anterioare datei nașterii copilului, în această perioadă putând fi inclusă și perioada în care persoanele au beneficiat de indemnizație de șomaj.
Reclamantei i-a încetat contractul de muncă încheiat cu pârâta în data de 29 ianuarie 2010, pârâta a comunicat reclamantei carnetul său de muncă în data de 18 februarie 2010, iar reclamanta a depus cerere la agenția pentru ocuparea forței de muncă în data de 10 martie 2010, după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 38 din Legea nr. 7..
În aceste condiții, a beneficiat de ajutor de șomaj doar de la data cererii, conform aliniatului 3 al art. 38, la data nașterii minorei, 21 septembrie 2010, nefiind îndeplinită condiția realizării de venituri impozabile
(inclusiv indemnizația de șomaj) timp de 12 luni anterioare nașterii.
Pentru aceste motive, văzând și dispozițiile art. 269 C.Muncii, instanța a respins ca nefondată acțiunea.
Întrucât pârâta nu a căzut în pretențiuni, văzând dispozițiile art. 274
C.Proc.Civ., instanța a respins cererea pentru plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat, în esență, că ar fi trebuit să beneficieze de șomaj începând cu data de (...), însă datorită faptului că angajatorul nu a făcut viramentele către A. S., drepturile aferente nu i-au fost acordate decât din data de (...), având astfel o perioadă de 1 lună și 10 zile libere în carnetul de muncă. De asemenea, angajatorul nu i-a comunicat în acest sens Anexa nr.14 pentru a putea depune documentația necesară la A. S. în vederea acordării indemnizației de șomaj de care avea dreptul să beneficieze conform legii, având îndeplinit stagiul legal de cotizare.
A. S. solicită, în vederea acordării indemnizației de șomaj, depunerea carbetului de muncă și a A. nr.14, respectiv dovada virării contribuțiilor pentru fondul de șomaj de către angajator. Nedepunerea documentației complete în termen de 30 de zile de încetarea raporturilor de muncă, atrage acordarea indemnizației de șomaj doar de la data depunerii actelor, rămânând astfel „neacoperită"; o perioadă de 30 de zile.
În concret, depunerea actelor s-a făcut cu o întârziere de 40 de zile
(raporturile de muncă au încetat la data de (...), iar cererea s-a depus în data de (...)) datorită exclusiv culpei angajatorului.
Astfel, deși avea stagiul complet de cotizare pentru a beneficia de indemnizație de șomaj și ulterior de indemnizație de creștere a copilului în cuantum de 600 RON, pe o perioadă de 24 luni, datorită culpei angajatorului nu a putut beneficia de acest drepturi, menționând că în data de (...) a născut-o pe minora B. A.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 12 ianuarie 2012 pârâta asolicitat că se constate că recursul este nul ca motivat, iar pe fond, respingerea ca neîntemeiat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat, în esență, că recurenta nu face decât să reitereze conținutul acțiunii, neaducând nici o critică sentinței pronunțate.
Simplul fapt al expunerii din nou a acțiunii cu motivele sale fără a critica pentru nelegalitate ori netemeinicie hotărârea atacată nu poate săreprezinte în accepțiunea legiuitorului, o motivare a nemulțumirii recurentei vizavi de sentința pronunțată pe fond. T. de drept a rămas același ca și cel din acțiune, fără a fi indicate deloc nici unul din motivele prevăzute în art.304
C.pr.civ., iar dispozițiile art.3041 C.pr.civ. nu sunt incidente în cauză. E. invocată doctrină a Înaltei Curți de C. și Justiție care prin decizia nr.1604 din (...) statuează că „pârâta nu și-a motivat, în drept, recursul și a invocat, în fapt, aspecte vizând ne temeinicia pe fond, care nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 C.pr.civ., și fără a face referire la conținutul hotărârii atacate, ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului declarat";. Pe fond, arată că sentința este temeinică și legală, instanța de fond reținând în mod corect apărările formulare de către pârâtă în fața acesteia, respectiv că instanțele de judecată s-au mai pronunțat cu privire la modalitatea în care raporturile de muncă au încetat între părți. Sunt reluate considerentele sentinței, subliniindu-se că prin sentința civilă nr. 5710 pronunțată la (...) în dosar nr. (...), Tribunalul Sălaj a respins acțiunea recurentei promovată și împotriva pârâtei prin care a solicitat obligarea acesteia să depună dovada datei înmânării carnetului de muncă și a anexei 14 către reclamantă cu ocazia încetării raporturilor de muncă din (...), obligarea A.J.O.F.M. S. la acordarea drepturilor de șomaj începând cu data de (...) precum și obligarea I.T.M. S. la înscrierea în carnetul de muncă al reclamantei a perioadei de șomaj începând cu (...). Recurenta a motivat poziția sa prin aceea că nu i-au fost acordare drepturile privind indemnizația de șomaj datorită atitudinii culpabile a subscrisei S. U. S. unde aceasta a fost angajată până la data de (...) constând în faptul că angajatorul nu a restituit carnetul de muncă în termen de 30 de zile de la data de mai sus și nu a comunicat în termen anexa 14 privind dovada plății contribuțiilor către A.J.O.F.M. S.. Sentința civilă indicată mai sus a devenit irevocabilă prin respingerea la data de (...) de către Curtea de A. C.-N. a recursului formulat de către B. F. G. menținându-se sentința care a reținut culpa exclusivă a recurentei pentru situația ivită, S. U. S. îndeplinindu-și în termen toate obligațiile care îi reveneau urmare a încetării raporturilor de muncă cu B. F. Ulterior, recurenta a introdus o nouă acțiune pe rolul T. S. prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 14.400 lei cu titlu despăgubiri ca urmare a neîndeplinirii culpabile a obligațiilor legale de efectuare a viramentelor către A.J.O.F.M. cu ocazia încetării raporturilor de muncă. Acțiunea a fost în mod corect respinsă ca neîntemeiată deoarece anterior s-a stabilit de către instanță faptul că intimata nu are nici o culpă, dimpotrivă culpa aparține în exclusivitate recurentei pentru imposibilitatea de a-și încasa ajutorul de șomaj. Mai mult, cuantumul despăgubirilor solicitate nu a fost dovedite prin nici un mijloc de probă și nici nu a rezultat din cuprinsul acțiunii modalitatea în care recurenta a înțeles să le stabilească la această sumă. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele: Recursul este întemeiat și urmează a fi admis ca atare, cu majoritate de voturi, cu consecința modificării sentinței și a admiterii în parte a acțiunii. Nu poate fi reținută excepția nulității recursului ca nemotivat, invocată de intimată, întrucât deși, așa cum arată intimata pârâtă, motivele de recurs reprezintă practic o reiterare a motivelor acțiunii, din moment ce acțiunea a fost respinsă, se constituie totodată într-o critică a sentinței, implicit. Considerentele din motivarea recursului au legătură cu cauza, astfel încât se poate face o corelație între aceste motive de recurs - petitele acțiunii -considerentele primei instanțe, situație în care considerarea recursului ca nemotivat ar apărea ca excesivă. Pe fond, se reține că în dezlegarea cauzei, chestiunea esențială este stabilirea dacă statuările făcute cu ocazia soluționării dosarului nr. (...) de către instanțe, au valențe obligatorii în soluționarea cauzei prezente, prin considerarea acestora ca intrând în efectul negativ al autorității de lucru judecat, ca și chestiuni care nu mai pot fi dezlegate prin acest efect. Astfel, litigiul înregistrat pe rolul instanțelor sub numărul (...) a avut ca petite: obligarea S. U. la a depune dovada datei înmânării carnetului de muncă și a anexei 14 către reclamantă, cu ocazia încetării raportului de muncă, obligarea pârâtei A. J. pentru Ocuparea Forței de M. S. la acordarea drepturilor de șomaj în favoarea reclamantei cu începere de la data de (...), respectiv obligarea pârâtului ITM S. la înscrierea în carnetul de muncă al reclamantei a perioadei de șomaj cu începere de la data de (...). În soluționarea acestei cauze, în recurs, prin decizia nr. 1., s-a reținut că „Susținerea reclamantei, potrivit căreia nu a putut intra în posesia carnetului de muncă din culpa fostului angajator SC U. SRL și că acesta ar fi fost motivul depunerii cu întârziere a cereri sale, este nefondată, deoarece pârâta a primit carnetul de muncă încă din data de (...), așa cum rezultă din dovada de predare de la fila 61 din dosarul de fond. Recurenta a susținut că societatea pârâtă nu ia înmânat anexa 14 cuprinzând contribuțiile la bugetul asigurărilor de șomaj, însă reclamanta nu a probat faptul că anterior ar fi solicitat în scris eliberarea actelor necesare la agenția de șomaj, astfel încât nu se poate reține o culpă în favoarea acestei pârâte";. Aceste dezlegări vizează culpa societății pentru nedepunerea documentației vizând acordarea indemnizației de șomaj, la timp, de către reclamantă, în vederea obținerii indemnizației de șomaj imediat după încetarea raporturilor sale de muncă. Or, văzând petitele acțiunii din acel dosar, care nu au vizat obligarea pârâtei SC U. SRL la plata de despăgubiri raportat la nedepunerea actelor necesare acordării imediate a indemnizației de șomaj către reclamantă (în raport de un astfel de prezumtiv petit, s-ar fi justificat dezlegări cu privire la culpa societății pentru nedepunerea la timp a dosarului de șomaj), aceste dezlegări reprezintă, conform doctrinei, motive supraabundente. Spre deosebire de motivele (considerentele) decisive, care constituie fundamentul hotărârii și participă la autoritatea de lucru judecat a hotărârii, motivele supraabundente, ce nu justifică soluția, nu pot fi opuse într-un alt litigiu cu autoritate de lucru judecat, având, conform doctrinei, valoarea unor prezumții relative. Obiectul prezentei cauze îl constituie petitul de despăgubiri formulat în contradictoriu cu fostul angajator, raportat la omisiunea acestuia de a comunica în timp util anexa 14, necesară pentru completarea documentației necesare la A. J. pentru Ocuparea Forței de M. în vederea acordării indemnizației de șomaj cu începere de la data încetării raporturilor de muncă. Se constată că, potrivit art. 38 din Legea nr. 7. privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, „(1) Indemnizația de șomaj se acordă persoanelor prevăzute la art. 17, la cerere, după caz, de la data: a) încetării raporturilor de muncă; (…) (2) Indemnizația de șomaj se acordă de la data prevăzută la alin. (1), dacă cererea este înregistrată la agenția pentru ocuparea forței de muncă, în termen de 30 de zile de la această dată. (3) Dacă cererea este înregistrată după expirarea termenului de 30 de zile, dar nu mai târziu de 12 luni de la data prevăzută la alin. (1), indemnizația de șomaj se acordă începând cu data înregistrării cererii";. Constatându-se că reclamanta nu s-a încadrat în termenul astfel stipulat de lege, acordarea indemnizației de șomaj s-a făcut în cazul său cu data înregistrării cererii, anume, (...). Pentru acest motiv, nu a putut beneficia de indemnizația pentru creșterea copilului, întrucât una din condițiile stipulate prin art. 1 alin. 1 și 2 lit. b) din O.U.G. nr. 18/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului este ca beneficiarul acestei indemnizații să fi realizat în ultimul an anterior datei nașterii copilului, timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit, cele 12 luni putând fi constituite integral și din perioadele în care persoanele vizate au beneficiat de indemnizație de șomaj, stabilită conform legii. Or, se afirmă culpa angajatorului pentru neasigurarea la timp a tuturor documentelor necesare pentru întocmirea la timp a dosarului de șomaj, culpă care se repercutează și asupra imposibilității legale în care s-a aflat reclamanta de a beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului său, născut la data de 21 septembrie 2010. Curtea, cu majoritate de opinii, reține o culpă comună sub acest aspect, a reclamantei și a pârâtei, în condițiile în care art. 18 din Normele metodologice de aplicare a L. nr. 7. privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă stipulează: „(1) În vederea certificării stagiilor de cotizare și a stabilirii dreptului la indemnizație de șomaj, angajatorii au obligația, odată cu înmâ narea carnetului de muncă, de a elibera persoanelor cărora le încetează raporturile de muncă sau de serviciu o adeverință din care să rezulte baza lunară de calcul prevăzută la art. 14, pentru fiecare lună, din ultimele 12 luni, înainte de data încetării r aporturilor de muncă sau de se rviciu , pentru care aceștia le-au reținut și virat la bugetulasigurărilor pentru șomaj contribuția individuală prevăzută la art. 27 din lege și au plătit contribuția datorată de angajator prevăzută la art. 26 din lege, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 26, precum și, după caz, următoarele: a) dacă înregistrează debite la bugetul asigurărilor pentru șomaj; b) perioada pentru care nu s-au plătit contribuțiile la bugetul asigurărilor pentru șomaj și suma aferentă acestei perioade; c) dacă se regăsesc în una dintre situațiile prevăzute la art. 34 alin. (2) din lege";. Reiese deci că este culpa angajatorului de a nu fi eliberat, odată cu înmânarea carnetului de muncă (ce a avut loc la (...), conform, dovezii întocmite cu această ocazie, fila 61 din dosarul nr. (...) al T. S.) adeverința din care să rezulte baza lunară de calcul a contribuțiilor la bugetul asigurărilor pentru șomaj. Deși textul legii nu stipulează, reiese printr-o interpretare logică și teleologică a textului că scopul instituirii acestei obligații în sarcina angajatorului a fost de a pune la îndemâna angajatului căruia i-a încetat contractul individual de muncă un instrument necesar la întocmirea dosarului de șomaj, situație în care, în mod evident, obligația de a elibera această adeverință trebuie complinită anterior expirării termenului pentru depunerea dosarului la A., în timp util, pentru a permite fostului angajat să se încadreze în termenul de 30 de zile stipulat de lege. Această adeverință a fost întocmită de către pârâtă abia la data de (...) (fila 7 dosar fond), fiind evident că a putut fi comunicată reclamantei abia lasau ulterior acestei date, fără a se fi produs probe la dosar în ce privește data exactă a comunicării. Constatându-se astfel încălcarea dispozițiilor imperative ale textului art. 18 din Normele metodologice de aplicare a L. nr. 7., se constată culpa pârâtei raportat la neeliberarea în termenul legal a adeverinței, cu repercusiuni asupra neacordării în favoarea reclamantei a indemnizației pentru creșterea copilului. Pentru a fi beneficiat de indemnizație de șomaj de la data încetării raporturilor de muncă (29 ianuarie 2010), se constată că în raport de normele legale invocate în cele ce preced, depunerea dosarului pentru acordarea acestei indemnizații trebuia făcută cel mai târziu la (...). Constatând coincidența acestor date și faptul că nu există probe la dosar cu privire la momentul exact al comunicării adeverinței către reclamantă, se constată totodată și culpa reclamantei, care nu a dovedit motivele pentru care nu a depus în aceeași zi, la (...), documentația pentru acordarea indemnizației de șomaj, pentru a se încadra în termenul stipulat de art. 38 alin. 2 din Legea nr. 7.. De altfel, după cum rezultă din delegările făcute prin decizia civilă nr. 1., culpa reclamantei rezidă și din aceea că nu a contracarat atitudinea pasivă a societății printr-o atitudine activă din partea sa (prin formularea unor cereri în scris către societate) în condițiile în care era prima interesată în eliberarea actelor în termen util. Ca atare, se constată, cu majoritate de opinii, că acțiunea trebuia admisă în parte și să se acorde despăgubiri, reprezentând jumătate din indemnizația pentru creșterea copilului, datorată pentru perioada în care reclamanta nu s-a aflat în concediu medical, din cei doi ani pentru care i s-ar fi cuvenit această indemnizație (deci pentru perioada 22 noiembrie 2010-21 septembrie 2012, întrucât în perioada 20 iulie 2010 - 22 noiembrie 2010 a beneficiat de concediu medical pre și post natal, conform adeverinței depuse la fila 3 dosar fond). Suma de 6600 lei reprezintă jumătate din prejudiciul total aferent acestei perioade, calculat prin înmulțirea indemnizației lunare de 600 lei cu numărul de 22 luni. În drept, se reține incidența art. 253 Codul muncii, raportat la art. 3041 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ. PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE L., D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamanta B. F. G. împotriva sentinței civile nr. 4871 din (...) a T. S. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că admite în partea acțiunea formulată de reclamanta B. F. G. în contradictoriu cu pârâta SC U. SRL și în consecință obligă pârâta la plata sumei de 6600 lei cu titlu de despăgubiri în favoarea reclamantei. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 23 martie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G.-L. T., I. T. D. C. G.cu opinia separată, în sensul respingerii recursului ca nefondat N. N. GREFIER, Red.I.T./S.M. 2 ex./(...) Jud.fond. P. A. R. Cu opinia separată a doamnei judecător G.-L. T., în sensul respingerii recursului ca nefondat. Motivarea opiniei separate Prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. (...) al T. S. reclamanta B. F. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC U. SRL, obligarea acesteia să depună dovada datei înmânării carnetului de muncă și a anexei 14, cu ocazia încetării raporturilor de muncă din data de (...). În cererea respectivă reclamanta a susținut că nu a putut beneficia de indemnizație de șomaj începând cu data de (...) ca urmare a faptului că angajatorul nu și-a îndeplinit obligația legală de comunicare în termen a carnetului de muncă și a anexei 14 care atestă contribuțiile către A.. În soluționarea acestei cereri, prin sentința civilă nr. 5710/(...), irevocabilă prin decizia civilă nr. 1., s-a reținut cu putere de lucru judecat că pârâta SC U. SRL a predat reclamantei carnetul de muncă la data de (...), deci înăuntrul termenului de 30 de zile de la data concedierii, reținându-se totodată faptul că reclamanta nu a beneficiat de șomaj datorită propriei sale culpe. Chiar dacă prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului sus menționat reclamanta nu a formulat un capăt de cerere prin care să fi solicitat obligarea pârâtei SC U. SRL la plata de despăgubiri în raport de pretinsa neîndeplinire de către aceasta a obligației legale de comunicare în termen a carnetului de muncă și a adeverinței care atestă contribuțiile către bugetul asigurărilor de șomaj, este evident că finalitatea urmărită de reclamantă prin cererile formulate împotriva acestei pârâte a fost aceea de a se stabili culpa pârâtei pentru neîndeplinirea obligațiilor menționate, considerând reclamanta că, urmare a stabilirii acestei culpe, s-ar fi putut dispune obligarea pârâtei A. S. la acordarea indemnizației de șomaj începând cu data încetării raporturilor de muncă. Așadar, apreciez că nu se poate considera ca inutilă soluționării acelei cauze statuarea din decizia civilă nr. 1. cu privire la lipsa culpei societății pârâte în raport de situația invocată de reclamantă privind data înmânării către aceasta a adeverinței care atestă contribuțiile la bugetul asigurărilor de șomaj. În consecință, consider că în mod corect a reținut instanța de fond faptul că în litigiul anterior s-a statuat cu putere de lucru judecat în sensul că pârâta nu este culpabilă pentru faptul că reclamantei i s-a acordat indemnizația de șomaj doar de la data de 10 martie 2010 și drept urmare, nus-ar putea reține culpa pârâtei nici cu privire la faptul că reclamanta nu a beneficiat de indemnizația pentru creșterea copilului. Chiar dacă nu s-ar considera statuările respective din decizia civilă nr. 1. ca impunându-se cu putere de lucru judecat în litigiul de față, apreciez că în cauză, în raport de probele administrate, nu se poate reține o faptă culpabilă a pârâtei în raport de care să se poată angaja răspunderea patrimonială a acesteia pentru prejudiciul pretins de către reclamantă. Astfel, potrivit opiniei majoritare, fapta cauzatoare de prejudiciu reținută în sarcina pârâtei a fost aceea de a nu fi eliberat reclamantei, odată cu înmânarea carnetului de muncă, adeverința care atestă contribuțiile la bugetul asigurărilor de șomaj, conform prevederilor art. 18 din Normele metodologice de aplicare a L. nr. 7.. Astfel cum rezultă din înscrisurile din dosarul anexat reclamanta a solicitat înscrierea în evidența A. S. în vederea medierii pentru ocuparea unui loc de muncă la data de (...), la aceeași dată reclamanta depunând și cererea pentru acordarea indemnizației de șomaj înregistrată sub nr. 335/(...). Într-adevăr fostul angajator al reclamantei a emis adeverința prevăzută în anexa 14 din Legea nr. 7. la data de (...), iar în cauză nu s-a făcut dovada certă a datei la care această adeverință a fost înmânată reclamantei. E. de observat însă că reclamanta nu a făcut nicio precizare cu privire la data la care i-a fost înmânată adeverința respectivă de către angajator, ci a înțeles doar să invoce faptul că angajatorul nu i-a înmânat în termenul legal adeverința și carnetul de muncă, susținerile acesteia privind nerestituirea carnetului de muncă în termen de 30 de zile de la data încetării raporturilor de muncă dovedindu-se nereale. Așadar, constatând că angajatorul a emis acea adeverință în termenul de 30 de zile de la încetarea raporturilor de muncă, chiar dacă în ultima zi a acestui termen și neputându-se reține cu certitudine înmânarea acesteia către reclamantă la o dată ulterioară, apreciez că nu se poate reține o culpă a pârâtei pentru nedepunerea de către reclamantă a cererii pentru acordarea indemnizației de șomaj în termenul de 30 de zile de la data încetării raporturilor de muncă. E. de observat în acest sens și faptul că reclamanta nu a făcut nicio dovadă a efectuării vreunui demers în sensul depunerii cererii pentru acordarea indemnizației de șomaj în termen de 30 de zile de la data încetării raporturilor de muncă la A. J. pentru Ocuparea Forței de M. și că i s-ar fi refuzat primirea cererii respective pentru motivul că nu ar fi anexat toate documentele prevăzute de lege. E. evident că, în raport de faptul că angajatorul a predat reclamantei carnetul de muncă la data de (...), aceasta putea depune cererea pentru acordarea indemnizației de șomaj ulterior acestei date și avea posibilitatea completării documentației și cu adeverința privind contribuțiile la bugetul asigurărilor de șomaj în termenul legal, astfel încât dreptul său la indemnizația de șomaj ar fi fost recunoscut începând cu data încetării raporturilor de muncă. Consider că în cauză este relevant și faptul că reclamanta nu a făcut nici dovada că a solicitat fostului angajator eliberarea adeverinței respective, un asemenea demers fiind util mai ales pentru a înștiința pârâta cu privire la intenția reclamantei de a beneficia de indemnizație de șomaj întrucât, în situația în care, ulterior încetării raporturilor de muncă cu pârâta, reclamanta și-ar fi găsit un alt loc de muncă, este evident că eliberarea adeverinței menționate ar fi fost lipsită de utilitate pentru aceasta. Pe de altă parte, apreciez ca fiind relevantă în sensul înlăturării culpei societății pârâte pentru neeliberarea adeverinței respective odată cu înmânarea carnetului de muncă, apărarea acesteia formulată în dosarul nr. (...) în sensul că a emis adeverința nr. 1544/(...) după achitarea contribuției la bugetul asigurărilor pentru șomaj aferente lunii ianuarie 2010. Cum termenul pentru achitarea contribuției la bugetul asigurărilor pentru șomaj era data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care era datorată, iar din adeverința nr. 1544/(...) emisă de SC U. SRL rezultă că societatea a achitat contribuția datorată pentru luna ianuarie 2010 la data de (...), este evident că doar ulterior acestei date pârâta putut elibera adeverința prevăzută de art. 18 din Normele metodologice de aplicare a L. nr. 7.. Ori, în raport de faptul că zilele de 27 și 28 februarie 2010 au fost zile în care nu s-a lucrat (sâmbătă și duminică), se constată că angajatorul a emis adeverința în cauză la două zile după virarea contribuției datorate pentru luna ianuarie, iar acest aspect, coroborat cu faptul că la data de (...) reclamanta încă mai putea depune cererea pentru acordarea indemnizației de șomaj cu încadrarea în termenul prevăzut de art. 38 alin. 2 din Legea nr. 7., consider că este de natură a conduce la înlăturarea integrală răspunderii pârâtei pentru prejudiciul pretins de reclamantă. Pentru aceste considerente apreciez că acțiunea formulată de reclamanta B. F. G. este neîntemeiată, astfel că se impunea respingerea ca nefondat a recursului declarat de aceasta. Judecător, G.-L. T.
| ← Decizia nr. 1248/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Sentința nr. 95/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
