Decizia nr. 261/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 261/R/2012
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. R. împotriva sentinței civile nr. 4621 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe pârâții intimați C. LOCAL C. și D. DE A. S. ȘI M. C., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta recurentă personal, lipsind reprezentanții intimaților.
Procedura de citare este realizată .
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care reclamanta solicită cuvântul în susținerea recursului.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, recalcularea salariului său sau măcar a formulei de calcul, raportat la lege și la situația sa particulară având în vedere că are studii superioare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin acțiunea formulată de reclamanta B. R. în contradictoriu cu pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. și D. DE A. S. ȘI M. C., s-a solicitat să constate că Decizia nr. 444/(...) este nelegală având în vedere că nu face aplicarea Legii nr.
285/2010 și că salariul calculat este foarte mic comparativ cu faptul că persoana asistată - fiica sa, suferă de schizofrenie nediferențiată, boală care necesită o supraveghere permanentă a acesteia și o muncă dificilă și obositoare pentru a o alimenta și a-i face toaleta și tratamentul zilnic.
Reclamanta arată că formula de calcul a salariului este greșită, în realitate salariul trebuind să fie de 936 lei.
Pârâta a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii, arătând că a fost angajată în temeiul Legii nr. 448/2006, având încheiat un contract individual de muncă și având un salariu de 705 lei lunar.
Apoi în temeiul Legii nr. 118/2010, salariul reclamantei a fost diminuat cu
25%, rezultând un salariu de 529 lei lunar, dar drepturile acordate au fost de
600 lei. Prin decizia nr. 444/(...) s-a procedat la reîncadrarea reclamantei în clasa de salarizare 19, gradația 2, în funcția de asistent personal, conform prevederilor Legii nr. 284/2010 și în baza Legii nr. 285/2010 și a Ordinului nr.
77/2011 salariul calculat pentru reclamantă a fost de 608 lei, dar s-a dispus ca drepturile salariale ale acesteia să fie 670 lei lunar, respectiv salariul minim brut pe țară.
Prin sentința civilă nr. 4621 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este asistent personal al fiicei sale Cioplea A. D., având încheiat contractul individual de muncă nr. 22571/(...) și un salariu de bază lunar brut de 705 lei.
Instanța a reținut că în temeiul Legii nr. 118/2010 - privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar - salariul reclamantei a fost diminuat cu 25%, rezultând un salariu de 529 lei lunar, dar salariul acordat a fost de 600 lei. Această valoare a salariului a fost acordată în temeiul art. 1 alin.(2) din respectivul act normativ, care prevăd ca în situația în care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei.
Prin Decizia nr. 444/(...) pârâta a procedat la reîncadrarea reclamantei în clasa de salarizare 19, gradația 2, în funcția de asistent personal, conform prevederilor Legii nr. 284/2010 iar în baza Legii nr. 285/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și a Ordinului nr.
77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor
Legii nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, salariul calculat pentru reclamantă a fost de 608 lei, dar s-a dispus ca drepturile salariale ale reclamantei să fie 670 lei lunar, respectiv salariul minim brut pe țară.
Conform art.1 alin.1 și 2 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri în vederea restabiliri echilibrului bugetar „se diminuează cu 25% cuantumul brut al salariilor, soldelor și indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporurile, indemnizații și alte drepturi cuvenite personalului bugetar; în situația în care prin aplicarea prevederilor alin.1 rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, suma acordată este de
600 lei";.
Potrivit art. 162 alin.3 din Codul Muncii sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
În baza acestei prerogative statul, prin instituțiile sale, poate stabili și diferenția indemnizațiile și salariile de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar. În acest sens legiuitorul este în drept să instituie modalități de salarizare în funcție de categoriile de personal și de importanța socială a muncii, tratamentul juridic diferențiat, stabilit de legiuitor nereprezentând acordarea unor privilegii ori instituirea unor discriminări.
Curtea Constituțională s-a pronunțat, prin D. nr.1655/(...) și nr.1657/(...), asupra excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și asupra dispozițiilor Legii bugetului de stat pe anul 2011, acestea două din urmă cuprinzând ample referiri la L. nr.118/2010, excepții care au fost respinse.
Pentru a dispune astfel, instanța de contencios constituțional a reținut că statul are deplină legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, beneficii și alte adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare.
Curtea Constituțională a stabilit că prin această reglementare, respectiv L. nr.118/2010, nu s-au încălcat prevederile art.16,art. 41 alin.2 și alin.5, art. 1 alin.4 și art.53 din Constituția României deoarece, dreptul la muncă fiind un drept complex care include și un drept la salariu, este reglementat de legiuitor acesta stabilind limitele și condițiile în care personalul plătit din fonduri publice poate beneficia de sporuri, prime sau alte stimulente care se adaugă la salariul de bază.
Acest act normativ nu a permanentizat diminuarea temporară a drepturilor salariale avute anterior intrării sale în vigoare și măsurile luate au fost justificate pe temeiul art.53 din Constituția României întrucât, noțiunea de securitate națională nu implică numai securitatea militară ci are și o componentă economică și socială.
Pe de altă parte este prerogativa legiuitorului stabilirea modalității de realizare a procesului de revenire etapizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul avut anterior diminuării cu 25%,care va decide în funcție de situația economică și financiară a țării. Pentru anul 2011, legiuitorul a reglementat o revenire cu 15% față de reducerea salarială cu 25%,aprobată prin L. nr.118/2010.
Apoi indiferent de natura dreptului prevăzut de lege, este necesar ca acordarea acestuia să se facă cu respectarea egalității cetățenilor în drepturi, respectiv al creării unui tratament identic pentru persoane aflate în situații egale.
Cu toate acestea, chiar dacă Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea unei legi, acest fapt nu împiedică instanța investită să cerceteze dacă aplicarea acestei legi la o situație determinată este de natură să producă efecte contrare, C.i Europene a D. O..
După cum se cunoaște Curtea Constituțională verifică conformitatea legii cu prevederile Constituției României, fără a se pronunța asupra interpretării sau aplicării concrete a acesteia. La rândul său Curtea E. a D. O.(C.E.D.O.) nu verifică compatibilitatea în abstract a unei legi cu C. ci se pronunță cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea acesteia la o anumită situație de fapt.
Curtea E. a D. O. (C.E.D.O.), verifică gravitatea măsurii, caracterul discriminatoriu al măsurii și efectele particulare ale acestei măsuri în cazul concret cu care a fost investită.
În practica acestei instanțe au fost pronunțate mai multe hotărâri cu privire stabilirea drepturile salariale ale angajaților, plata acestora și ingerința statului în reglementarea acestor drepturi.
Astfel, prin art. 1 alin.1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., s-a prevăzut că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condiții prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. La alin. 2 din aceeași dispoziție se arată că dispozițiile de la alin.1 nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau amenzilor.
În jurisprudența Curții Europene a D. O.(C.E.D.O.) s-a statuat că noțiunea de „. înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică , astfel încât dreptul la un salariu poate fi asimilat unui drept de proprietate , iar salariul, unui bun proprietate privată.
Dreptul ocrotit de art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O. nu este în orice caz un drept absolut, aceasta însemnând că el poate comporta anumite limitări de către stat, care are, sub acest aspect o largă marjă de apreciere.
Pentru a se verifica dacă reducerea drepturilor salariale ale reclamantei corespunde limitărilor prevăzute de C. trebuie avute în vedere următoareleaspecte: ingerința să fie prevăzute de lege, să existe un scop legitim pentru luarea măsurii de recalculare a drepturilor salariale și să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere pentru utilizarea lui.
Astfel, prin H. în cauzele Vilho Eskelinen vs.Finlanda din 19 din 04.2007,
Kechko vs.Ucraina din (...) și Lelas vs.Croația din (...) s-a stabilit că există o distincție esențială între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată.
De asemenea, s-a arătat că, C. nu conferă dreptul să primești un salariu într-un anumit cuantum, o creanță putând fi considerată o valoare patrimonială, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, doar dacă are o bază suficientă în dreptul intern (ex.prin jurisprudența stabilită de către instanțele de judecată ). Apoi, este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat și drept urmare acesta poate introduce, suspenda sau anula plata unor sporuri făcând modificările legislative necesare.
În acest context reducerea temporară a drepturilor salariale ale reclamantei cu 25%, în temeiul art.1 alin.1 și 2 din L. nr.118/2010, nu poate fi considerată o încălcare a dreptului de proprietate, iar lipsa unei despăgubiri nu conduce eo ipso la încălcarea art.1 al Protocolului nr. 1 deoarece, așa cum am arătat mai sus, statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în domeniul salarizării, mai ales într-o perioadă de criză economică în vederea reducerii deficitului bugetar.
Ca atare în spețele anterior menționate Curtea a reținut că nu este vorba de o privare de proprietate analiza făcându-se doar cu privire la ingerințele statului asupra drepturilor salariale anterior stabilite.
Pe de altă parte Hotărârea în cauza Mureșanu vs. România din (...) și
Hotărârea în cauza Aurelia P.a vs. România din (...) nu pot constitui un precedent în situația actuală întrucât, în aceste cazuri exista un titlu executoriu, o hotărâre judecătorească prin care autoritățile române erau obligate la plata unor creanțe de natură salariale dar au refuzat executarea acesteia. Așadar, nu a fost vorba de a se diminua, prin lege, drepturile salariale stabilite prin C. I. de M. și actele adiționale la acesta, ori prin C. C. de M..
Față de cele ce preced, având în vedere faptul că pârâta de rândul 2 a procedat în mod legal, stabilind conform legii drepturile salariale ale reclamantei, cuantumul acestora fiind direct impuse de lege, instanța a respins, în temeiul art.269 și următoarele din Codul muncii coroborat cu prevederile art. 208 și următoarele din L. nr.62/2011, acțiunea formulată de reclamanta B. R. în contradictoriu cu pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. și D. DE A. S. ȘI M. C..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitândmodificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și al anulării deciziei nr. 444 din
(...).
În motivarea recursului se arată că i-au fost încălcate unele drepturi salariale pe care L. cadru nr.284/2010 și L. nr. 285/2010 le prevede, lege în baza căruia a fost emisă decizia nr. 444/(...).
Consideră ca funcția de asistent personal pentru un bolnav cu schizofrenie nediferențială necesită un salariu mult mai mare, dacă s-ar ține cont de prevederile speciale existente în lege.
Boala este avansată și se înrăutățește pe zi ce trece, nu mai răspunde la tratamente, este agresivă, halucinează, nu își recunoaște mama.
Consideră că salariul de 510 lei pe lună este foarte mic având în vedere dificultatea acestei munci și multitudinea de particularități care intervin. Dacăstatul poate diferenția salariul de bază al salariaților așa cum prevede Codul muncii, de ce nu o face?
Arată că are un program prelungit de 24 ore din 24, munca fiind practic neîntreruptă.
Consideră că îi sunt încălcate drepturile omului, nefiindu-i acordare drepturile salariale suplimentare, sporul de noapte, sporuri de ore suplimentare, sporuri de stres.
Subliniază ca lezionară situația creată prin acordarea diminuată a drepturilor salariale și pentru anul viitor, deși măsurile de diminuare a salariului trebuia să fie temporare.
De asemenea, dacă prin art. 1 alin. 1 din Protocolul 1 al C.i Europene a D.
O. s-a prevăzut dreptul la respectarea bunurilor iar dreptul la un salariu poate fi asimilat unui drept de proprietate, chiar dacă acesta poate comporta anumite limitări de stat cu o largă marjă de apreciere, consideră că ar trebui să se verifice mai amănunțit dacă reducerea drepturilor sale salariale întrunește întrutotul prevederile acestor legi și să i se acorde toate drepturile prevăzute de lege.
Art. 269 din Codul Muncii și art. 208 din L. nr. 62/2011 nu constituie o bază pentru motivarea respingerii acțiunii formulate de aceasta.
Prima instanță menționează în ședința din (...) că recurenta ar fi precizat că a formulat contestație împotriva deciziei 444/2011 și a înregistrat-o la tribunal și nu la pârât, precizare care a fost înțeleasă greșit, deoarece aceasta susține că a menționat depunerea contestației la primărie, iar răspunsul dat de aceasta a fost înregistrat la tribunal.
De asemenea, arată că în decizia de salarizarea este trecută în clasa de salarizare 19, gradație 2, dar având studii superioare, consideră că ar fi trebuit să fie trecut pe decizie gradul.
Dacă salariul ar fi fost calculat conform formulei de calcul din lege ar fi trebuit să fie mai mare, prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare de 1,56 cu valoarea de referință de 600 lei rezultând un salariu de bază de 936 lei, mult mai mare prin adăugarea sporurilor.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 24 ianuarie 2012 pârâta D. DE A. S. ȘI M. C. a solicitat respingerea ca nefondată a recursului și menținerea catemeinică și legală a sentinței..
În motivare pârâta a arătat că instanța de fond a făcut o apreciere corectă a probelor administrate și a aplicat corect legea, ținând cont că pârâta a procedat în mod legal, stabilind conform legii drepturile salariale ale reclamantei, cuantumul acestora fiind direct impuse de lege.
În fapt, reclamanta solicită în mod eronat instanței să constate nelegalitatea Deciziei nr.444 din data de (...), sub aspectul neaplicării corespunzătoare a prevederilor Legii nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice și a neaplicării Legii nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis ca atare, cu consecința casării sentinței și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Obiectul acțiunii îl constituie contestarea măsurii dispuse în rezolvarea contestației reclamantei împotriva deciziei nr. 444/(...), prin actul nr. 804/(...).
Deși face o serie de dezlegări aplicabile și în cazul reclamantei, referitoare la reîncadrarea acesteia în baza prevederilor Legii nr. 284/2010 și 285/2010, la diminuarea drepturilor salariale în aplicarea Legii nr. 118/2010, cu considerații inclusiv asupra constituționalității acestor măsuri și a conformității acestora cu exigențele C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sentința nu cuprinde cercetarea fondului cauzei, în sensul că lasă necercetatătemeinicia petitelor cu care a fost investită din perspectiva criticilor punctuale aduse de reclamantă referitor la modul de salarizare.
Astfel, din lectura cererii introductive de instanță, se constată faptul că reclamanta invocă dreptul la acordarea sporului pentru suprasolicitare neuropsihică în condiții de muncă deosebite, programul de 24 de ore pe zi, neacordarea concediului de odihnă pe ultimii 6 ani, rezultatul eronat al înmulțirii coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare cu valoarea de referință, conform art. 10 din L. nr. 284/2010, neluarea în considerare a salariului brut ca incluzând pe lângă salariul de bază sporurile, indemnizațiile, compensațiile etc., conform art. 12 din L. nr. 284/2010, neprecizarea gradului său, care raportat la studiile superioare pe care le are, ar trebui să atragă un salariu mai mare, neaplicarea art. 3, 7, 9, 13, 14, 17, 20, 30 din L. nr. 284/2010.
Practic, la nici una din aceste critici aduse modului de stabilire a drepturilor salariale ale reclamantei nu s-a răspuns de către prima instnață, omițându-se în acest fel a se cerceta fondul cauzei. Considerentele sentinței nu sunt adecvate cauzei cererii, ci reprezintă fie redarea situației de fapt, fie adevăruri general valabile care însă nu conduc la dezlegarea pricinii, astfel încât urmează a se admite recursul, cu consecința casării sentinței, față de dispozițiile art. 312 alin. 1, 3 și 5 C.proc.civ., și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru soluționarea pe fond a pricinii, raportat la obiectul și cauza acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta B. R. împotriva sentinței civile nr.
4621 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o casează în tot și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 24 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. C. G. G.-L. T. I. T.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.E. B.
| ← Decizia nr. 2916/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3849/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
