Decizia nr. 2916/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2916/R/2012
Ședința publică din data de 13 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele C. N. DE C. F. C. SA B. și C. C. SA S. C. CF C. împotriva sentinței civile nr. 3146 din 22 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată S. L. C. F. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 8 iunie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. (...), S. L. C. F. C., în numele și pentru membrii de sindicat: P. R. C., A. B. A., P. N., U. T., L. I., A. L., S. Z., C. N., M. I., P. M., T. N., B. G., G. M. S., T. S. G., N. I., N. I. F., R. V., D. S. V., S. I. A., P. I., S. D. I., S. L. R., M. V., V. C., B. P., D. B., C. M. G., B. E. C., P. D., M. S., N. L., C. V., G. A., T. G.,a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. N. DE C. F. „. SA și R. C. C., obligarea pârâților să plătească reclamanților pentru anii 2007, 2008 și 2009 câte un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflației la data plății, ajutorul material pentru Z. feroviarului, P. și C. 2009 și valoarea bonurilor de masă neeliberate în luna februarie 2009 în baza art. 1 din L. nr. 142/1998.
În motivarea cererii, s-a arătat că drepturile salariale solicitate sunt prevăzute în art. 38 din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii, art. 32 din Contractul colectiv de muncă de la nivel de unitate, art. 65 din CCM, art. 77 din CCM, iar pârâtele nu și-au îndeplinit obligațiile de a le plăti.
Pârâtele au solicitat respingerea acțiunii.
Prin decizia nr. 772/2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție, ca urmare a conflictului negativ de competență ivit în cauză, s-a stabilit competența desoluționare a pricinii în favoarea T.ui C. S-a avut în vedere că, potrivit art.28 din L. nr. 62/2011, organizația sindicală are legitimare procesuală activă, astfel că la stabilirea competenței teritoriale se va avea în vedere sediul organizației sindicale, iar nu domiciliul membrilor de sindicat.
S-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3146/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis înparte acțiunea formulată de către S. L. C. F. C., în numele și pentru membrii de sindicat: P. R. C., A. B. A., P. N., U. T., L. I., A. L., S. Z., C. N., M. I., P. M., T. N., B. G., G. M. S., T. S. G., N. I., N. I. F., R. V., D. S. V., S. I. A., P. I., S. D. I., S. L. R., M. V., V. C., B. P., D. B., C. M. G., B. E. C., P. D., M. S., N. L., C. V., G. A., T. G., în contradictoriu cu pârâții: C. N. DE C. F. „. SA și R. C. C.
Au fost obligați pârâții să achite membrilor de sindicat, pentru anii 2007,
2008 și 2009, câte un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Au fost obligați pârâții să plătească tuturor reclamanților ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de „. F., P. și C. pentru anul 2009, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare.
A fost respinsă cererea privind plata contravalorii bonurilor de masă neeliberate din luna februarie 2009.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 32 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei si valabil inclusiv în anii 2007-2009, „pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
Potrivit art. 33 alin.1 din același contract, criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din anexa nr. 6, respectiv: neaplicarea sancțiunii retrogradării în funcție, desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, trecerii în altă muncă; inexistența unor absente nemotivate mai mult de o zi, respectiv o tură; neaplicarea repetată sau cumulată a sancțiunilor reducerii salariului de bază si sau a indemnizației de conducere, neaplicarea reducerii salariului de bază pe o durată de 1-3 luni.
Potrivit art. 69 lit.b din contractul colectiv, salariații pârâților primesc de
Z. C. o premiere stabilită de C. de administratie cu consultarea delegatilor alesi ai sindicatelor, cel putin la nivelul clasei I de salarizare.
Potrivit art. 236 alin.4 din Codul Muncii, contractele colective muncă au forță obligatorie, constituind legea părților, iar conform art. 243 alin.2 din Codul Muncii, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care sunt vinovate de aceasta.
Dreptul instituit de art. 69 lit.b din contractul colectiv este un drept pur si simplu, astfel că acordarea sa nu este condiționată de producerea unui eveniment viitor și incert. În lipsa unui calcul efectuat de C. de administratie cu consultarea reprezentanților sindicatelor, acest drept salarial se acordă într-un cuantum minim, anume prevăzut în contractul colectiv de muncă (clasa I de salarizare).
Prin urmare, s-a reținut că pârâtele aveau obligația să plătească reclamanților și intervenientului drepturile salariale prevăzute de art. 32 și 69 lit.b din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate..
Pârâtele nu au făcut dovada că membrii de sindicat reprezentați ar fi fost sancționați disciplinar și astfel nu ar fi fost întrunite criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar, prevăzute de A. nr. 6 la contract.
Potrivit art. 62 din Contractul colectiv de muncă pentru anii 2007 - 2008 încheiat la nivelul pârâtei, cu ocazia sărbătorilor de P. și C., se acordă salariațilorun ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare. A. nivel îl are
și ajutorul acordat de Z. F.
Instanța de fond a constatat că plata ajutorului de P. și C., precum și plata ajutorului acordat de ziua F. nu este condiționată de desfășurarea ori finalizarea vreunei negocieri, nefiind o obligația stipulată sub condiție suspensivă, fiind deci o obligație pură și simplă, neafectată de modalități. A., suma care trebuie acordată, fiind deci stabilită imperativ, se situează cel puțin la nivelul clasei I de salarizare. Prin urmare, în lipsa negocierii, suma se acordă în cuantumul său minim deoarece printr-o eventuală negociere nu s-a reușit creșterea cuantumul acestei sume peste nivelul minim stabilit de către părți. P. societății în anul de referință este irelevant pentru existența și executarea obligației.
Pârâtele nu și-au îndeplinit obligația de a plăti aceste sume de bani angajaților, astfel încât s-a constatat că apărările pârâtelor sunt neîntemeiate.
Prin urmare, pentru anii 2006, 2007 și 2008 se aplică acest contract colectiv de muncă la nivel de unitate.
În privința anului 2009, prima instanță a constatat că este aplicabil Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 - 2008, prelungit și pentru anul 2009 prin actul adițional, prin extinderea valabilității sale pe o durată de 4 ani. A., potrivit art. 71 pct. 1 și 2 din acest contract, salariații unităților cărora li se aplică contractul beneficiază de un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare cu ocazia sărbătorilor de P. și C., precum și de o astfel de sumă la nivelul clasei I de salarizare, cu prilejul Zilei F.
S-a mai reținut că acest contract la nivel de ramură îi este aplicabil pârâtei și este obligatoriu pentru aceasta, iar modificarea art. 65 al CCM de la nivelul C. C. SA în sensul că în anul 2009 nu se acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de P., C. și Z. F. nu are niciun efect juridic deoarece acest contract colectiv încheiat la un nivel inferior celui de la nivelul ramurii de activitate nu poate contraveni acestuia din urmă, astfel că orice prevedere contrară contractului colectiv de la nivelul ramurii rămâne fără niciun efect.
S-a constatat ca fiind neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea unor tichete de masă întrucât acest drept este prevăzut în art.77 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2007 - 2008 încheiat la nivelul pârâtei, modificat prin actele adiționale, ca fiind un beneficiu acordat în condițiile prevăzute de lege, iar acordarea tichetelor de masă nu este imperativă, potrivit legii, fiind o posibilitate, iar nu o obligație a angajatorului (art. 1 al. 1 din L. nr. 142/1998), iar partenerii sociali nu au convenit în mod concret asupra acordării tichetelor de masă pentru luna februarie 2009.
În ceea ce privește termenul de prescripție al dreptului la acțiune, s-a reținut că acesta este termenul de trei ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul muncii întrucât sumele de bani solicitate prin acțiune au natura drepturilor salariale, astfel cum s-a stabilit și în dosarul nr. (...) al T.ui C. din cadrul căruia cererea a fost disjunsă. Așadar, nu este aplicabil termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e) din Codul muncii. Acțiunea a fost înregistrată în data de (...), sub nr. inițial (...), în cadrul termenului de prescripție extinctivă a dreptului la acțiune.
În consecință, s-a constatat că pârâtele nu și-au îndeplinit obligațiile care le reveneau în temeiul contractelor colective de muncă mai sus menționate, în baza art. 236 al. 1 din C. muncii, art.40 al. 2 lit. c) din C. muncii, instanța a admis în parte acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. N. DE C. F. C. SA B. ȘI
C. N. DE C. F. C. SA - S. C. CF C.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinicăpentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a acordat reclamanților salariul suplimentar pe anii 2007, 2008 si 2009, deși acesta nu a putut fi plătit întrucât s-ar fi depășit fondul de salarii prevăzut in bugetul de venituri si cheltuieli al C. C. SA .
Prin OUG nr.79/2001 privind întărirea disciplinei economico - financiare si alte dispoziții cu caracter financiar, aprobata cu modificări prin L. nr. 5., cu completările ulterioare, s-au stabilit masuri pentru nerespectarea obiectivelor stabilite agenților economici monitorizați, privind fondul de salarii si numărul mediu de angajați.
S-a mai arătat că C. C. SA a fost si este agent economic monitorizat in sensul prevederilor art.1 din OUG nr. 79/2001 fiind companie naționala la care statul este acționar majoritar. In conformitate cu prevederile art.11 alin. (3) din O.U.G. nr. 79/2001 au fost emise mai multe hotărâri de guvern care cuprindeau listele agenților economici monitorizați, C. C. SA, (inclusiv sucursalele sale) fiind monitorizata încă de la început si este in continuare in lista cu operatorii economici care se încadrează in prevederile art. 11 alin.(3) din OUG 79/2001.
Chiar si OUG nr. 79/2008, care a abrogat OUG 79/2001, stabilește la art.6 ca "M., Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, organele administrației publice centrale sau ale administrației publice locale, după caz, prezintă spre consultare sindicatelor de ramura bugetele de venituri si cheltuieli ale operatorilor economici "" iar la art.7 (1) prevede ca "fundamentarea fondului de salarii anual, prevăzut in bugetul de venituri si cheltuieli al operatorilor economici, se va face pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut lunar, care nu va putea fi mai mare de 6. indicele de creștere a productivității muncii, calculat in unități valorice comparabile sau in unități fizice, după caz."
De asemenea, se mai arată că, prin H. nr. 1. si H. 5. s-a prevăzut pentru agenții economici monitorizați fondul de salarii si numărul mediu de personal, precum si reducerile efective de personal, defalcate pe trimestre, la nivelul fiecărui minister si autoritate publica centrala. Plafoanele trimestriale referitoare la fondul de salarii si la numărul mediu de personal reprezintă limite maxime, iar valorile referitoare la reducerea efectiva de personal reprezintă limite minime.
În același scop, recurenții arată că s-a prevăzut ca drepturile salariale ocazionale prevăzute în contractele colective de muncă sau, după caz în contractele individuale de muncă, încheiate la nivelul agenților economici monitorizați, reprezentând prima de vacanță, prima acordată cu ocazia sărbătorilor de P., prima acordată cu ocazia zilei festive a unităților și altele de această natură, denumite bonusuri, se vor plăti astfel încât, cumulat de la începutul fiecărui an să reprezinte pe primele trimestre ale anilor respectivi cel mult 65 % și, respectiv, cel mult 35 %, în trimestrul IV, din suma anuală corespunzătoare bonusurilor cuprinse în fondul de salarii aprobate. Totodată, pentru a exista garanția că nu va fi depășit fondul de salarii s-a stabilit ca în fiecare trimestru, agenții economici monitorizați vor reține o sumă reprezentând
4% din fondul de salarii aferent trimestrului respectiv, care se va utiliza numai cu avizul ministerului, sau, după caz, al conducătorului autorității publice centrale.
S-a mai susținut că obligația angajatorului de a achita contravaloare sumelor pretinse de reclamant apare ca o obligație imposibil de executat. C. economice din ultimii patru ani creează recurenților un dezechilibru de asemenea gravitate încât îi situează intr-o postura economica foarte dificila, chiar falimentara.
Referitor la pretențiile reclamanților privind plata ajutorului material aferent sărbătorilor de P., C. si Z. F. pentru anul 2009, s-a arătat că acestea sunt total neîntemeiate si nejustificate.
Recurenții mai susțin că pentru anul 2009 obligația C. C. SA de a plăti ajutorul material aferent sărbătorilor de P. C. si Z. F. nu exista, întrucât, potrivit prevederilor art.65 ultimul aliniat din CCM nr.(...) pe anul 2009-2010, "in anul
2009 nu se acorda ajutoare materiale cu ocazia sărbătorilor de P., C. si Z. F. ".
Se consideră că acest motiv este de ordine publica astfel ca instanta nu poate trece peste voința părților decât prin încălcarea principiului forței obligatorii a convenției, principiu statuat prin dispozițiile art.1270 C.civ.
În drept, se invocă dispozițiile Codului Muncii, Legii nr.168/1999, O.U.G. nr.79/2001, H.G nr. 5., H. nr.1/2007, contractelor colective de munca aplicabile, Codului civil si Codului de procedura civila.
Analizând recursul formulat de pârâta C. N. DE C. F. „. S. și C. C. S.- S. " C. R.
DE E., Î. ȘI R. CF "., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale și convenționale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin motivele de recurs se contestă legalitatea modalității în care s-a dat efect unor contracte colective de muncă în condițiile în care societatea angajatoare este o societate cu unic acționar statul român, aflată sub autoritatea M.ui Transporturilor și Infrastructurii și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor O.U.G. nr.79/2008, înregistrând pierderi și astfel, aflându-se în imposibilitate de a-și executa obligațiile contractuale.
Sunt necontestate prin motivele de recurs temeiurile contractuale ale acordării salariului suplimentar pentru perioada stabilită prin sentință.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
În conformitate cu dispozițiilor art. 7 alin. 2 din L. 130/1996 și art. 236 din
Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât reclamantul era îndreptățit la plata drepturilor salariale, inclusiv a salariului suplimentar în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă.
Având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile O.U.G. nr. 79/2008 și cele ale H. nr.1712/2008 invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni, nu pot prezenta relevanță în speță.
Se mai reține că aspectele invocate de către recurente prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
În consecință, în mod corect prima instanță a obligat recurenții la plata salariului suplimentar pentru anii 2007, 2008, și 2009, către salariații care au fost angajații societății în acel an, proporțional cu perioada lucrată, în temeiul art.30 și 31 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și a anexei nr.6 la acest contract.
În ceea ce privește premiile cu ocazia Zilei feroviarului, a primei de P. și a primei de C. pe anul 2009, s-a reținut că acestea au fără îndoială natura juridică a unui drept salarial. Concluzia potrivit căreia această primă ar fi un „ajutor social"; nu poate fi primită, aceasta nefiind fundamentată de nicio prevedere a contractului colectiv de muncă.
Se reține că aceste prime se cuvin reclamanților pentru anul 2009, în temeiul art.71 din Contractul Colectiv de M. la nivel de G. de U. din Transportul
Feroviar, astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr.370/(...) înregistrat la M., având în vedere faptul că potrivit art. 133 lit.b) din legea nr.62/2011, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți angajații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
În consecință, în mod corect prima instanță a reținut că reclamanții și intervenientul, care au fost salariații pârâtei la data la care aceste adaosuri la salariu trebuiau plătite, sunt îndreptățiți la plata acestor drepturi bănești aferente anilor 2009.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. N. DE C. F. „. S. și C. C. S.- S. " C. R. DE E., Î. ȘI R. CF " C. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele C. N. DE C. F. C. SA B. și C. N. DE C. F. C. SA-S. " C. R. DE E., Î. ȘI R. CF " C. împotriva sentinței civile nr. 3146 din 22 martie 2012 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
GREFIER
G. C.
Red./dact. CM
2 ex./(...) Jud.fond: I.P.
| ← Decizia nr. 4406/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 261/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
