Decizia nr. 1636/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)*
DECIZIA CIVILĂ Nr.1636/R/2012
Ședința din data de 9 aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: D. G.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. M. împotriva sentinței civile nr. 5146 din 14 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), precum și recursul declarat de pârâtul I. Ș. J. C. privind și pe pârâții Ș. „. O. T., C. LOCAL T. și P. M. T., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta recurentă personal și asistată de avocat P. O. din cadrul Baroului C., lipsind reprezentanții pârâților intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantei depune la dosar o copie a certificatului de absolvire însoțit de foaia matricolă, iar la solicitarea instanței semnează ambele exemplare pentru conformitate, arătând că nu are alte cereri de formulate în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea recursului declarat de reclamantă astfel cum a fost acesta formulat scris cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată. Raportat la recursul formulat de I. Ș. J. C. solicită respingerea acestuia, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanțele ce atestă plata onorariului avocațial și practică judiciară.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5146 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...)8 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S. M. în contradictoriu cu pârâții Ș. I. O. T., I. Ș. al J. C., C. Local al municipiului T. și P. M. T.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în primul ciclu procesual prin sentința civila nr.3. Tribunalul Cluj a admis excepția lipsei calități procesuale pasive invocată de pârâtul I. S. AL J. C. respingând acțiunea fata de acest parat si totodată a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta M. S. reținând, in esență, ca licența în specializarea psihologie din cadrul Facultății de P. - S. - S. P., forma de învățământ la distanță din cadrul U. S. H. a fost obținută de reclamanta în alte condiții decât cele legale
Prin Decizia civila nr.2299/R/2011, Curtea de A. C. a admis recursul declarat de recurenta S. M. împotriva sentinței civile nr. 3. a Tribunalul Cluj, a dispus casarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Instanța de recurs a îndrumat instanța de fond ca la rejudecarea cauzei sa aducă in discuție îndeplinirea de către reclamanta a condițiilor prevăzute de art. 7 alin 1 lit. d din Legea nr. 128/1997 astfel cum aceasta a fost modificata si completata prin OUG nr4..
De asemenea, instanța de recurs a reținut ca prima instanța in mod eronat a refuzat sa recunoască legalitatea diplomei de licența deținuta de reclamanta in condițiile în care aceasta diploma se bucura de prezumția de legalitate, a intrat in circuitul civil si i s-a dat eficienta tocmai de către parata.
Curtea de A. a stabilit, de asemenea, ca paratul I. S. J. C. are calitate procesuala pasiva in condițiile in care inspectoratele școlare județene, prin compartimentele de contabilitate si informatizare centralizează situațiile privind execuția bugetara pe unități de învățământ prevăzute in anexele 3 si
4 si le transmit C.ui Național pentru finanțarea învățământului preuniversitar si comisiilor județene de finanțare a învățământului preuniversitar. La rândul sau, C., pe baza datelor transmise de inspectoratele școlare județene, analizează modul in care se respecta prevederile legii bugetului de stat si criteriile si principiile finanțării învățământului preuniversitar de stat, precum si eventualele fenomene perturbatoare care se manifesta in acest domeniu si cauzele care le determina. In continuare, pe baza acestor analize se întocmesc rapoarte trimestriale/anuale care se înaintează conducerii Ministrului Educației si Cercetării însoțite de propuneri de îmbunătățire a sistemului de finanțare si execuție bugetara in sistemul de învățământ preuniversitar de stat.
Analizând cauza după trimiterea spre rejudecare instanța a reținut următoarele:
În perioada (...) - (...) reclamanta a urmat cursurile Facultății de P. - S.
- S. P., forma de învățământ la distanță din cadrul U. S. H., cursuri cu o durată de 3 ani, iar în sesiunea iunie - iulie 2008 a susținut examenul de licență desfășurat în condiții similare cu examenul pentru forma de învățământ zi, obținând nota 9,20.
La data de (...) reclamanta a depus la pârâta S. ";. O. dovada absolvirii studiilor cu diplomă de licență, specializarea psihologie, forma de învățământ la distanță la U. S. H. și a solicitat încadrarea pe funcția de profesor pentru învățământul primar, însă pârâta nu a dat curs acestei solicitări, motivând că programul de studii universitare de licență sociologie
- psihologie, forma de învățământ la distanță din cadrul U. S. H. din B. nu a avut niciodată autorizare de funcționare provizorie sau acreditare.
Analizând cauza prin prisma îndrumărilor instanței de control judiciar instanța a reținut ca potrivit prevederilor art. 7 alin 1 lit. d din Legea nr.
128/1997 astfel cum aceasta a fost modificata si completata prin OG nr. 4.pentru funcția de profesor in învățământul primar este necesara absolvirea cu diploma a ciclului I de studii universitare de licența sau a ciclului II de studii universitare de master in profilul postului sau absolvirea liceului pedagogic, urmata de absolvirea unei instituții de învățământ superior de lunga sau scurta durata in profilul pedagogic.
După cum rezulta din cuprinsul carnetului de munca al reclamantei, depus in probațiune aceasta a absolvit cursurile Liceului Pedagogic „G. Lazăr"; in anul 1979 iar ulterior, in anul 2008 , a obținut licența in psihologie urmand cursurile Facultății de S.-P. din cadrul U. „S. H.";, la forma invatamant la distanta.
In situația in care reclamanta, desi a absolvit cursurile unui liceu pedagogic, nu a absolvit ulterior cursurile unei instituții de invatamant superior in profilul pedagogi,c condițiile prescrise de art 7 alin 1 lit d mai sus citat apar ca nefiind îndeplinite.
Pe de alta parte, instanța a reținut ca potrivit anexei HG nr.676/2007 facultatea ale carei cursuri au fost absolvite de către reclamanta beneficia de acreditare numai în privința cursurilor de zi, cursurile de învățământ la distanță pe care le-a absolvit reclamanta nebeneficiind nici de acreditare și nici de autorizare provizorie.
În art. 361 alin. 5 din Legea nr.1/2011 a educației naționale s-a prevăzut că studenții și absolvenții care au fost înmatriculați la specializările sau programele de studii care și-au încetat procesul didactic, astfel cum este cazul
Facultății de S.-P. a U. S. H. B., forma de învățământ la distanță, încetare a procesului didactic care a avut la bază funcționarea nelegală, în lipsa unei acreditări sau autorizări provizorii, își pot finaliza studiile la specializările sau programele de studii identice sau similare care sunt autorizate provizoriu să funcționeze sau sunt acreditate. Prin urmare, reclamanta urmând studii neacreditate și neautorizate provizoriu, avea posibilitatea, în temeiul art. 361 alin. 5 din Legea nr.1/2011, să intre în legalitate finalizându-și studiile la o instituție acreditată sau autorizată provizoriu să funcționeze.
Reclamanta nu se poate prevala de necunoașterea legii și, indiferent de emiterea de către unitatea de învățământ neacreditată și neautorizată provizoriu să funcționeze a unor documente de atestare a studiilor efectuate, este ținută să respecte dispozițiile actelor normative publicate în Monitorul Oficial al României și a căror cunoaștere este obligatorie. În aceste condiții, reclamanta cunoștea dispozițiile HG nr.916/2005 și HG nr.676/2007 care stabileau explicit autorizarea formei de învățământ la zi a facultății pe care a urmat-o, iar nu și a formei de învățământ la distanță, astfel că, alegand sa continue studiile la o formă de învățământ neacreditată și neautorizată provizoriu, și-a asumat riscul lipsei de opozabilitate și a lipsei de eficiență a acestor cursuri.
Este răsturnată prezumția de legalitate a documentului intitulat
„diploma de licență seria A nr.0043873/(...)"; întrucât acesta încalcă vădit dispozițiile HG nr.916/2005 și HG nr.676/2007. Prin urmare, fiind un document eliberat în mod unilateral de către U. S. H. din B., purtând numai ștampila universității, semnătura directorului universității, a secretarului șef al universității și a decanului Facultății de S.-P. și nefiind semnată ori ștampilată de reprezentanții vreunei autorități publice cu competențe în domeniu, cum ar fi M. Educației, Cercetării și Tineretului, această diplomă nu are forța de a crea o aparentă a dreptului în favoarea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta S. M. și pârâtul
I. Ș. J. C.
Prin recursul declarat de pârâtul I. Ș. J. C. s-a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerii acțiunii împotriva sa, în raport de lipsa atribuțiilor sale de calcul și plată a drepturilor salariale și de faptul că nu este angajatorul reclamantei.
Prin recursul declarat de reclamantă s-a solicitat casarea sentinței și în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
În motivarea recursului, s-a arătat că prima instanță nu a respectat indicațiile obligatorii date de instanța de recurs în primul ciclu procesual, respectiv nu a verificat dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.7 alin.1 lit. d din Legea nr.128/1997, omițând să aibă în vedere că legalitatea diplomei nu mai poate fi pusă în discuție.
În atare situație, în mod eronat a reținut prima instanță că reclamanta nu a absolvit cursuri de învățământ în profilul pedagogic, nefiind întrunite prin urmare condițiile art.7 alin.1 lit. d din Legea nr.128/1997, precum și că U. „S. H."; - Facultatea de S. - P. nu era acreditată pentru cursuri de învățământ la distanță, aspecte pe care reclamanta le contestă în raport de dispozițiile L. nr.387/2009 și HG nr.916/2009.
Nu este incidentă nici Legea nr.1/2011, având în vedere că reclamanta a solicitat încadrarea în funcția de profesor pentru învățământul primar în anul 2010.
Pârâtul I. J. C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu are atribuții legate de plata drepturilor salariale și efectuarea înscrierilor în carnetul de muncă, precum și că reclamanta a urmat cursuri universitare desfășurate de o universitate neacreditată.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.2299 din (...) (dosar nr.(...)), Curtea de A., într-un prim ciclu procesual, a casat sentința primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare, stabilind cu caracter obligatoriu, conform art.315 alin.1
C.pr.civ., că pârâtul I. Ș. J. C. are calitate procesuală pasivă și că diploma de licență obținută beneficiază de prezumția de valabilitate și legalitate, precum și că prima instanță trebuie să verifice dacă diploma corespunde unei specializări în profilul postului sau în profilul pedagogic.
Cu toate acestea, în rejudecare prima instanță a reținut că instituția de învățământ superior nu a fost acreditată să organizeze cursuri de învățământ la distanță și că diploma de licență nu corespunde exigențelor legale, aspecte asupra cărora nu mai avea posibilitatea să facă aprecieri.
De asemenea, s-a reținut incidența L. nr.1/2011, ulterioară obținerii diplomei de licență de către reclamantă și formulării cererii de încadrare în funcția de profesor de către reclamantă, astfel încât s-a încălcat principiul neretroactivității legii civile.
În atare situație, prima instanță a apreciat și că nu sunt întrunite condițiile art.7 alin.1 lit. d din Legea nr.128/1997.
Procedând astfel, prima instanță a încălcat dispozițiile art.315 alin.1
C.pr.civ., ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.5 C.pr.civ., și prin urmare, casarea sentinței și conform art.312 alin.4
C.pr.civ. rejudecarea cauzei de către instanța de recurs.
În acest sens, Curtea constată că în luna iulie 2008, reclamanta recurentă a susținut și promovat examenul de licență în cadrul U. „S. H."; -
Facultatea S.-psihologie - specializarea psihologie, forma de învățământ la distanță.
Urmare a finalizării studiilor cu diplomă de licență, aceasta a fost încadrată începând cu data de (...) în funcția de institutor I grad didactic I, în baza adresei nr. 2754/(...), înscrisă în carnetul de muncă la poziția 100, și confirmată în această încadrare în (...) prin decizia nr. 799/(...) (poziția 101 din carnetul de muncă).
Ulterior, reclamanta recurentă a solicitat la data de (...) pârâtei de rd.1 încadrarea sa pe funcția de profesor pentru învățământ primar și plata salariului corespunzător funcției, însă pârâta a refuzat, motivând că specializarea psihologie, forma de învățământ la distanță din cadrul U. „S. H.";- Facultatea S.-psihologie, nu funcționează legal.
Contrar celor reținute de către prima instanță, Curtea apreciază că refuzul pârâtei de rândul I este nejustificat, în contextul în care solicitarea reclamantei recurente se întemeiază pe o diplomă de licență care se bucură de prezumția de legalitate și care produce efectele specifice unui act valid.
Refuzul de încadrare a reclamantei recurente pe funcția de profesor în învățământul primar a fost determinat de faptul că în urma intrării în vigoare a OG nr. 10/2009, s-a considerat că specializarea psihologie, forma de învățământ la distanță din cadrul U. „S. H.";- Facultatea S.-psihologie, nu funcționează legal.
Prin art. 3 din OG nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, s-a stabilit că „ Studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005-2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță au dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate potrivit unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării și inovării, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
De dreptul prevăzut la alin. (1) beneficiază și studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005-2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ cu frecvență redusă.";
Coroborând dispozițiile legale menționate cu cele ale art. 1 din actul normativ evocat, care statuează că „ Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, U. "S. H." din B., înființată prin nr. 4., încetează școlarizarea pentru toate specializările/programele de studii/autorizate provizoriu/acreditate la forma de învățământ la distanță";, Curtea reține că prevederile ordonanței nu sunt aplicabile reclamantei recurente și nu pot constitui un temei al refuzului de a încadrare a reclamatei în funcția de profesor.
În acest sens, se observă că legiuitorul face în mod clar mențiuni exclusiv cu privire la „. înmatriculați în anul I în perioada 2005-2008, fără a face însă nici o trimitere la persoanele licențiate. Or, reclamanta recurentă era licențiată încă din luna iulie 2008, astfel că nu intră sub incidența acestor prevederi.
Un alt argument care pledează în sprijinul acestei concluzii îl constituie principiul neretroactivității legii civile, principiu consacrat de legea fundamentală și care prevede că legea civilă produce efecte doar pentru viitor.
Or, apărarea că reclamantei recurente îi sunt aplicabile dispozițiile acestei ordonanțe, ar echivala cu a recunoaște că aceasta retroactivează, respectiv că aceasta produce efecte cu privire la situațiile anterioare intrării ei în vigoare. Or, o astfel de abordare contravine atât dispozițiilor art. 15 al.
2 din Constituția României, cât și prevederilor art. 1 din Codul Civil.
Mai mult, solicitarea reclamantei recurente se întemeiază pe diploma de licență obținută ca urmare a promovării examenului de licență în anul
2008, diplomă care până la data soluționării cauzei nu a fost anulată, astfel că acest demers se dovedește întemeiat.
În condițiile în care un act se bucură de prezumția de legalitate care nu a fost răsturnată, actul respectiv produce efectele specifice, care nu pot fi înlăturate, cu atât mai mult cu cât diploma emisă a fost recunoscută de către unitatea școlară ca document justificativ pentru încadrarea reclamantei cainstitutor în anul 2008, de când nu au intervenit modificări ale stării de fapt și de drept.
Prin urmare, diploma de licență a recurentei reclamante face dovada legalității studiilor acesteia, iar refuzul pârâtei de rândul I de a o încadra pe reclamanta recurentă pe funcția de profesor pentru învățământul primar începând cu data de (...) nu are temei legal, astfel încât pârâta Ș. „. O. va fi obligată să o încadreze pe reclamată în funcția de profesor pentru învățământul primar începând cu data de (...), să îi plătească diferența de drepturi salariale dintre salariul corespunzător acestei funcții și salariul efectiv plătit, precum și, în baza Decretului nr. 92/1976 (în vigoare la data de (...)) să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Obiectul acțiunii deduse judecății constă în obligarea, printre alții, și a pârâților C. Local al M. T., a P. M. T. și a I. Ș. al J. C. la calculul și plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite studiilor și salariul efectiv plătit - începând cu data de (...) și până la soluționarea prezentei cauze, sume actualizate cu rata inflației la data efectivă a plății.
Conform art.167 din Legea nr.84/1995 finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale pretinse este bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ.
Conform art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, C. local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
P. este de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv T., art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres că
„primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În consecință, Curtea va obliga pârâții C. Local al M. T. și P. M. T. la alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamantei.
Aceeași soluție va fi adoptată și în privința I. Ș. J. C., deoarece aspectul calității sale procesuale pasive a fost dezlegat cu caracter obligatoriu în primul ciclu procesual, ceea ce atrage și respingerea recursului său bazat exclusiv pe această critică.
Pentru considerentele expuse anterior, în baza art. 312 alin.4 raportat la art. 304 pct. 5 Cod de procedură civilă Curtea va admite recursul reclamantei, împotriva sentinței civile nr. 5146 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...)* pe care o va casa în întregime și, reținând cauza spre rejudecare, va admite acțiunea reclamantei S. M. în contradictoriu cu pârâții Ș. I. O., I. Ș. al J. C., C. Local al municipiului T. și P. municipiului T.
Va fi obligată pârâta Ș. I. O. să o încadreze pe reclamantă în funcția de profesor pentru învățământul primar începând cu data de (...), să îi plătească diferența de drepturi salariale dintre salariul corespunzător acestei funcții și salariul efectiv plătit și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Vor fi obligați pârâții I. Ș. al J. C., C. Local al municipiului T. și P. municipiului T. să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale menționate anterior.
Va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul I. Ș. al J. C. împotriva aceleiași hotărâri.
Va fi obligată, în temeiul art. 274 C.pr.civ.,, intimata Ș. I. O. să plătească recurentei S. M. suma de 620 lei, cheltuieli de judecată în recurs, culpa acestei părți stând la originea declanșării litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S. M. împotriva sentinței civile nr. 5146 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...)* pe care o casează în întregime și reținând cauza spre rejudecare:
Admite acțiunea reclamantei S. M. în contradictoriu cu pârâții Ș. „. O.
T., I. Ș. AL J. C., C. LOCAL AL M. T. și P. M. T.
Obligă pârâta Ș. I. O. să o încadreze pe reclamantă în funcția de profesor pentru învățământul primar începând cu data de (...), să îi plătească diferența de drepturi salariale dintre salariul corespunzător acestei funcții și salariul efectiv plătit și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Obligă pârâții I. Ș. al J. C., C. Local al municipiului T. și P. municipiului T. să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale menționate anterior.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul I. Ș. al J. C. împotriva aceleiași hotărâri.
Obligă pe intimata Ș. I. O. să plătească recurentei S. M. suma de 620 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. L. D. D. G.
N. N.
GREFIER
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...)
| ← Decizia nr. 4496/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 647/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
