Decizia nr. 1639/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.1639/R/2012
Ședința data de 9 aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: D. G.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent P. M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 66 din 9 ianuarie 2012 pronunțate de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată M. C.
D., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și având în vedere și solicitarea recurentului de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.66 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă actiunea formulata de reclamanta M. C. D. in contradictoriu cu paratul P. M. C.-N.
S-a dispus anularea Dispozitiei P.ui M. C.-N. nr 2870/(...).
A fost obligat paratul la calcularea si plata drepturilor salariale conform Dispozitiei nr 697/2010 precum si la plata drepturilor salariale reprezentand diferenta dintre sumele achitate in temeiul Dispozitiei P.ui M. C.-N. nr 2. mai 2010 si cele la care reclamanta avea dreptul in temeiul Dispozitiei nr 697/2010.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
In vederea aplicarii dispozitiilor L. nr 3. privind salarizarea unitara a persoanlului platit din fonduri publice , in vigoare incepand cu data de 1 ianuarie 2010, paratul P. M. C.-N. a emis D. nr 1195/(...)(fila 20) prin care s- a dispus reancadrarea reclamantului in functia de executie contractuala de guard, gradatia 5 la S. de O. si S. P. Prin aceeasi dispozitie s-au stabilit drepturile salariale cuvenite reclamantului incepand cu data de (...):salariul de baza 1081 lei care cuprinde si sporul de dispozitiv, sporul de vechime sisporul de stabilitate avute in luna decembrie 2009 si sporul pentru conditii periculoase in cuantum de 68 lei, egal cu suma calculata pentru una decembrie 2009.
Pentru punerea în aplicare a dispozițiilor L. nr 3. au fost emise O.le nr.42/(...) și nr. 32/(...) ale M. M. F. și P. S. prin care s-a aprobat organizarea unui sistem de monitorizare și control al aplicării L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale prin A. T. pentru
P. S. și Direcțiile Generale ale finanțelor publice teritoriale.Potrivit acestor ordine ordonatorii de credite aveau obligația ca în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării să corecteze eventualele reîncadrări eronate și să retransmită situațiile prevăzute la alin.2 .
In temeiul O.ui comun al M. M.,F. si P. S. si M. F. P. nr (...) A. J. de P.
S. C., a efectuat un control cu privire la aplicarea actelor normative privind reancadrarea si restabilirea salariilor personalului bugetar din administratia publica locala si a transmis rezultatul verificarii acestor documente prin A. nr 3. solicitand refacerea actelor administrativ (f16).
In acest context paratul a emis D. nr 2142/22 aprilie 2010(fila 15) prin care s-a dispus modificarea Statului de personal al P. M. C.-N. si al serviciilor publice in subordinea Consiliului Local al M. C.-N., in conformitate cu A. nr
386/R/(...) a Agentei Judetene de P. S. C. in sensul eliminarii sporului de dispozitiv si a sporului de stabilitate din salariul de baza, „. prevederilor art
30 din L. nr 3. a OUG nr 1/2010 si a HCL nr 545/2009.
Ca efect al Dispozitiei nr 2142/2010 paratul a emis D. nr 3229/(...)
(f.19) prin care reclamantul a fost reancadrat in functie si i s-a stabilit salariul incepand cu data de (...), in sensul reducerii drepturilor salariale prin eliminarea sporului de dispozitiv si a sporului de stabilitate.
Analizand legalitatea si temeinicia Dispozitiei nr 3229/(...) instanta a retinut urmatoarele:
La data de (...) a fost publicată în Monitorul Oficial nr.762 L. nr.330/(...) privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, legea intrand in vigoare la data de 1 ianuarie 2010.
Potrivit prevederilor art. 3 lit.";c";din L. nr 3. sistemul de salarizare are labază, printre altele, principiul luării în considerare a sporurilor, a adaosurilorsalariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a prezentei legi prin acte de negociere colectivă, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat în salariul brut. „
In acelasi sens, art 30 din lege prevede ca incepand cu data de 1 ianuarie 2010 sporurile acordate prin legi sau hotarari ale Guvernului si dupa caz indemnizatiile de conducere care, potrivit legii faceau parte din salariul de baza, din soldele functiilor de baza, respectiv din indemnizatiile lunare de incadrare, prevazute in notele din anexele la lege, se introduc in salariul de baza, in soldele functiilor de baza, respectiv in indemnizatiile lunare de incadrare corespunzatoare functiilor de baza, respectiv in indemnizatiile lunare de incadrare corespunzatoare functiilor din luna decembrie 2009, atat pentru personalul de executie cat si pentru functiile de conducere.
A.eatul 5 al aceluiasi articol statueaza ca in anul 2010 personalul aflat in functie la data de 31 decembrie 2009 isi va pastra salariul avut, fara a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009,astfel:noul salariu de baza, solda functiei de baza sau, dupa caz, indemnizatia lunara de incadrare va fi cel/cea corespunzatoare functiilordin luna decembrie 2009, la care se adauga sporurile care se introduc in acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; sporurile prevazute in anexele la prezenta lege ramase in afara salariului de baza se vor acorda intr- un cuantum care sa conduca la o valoare egala cu suma calculata pentru luna decembrie
De asemenea,potrivit prevederilor art. 10 din O.U.G. nr. 1/(...), în conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu data de (...) nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru 3..
Analizand dispozitia contestata raportat la dispozitiile legale mai sus citate instanta a constatat ca este necesar a se stabili daca:
1)sporurile suprimate prin emiterea acestei dispozitii (sporul dedispozitiv si sporul de stabilitate) erau parte a salariului reclamantului in luna decembrie 2009;
2) sporul de dispozitiv si sporul de stabilitate au fost acordate, pana in luna decembrie 2009, prin acte de negociere colectiva sau acte administrative încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor;
3) sporul de dispozitiv si sporul de stabilitate incluse in salariul de baza exced prevederilor L.-cadru nr 3..
In ce priveste prima problema, astfel cum rezulta din inscrisurile depuse in probatiune de catre parat la filele 30-36 dosar salariul reclamantului calculat pentru luna decembrie 2009 era compus din : salariu(675 lei), spor de pericol(68 lei), spor de dispozitiv(169 lei), spor de stabilitate(68 lei), spor de vechime(169 lei).
Asupra legalitatii actelor - de negociere colectiva sau administrative- care au stat la baza acordarii celor doua sporuri instanta va retine ca reclamantului, care face parte din categoria personalului contractual, ii sunt aplicabile prevederile C.ui colectiv de munca incheiat la nivelul P. C.-N., in vigoare in anul 2009.
In acest sens, instanta constata ca prin CCM incheiat la nivelul P. C.- N. si inregistrat la D. C. sub nr 326/(...) partile au convenit, la art 16 lit d si e ca salariatii vor beneficia de „. de fidelitate si loialitate fata de institutie, pentru salariatii nesanctionati, in raport de vechimea in institutie(…) precum si de „. de dispozitiv in cuantum de 25%, conform O.ui nr 496/2003 al M. Administratiei si Internelor, coroborat cu art 13 din L. nr 1.(…)";.
CCM ale carui clauze au fost mai sus evocate s-a incheiat pe o durata de doi ani iar potrivit prevederilor art 2 alin 2:";Daca niciuna dintre parti nu denunta C. de munca cu 30 de zile inainte de expirarea perioadei pentru care a fost incheiat, valabilitatea acestuia se prelungeste pana la incheierea unui contract colectiv de munca, dar nu mai mult de 12 luni";.
Din probele dosarului si sustinerile partilor rezulta ca partile au dat eficienta prevederilor art 2 alin 2 din CCM , astfel ca acest contract si-a incetat efectele la data de 17 noiembrie 2009.
Ca urmare a expirarii perioadei pentru care a fost incheiat CCM mai sus mentionat , la data de (...) a fost incheiat un nou Contract colectiv de munca, intre P. M. C.-N., in calitate de angajator si salariatii aparatului de specialitate al primarului, salariatii serviciilor publice infiintate in subordinea Consilului Local al M. C.-N., reprezentati de S. „..Noul CCM a fost inregistrat la D. de M. si P. S. C. sub nr 256/(...) (f.30-32).
In noul CCM la nivel de unitate au fost mentinute sporurile prevazute in contractul ale carui efecte au incetat la data de (...), inclusiv sporul de stabilitate si indemnizatia de dispozitiv( Cap III, art 16 alin 5 lit d si e). In motivarea acordarii indemnizatiei de dispozitiv partile au consemnat:";(…) conform O.ui nr 496/(...) al Ministrului Administratiei si Internelor, coroborat cu art 13 din L. nr 1. si in conformitate cu Sentinta civila nr 151/(...) a T.ui Timis";.
Analizand pe cale incidentala clauzele din contractele colective de munca la care s-a facut referire mai sus, prin prisma dispozitiilor L. nr
130/1996 republicata si a dispozitiilor C.ui colectiv de munca unic la nivel national pentru anii 2007-2010 instanta a constatat ca acestea sunt deplin legale, fiind incheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor.
Astfel, conform prevederilor art. 8 alin 1, 3 și 4 din L. nr. 130/1996,
„Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai in limitele și încondițiile prevăzute de prezenta lege.
(2) Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncăîncheiate la nivel superior.(…)
(4) La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoarela drepturile salariaților au un caracter minimal";.
În situația instituțiilor bugetare, categorie din care fac parte semnatarii
Contractelor colective de muncă supuse atenției instanței, dispozițiile legale mai sus citate se completează cu prevederile art. 12 alin 1 din același act normativ, potrivit cărora „Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";.
Interpretând sistemic și per a contrario prevederile legale mai sus citate, ținând seama și de principiile care stau la baza raporturilor de muncă, rezultă că salariații bugetari pot negocia, prin contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Un alt argument în susținerea validității raționamentului expus vine și din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale citate. Astfel, scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin CCM-uri exclusiv în privința drepturilor a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
A., pe aceeași linie logică, trebuie reținut că potrivit prevederilor art
155 din Codul muncii salariul cuprinde salariul de baza, inemnizatiile,sporurile, precum si alte adaosuri , prevedere care se regasete si la art 38 alin
4 din CCM unic la nivel national pentru anii 2007-2010 salariul iar potrivit art 41 alin 5 din CCM unica la nivel national 2007-2010 prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura, grupuri de unitati si unitati pot fi negociate si alte categorii de sporuri(altele decat cele enumerate la alineatul
3).
Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale mai sus citate rezultă că personalul contractual din institutiile bugetare are dreptul de a negocia prin contracte colective de muncă acele drepturi salariale suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Întrucât legea aplicabilă raporturilor de muncă ce se derulează între părțile din litigiul de față reglementează exclusiv acordarea și modul decalcul a salariului de bază, recunoscand existenta unei părți variabile a salariului, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare (a căror acordare și mod de calcul nu o reglementează), rezultă ca această parte variabilă a salariului poate face obiectul negocierii prin CCM- uri.
Instanta a retinut, de asemenea ,aspectul conform caruia in cadrul procedurii de verificare prealabila a cuprinsului contractului colectiv de munca in sensul conformitatii cu lege, D. C., careia ii incumba aceasta obligatie conform art 27 din L. nr 130/1996, nu a constatat si sesizat o atare imprejurare.
Instanta nu a validat apararile paratului conform carora prin D. I. nr
3. pronuntata in solutionarea recursului in interesul legii declarat cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor atr 47 din L. nr 1. raportat la art 13 din acelasi act normativ , cu referire la posibilitatea acordarii indemnizatiei de dispozitiv lunare in cuantum de 25% din salariul de baza tuturor functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in domeniul administratiei publice locale, s-a statuat ca dispozitiile articolelor mentionate se interpreteaza in sensul ca indemnizatia de dispozitiv se acorda functionarilor pblici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul MAI si institutiilor publice din subordinea ministerului, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in cadrul serviciilor comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si inainte de transfer sau detasare din cadrul fostului Minister de I.
D. I. nr 3. nu prezinta relevanta in prezenta cauza atat timp cat sporul de dispozitiv a fost acordat personalului contractual din cadrul P. M. C.-N. nu prin aplicarea directa a dispozitiilor art 47 din L. nr 1. ci in temeiul dispozitiilor Contratului colectiv de munca la nivel de unitate, valabil incheiat.Este real ca sporul de 25 % prevazut de partile CCM mai sus evocat prin Cap III art 16 lit e poarta denumirea de „. de dispozitiv";, insa acest termen nu este unul sacramental, a carui utilizare determina automat incidenta in cauza a dispozitiilor L. nr 1..De altfel partile contractului colectiv de munca ar fi avut posibilitatea sa denumeasca acest spor in orice al mod, preluarea denumirii de „. de dispozitiv";neavând decât scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a sporului precum si modalitatea de calcul a acestuia, cu trimitere la L. nr 1..
In privinta mentiunii din cuprinsul Adresei nr 386/(...) emisa de A. J. pentru P. S. C.(f16) potrivit careia sporul de stabilitate si sporul de dispozitiv nu pot fi acordate incepand cu data intrarii invigoare a L.-cadru nr 3. intrucat sunt nelegale instanta constata ca nu se poate identifica vreun text legal in vigoare la data emiterii adresei mentionate care sa abiliteze A. J. pentru P. S. C. sa constate nelegalitatea clauzelor unui contract colectiv de munca .
Pentru cele ce preced instanta a constatat ca sporul de dispozitiv sisporul de stabilitate au fost acordate personalului contractual din cadrul P. C.-N., pana in luna decembrie 2009, prin acte de negociere colectiva
înche iate cu respec tare a d ispoz iț iilor leg ale în v igo are l a d ata î nche ier ii lor.
In privinta celei de a treia conditii prescrise de L.-cadru 3. si anume aceea ca sporul de dispozitiv si sporul de stabilitate incluse in salariul de baza sa nu excedeze prevederilor L. instanta va retine ca prin anexa I/3 la L.
3. privind „Administrația publică locală"; se prevede că în coeficientul prevăzut la coloana „. sunt cuprinse salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv.Este de prisos samentionam ca atat timp cat L.-cadru insasi prevede obligativitatea includerii celor doua sporuri in salariul de baza nu se poate sustine ca acordarea sporului de dispozitiv si a sporului de stabilitate „. prevederilor L.";.
Pe de alta parte, la data emiterii Dispozitiei nr 3229/(...) nici chiar O. comun al M. M., F. si P. S. si a M. F. P. nr (...), indicat ca temei de drept de catre parat, nu mai producea efecte, fiind abrogat la data de (...) prin O. nr
727 al M. M.
Retinand, asadar, ca D. nr 3. mai 2010 a fost emisa cu incalcarea prevederilor legale in vigoare la data emiterii sale instanta va admite actiunea formulata de reclamantul K. A. in contradictoriu cu paratul P. M.
C.-N. si va dispune anularea Dispozitiei P.ui M. C.-N. nr 3229/2010.
Pentru aceleasi ratiuni instanta a obligat paratul la calcularea si plata drepturilor salariale conform Dispozitiei nr 1195/2010 precum si la plata drepturilor salariale reprezentand diferenta dintre sumele achitate in temeiul
Dispozitiei P.ui M. C.-N. nr 3229/26 mai 2010 si cele la care reclamantul avea dreptul in temeiul Dispozitiei nr 1195/2010.
In temeiul art 274 Cod procedura civila instanta a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul P. M. C.-N. a declarat recurs,solicitând, în temeiul art. 312 C.proc.civ., modificarea sentinței recurate in sensul respingerii acțiunii.
Recurentul învederează că legalitatea dispoziției de reîncadrare nr.
2870/(...) contestate rezidă din dispozițiile art. 157 al. 2 din Codul M., art. 10 din OUG nr. 1/(...) și art. 30 din legea nr. 3..
În scopul aplicării dispozițiilor legale menționate au fost emise O.le nr.
42/(...) si nr. 32/(...) ale Ministrului M. F. si P. S., prin care s-a aprobat organizarea unui sistem de monitorizare si control al aplicării L.-cadru nr. 3., privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituțiilor si autorităților publice ale administrației locale prin agențiile teritoriale pentru prestații sociale si direcțiile generale ale finanțelor publice teritoriale.
Potrivit acestor ordine, ordonatorilor de credite le revenea obligația ca, în termen de 5 zile lucrătoare, de la data comunicării, sa corecteze eventualele reîncadrări eronate si sa retransmită situațiile prevăzute la alin.2.
La finele lunii decembrie 2009, salariul intimatei-reclamante era compus din salariul de baza, spor de pericol, spor de dispozitiv, spor de stabilitate si spor de vechime. A., recurentul a emis D. nr. 697/2010 prin care acorda intimatei-reclamante, începând cu data de (...), salariul cu componentele: salariu de baza, spor de pericol, spor de dispozitiv, spor de vechime si spor de stabilitate.
Sporul de stabilitate si cel de dispozitiv exced prevederilor L.-cadru si nu pot fi luate în considerare la stabilirea salariului de baza al intimatei- reclamante, deoarece contravin prevederilor art. 12 alin. 2 din L. nr.130/1996 potrivit cărora, nu pot fi negociate prin contracte colective de munca, la nivelul instituției bugetare, clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Or, așa cum am precizat deja, in anexa 1/3 din L. nr.3. cele doua sporuri sunt cuprinse in coeficientul prevăzut in coloana "Baza".
Recurentul a făcut, de asemenea, trimiteri și la D. nr. 1011/(...), nr.1250/(...), nr.1280/(...), nr. 1414/(...) ale Curții Constituționale, precum și la jurisprudența C.
De asemenea, acesta s-a raportat și la D. Î. nr. 3.. Mai mult acesta a arătat că sporul de stabilitate nu era prevăzut de legislația salarizării aplicabilă până la (...) pentru personalul din primării, consilii județene și servicii publice din subordinea acestora.
Intimata reclamantă nu și-a exprimat poziția procesuală.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este fondat.
Argumentele esențiale prin prisma cărora pârâtul recurent justifică temeinicia prezentului demers se raportează la principiile consacrate prin art. 3 lit. c și art. 7 al. 2 din L. nr.3..
Conform dispozițiilor art. 3 lit. c din actul normativ evocat, legiuitorul a statuat principiul „luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă și prin acte specifice autorităților locale";. Aceste dispoziții se completează cu prevederile art. 7 al. 2 din aceeași lege, care stabilesc că la trecerea la noul sistem de salarizare nici o persoană să nu înregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficiază, potrivit reglementărilor aplicabile în decembrie 2009.
În contextul legal expus, reclamanta intimată apreciază că este îndreptățită să beneficieze de sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate și ulterior intrării în vigoare a L. nr. 3., deoarece aceste sporuri erau cuprinse în salariul care i-a fost acordat în luna decembrie 2009, temeiul acordării constituindu-l contractul colectiv de muncă nr. 2. încheiat la nivelul P. M. C. N. la data de (...) și înregistrat la D. la data de (...). Din această perspectivă, dispoziția de reîncadrare contestată este considerată nelegală.
Curtea apreciază că interpretarea reclamantei intimate și, implicit a instanței de fond, este una eronată, întrucât se raportează la principiile menționate, omițând însă să aibă în vedere o condiție esențială, implicită, de natură să confere legitimitate pretențiilor formulate.
În acest sens, Curtea reține că principiile menționate în legea nr. 3. își găsesc eficiența numai în măsura în care sporul de dispozitiv și de stabilitate au fost acordate/stabilite prin acte de negociere colective legal încheiate.
Este adevărat că legiuitorul prin dispozițiile L. nr. 3. nu a prevăzut în mod expres această mențiune, însă Curtea apreciază că această condiție este una implicită, legiuitorul neavând intenția de a recunoaște decât convențiile încheiate cu respectarea normelor legale.
Această concluzie rezultă și din dispozițiile art. 7 al. 2 din L. nr.
130/1996 care guvernează contractul colectiv de muncă, prevederi care stabilesc că „contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților ";.
De altfel, o manifestare expresă de voință a legiuitorului în sensul arătat se regăsește în art. 10 din OUG nr. 1/2010, prin care se dispune în mod expres că „în conformitate cu prevederile art. 30 din L. cadru nr. 3., la stabilirea salariului personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L. cadru nr. 3.";.
Coroborând dispozițiile legale menționate, Curtea notează că în cauză contractul colectiv de muncă pe care se întemeiază pretențiile reclamantei intimate - contractul colectiv de muncă nr. 2. încheiat la nivelul P. M. C. N.la data de (...) și înregistrat la D. la data de (...), nu a fost legal încheiat,întrucât acesta încalcă dispozițiile art. 12 al. 1 din L. nr. 130/2006 coroborat cu art. 157 al.2 din codul M.
Astfel, potrivit art. 12 al. 1 din L. nr. 130/2006 legiuitorul stabilește că
„contracte colective de munca se pot încheia si pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale."; Așadar, aceste prevederi legale instituie interdicția referitoare la negocierea colectivă, interdicție care impune ca în cadrul negocierilor colective din cadrul instituțiilor bugetare, negocieri materializate sub forma contractelor colective de muncă, să fie excluse drepturile ale căror acordare
și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Cu alte cuvinte, sunt excluse, respectiv nu se bucură de prezumția de legalitate, negocierile și rezultatul acestora care privesc drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Potrivit interpretării reclamantei intimate, respectiv a primei instanțe, contractul colectiv menționat a fost legal încheiat, în condițiile în care prin acesta au fost negociate, pe lângă alte drepturi și sporul de dispozitiv și cel de stabilitate(fidelitate), drepturi ale căror acordare și cuantum nu erau prevăzute prin dispoziții legale.
Curtea nu poate primi aceste susțineri, în contextul în care dispozițiile art. 12 al.1 din legea nr. 130/1996 se coroborează cu dispozițiile art. 157 al.
2 din Codul M., normă legală ulterioară care statuează că „sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.";
In baza acestei prerogative statul, prin instituțiile sale, poate stabili si diferenția indemnizațiile si salariile de bază pentru demnitari si alți salariați din sectorul bugetar. In acest sens, legiuitorul este in drept sa instituie modalități de salarizare in funcție de categoriile de personal si de importanta sociala a muncii, tratamentul juridic diferențiat, stabilit de legiuitor nereprezentând acordarea unor privilegii ori instituirea unor discriminări.
Mai mult, prin art. 8 al. 2 din L. nr. 130/1996 se statuează ";că clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege";.
De altfel, în privința sporului de dispozitiv, Înalta Curte de Casație și
Justiție a statuat că "dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din L. nr. 1. privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publica si siguranța naționala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează in sensul ca indemnizația de dispozitiv lunara in cuantum de
25% din salariul de baza, prevăzuta de art. 13 din acest act normativ, seacorda funcționarilor publici si personalului contractual care își desfășoară activitatea in cadrul M. Administrației si Internelor si in instituțiile publice din subordinea ministerului, precum si personalului care își desfășoară activitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I."
Având în vedere că potrivit art. 155 din Codul muncii salariul cuprinde, salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri
și reținând că dispozițiile art. 12 al.1 din L. nr. 130/1996 se coroborează cu cele ale art. 157 al. 2 din Codul M. și ale art. 8 al.2 din Codul muncii, Curteaconsideră că drepturile salariale, deci implicit și sporul de dispozitiv și cel de stabilitate(fidelitate) ale reclamantei intimate, nu puteau fi negociate printr- un contract colectiv de muncă, acestea putând fi stabilite exclusiv de către legiuitor.
Nu prezintă relevanță sub aspectul legalității contractului colectiv de muncă actele administrative adoptate la nivel local, în măsura în care acestea consfințesc drepturi stabilite cu încălcarea normelor legale.
Reclamanta intimată invocă și nelegalitatea controlului efectuat de A.
J. de P. S. care a stat la baza emiterii dispoziției de reîncadrare contestate, omițând însă să aibă în vedere faptul că indiferent de legalitatea acestui control, includerea celor două sporuri în salariu contravenea normelor legale evocate mai sus.
Este adevărat că, contractul colectiv de muncă pe care se întemeiază pretențiile deduse judecății nu a fost anulat și nici contestat, însă aceste aspecte nu înlătură obligația instanței de a verifica pe cale incidentală conformitatea lui cu normelor legale.
De altfel, reținerile Curții de A. C. concordă cu D. nr. 380/2004 a Curții Constituționale care prevede că „dând expresie recunoașterii dreptului părților raporturilor de muncă la negocierea colectivă a drepturilor și îndatoririlor izvorâte din aceste raporturi, legislația reglementează și condițiile de negociere și de încheiere a contractelor colective de muncă, a clauzelor obligatorii ale acestor contracte, la nivel de unitate, la nivel de ramură și la nivel național.
Concluzionând că sporul de stabilitate (fidelitate) și de dispozitiv au fost incluse în mod nelegal în compunerea salariului din luna decembrie
2009, acestea nu se justifică a fi incluse în salariul stabilit potrivit dispozițiilor și principiilor L. nr. 3..
Referitor art. 1 alin.1 din Protocolul nr. 1 la C. E., se reține că în jurisprudența Curții Europene a D. O. (C.E.D.O.) s-a statuat că noțiunea de
„. înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la un salariu poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar salariul, unui bun proprietate privată.
Dreptul ocrotit de art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O. nu este însă un drept absolut, conform jurisprudenței CEDO acesta putând comporta anumite limitări de către stat, care are însă, sub acest aspect o largă marjă de apreciere, esențial fiind ca prin aceste limitări să nu fie afectat dreptul în esența lui.
Cu alte cuvinte, în măsura în care are loc o ingerință, aceasta trebuie să fie prevăzută de lege, să fie justificată de un scop legitim, respectiv să răspundă principiului proporționalității.
În acest sens, se constată că prin H. în cauzele Vilho Eskelinen vs.
Finlanda din (...), Kechko vs. Ucraina din (...) și Lelas vs. Croația din (...) s-a stabilit că există o distincție esențială între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată.
Noțiunea de „. în sensul CEDO este analizată și în cauzele Sabin
P.escu contra României(dreptul de proprietate), Bock și Palade împotriva
României(dreptul de superficie), cauza Driha contra României(plăți compensatorii), cauza Beian împotriva României(asigurări sociale), însă din cu totul altă perspectivă decât cea avută în vedere în prezenta cauză, litigiile nefiind legate de drepturi salariale.
Esențial de reținut este faptul că, C. nu conferă dreptul să primești un salariu într-un anumit cuantum, o creanță putând fi considerată o valoarepatrimonială, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, doar dacă are o bază suficientă în dreptul intern (ex. prin jurisprudența stabilită de către instanțele de judecată). A., este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat și drept urmare, acesta poate introduce, suspenda sau anula plata unor sporuri făcând modificările legislative necesare.
În acest context, recalcularea drepturilor salariale prin includerea sporurilor în salariul de bază a personalului plătit din fonduri publice nu poate fi considerată o încălcare a dreptului de proprietate, iar lipsa unei despăgubiri nu conduce eo ipso la încălcarea art.1 al Protocolului nr. 1 deoarece statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în domeniul salarizării, mai ales într-o perioadă de criză economică, în vederea reducerii deficitului bugetar.
Ca atare, în spețele anterior menționate, Curtea a reținut că nu este vorba de o privare de proprietate, analiza făcându-se doar cu privire la ingerințele statului asupra drepturilor salariale anterior stabilite.
Pe de altă parte, Hotărârea în cauza Mureșanu vs. România din (...) și Hotărârea în cauza Aurelia P.a vs. România din (...) nu pot constitui un precedent în situația actuală întrucât, în aceste cazuri exista un titlu executoriu, o hotărâre judecătorească prin care autoritățile române erau obligate la plata unor creanțe de natură salariale dar au refuzat executarea acesteia. Așadar, nu a fost vorba de a se diminua, prin lege, drepturile salariale stabilite prin C. I. de M. și actele adiționale la acesta, ori prin C. C. de M..
Or, în acest context, dispoziția de reîncadrare contestată prin care au fost excluse din salariu cele două sporuri apare ca fiind legal și temeinic emisă, astfel că, în baza art. 312 al.1, 3 Cod de procedură civilă Curtea va admite recursul pârâtului și va modifica în întregime sentința, în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea reclamantei.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 66 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în întregime în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamantei M. C. D. în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C.-N.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. L. D. D. G.
N. N.
GREFIER
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...). Jud.fond.M. F.B.
| ← Decizia nr. 3762/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2672/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
