Decizia nr. 597/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 597/R/2012
Ședința februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE M. "CFR M." SA și S. N. DE T. F. DE M. "CFR M. " SA - S. "CFR M." C. împotriva sentinței civile nr. 4941 din 03 octombrie 2011, pronunțată de
Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. "L. CĂI
F." C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate reclamantului intimat și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 07 februarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă S. N. de T. F. de M. „. M. SA a depus la dosar un set de acte ( filele 26-53).
De asemenea, se constată că la data de 10 februarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. L. „. F. C. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Totodată, se constată că prin motivele de recurs pârâtele recurente au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin.
2 C.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4941 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a S. M. CFR M. SA - S. T.
A fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant al S. L. Căi F. C., excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția inadmisibilității invocate de S. de M. CFR M. SA.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul S. L. CĂI F. C.-N., în numele și pentru membri de sindicat : D. C. S., M. M. V., P. S., C. A. A., C. A. I., P. G. G., G. A., D. F. C., M. A. G., ALB I., C. A V. II, O. M., C. N. O., D. DAN, ALB A., B. C.-O., N. G., M. I., S. F., B. S. DAN, TOC S., K. P., M. L., F. F., C. I. N., P. Z., M. D., R. V., I. M. M., F. F., M. M., R. V., B. D., G. I., M. I., M. L., C. I., C. A., S. V., S. P., P. N., C. V., H. S., V. DAN, B. I. M., T. I., M. A., B. C., B. M., D. V., M. M., C. V., GAL R., C. M., I. V., P. A., A. E. F., N. A.,
F. E. S., B. V., în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. "CFR M." S. B.
și S. N. DE T. F. DE M. CFR M. SA - S. C..
Au fost obligați pârâții, în solidar să plătească fiecărui membru de sindicat retroactiv, pentru anii 2007, 2008 și 2009, în funcția de perioada lucrată, câte un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflației de la data plății.
Au fost obligați pârâții, în solidar să plătească fiecărui membru de sindicat retroactiv, pentru anul 2009, în funcția de perioada lucrată, premiul anual acordat cu ocazia Zilei F., actualizat cu rata inflației de la data plății.
Au fost obligați pârâții, în solidar să plătească fiecărui membru de sindicat retroactiv, pentru anul 2009, în funcția de perioada lucrată, ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C., actualizate cu rata inflației de la data plății.
A fost respins capătul de cerere privind achitarea contravalorii bonurilor de masă aferente lunii aprilie 2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Soluționând cu prioritate excepțiile invocate conform art. 137 alin. 1 Codprocedură civilă instanța a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. DE T. F. DE M.
CFR M. SA - S. T., a fost respinsă ca neîntemeiată având în vedere că pârâta este parte în contractul colectiv de muncă și bugetul celor două pârâte este unul comun, iar contractul individual de munca este încheiat cu parata S. N. DE T. F. DE M. CFR M. SA - S. T., instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de aceste pârâte.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru anii 2007,
2008 și 2009 a fost respinsă întrucât drepturile bănești solicitate sunt o componentă a salariului, care conform art. 155 Codul muncii se compune din salariul de bază., indemnizații, sporuri precum și alte adaosuri.
Ori câtă vreme drepturile salariale pentru anii 2007-2009 sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă și salariul se plătește în temeiul contractului individual de muncă, acesta este supus prescripției de 3 ani prevăzut de art. 283 lit. c din Codul muncii.
Excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantului invocată de pârâta este neîntemeiată în condițiile în care art. 28 alin. 2 din Legea nr.
54/2003 a sindicatelor prevede că „ organizațiile sindicale au dreptul de aîntreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor"; iar acțiunea a fost formulată de reclamant în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat nominalizați în tabelul anexat cererii, și care și-a însușit acțiunea prin semnătura lor.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii, s-a constatat că, în baza prev.art.286 din Codul Muncii instanța este competentă să soluționeze conflictele de muncă cu privire la executarea contractelor colective de muncă, nefăcându-se trimitere la nici un alt act normativ pentru a se putea susține că este nevoie de procedura prealabilă. Acest drept este asigurat și de prev.art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut că membrii de sindicat în numele cărora este promovată acțiunea sunt angajați ai pârâtei S. N. DE T. F. DE M. CFR M. SA - S. T. având contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități pe anii 2007-2008 (f.130) pentru muncadesfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. S. suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii Consiliului de A., luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. În acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de bază mediu lunar realizat. Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la
10% din fondul de salarii realizat lunar.
Prin noțiunea de „. se înțelege, profitul societății sau plusul de valoare care depășește cheltuielile societății. Reclamantul nu se poate apăra, că nu a obținut , pentru că în urma activității ce a desfășurat-o a obținut venituri. În acest text din CCM, se arată modalitatea constituirii fondului de plată a salariului suplimentar, dar din ansamblul articolului, nu rezultă că această plată este condiționată de existența profitului, astfel că apărarea pârâtei, în sensul că nu dispune de fondurile necesare achitării drepturilor solicitate, nu pot fi avute în vedere, întrucât o asemenea împrejurare nu o exonerează de obligația stabilită în sarcina sa prin contractele colective de muncă pe anii
2007-2009, contracte care dau naștere la drepturi și obligații în sarcina părților care le-au semnat, deci inclusiv în sarcina pârâtei, care are obligația să asigure fondurile necesare pentru respectare tuturor obligațiilor asumate și stabilite în sarcina lor.
Apărarea pârâtei că pe anul 2009 nu i s-a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli nu este menit să absolve pârâta de la plata drepturilor stabilite prin C. colectiv de muncă, care are forță obligatorie între părți și nu condiționează plata acestor drepturi de alocarea sumelor necesare plății acestora, însă de reținut este faptul că pe anul 2009 acest drept nu se cuvine pentru următoarele:
C. colectiv de muncă valabil pe anii 2009-2010 prevede la art. 43 alin. 3 că la nivel de unitate al 13-lea salar, care este același cu noțiunea de salar suplimentar așa cum rezultă din prevederile art. 43, lit. a din C. colectiv de muncă, se stabilesc în funcție de posibilități, printr-un regulament aprobat în acest sens de către comisia prioritară din unitatea respectivă.
Așadar, plata acestui drept este condiționată de posibilitățile pe care le are societatea și de asemenea de modalitatea aprobată prin regulament de o comisie paritară, ori dovada acestei posibilități a societății și existența regulamentului aprobat nu a fost dovedită de reclamant.
Plata acestor drepturi se cuvine așadar pe anii 2007-2009, însă fiind condiționată de neaplicarea vreunei sancțiuni salariatului așa cum rezultă din criteriile de condiționare. iar acest drept se acordă, conform criteriilor stabilite, doar angajaților pentru munca prestată ireproșabil în cursul anului calendaristic.
Potrivit art. 64 din C. Colectiv de M. pentru anii 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei, cu ocazia Zilei F. și a sărbătorilor de P. și C., se acordă salariaților câte un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei I se salarizare.
Pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a plăti aceste sume de bani angajaților, iar apărările pârâtelor nu pot fi reținute.
Cu privire la acordarea tichetelor de masă neeliberate din luna aprilie
2009 instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 din Legea 142/(...) salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadreazăpersonal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
Legea nr. 142/1998 prevede doar posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească obligativitatea acordării acestora în sarcina angajatorului.
Ori din actele de al dosar nu rezultă că în buget au fost incluse asemenea cheltuieli de personal.
Acordarea tichetelor de masă nu se realizează necondiționat, ci numai în limita prevederilor bugetului.
Astfel, dreptul la acordarea tichetelor de masă nu este un drept pur și simplu reflectat de modalități, ci supusă condiției suspensive a existenței și aprobării fondurilor necesare achitării tichetelor de către beneficiari.
În consecință, constatând că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile care îi reveneau în temeiul contractelor colective de muncă mai sus menționate, în baza art. 236 alin. 1 din Codul Muncii, art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamant în numele membrilor de sindicat și a obligat pârâții, în solidar să plătească fiecărui membru de sindicat retroactiv, pentru anii 2007, 2008 și 2009, în funcție de perioada lucrată, câte un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflației de la data plății, să plătească fiecărui membru de sindicat retroactiv, pentru anul
2009, în funcție de perioada lucrată, premiul anual acordat cu ocazia Zilei F., actualizat cu rata inflației de la data plății, plata retroactiv, pentru anul 2009, în funcție de perioada lucrată, ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C., actualizate cu rata inflației de la data plății.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele . N. DE T. F. DE M.
"CFR M." SA și S. N. DE T. F. DE M. "CFR M. " SA - S. T.
Prin recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "CFR M. " SA - S. T.s-a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii formulată de către S. L. Căi ferate C.
În motivare pârâta a arătat că din contractul colectiv de muncă pe care își întemeiază reclamanții acțiunea, rezultă că, semnatar ala acestuia este S.
N. de T. F. de M. și ca urmare aceasta are obligația de a respecta și de a duce la îndeplinire prevederile acestui contract colectiv de muncă.
În baza H.G. nr. 582/1998 a fost înființată S. N. de T. F. de M. „. M. S., societate pe acțiuni, cu personalitate juridică, care, în condițiile Legii nr.31/1990 a înființat sucursale regionale, fără personalitate juridică printre care și S. N. de T. F. de M. „. M. S. - S. T.
Conform H.G. nr.582/1998, art.13 alin.1 S. N. de T. F. de M. „. M. S. stabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli, iar în temeiul art.15 alin.2, consiliul de administrație al S. „. M. stabilește, prin contractul colectiv de muncă, drepturile de salarizare și celelalte drepturi de personal.
Drepturile salariale solicitate de către reclamantă reprezentând un salariu suplimentar pentru anii 2006, 2007 și 2008 sunt drepturi izvorâte din C. Colectiv de M. art.64 încheiat la nivel de societate, iar părțile semnatare ale acestui contract sunt reprezentanții salariaților prin sindicate și D. G. al S. N. de T. F. de M. „. M. S. care conform H.G. nr.582/1998, art.18 alin.2 este și
Președintele Consiliului de A. și nu reprezentanții Sucursalei T. a S. N. de T. F. de M. „. M. S..
Prin recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "CFR M." S. B. s-a solicitat în principal, în temeiul art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă și însubsidiar, în temeiul art. 304 pct. 5, 8 și 9 și 304 1 Cod procedură civilă modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului. În memoriul de recurs s-a arătat că deși i s-a solicitat, instanța de fond nu a comunicat înscrisurile din care rezulta care sunt reclamanții din prezenta cauză, încălcând astfel prevederile art. 85, 86, 89 și 107 Cod procedură civilă. Hotărârea instanței de fond a fost criticată și sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune cu privire la prima de Z. F., drept căruia în opinia recurentei îi este aplicabil termenul de prescripție prevăzut de art. 268 alin. (1) lit.e) din Codul muncii, T. considerând greșit că dreptul menționat anterior este de natură salarială. S-a mai invocat că în mod eronat instanța de fond a admis capătul de cerere privind acordarea retroactivă a ajutoarelor anuale de Z. F., P. și C. 2009, fără a avea în vedere voința părților exprimată prin art. 64 din CCM pe anul 2009 Recurenta a mai arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 117 din CCM la nivel de grup de unități pe anii 2., în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Referitor la fondul cauzei s-a invocat că art. 30 din CCM la nivel de CFR marfă prevede doar posibilitatea acordării salariului suplimentar, iar acordarea ajutoarelor materiale pentru Z. F., P. și C. sunt condiționate de existența unei hotărâri a consiliului de administrație, care se putea adopta dacă situația financiară a societății permitea acest lucru. S-a mai arătat că societatea nu a avut resurse financiare pentru acordarea ajutoarelor materiale solicitate de salariați, că în 2007 profitul s-a repartizat pentru acoperirea pierderilor contabile din anii precedenți, iar în 2008 și 2009 veniturile nu au asigurat nici măcar acoperirea cheltuielilor. În subsidiar, s-a solicitat să se aibă în vedere că sancțiunile aplicate salariaților care conform Anexei 6 din CCM condiționează acordarea pretinselor drepturi solicitate de aceștia. Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele: În mod corect a reținut instanța de fond că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. DE T. F. DE M. "CFR M." SA - S. T. este nefondată întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. c Codul muncii (care deși în prezent sunt abrogate prin art. I pct. 90 din Legea 40/2011, sunt incidente în cauză în raport de obiectul acțiunii deduse judecății) „clauzelor contractuale colective de muncă produc efecte ……pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel";, cum este situația în cauza dedusă judecății. Astfel, obligația de plată a dreptului recunoscut de acordul colectiv încheiat la nivelul S. N. de T. F. de M. „. M. SA în favoarea tuturor salariaților săi, revine angajatorului direct, care este în prezent S. T. Chiar dacă recurenta nu este semnatar al contractului colectiv de muncă, constituie o structură din cadrul S. N. de T. F. de M. „. M. SA și este obligată, conform art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil. Or, în speță, tocmai acest acord colectiv de muncă este aplicabil membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, în considerarea calității lor de salariați în cadrul S. N. de T. F. de M. „. M. SA. Delegarea de competență dată directorului Sucursalei pentru încheierea contractelor individuale de muncă nu are semnificația aplicării unui regim salarial diferit angajaților Regionalei decât cel al celorlalți salariați din cadrul S. N. de T. F. de M. „. M. SA, deoarece acordul colectiv se aplică în mod nediferențiat de organizarea și structura regională a societății. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 268 alin. 1 (ex art. 283 alin.1) din Codul muncii „Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";. De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 (care deși a fost abrogată prin art. 224 din Legea 62/2011, guvernează raporturile dintre părți) prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii. Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 268 alin. (1) lit. a)-d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă. Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art. 155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii. În mod corect a soluționat instanța de fond și excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în fața comisiilor mixte patronat-sindicat. Și în opinia instanței de recurs această procedură nu este obligatorie, neexistând o dispoziție legală care să prevadă obligativitatea unei asemenea proceduri, așa cum prevede art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă. Motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, invocat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "CFR M." SA, este întemeiat. Astfel, cererea de chemare în judecată a fost depusă inițial la Tribunalul Cluj, fără a avea anexate tabele cu membrii de sindicat pentru care s-a formulat acțiunea. Această instanță a disjuns acțiunea și a declinatcompetența de soluționare a cauzei în favoarea T.ui S. pentru membrii de sindicat care domiciliau în acest județ. Pârâta a depus la dosar mai multe cereri (filele 71, 78, 89, 307) prin care a învederat că nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte care sunt membrii de sindicat pentru care s-a formulat acțiunea și a solicitat, în eventualitatea depunerii acestor înscrisuri, comunicarea lor în vederea pregătirii apărării. La termenul din (...) instanța de fond a solicitat T.ui C. să îi comunice lista membrilor de sindicat care au semnat acțiunea, iar pentru ultimul termen de judecată s-au depus toate tabelele cu membrii de sindicat din dosarul (...) (din care s-a disjuns prezenta cauză), însă aceste înscrisuri nu au fost comunicate pârâtei. În lipsa acestor înscrisuri din care să rezulte care sunt membrii de sindicat pentru care s-a formulat acțiunea recurenta-pârâtă a fost în imposibilitate de a-și pregăti apărarea la fondul cauzei, T. încălcându-i grav dreptul la apărare (prevăzut de art. 24 din Constituție și art. 6 din CEDO), în condițiile în care acțiunea a fost formulată inițial pentru 894 membrii de sindicat, care au domiciliul în șapte județe. În plus, ca urmare a faptului că pârâta nu a avut posibilitatea decât în recurs să invoce apărări și excepții cu privire la drepturile solicitate de reclamant, se apreciază că T. nu a soluționat fondul cauzei cu care a fost investit, în cauză neputându-se realiza un control judiciar eficient. În consecință, Curtea constată că motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă este întemeiat și urmează ca în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior a art. 48 alin. 2 și a art. 312 alin. 1, 3 și 5 Cod procedură civilă să admită recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "CFR M." SA și să admită în parte recursul declarat de S. N. DE T. F. DE M. "CFR M. " SA - S. T. împotriva sentinței civile numărul 4941 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), care va fi casată în parte și în consecință se va trimite spre rejudecare primei instanțe acțiunea având ca obiect plata salariului suplimentar pentru 2007-2009, a primei de Z. F. pentru 2009, a ajutorului material de P. și C. 2009, pentru a respecta dreptul la apărare al pârâtei și a soluționa fondul cauzei cu care a fost investită. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței de fond care nu contravin prezentei decizii, respectiv dispozițiile de respingere a excepțiilor: lipsei calității procesuale pasive a S. M. CFR M. SA - S. T., lipsei calității de reprezentant al S. L. Căi F. C., prescripției dreptului material la acțiune și inadmisibilității invocate S. N. DE T. F. DE M. "CFR M." SA . PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "CFR M." SA și admite în parte recursul declarat de S. N. DE T. F. DE M. "CFR M. " SA - S. T. împotriva sentinței civile numărul 4941 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o casează în parte și în consecință trimite spre rejudecare primei instanțe acțiunea având ca obiect plata salariului suplimentar pentru 2007-2009, a primei de Z. F. pentru 2009, a ajutorului material de P. și C. 2009. Menține celelalte dispoziții. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. D. D. G. S. D. GREFIER, C. M. Red.L.D./Dact.S.M. 2 ex./ (...) Jud.fond: K. M.
| ← Decizia nr. 4670/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3415/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
