Decizia nr. 234/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 234/R/2012
Ședința 23 ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : G.-L. T. G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1464 din 09 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., și pe pârâții intimați I. Ș. J. M., C. S. Ș. B. S., M. E., C., T. ȘI S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 17 ianuarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat
S. L. din Î. M. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Maramureș, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că prin motivele de recurs pârâtul chemat în garanție recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1464 din (...), pronunțată în dosarul numărul (...) al T. M., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M. F. P. .
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ M. în contradictoriu cu pârâții: I. Ș. al județului Maramureș, C. S. Ș. B. S., M. E.,
Cercetării, T. și S. B. și, M. F. Publice B., reprezentat prin D. G. a F. P. M. și în consecință:
A fost obligată pârâta C. S. Ș. B. S. să le plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: I. P., M. F., M. C., T. A., S. S., A. M., J. I., O. R. și P. E., ajutorul financiar prevăzut de L. 3. pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, pentru anul 2009, repre-zentând diferența dintre echivalentul în lei a sumei de 100 E. calculat la cursul de schimb valutar B.N.R. de la data plății și suma de 130 lei achitată în luna decembrie 2009.
A fost obligat pârâtul I. Ș. al județului M. să aloce unității de învățământ pârâte sumele necesare plății ajutorului financiar menționat.
A fost obligat pârâtul M. E., C., T. și S. să aloce sumele necesare plății ajutorului financiar menționat, prevăzut de L. 3..
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de M. E., C., T. și S. împotriva M. F. Publice B., reprezentat prin D. G. a F. P. M. și, în consecință a fost obligat pârâtul - chematul în garanție M. F. P. să aloce Mi- nisterului E., C., T. și S. sumele necesare plății ajutorului financiar stabilit prin prezenta hotărâre în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Membrii de sindicat reprezentați de reclamant în prezenta cauză sunt cadre didactice cu norma de bază la unitatea școlară pârâtă.
Conform art. 1 și 2 din L. 3. se recunoaște cadrelor didactice titulare
și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar dreptul la un ajutor financiar anual în cuantum de 100 E., în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice.
Potrivit adresei, emisă de unitatea școlară, aceste cadre didactice au formulat cereri de acordare a ajutorului financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic pentru anul 2009.
Prin adresa nr. 2715/(...) pârâtul I. Ș. al județului M. a solicitat Direcției generale buget-finanțe, patrimoniu și investiții din cadrul M. E., C. și T., deschidere de credite pentru suma de 2.600.000 lei necesari pentru plata E.
100 contravaloare carte, conform Legii 3., sumă rezultată în urma întocmirii centralizatorului unităților școlare din județul M., cu privire la necesarul fondului de carte 2008-2009.
Prin adresa nr. 128/(...) înregistrată la I. Ș. al județului M. sub nr.
7332/(...), M. E., C. și T. i-a comunicat acestui pârât că în urma suplimentării bugetului MECI la art.57.02.01, Ajutoare sociale în bani, suma alocată fiecărui județ în parte reprezintă 33% din contravaloarea a 100 E. pentru fiecare beneficiar al acestui program conform Legii 3. și l-a îndrumat să transmită fiecărei unități școlare din județ să întreprindă măsuri pentru ca plata beneficiarilor programului național 100 E. să se efectueze în limita sumei de
130 lei din contravaloarea a 100 E. pentru fiecare beneficiar în parte.
În consecință, așa cum a recunoscut și reclamantul, membrilor de sindicat reprezentați în cauză li s-a făcut o plată parțială a ajutorului financiar conferit prin art. 1 și 2 din L. 3., în limita sumei de 130 lei .
Având în vedere motivele invocate în fundamentarea întâmpinării, dar și demersurile realizate de I. Ș. al județului M. în scopul alocării către unitățile școlare a sumelor necesare efectuării plății ajutorului financiar în litigiu, instanța a reținut că atât acest pârât, cât și M. E., C. și T. îndatorat, potrivit art. 4 din L. 3. și art. 5 al. 3 din H.G. 453/2007, trebuie să asigure sumele menționate de la bugetul de stat, acestea recunoscând dreptul cadrelor didactice reprezentate în cauză la plata integrală a acestui ajutor, respectiv la nivelul sumei de 100 E. prevăzute de lege.
În ceea ce privește pârâta unitatea școlară, instanța a reținut că aceasta nu a făcut dovada plății ajutorului financiar către membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză, deși potrivit art. 6 din H.G. 453/2007, plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, pe bazadocumentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art. 1 alin. (2).
Față de considerentele expuse, instanța a admis cererea reclamantului
și a obligat pârâta unitatea școlară să le plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant ajutorul financiar prevăzut de L. 3. pentru anul
2009, reprezentând diferența dintre echivalentul în lei a sumei de 100 E. calculat la cursul de schimb valutar B.N.R. de la data plății și suma de 130 lei achitată în luna decembrie 2009, iar pe pârâtul I. Ș. al județului M. l-a obligat să aloce unității de învățământ pârâte sumele necesare plății ajutorului financiar menționat.
În temeiul art. 4 din L. 3. și a art. 5 din H.G. 453/2007, reținând calitatea M. E., C., Tineretului și S. de ordonator principal de credite, instanța a admis cererea de chemare în judecată și împotriva acestei instituții pe care a obligat-o să-i aloce sumele necesare plății ajutorului financiar menționat anterior.
Apoi, având în vedere rolul M. F. P. de ordonator al acțiunilor de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum
și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, precum și atribuțiile vizând analizarea propunerilor de buget în etapele de elaborare a bugetelor, de monitorizare a execuției bugetare, instituite prin art. 15 și 19 din L. 500/2002, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât și va admite acțiunea reclamantului și cererea de chemare în garanție formulată de M. E., C., T. și S. împotriva M. F. Publice pe care îl va obliga să aloce Ministerului E., C., T. și S. sumele necesare plății ajutorului financiar stabilit prin prezenta hotărâre în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant. F. cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor
Publice B. solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerea obligării Ministerul Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamant..
În motivarea recursului a arătat că drepturile pretinse de reclamanți s- au născut în baza contractului colectiv de muncă la nivelul I. Ș. al județului M. în care Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de parte, potrivit art.167 alin.3 din L. nr.84/1995 finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Conform art.1 și 2 din L. nr.3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronice, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar.
Responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar prevăzut de art.1 și 2 din L. nr.3. revine directorului la nivelul instituției de învățământ conform art.5 din normele metodologice de aplicare a legii.
A fost invocată și D. nr. 10/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție prin care a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O. G. nr. 2..
S-a mai arătat că în rectificările bugetare se are în vedere la alocarea sumelor către bugete și scăderea veniturilor și creșterea deficitului bugetar.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 17 ianuarie 2012, reclamantul S. L. din Î. M. (f.13-14), a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și aapărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Raportat la conținutul cererii deduse judecății în fața instanței de fond,
Curtea apreciază că cererea de chemare în judecată a pârâtului Ministerul
Finanțelor Publice are un caracter accesoriu în raport de petitul principal formulat în contradictoriu cu angajatorul prin care se solicită plata drepturilor de natură salarială.
Prin atragerea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice în proces se urmărește obligarea acestuia la alocarea către pârâtul din cererea principală a fondurilor necesare pentru plata drepturilor de natură salarială solicitate. Prin urmare, membrii de sindicat nu au invocat existența unui raport obligațional direct cu pârâtul recurent, ci au avut în vedere raporturile care subzistă între pârâta - unitatea de învățământ, ca instituție bugetară și Ministerul Finanțelor Publice, ca ordonator principal de credite.
Însă calitatea de ordonator principal de credite a M. F. P., în lipsa unei dispoziții legale exprese, nu generează o obligație implicită de alocare a fondurilor necesare către instituțiile bugetare, în sarcina cărora s-au instituit obligații de plată, sau după caz, de alocare, a unor drepturi salariale. Cu alte cuvinte, atribuțiile M. F. P. în domeniul finanțelor publice nu conțin o obligație de garanție sau de despăgubire, astfel că între acest pârât și instituțiile bugetare pârâte nu există un raport juridic obligațional.
Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul
Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispozițiilor Legii nr. 3..
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul
Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a, g, h și i din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. 1 pct. 6-8, 11 și
13 din Hotărârea G. nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
În plus, art. 3 din O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul vaputea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile
Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În mod corelativ, obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul
Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin D. nr. 10 din 19 septembrie 2011, în soluționarea unui recurs în interesul legii, stabilind că: „În aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O. G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Potrivit dispozițiilor art. 3307 alin. 4 din C.pr.civ. decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată. Așadar, cum între pârâtul M. E., C., T. și S. și chematul în garanție M. F. P. nu există o obligație legală de garanție sau de despăgubire, Curtea reține că în speță cererea de chemare în garanție nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 60 C. Chiar dacă decizia în interesul legii privește cererea de chemare în garanție îndreptată împotriva M. F. P., care are un caracter incidental, Curtea apreciază că efectele acesteia se impun a fi extinse și în cazul cererilor accesorii, respectiv în situațiile în care Ministerul Finanțelor Publice este chemat în judecată ca pârât, tocmai datorită finalității identice a celor două tipuri de cereri. Ținând seama de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, 3 C., Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge atât acțiunea formulată de reclamant, cât și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. E., C., T. și S. în contradictoriu cu pârâtul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice. Vor fi menține celelalte dispoziții ale sentinței. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de pârâtul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile numărul 1464din (...), pronunțată în dosarul numărul (...) al T. M., pe care o modifică în parte, în sensul că: Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. E., C., T. și S. în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2012. PREȘED.TE, JUDECĂTORI, L. D. D. G. G.-L. T. G., C. M. Red.L.D./Dact.S.M. 2 ex./ (...) Jud.fond: C. V.
| ← Decizia nr. 2947/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2401/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
