Decizia nr. 475/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 475/R/2012
Ședința februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul G. D. împotriva sentinței civile nr. 5139 din 14 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată R.-R. PRIN D. S. C., și pe pârâtul intimat I. T. DE R. S. C., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtului G. D., avocat M. L. M., în substituirea doamnei avocat M. S. E. și reprezentanta reclamantei intimate R. R. prin D. S. C., consilier juridic M. M. C., lipsă fiind pârâtul recurent și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și pârâtului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 03 februarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată
R. R. prin D. S. C. a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtului recurent.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantei pârâtului recurent să studieze întâmpinarea.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtului G. D., avocat M. L. M., în substituirea doamnei avocat M. S. E. și reprezentanta reclamantei intimate R. R. prin D. S. C., consilier juridic M. M. C., lipsă fiind pârâtul recurent și reprezentantul pârâtului intimat.
Atât reprezentanta pârâtului recurent cât și reprezentanta reclamantei intimate arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea acțiunii formulată de reclamanta intimată, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală și, prin urmare,respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei intimate invocată de pârât, respingerea invocării caracterului nelegal al hotărârii, din prisma așa-zisei nesoluționării a excepției inadmisibilității, invocate de recurent, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5139 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta R. - R. prin D. S. C. în contradictoriu cu pârâtul G. D. și în consecință a fost obligată pârâtul să plătească reclamantei suma de 21.440,16 lei reprezentând prejudiciu cauzat angajatorului.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de către reclamantă împotriva chematului în garanție I. T. DE R. S. ȘI V. C.-N.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În perioada 17.09.-(...), s-a efectuat un control parțial în Cantonul silvic nr. 9 F. unde pârâtul era pădurar titular de canton. În urma acestui control s- au încheiat actele nr. 6631/(...), nr. 6632/(...) și nr. 6633/(...). Sumele determinate ca prejudiciu rezultate din actele de control nr. 6631 și nr. 6632 au fost recuperate din garanția gestionară conform Hotărârii nr. 1076/2009, art. 10 lit.b. Valoarea prejudiciului consemnat în actul de control nr. 6633/(...) este de 24.354,24 lei și provine din tăierea ilegală a unui număr de 115 arbori cu un volum de 68,246 mc. Din această sumă pârâtul a achitat o parte și a rămas nerecuperată suma de 19.405,20 lei. La această sumă se adaugă prejudiciul de 497,80 lei rezultat din actul de control nr. 2345/(...) și suma de
1537,16 lei rezultată din actul de control nr. 2346/(...) și rezultă un prejudiciu total de 21.440 lei pe care pârâtul nu l-a putut justifica.
Prejudiciile din conținutul actelor de control nr. 2. și nr. 2. constau în nejustificarea unui număr de 53 buc. arbori de esență rășinoasă în volum de
4,85 mc., respectiv nejustificarea unui număr de 80 de buc. de arbori în volum de 8,49 mc.
Actul de control nr. 6. este semnat de către pârât care precizează că este de acord să plătească valoarea nedublată a cioatelor.
Controlul din data de (...) în cantonul nr. 9 F. s-a făcut în prezența pârâtului care după întocmirea actelor nr. 2345 și 2346 acesta și-a dat demisia.
Suprafața de pădure care a făcut obiectul controlului este identificată în cadrul amenajamentului O.ui S. C., a unității de protecție U. - F.-C., în unitățile amenajistice u.a.41A, 42A, 43A. Suprafețele în cauză sunt încadrate în grupa funcțională I-4B ceea ce înseamnă păduri cu funcții speciale de protecție, sub grupa păduri de recreere din jurul municipiilor, orașelor și comunelor.
Potrivit fișei postului, capitolul responsabilități, pădurarul răspunde de pagubele nedescoperite sau neraportate la timp precum și de neregulile constatate în cantonul său.
În urma analizei actelor de control și a raportului de expertiză, instanța a reținut că pârâtul a fost de acord să plătească valoarea prejudiciului nedublată (f.23), că nu este necesară reconstituirea actelor de control nr.
2345 și nr. 2346 ambele din 2010 deoarece pârâtul a fost prezent la efectuarea acestuia, după care și-a prezentat demisia și că nu are relevanță faptul că pădurea aflată în pază prezenta un risc ridicat din punct de vedere al tăierilorde arbori datorită agresiuni populației din zonă și a dispersiei ridicate deoarece acesta avea obligația de a raporta la timp pagubele și neregulile constatate în cantonul său.
Cuantumul prejudiciului cauzat pădurii este stabilit în conformitate cu prevederile art. 105 alin.2 din L. nr. 4., adică prin multiplicarea de două ori a valorii obținute conform legii.
Potrivit prevederilor art. 270 din C. Muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
În speță pârâtul în calitate de pădurar al C. nr.9 F. a produs pădurii o pagubă totală de 21.440,16 lei, care nu a fost recuperată, nerespectând prevederile art. 7 pct.3 din fișa postului, astfel că urmează să fie tras la răspundere patrimonială prin obligarea acestuia la plata respectivei sume care reprezintă prejudiciu cauzat reclamantei.
Reclamanta a chemat în garanție I. T. de R. S. și V. C. și a solicitat ca în cazul respingerii cererii de chemare în judecată, acesta să fie obligat la plata pretențiilor în care ar putea cădea.
Cererea respectivă este inadmisibilă și a fost respinsă întrucât pârâtul nu a formulat cerere reconvențională și o asemenea cerere nu este permisă în cadrul raporturilor de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul G. D. solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea acțiunii formulată de către R. - R. PRIN D. S. C., avându-se în vedere prevederile art.304 pct.7 și 9 și art.3041 C.pr.civ.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică.
S-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei a R. -
R. prin D. S. C., excepție care are caracter de ordine publică. În opinia pârâtului, lipsa calității procesual active rezulta din însăși cererea de chemare în garanție pe care reclamanta a formulat-o față de I. T. de R. S. și V. C.-N.
Instituția reclamantă - R. R. D. S. C. nu a efectuat vreun act de control și nu este abilitată să recupereze despăgubirile pentru masa lemnoasa imputată.
Astfel cum rezultă din cererea de chemare în garanție, obligația de recuperare a pagubei nu intra în atribuția organului constatator și care evaluează pagubele ( în sensul art. 7 din OUG nr. 8.), invocându-se de către reclamanta prevederile art. 8 alin 1 lit. b) din OUG nr. 8. care prevede:
„Contravaloarea pagubelor evaluate în condițiile art. 7 se încasează după cum urmează: de către ocolul silvic are asigura administrarea sau serviciile silvice, daca aceasta asigura și paza pădurii";.
Or, în prezenta speță, în temeiul prevederilor legale sus menționate
(singurele prevederi legale în aceasta materie), O. S. era singura instituție îndrituită sa încaseze contravaloarea așa zisului prejudiciu și nicidecum reclamanta, care de altfel corect sesizează aceasta.
Caracterul nelegal al hotărârii rezultă și din încălcarea art. 261 pct. 5
C.pr.civ, instanța lăsând nesoluționată excepția inadmisibilității invocate de către pârât prin întâmpinare.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a arătat că s a reținut fără nici un fundament faptul ca pârâtul a achitat o parte din valoarea imputata, rămânând neachitata suma de 19.405,20 lei. La aceasta suma se adaugă și suma imputata prin actele de control emise de către O. S., ajungându-se astfel la un total de 21.440 lei.
Recurentul personal nu a achitat nici o sumă de bani, aceasta fiind reținuta de către angajator din fondul de garanție al acestuia, pe care acestaera obligat sa-l constitui conform calității lui de gestionar. Mai mult decât atât, acestuia i-a fost remis angajamentul de plata nr. 2108/(...), pe care însă nu l-a semnat, angajament aflat la dosarul cauzei.
Ceea ce este de observat în privința angajamentului de plata la care a făcut anterior referire este ca acesta a fost emis în data de (...), înaintat la S. C. în S. 2010 (înainte așadar de efectuarea controalelor și emiterea actelor de control din (...)), imputându-i-se întreaga suma pe care reclamanta o considera prejudiciu - 24,354,24 lei.
Instanța nu numai ca nu își pune astfel de probleme în interpretarea probelor certe din dosar, dar mai mult decât atât, reține chestiuni care sunt în contradicție atât cu starea de fapt, cat și cu cea de legalitate.
Astfel, controlul nu a fost efectuat în data de 20.l0.2010, ci în perioada
04.10-(...); 12.10-(...), în data de (...) fiind emise cele doua acte de control de către O. S., nr. 2345, respectiv 2346, iar toate actele de control au fost întocmite după data la care pârâtul și-a depus demisia ((...)), actele întocmite de I. fiind întocmite la data de (...).
Așadar, printr-un simplu silogism, care contrazice logica instanței de fond, rezultă cu certitudine că nu actele de control au fost motivul demisiei, motivul real al demisiei pârâtului constituindu-l presiunile la care a fost supus de către I., întrucât aceștia intenționau să îl înlocuiască cu alte persoane, probabil pe criterii politice, astfel cum de altfel rezulta din adresa reclamantei prin care se indica în mod neechivoc ca actualmente lucrează alți doi pădurari, iar cantonul a fost împărțit la trei cantoane vecine.
Mai mult decât atât, superficialitatea cu care instanța de fond a analizat prezentul dosar și prin prisma faptului ca statuează asupra legalității actelor de control, omițând ca doua dintre acestea nu se afla la dosarul cauzei, mai exact 6631/(...), 6632/(...)
S-a mai invocat că instanța de fond a preluat din concluziile raportului de expertiză, denaturând însă conținutul clar, neechivoc al acesteia, respectiv că răspunderea patrimoniala a pădurarului este reglementată de legea speciala, OUG NR. 8. și nu de L. 4. - C. silvic care se aplica pentru răspunderea penala sau contravenționala, deci terților și nicidecum gestionarului pădurar, care răspunde potrivit legii speciale.
Legiuitorul a folosit două noțiuni distincte corespunzătoare a doua forme de răspundere juridică: paguba pentru răspunderea patrimoniala a angajatului și prejudiciul adus pădurii pentru răspunderea penală și contravențională, însă instanța de fond nu distinge însă între cele doua noțiuni și statuează incidența art. 105 alin 2 din C. S., stabilind cuantumul prejudiciului, în condițiile în care a arătat ca acest articol nu ne este aplicabil, reprezentând dreptul comun în materie.
Invocând dispozițiile art. 2 alin. 2 din OUG 8. pârâtul a arătat că incorecta determinare a masei lemnoase prin conținutul actelor de control face imposibila cuantificarea pagubei, neputându-se stabili în mod legal valoarea despăgubirilor.
Aceasta este și concluzia la care ajunge expertul și pe care, instanța de fond, deși o preia în motivare, nu ține cont de ea. A. aspect vroia de altfel sa-l învedereze și recurentul atunci când a semnat actul de control de care se prevalează instanța de fond, având nr. 6633/(...), în ceea ce privește "valoarea nedublată" pe care a menționat-o în cuprinsul actului de control. P. era conștient de faptul ca există o prevedere speciala care i se aplică în privința modalității de calcul a pagubei, însă faptul ca nu are o pregătire juridica l-a împiedicat să formuleze aceasta chestiune.
Chiar în condițiile în care aceasta pagubă ar fi fost reală, organele de control trebuiau să țină seama de prevederile art. 6 alin 1 și art. 2 din OUG nr.
8. care reglementează limitarea răspunderii patrimoniale a persoanelor cu atribuții de paza a pădurilor.
Este evident ca în prezenta speța nu s-au analizat condițiile din acest act normativ, nu s-a ținut cont de faptul ca recurentul și-a îndeplinit în permanență cu bună credință și diligență obligațiile de serviciu, semnalând a însușirile ilegale de arbori, încheind numai în ultimul an 19 procese verbale de sancționare și constatare, sesizând organele abilitate în ceea ce privește comiterea infracțiunilor silvice (2 infracțiuni), astfel cum rezulta indubitabil atât din raportul de expertiza, cât și din adresa reclamantei.
A.e aspecte, coroborate cu incidența de risc majoră, determinate prin expertiza și prin adresa reclamantei, nu au fost luate în considerare la întocmirea actelor de control și evident nici de către instanța de judecata investita cu controlul legalității acestora.
Aceasta cu atât mai mult cu cât recurentul nu i s-a aplicat nici una din sancțiunile prevăzute de art. 48 alin. 1 coroborat cu alin 2 din OUG nr.
59/2000, texte normative incidente situației când personalul care încalcă legile și regulamentele specifice domeniului silviculturii, îndatoririle ce ii revin potrivit contractului colectiv și individual de munca, fiind în schimb forțat sa își dea demisia.
Instanța reține că recurentul a fost de acord sa plătească valoarea prejudiciului nedublată și că nu este necesară reconstituirea actelor de control întrucât ar fi fost prezent la efectuarea acestora, neavând nici un fel de relevanta ca pădurea are un risc ridicat deoarece acesta ar fi avut obligația de raporta aceste pagube, deși în cauza s-a probat faptul ca a raportat un număr mare de prejudicii, și nu pagube și ca era imposibil sa aibă cunoștința de toate incidentele de natura forestiera data fiind zona pe care o avea în jurisdicție.
Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefonat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. reține următoarele:
Primul motiv de recurs nu este fondat. Conform art. 2 alin. 2 și Anexa 2 din HG 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor - R. și aprobarea regulamentului de organizare și funcționare direcțiile silvice și ocoalele silvice nu au personalitate juridică, astfel încât nu pot avea calitate procesuală activă.
De asemenea, contrar susținerilor recurentului, conform mențiunilor din carnetul de muncă (poziția 51, fila 56 dosar fond) angajatorul său este Regia
Națională a Pădurilor - R., D. silvică C., O. silvic C..
Referitor la excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinarea de la fondul cauzei, Curtea reține că deși art. 58 alin. 1 din OUG 59/2000 prevede că Personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în măsura în care prezenta ordonanță de urgență nu dispune altfel, există un alt act normativ special care reglementează modalitățile de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora, respectiv OUG 8., în care se prevede în mod expres (art. 6 alin. 1) faptul că personalul cu atribuții de pază a pădurilor răspunde patrimonial, în conformitate cu prevederile cap. III al titlului XI din L. nr.
53/2003 - C. muncii, cu modificările și completările ulterioare, pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, constatate și evaluate în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.
Având în vedere aceste dispoziții ale OUG 8., act normativ pe care chiar recurentul l-a invocat referitor la modul concret de stabilire a răspunderii sale,
Curtea apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 85 alin. 1 și 84 alin. 1 din L. 188/1999, ci prevederile legii speciale care fac trimitere la răspunderea patrimonială reglementată de C. muncii, astfel încât excepția invocată nu este întemeiată.
Deși instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția inadmisibilității, reclamanta și-a exprimat poziția procesuală (fila 15 dosar fond), iar soluția adoptată este corectă întrucât s-a reținut că obiectul cauzei îl reprezintă angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Criticile privitoare la fondul cauzei sunt însă întemeiate. Conform art. 254 alin. (1) din C. muncii „salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor";. Condițiile de fond pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților sunt: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită și personală a salariatului, aflată în legătură cu munca acestuia, prejudiciul, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția salariatului.
Prejudiciul, ca element a răspunderii patrimoniale a angajaților, trebuie să fie real și cert, adică să poată fi stabilit pe baza unor date economice concrete, respectiv să poată fi determinată întinderea acestuia prin evaluare bănească.
Examinând îndeplinirea în cauză a acestor elemente pe care trebuie să le îndeplinească prejudiciul se reține în primul rând, așa cum corect a invocat recurentul, că în OUG 8. este utilizată noțiunea de pagubă pentru a defini prejudiciul necesar pentru angajarea răspunderii patrimoniale a personalului cu atribuții de pază a pădurilor, termenul de prejudiciu aplicându-se în cazul răspunderii penale sau contravenționale, în condițiile art. 105 din L. 4. - C. silvic. Distincția dintre cele două noțiuni este importantă întrucât modul de evaluare este diferit.
Astfel, conform art. 1 lit.a) din OUG 8. a) pagubă în vegetația forestieră din păduri sau în vegetația forestieră din afara pădurii, denumită în continuare pagubă, constă în modificarea aspectului, a integrității fizice și/sau a caracteristicilor fiziologice ale arborelui/arborilor ori ale arboretului/plantației/regenerării naturale, după caz, rezultată prin tăierea, degradarea, distrugerea, scoaterea din rădăcini a arborilor, puieților sau lăstarilor, tăierea crăcilor arborilor în picioare, urmate ori nu de însușirea acestora, în condiții ilegale.
Dovada caracterului real și cert al prejudiciului trebuie realizată de angajator (care are și calitate de reclamant în cauză), fiind necesar ca din actele de constatare a pagubei sau din alte probe să rezulte întinderea cuantumului pagubei.
Analizând actele de control pe baza cărora s-a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale, Curtea reține că deși în Actele de control nr.
2346/(...) (filele 16-19 dosar fond) și 2345/(...) (filele 20-21 dosar fond) încheiate de recurentă, se menționează angajatul a fost prezent la efectuarea controlului, niciunul dintre acte nu este semnat de recurent, și nu este motivată lipsa acestei semnături. Actul de control nr. 6633/(...) încheiat de I. T. de R. S. și V. C.-N. (filele 22-25 dosar fond) a fost semnat de recurent, care a menționat însă că „este de acord să plătească la valoarea nedublată a cioatelor";, ceea ce înseamnă că a contestat modul de stabilire a prejudiciului, în condițiile în care acesta a fost calculat conform art. 105 alin. 2 din L. 4. - C. silvic și nu conform OUG 8., care era aplicabilă în cauză.
În consecință, întrucât recurentul nu a semnat două din actele de control și a contestat modalitatea de evaluare a prejudiciului din al treilea act, acestea nu pot face dovada existenței și întinderii pagubei.
Din raportul de expertiză efectuat de un expert în domeniul silvicultură
și exploatări forestiere în cauză (filele 90-104 dosar fond) rezultă că datorită faptului că nu se pot identifica mărcile si numerele de inventariere care au fost scrise cu cretă forestieră, este dificil si imposibil de reconstituit actele de control întocmite si înregistrate sub nr. 6633, nr. 2345 si nr. 2346 toate din
2010. În suprafețele parcurse există cioate cu grade diferite de degradare și vechimi diferite și pentru ca volumul arborilor tăiați ilegal să fie corect determinat, diametrele cioatelor trebuiau corelate cu diametrele arborilor pe picior aflați în imediata apropiere a acestora.
Drept urmare, contrar celor reținute de instanța de fond prin probele administrate în cauză nu s-a probat caracterul real și cert al prejudiciului.
În consecință, nefiind dovedită una dintre condițiile prevăzute cumulativ pentru angajarea răspunderii patrimoniale a intimaților, respectiv prejudiciul - lipsă care face inutilă și analiza celorlalte condiții, respectiv a celorlalte motive de recurs invocate - Curtea apreciază că nu se poate angaja răspunderea patrimonială a intimaților, dispozițiile art. 270 din C. muncii fiind greșit interpretate de instanța de fond.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 304 pct. 9, 3041 și 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă se va admite în parte recursul declarat de pârâtul G. D. împotriva sentinței civile numărul 5139 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), care va fi modificată în parte în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamanta R. - R. PRIN D. S. C. în contradictoriu cu pârâtul G. D. Nefiind criticată în recurs, se va menține dispoziția de respingere a cererii de chemare în garanție. În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă se va obliga reclamanta să plătească pârâtului suma de 3645 lei, cheltuieli de judecată la fond, reprezentând onorariu expert (1720 lei fila 86) și onorariu avocat (1925 lei filele 108 și 109 dosar fond). PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite în parte recursul declarat de pârâtul G. D. împotriva sentinței civile numărul 5139 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta R. - R. PRIN D. S. C. în contradictoriu cu pârâtul G. D. Menține dispoziția de respingere a cererii de chemare în garanție. Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 3645 lei, cheltuieli de judecată la fond. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 06 februarie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, S. D. L. D. D. G. GREFIER, C. M. Red.L.D./Dact.S.M. 2 ex./(...) Jud.fond:P. U.
| ← Decizia nr. 4401/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 5022/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
