Decizia nr. 2476/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2476/R/2012
Ședința publică din data de 16 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M. G. și P. M. G. împotriva sentinței civile nr. 4977 din 7 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C., pe pârâții Ș. DE A. ȘI M. G. (P.), L. T. „. I. G., L. T. „P. M."; G. și pe chematul în garanție intimat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin întâmpinarea formulată, reclamantul intimat a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 4977 din 7 noiembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local al M. G. și P. M. G.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții: N. G., M. G. D., C. A., G. M., V. O., O. L., F. F., M. D., A. M., L. A., C. V., C. S. N., C. F., C. M., C. Ana, C. D., C. S. C., C. B. R., D. E., D. Ana, D. G., D. L., F. G., F. M., G. M., G. M., H. E., I. C., I. R., I. C., I. M., L. R. D., M. S., M. A., M. A., M. Ana, M. A., M. B. C., M. M. M., M. F., M. Ana, N. L., N. M., P. S. I., P. V., P. S. R., O. M., R. V., R. S., R. F., R. Ana M., S. I., T. H., T. G., T. A., T. A., T. S., B. M., B. D., B. R., B. M., C. V., C. V., D. M., D. C., D. D., D. V., M. E., M. M., P. G., P. I., P. S., P. C., P. R., T. M., T. M. C., M. P. S., P. C., B. B. M., D. I. E., B. I., J. F., V. C., V. L., P. I., R. C., K. I. A., B. D., B. D., C. E., M. S. C., K. D., M. C., A. G., B. D., C. S. N., L. R. D., R. U. A., S. E., T. H., V. C., T. S., S. I., P. M., B. L., B. L., B. I., B. H., B. L., B. A., B. M., B. M., C. R., C. M., C. L., F. E., F. S., F. C., H. G., H. I., K. E., K. M., K. M., L. E., M. I., P. C., P. M., R. F., S. A., S. C., S. Ana, S. E., S. M., T. Ana, T. D., T. M., U. T., G. M., T. M., L. C., M. C. prin reprezentant S. L. din Î.ul P. C. în contradictoriu cu pârâții Ș. de A. și M. G. (P.), L. teoretic „Aana I. G., L. T. „P. M."; G., C. Local al M. G. și P. M. G.
Au fost obligate pârâtele în calitate de angajator, la calcularea și plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază pentru anii școlari 2007 -
2008, 2008 - 2009 sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective
și anume: Ș. DE A. și M. G. (P.) a) pentru anul scolar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat: N. G., M. G. D., C. A., G. M., V. O., O. L., F. F. și b) pentru anul scolar 2008 -
2009 pentru membrii de sindicat: N. G., M. G. D., C. A., G. M., V. O., O. L., F. F., M. D. L. T. „. I. a) pentru anul scolar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat: A. M., L. A., C. V., C. S. N., C. F., C. M., C. Ana, C. D., C. S. C., C. B. R., D. E., D. Ana, D. G., D. L., F. G., F. M., G. M., G. M., H. E., I. C., I. R., I. C., I. M., L. R. D., M. S., M. A., M. A., M. Ana, M. A., M. B. C., M. M. M., M. F., M. Ana, N. L., N. M., P. S. I., P. V., P. S. R., O. M., R. V., R. S., R. F., R. Ana M., S. I., T. H., T. G., T. A., T. A., T. S., B. M., B. D., B. R., B. M., C. V., C. V., D. M., D. C., D. D., D. V., M. E., M. M., P. G., P. I., P. S., P. C., P. R., T. M., T. M. C., M. P. S., P. C., B. B. M., D. I. E., B. I., J. F., V. C., V. L., P. I., R. C., K. I. A., B. D., B. D., C. E., M. S. C., K. D., M. C., A. G. Și B) Pentru Anul Scolar 2008 - 2009 Pentru Membrii De Sindicat : A. M., L. A., C. V., B. D., B. D., C. S. N., C. F., C. M., C. Ana, C. D., C. S. C., C. B. R., D. E., D. Ana, D. L., F. G., F. M., G. M., G. M., H. E., I. C., I. R., I. C., I. M., L. R. D., M. S., M. A., M. A., M. Ana, M. A., M. B. C., M. M. M., M. F., M. Ana, N. L., N. M., P. S. I., P. V., P. S. R., O. M., R. V., R. S., R. F., R. U. A., S. I., S. E., T. H., T. G., T. A., T. A., V. C., B. M., B. D., B. R., B. M., D. M., D. C., C. V., D. V., C. V., M. E., P. G., P. I., P. S., P. C., P. R., T. M., T. S., T. M. C., D. G., M. P. S., P. C., B. B. M., D. I. E., B. I., J. F., P. I., M. C., A. G., S. I., P. M.; L. T. „P. M."; a) pentru anul scolar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat: B. L., B. L., B. I., B. H., B. L., B. A., B. M., B. M., C. R., C. M., C. L., F. E., F. S., F. C., H. G., H. I., K. E., K. M., K. M., L. E., M. I., P. C., P. M., R. F., S. A., S. C., S. Ana, S. E., S. M., T. Ana, T. D., T. M., U. T., G. M. Și B) Pentru Anul Scolar 2008 - 2009 Pentru Membrii De Sindicat : B. L., B. L., B. H., B. L., B. A., B. M., B. M., C. R., C. M., C. L., F. E., F. S., F. C., H. G., H. I., K. E., K. M., L. E., M. I., P. C., R. F., S. A., S. C., S. Ana, S. E., S. M., T. Ana, T. D., T. M., U. T., L. C., M. C., G. M..
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL M. G. și P. M. G. să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulata în contradictoriu cu chematul în garanție M. F. P.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând cu precădere excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții C. LOCAL AL M. G. și P. M. G. tribunalul a respins-o reținând ca potrivit prevederilor art. 28 din HG nr. 2192/2004 C. Local este cel care stabilește cuantumul fondurilor alocate fiecărei unități de învățământ pe baza de indicatori iar în temeiul art. 23 din același act normativ finanțarea complementara se efectuează în funcție de necesitățile de cheltuieli ale unităților de învățământ preuniversitar de stat, pe baza documentelor justificative. De asemenea, potrivit prevederilor art. 63 alin 3 lit. b din L. nr. 215/2001 primarul întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local.
Pe fondul cauzei, analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
În perioada anilor școlari 2007-2008 respectiv 2008-2009 reclamanții au fost angajați ai pârâților, după cum sunt detaliate perioadele concrete prin tabelele emise de parat și depus în probațiune la filele 15,23-26,33-34 dosar.
Potrivit art. 59 alin. 3 din Contractul Colectiv de M. U. la nivel național peanii 2007-2010, „. contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, s ă se pl ăte asc ă ș i o pr imă d e v ac anț ă ";, iar prin dispozițiile art. 37 lit. g din C. C. de M. încheiate la N. de R. Î. pe perioada vizată prin prezenta cerere de chemare în judecată (anii școlari 2006-2009), în acest domeniu s-a convenit ca personalul din învățământ să beneficieze și de „o primă de vacanță din venituri proprii";, care urma să se acorde odată cu indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu (art. 29 alin. 4).
În analiza cauzei de față trebuie pornit, în principal, de la verificarea aspectelor care vizează legalitatea clauzei din CCM la nivelul de ramură deînvățământ prin care părțile au convenit plata unor prime de vacanță în cuantumul unui salariu de baza avut în luna anterioară plecării în concediu, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Interpretând sistemic și per a contrario prevederile art. 8 din L. nr.
130/1996 și art. 12 alin. 1 din același act normativ, ținând seama și de principiile care stau la baza raporturilor de muncă, rezultă că salariații bugetari pot negocia, prin contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Un alt argument în susținerea validității raționamentului expus vine și din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale citate. A., scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin CCM- uri exclusiv în privința drepturilor ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Apoi, pe aceeași linie logică, trebuie reținut că salarizarea personalului didactic este reglementată prin L. nr. 1. care, prin art. 48 statuează că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în sporuri și alte drepturi salariale suplimentare. Potrivit alin. 2 al art. 48 din L. nr. 1., drepturile salariale suplimentare al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii. Apoi, potrivit art. 50 alin. 12, „personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzută de lege și de contractul colectiv de muncă"; iar potrivit prevederilor art. 146 din aceeași lege, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică în totalitate normele din legislația muncii, respectivprevederile contractelor colective de muncă";.
Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale mai sus citate rezultă că personalul didactic are dreptul de a negocia prin contracte colective de muncă acele drepturi salariale suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
În CCM la nivel de ramură de învățământ 2005-2006, părțile au inserat clauza potrivit căreia angajatul „are dreptul la o prima de vacanță din venituri proprii";. Conform prevederilor art. 170 alin. 3 din L. învățământului nr. 84/1995, "Instituțiile și unitățile de învățământ pot beneficia și de alte surse de venituri dobândite în condițiile legii: venituri proprii, subvenții, donații, sponsorizări și taxe de la persoane juridice și fizice";.
Or, clauzele CCM evocate trebuie interpretate având în vedere prevederile art.977-985 Cod civil. A., rezultă fără îndoială că acordarea primei de vacanță reprezintă o obligație contractuală iar nu o facultate a angajatorului .De altfel, însăși modalitatea în care părțile au înțeles să formuleze clauza reclamată exclude ipoteza afectării obligației de modalitatea condiției. A., părțile nu au menționat „plata primei de vacanță se va face dacă se obțin venituri proprii"; ci
„plata primei de vacanță se face din venituri proprii";, înțelegând, așadar, să indice sursa de finanțare a acestor cheltuieli. Pentru exemplificare, o situație similară se întâlnește în contractele colective de muncă încheiate la nivel S. cu privire la ajutorul pentru Ziua feroviarului.
Necuprinderea în fondul de salarii inclus în bugetul de venituri și cheltuieli supus aprobării a fondului necesar acordării primei de vacanță s-a făcut din culpa pârâtei de rând 1 iar aceasta nu se poate prevala de propria culpă pentru a justifica neexecutarea obligațiilor asumate prin C. C. de M..
A condiționa plata primelor de vacanță (ca, de altfel, a oricăror drepturi salariale) de existența veniturilor angajatorului și a lăsa la latitudineaangajatorului cuprinderea acestor sume în buget este de natură a scoate raporturile de muncă din matca lor firească și a deschide calea abuzului.
În privința mențiunilor cuprinse în CCM unic județean la nivel de ramură învățământ 2007-2008 precum și în CCM unic județean la nivel de ramură învățământ 2008-2009, prelungit pana la (...), conform cărora „prima se acordăodată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului, conform O.U.G. nr.146/2007";, această trimitere nu impietează asupra existenței dreptului la prima de vacanță, aceasta neavând decât scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a primei. De altfel, admițând că acest criteriu de cuantificare nu mai este valabil urmare a suspendării O.U.G. nr. 146/2007 prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, mai rămâne un criteriu de cuantificare, prevăzut de aceleași părți, respectiv ";un salariu de bază al angajatului";.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâții P. M. G. și C. LOCAL AL M. G., solicitând modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii față de aceștia.
În motivarea recursului pârâții au arătat, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a C.ui Local G. și a P.ui M. G. că în mod netemeinic tribunalul a respins această excepție.
Potrivit art. 104 alin 2 din legea 1/2011 L. Î. finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat din sume defalcate din TVA și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale pentru o serie de cheltuieli printre care și cheltuielile cu salariile, sporurile, îndemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora.
A.. 5 arată că finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe unități administrativ teritoriale de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene cu asistență tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare.
Art. 50 alin 2 lit. a) din L. 273/2006 arată că repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare se aprobă de către Ministerul Finanțelor Publice pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, pe baza propunerilor ordonatorilor principale de credite ai bugetelor locale, propuneri care au la baza comunicările propunerilor fiecărei unități de învățământ în parte, iar, sumele astfel aprobate se repartizează pe unități administrativ-teritoriale de către direcțiile generale ale finanțelor publice.
Din textele legale arătate mai sus este evident că aceste cheltuieli de personal nu au ca sursă de finanțare bugetul local al unității administrativ- teritoriale, în speța de față M. G. ci bugetul de stat.
Bugetul local al M. G. este cel prin care se alocă fondurile necesare de la bugetul de stat și nicidecum cel din care se plătesc aceste sume.
Bugetul local este doar o verigă intermediară între sursa de finanțare, respectiv bugetul de stat și beneficiarii acestor finanțări.
Pe de altă parte potrivit art. 23 alin 1 din L. nr. 215/2001, consiliile locale sunt doar autorități deliberative iar primarii autorității executive prin care se realizează autonomiei locale la nivelul unității administrativ-teritoriale.
Potrivit art. 21 alin. 1 din același act normativ unitățile administrativ- teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate juridică depline și patrimoniu propriu iar în justiție nu pot fi chemate decât unitățile administrativ- teritoriale, reprezentate de către primar.
Atribuțiile Consiliilor locale sunt stabilite la art. 36 din L. nr. 215/2001.
Din textele legale arătate anterior rezultă, la modul cel mai clar, că nici consiliul local și nici primarul nu pot sta în justiție, acesta fiind doar autoritățideliberative și executive prin care se realizează autonomie locală la nivelul unității administrativ-teritoriale.
Susținerea reclamanților însușită de către Tribunalul Cluj, nu are nici un temei legal întrucât nu este justificată improcesuarea pârâților doar pentru că plata se derulează prin bugetul local și nicidecum din bugetul local.
În altă ordine de idei hotărârea recurată este netemeinică în ceea ce îi privește deoarece se obligă să aloce bani din bugetul local pentru finanțarea de bază care potrivit legii 1/2011 nu cade în sarcina bugetului local.
Potrivit art.105 din bugetul local se asigură doar finanțarea complementară adică cheltuielile de capital sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ preuniversitar de stat așa cum sunt enumerate limitativ la alin.2.
Art. 105 este o norma imperativa, limitativa, care stabilește ce cheltuieli cad in sarcina bugetului unei unități administrativ-teritoriale, iar aceste cheltuieli sunt cheltuielile complementare si nicidecum cheltuielile de baza la care este obligat C. Local G. prin hotărârea atacată.
Dispozițiile referitoare la finanțarea cheltuielilor de baza și a celor complementare, similare celor din legea 1/2011, se regăsesc și în fosta lege a învățământului în prezent abrogata.
Prin prisma articolelor mai sus arătate hotărârea atacată în ceea ce privește admiterea acțiunii față de C. Local G. și față de primarul municipiului G. este în mod evident neîntemeiată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea dedusă judecății în fața primei instanțe, membrii de sindicat au solicitat obligarea unității școlare la plata primei de vacanță aferentă anilor (...)-2009, invocând prevederile CCM unic județean la nivel de ramură învățământ
2007-2008 precum și în CCM unic județean la nivel de ramură învățământ 2008-
2009.
De asemenea s-a solicitat obligarea pârâților C. Local al M. G., P. M. G. la asigurarea sumelor necesare plății, aceeași cerere, de alocare a fondurilor necesare, fiind formulată și în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995, în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
De asemenea potrivit dispozițiilor art. 16 din H.G. nr. 2192/2004,
„finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.";
Prin urmare bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, reprezintă sursa de finanțare a acesteia, unitatea școlară fiind cea căreia îi revine obligația, în limita sumelor alocate, de plată directă în raport cu salariații săi - membrii de sindicat.
Atribuțiile C. Local reies din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din L. nr.
215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
P. are calitatea de ordonator principal de credite al bugetului municipiului conform art. 63 alin. 4 lit. a din L. 215/2001 și calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, potrivit art. 62 alin. 1 din același act normativ.
Având în vedere atribuțiile recurentului în privința finanțării unităților de învățământ, anterior menționate, se constată a fi neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin motivele de recurs.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții P. M. G. și C. LOCAL AL M. G. împotriva Sentinței civile nr. 4977 din 7 noiembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: M.-F. B.
| ← Decizia nr. 2825/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3545/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
