Decizia nr. 1292/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1292/R/2012
Ședința din 12 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. "C. C." SA - S. B.
- O. împotriva sentinței civile nr. 2092 din 22 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat D. M., și pe pârâta intimată S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat D. M., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente și reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 01 februarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare.
De asemenea, se constată că la data de 06 februarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, S. „. C. SA - S. de T. F. C. T. a depus la dosar copiile deciziilor de sancționare nr. 3. și nr. 3. pe anul 2007 ale reclamantului intimat D. M. în susținerea respingerii petitului privind acordarea salariului suplimentar aferent anului 2007 raportat la condițiile impuse de A. nr. 6 pct. 2 din CCM la nivel de unitate.
La întrebarea instanței, reclamantul intimat arată că a fost sancționat disciplinar în anul 2007 și a plătit acele sancțiuni.
Reclamantul intimat arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul intimat solicită a se respecta C. Colectiv de M.. Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2092 din (...), pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul nr.(...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C. „. C. SA;
A fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâte;
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. M. C. T., în numele membrului de sindicat D. M., împotriva pârâtelor S. N. de T. F. C.
„. C. și R. de T. F. de C. B. O., și, în consecință au fost obligate pârâtele să-i plătească membrului de sindicat D. M. salariul suplimentar pentru anii
2007, 2008 și 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Au fost obligate pârâtele să-i plătească membrului de sindicat D. M. prima pentru Z. F., ajutorul material de P. și de C., pentru anul 2009, la nivelul valorii clasei 1 de salarizare.
A fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtelor la plata contravalorii tichetelor de masă, ca nefondată.
P. a pronunța această soluție instanța a reținut că în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C. „. C. SA aceasta este parte contractantă în contractul colectiv de muncă la nivel C. C. pe care se fundamentează pretențiile membrului de sindicat reprezentat de reclamant, această calitate conferindu-i legitimare procesuală pasivă.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a solicitat plata salariului suplimentar pentru anii (...), echivalent cu un salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, premiul anual pentru Z. F., la nivelul valorii clasei 1 de salarizare, pentru anul 2009, ajutorul material de P. și de C. pentru anul 2009, acordate prin contractele colective de muncă.
Articolul 155 din Codul muncii prevede că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Ca atare, prin prezenta acțiune s-a solicitat plata unor drepturi salariale, fiind aplicabile în cauză prevederile art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii și cele ale art.166 din Codul Muncii potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune (care, în speță, este data la care aceste adaosuri erau datorate) .
În consecință, constatând că la data introducerii acțiunii (...), termenul de prescripție de 3 ani nu se împlinise în privința nici unuia dintre drepturile bănești pretinse de reclamant, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocat de pârâte.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că în conformitate cu art. 32 din
C. colectiv de muncă pe 2007-2008 încheiat la nivelul pârâtei de rând 1, înregistrat la D. B. sub nr. 1625/(...) și prelungit și pe anii 2009-2010( înregistrat la D. B. sub nr. 2572/(...)) , se stipulează: „pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv"; iar art. 33 (1) stabilesc criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar conform anexei
6 la C. colectiv de muncă pe anii 2007-2008.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c) Codul muncii „angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă";.
Acordarea salariului suplimentar nu este o facultate, ci o obligație a angajatorului, fapt ce rezultă din interpretarea anexei 6 la C. colectiv de muncă pct. 1 „salariul suplimentar se acordă pentru munca ireproșabilă prestată în cursul anului calendaristic";.
La punctul 2 din A. 6 la C. colectiv de muncă (f.23)sunt menționate expres situațiile în care salariații nu au dreptul la salariul suplimentar (ceicărora, în cursul anului încheiat li s-a aplicat sancțiunile prevăzute în A.). per a contrario, toți salariații care nu se regăsesc în situațiile menționate la punctul 2 din A. 6 au dreptul la acordarea unui salariu suplimentar pentru munca prestată în cursul anului calendaristic.
În privința membrului de sindicat reprezentat în cauză pârâta a afirmat că a fost sancționat disciplinar în anul 2007, dar nu a dovedit că sancțiunea ce i-a fost aplicată acestuia este una dintre cele menționate la pct. 2 din anexa 6.
În susținerea argumentului obligativității plății acestor drepturi salariale suplimentare sunt și dispozițiile art. 32 (3) din C. colectiv de muncă pe 2006-2. „. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";.
Deci, constituirea fondului necesar pentru acordarea salariului suplimentar nu este o facultate a angajatorului, ci o obligativitate prevăzută de C. colectiv de muncă.
Conform art. 238 (1) Codul muncii: „Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior";.
Prin urmare, raportat la prevederile art. 32 (1) din C. colectiv de muncă la nivelul S. N. de T. F. de C. „. C. SA"; pe anul (...)/2010, instanța va admite acest capăt din cererea formulată de reclamantul și va obliga pârâtele să-i plătească membrului de sindicat D. M. câte un salariu suplimentar pentru anii 2007, 2008 și 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Referitor la prima pentru Z. F., ajutorul material de P. și de C., pentru anul 2009, T. a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 69 lit. a) și b) din C. colectiv de muncă pentru anii 2007-2008, încheiat la nivelul S.
„. C. SA și prelungit și pe anii 2009-2010, în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații mai beneficiază, cu ocazia sărbătorilor de P. și de C., de un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare. P. „. C. se va acorda o premiere stabilită de C. de A., cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor, cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
Aceste drepturi se acordă cu caracter obligatoriu, la o valoare minimală corespunzătoare clasei 1 de salarizare, sarcina consiliului de administrație și a delegaților aleși ai sindicatelor fiind aceea de a stabili, eventual, un cuantum superior al acestor drepturi.
Potrivit art. 71 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, a cărui aplicare s-a prelungit conform actului adițional nr. 370 din (...), salariații beneficiază de un ajutor material stabil cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare cu oca- zia sărbătorilor de P. și de C., precum și de o primă pentru „. Feroviarului";, la nivelul clasei 1 de salarizare.
Este adevărat că potrivit procesului verbal din data de (...) părțile contractului colectiv de muncă au convenit suspendarea acordării pe anul
2009 a primei pentru Z. F. și a ajutoarelor material de P. și de C., dar măsurile se refereau doar la anul 2009, iar în luna decembrie 2009 urmau să înceapă discuțiile pentru renegocierea drepturilor suspendate în anul
2009.
Inclusiv pârâta S. R. de T. F. de C. B. O. a recunoscut că prevederile art. 69 lit. a) și b) din C. colectiv de muncă pentru anii 2009-2010 la nivelul S. „. C. SA, se aplică din data de (...).
Se poate concluziona astfel că după data de (...) obligația pârâtelor de plată a ajutoarelor materiale susmenționate pentru anul 2009 a devenit exigibilă.
Față de cele arătate, în baza art. 40 alin. 2 lit. c) Codul muncii instanța a admis și acest capăt de cererea la reclamatului.
Însă pretenția reclamantului de a i se acorda contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada aprilie 2009 și până în prezent este apreciată de instanță ca neîntemeiată din următoarele considerente:
Prin Legea nr. 142/1998 s-a instituit posibilitatea pentru angajator de a acorda salariaților tichete de masă, în măsura în care are posibilități financiare și în limitele prevăzute în acest sens în bugetul propriu.
Cum pârâtele nu au înregistrat profit, ci pierderi în cursul ultimilor ani, aceste tichete cadou nu au putut fi acordate din lipsă de lichidități financiare, instanța a respins cererea reclamantului de acordare a contravalorii tichetelor de masă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta S. - C. C. S.A - S. R. de T. F. de C.
B. O. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensulrespingerii acțiunii.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. constată următoarele:
Motive de recurs invocate și analiza lor :
1) Excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la drepturile aferente anilor 2007, 2008 și 2009 întemeiată pe prevederile art.283 alin.1 lit. e Codul muncii în raport de stabilirea acestui drept printr-un contract colectiv de muncă.
1) În conformitate cu dispozițiile art. 283 alin.(1) din Codul muncii
,„Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)- d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
P. aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci asolicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
2) Acordarea salariilor suplimentare pretinse prin acțiune este condiționată de existența veniturilor necesare, în speță, lipsind fondurile bănești pentru plata sumelor ca urmare a pierderilor suferite și nerealizării de profit în anii 2007 și 2008, iar în anul 2009 nefiind aprobat de către M. T. bugetul de venituri și cheltuieli.
2) Acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului după cum rezultă din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, aplicabil în cauză.
Astfel, art. 30 alin. 1 din C. colectiv de muncă menționat precizează că
:„ pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
De asemenea, art. 30 alin. 3 precizează că :„ Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";.
Din modul de formulare neechivoc și nesupus altei condiții decât desfășurarea ireproșabilă a activității rezultă caracterul pur și simplu al acestui drept pretins prin acțiune, precum și obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
P. aceste motive, având în vedere că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
Tot astfel, acordarea ajutoarelor materiale de P. și C. și a premierii de
Z. F. este reglementată de art. 71 din CCM la nivel de grupă de unități ca un drept al salariaților neafectat de alte condiții decât cele prevăzute expres în norma citată, nefiind o vocație a salariatului.
Aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale nu pot fi reținute ca o justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursul formulat.
De asemenea, caracterul pur și simplu al drepturilor pretinse prin acțiune înlătură pretinsa incidență a necesității aprobării anterioare sau ulterioare a bugetelor de venituri și cheltuieli, neputând fi acceptată, în raport de claritatea normelor din acordul colectiv, o interpretare cuprinzând o condiție implicită a existenței unor resurse financiare suplimentare.
3) Suspendarea acordării premiului ocazionat de Z. C. 2009, a ajutorului material de C. 2009 și de P. 2009, convenită de parteneri de analog social prin procesul verbal din (...) și actul adițional la CCM 2009-
2010.
3) C.ui colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități nu i se poate opune actele adiționale la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anul 2009-2010, deoarece în caz contrar, ar avea consecința încălcării principiului edictat de art.38 și art.164 Codul muncii, care enunță interdicția renunțării salariatului la drepturile ce-i sunt recunoscute.
Este irelevant că procesele verbale au fost semnate de sindicatele la care este afiliat reclamantul deoarece mandatul acordat nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor de sindicat inconciliabilă cu acte de renunțare care nu sunt permise nici la nivel personal (art.38 Codul muncii).
De altfel, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat la nivel de grup de unități, de la care nu poate deroga contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul inferior, conform art. 238 Codul muncii.
4) Inadmisibilitatea acțiunii este invocată ca urmare a neepuizării procedurii prealabile derulate prin comisiile mixte patronat-sindicate conform art. 117 din CCM la nivel de grup de unități.
4) În opinia instanței de recurs această procedură prevăzută de art. 117 din CCM la nivel de grup de unități nu este obligatorie, neexistând o dispoziție legală care să prevadă obligativitatea unei asemenea proceduri, așa cum prevede art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă, care recunoaște caracterul obligatoriu al procedurilor instituite prin lege.
5) În fine s-a invocat greșita acordare a salariului suplimentar salariatului D. M. pentru anul 2007 care a fost sancționat disciplinar.
5) Recursul este întemeiat în parte sub acest aspect.
Astfel, salariatul D. M. a fost sancționat disciplinar în cursul anului
2007 prin deciziile nr. 3. și nr. 3. (fila 27) cu reducerea salariului de bază cu
10% pe o lună, respectiv cu reducerea salariului de bază cu 5% pe o lună, abaterile disciplinare fiind comise în anul 2007, aspect confirmat expres de reclamant.
În atare situație, salariatul nu este îndreptățit să beneficieze de acordarea salariilor suplimentare pentru anul 2007, în raport de condiționarea acordării salariului suplimentar, conform art.30 alin.1 din C. Colectiv de M. la N. de G. de U. din T.ul F. pe anii 2006-2008 de desfășurarea muncii iresponsabile în cursul anului calendaristic respectiv, fiind evident că aplicarea sancțiunilor disciplinare exclude calificarea ca ireproșabilă a activității acestui salariat.
De asemenea, și anexa nr. 6 la CCM la nivel de unitate (fila 24 fond) înlătura de la acest beneficiu pe salariații cărora li s-au aplicat repetat sancțiunea reducerea salariului de bază cu 5-10% pe o lună -3 luni.
Prin urmare, sub acest aspect recursul pârâtei S. „. C. S.A-S. B. O. este întemeiat, având consecința modificării în parte a sentinței și înlăturării obligației de plată a salariului suplimentar pe anul 2007 în favoarea lui D.
M., fiind menținute celelalte dispoziții examinate în cadrul motivelor de recurs anterioare.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA - S. R. DE T. F. DE C. B. O. împotriva sentinței civile nr.2092 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația pârâtelor să-i plătească reclamantului D. M. salariul suplimentar pentru anul 2007.
Menține celelalte dispoziții.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. G. S. D. L. D.
G. C. M.
Se află în concediu medical
Semnează grefier șef secție
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.G. B.
| ← Decizia nr. 447/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3858/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
