Decizia nr. 422/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 422/R/2012
Ședința publică din data de 1 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr.
1679 din 23 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâții intimați I. Ș. J. M., Ș. CU C. I-V. „. S. C., Ș. CU C. I-V. „V. A. B. M., Ș. CU C.
I-V. ". B. M., C. T. T. B. M., Ș. CU C. I-V. V. M. și M. E., C., T. ȘI S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A, Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1679 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) a T.ui M., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M. F. P.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ
M. în contradictoriu cu pârâții: I. Ș. al județului Maramureș, Ș. CU C. I-V. „.
S. C., Ș. CU C. I-V. „V. A. B. M., Ș. CU C. I-V. ". B. M.,C. T. T. B. M., Ș. CU C. I-V. V. M., M. E., Cercetării, Tineretului și S. B. și M. F. Publice B., reprezentat prin D. G. a F. P. M., în consecință:
AU fost obligate unitățile școlare pârâte să le plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant ajutorul financiar prevăzut de L. 3. pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic nece- sare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, pentru anul 2009, reprezentând diferența dintre echivalentul în lei a sumei de 100 E. calculat la cursul de schimb valutar B.N.R. de la data plății și suma de 130 lei achitată în luna decembrie 2009.
A fost obligat pârâtul I. Ș. al județului M. să aloce unităților de învățământ pârâte sumele necesare plății ajutorului financiar menționat.
A fost obligat pârâtul M. E., C., T. și S. să aloce sumele necesare plății ajutorului financiar menționat, prevăzut de L. 3..
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de M. E., C., T. și S. împotriva M.ui F. Publice B., reprezentat prin D. G. a F. P. M. și, în consecință a fost obligat pârâtul-chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice să aloce Ministerului E., C., T. și S. sumele necesare plății ajutorului financiar stabilit prin prezenta hotărâre în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Membrii de sindicat reprezentați de reclamant în prezenta cauză sunt cadre didactice cu norma de bază la unitățile școlare pârâte.
Conform art. 1 și 2 din L. 3. se recunoaște cadrelor didactice titulare
și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar dreptul la un ajutor financiar anual în cuantum de 100 E., în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătă- țirii calității activității didactice.
Potrivit cererilor depuse în copie la dosar, filele 11-12, rezultă că, a- ceste cadre didactice au formulat cereri de acordare a ajutorului financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic pentru anul 2009.
Prin adresa nr. 2715/(...) pârâtul I. Ș. al județului M. a solicitat
Direcției generale buget-finanțe, patrimoniu și investiții din cadrul M.ui E., C. și T., deschidere de credite pentru suma de 2.600.000 lei necesari pentru plata E. 100 contravaloare carte, conform Legii 3., sumă rezultată în urma întocmirii centralizatorului unităților școlare din județul M., cu privire la necesarul fondului de carte 2008-2009.
Prin adresa nr. 128/(...) înregistrată la I. Ș. al județului M. sub nr.
7332/(...), M.ui E., Cercetării și T. i-a comunicat acestui pârât că în urma suplimentării bugetului MECI la art.57.02.01, Ajutoare sociale în bani, suma alocată fiecărui județ în parte reprezintă 33% din contravaloarea a 100 E. pentru fiecare beneficiar al acestui program conform Legii 3. și l-a îndrumat să transmită fiecărei unități școlare din județ să întreprindă măsuri pentru ca plata beneficiarilor programului național 100 E. să se efectueze în limita sumei de 130 lei din contravaloarea a 100 E. pentru fiecare beneficiar în parte.
În consecință, așa cum a recunoscut și reclamantul, membrilor de sindicat reprezentați în cauză li s-a făcut o plată parțială a ajutorului financiar conferit prin art. 1 și 2 din L. 3., în limita sumei de 130 lei .
Având în vedere motivele invocate în fundamentarea întâmpinării, dar și demersurile realizate de I. Ș. al județului M. în scopul alocării către unitățile școlare a sumelor necesare efectuării plății ajutorului financiar în litigiu, instanța a reținut că atât acest pârât, cât și M. E., Cercetării și T. îndatorat, potrivit art. 4 din L. 3. și art. 5 al. 3 din H.G. 453/2007, trebuie să asigure sumele menționate de la bugetul de stat, acestea recunoscând dreptul cadrelor didactice reprezentate în cauză la plata integrală a acestui ajutor, respectiv la nivelul sumei de 100 E. prevăzute de lege.
În ceea ce privește unitatea școlară pârâtă, instanța a reținut că aceasta nu au făcut dovada plății ajutorului financiar către membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză, deși potrivit art. 6 din H.G.
453/2007, plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art. 1 alin. (2).
Față de considerentele expuse, instanța a admis cererea față de insti- tuția școlară.
În temeiul art. 4 din L. 3. și a art. 5 din H.G. 453/2007, reținând calitatea M. E., C., Tineretului și S. de ordonator principal de credite, instanța a admis cererea de chemare în judecată și împotriva acestei instituții pe care a obligat-o să-i aloce sumele necesare plății ajutorului financiar menționat anterior.
Apoi, având în vedere rolul M.ui F. P. de ordonator al acțiunilor de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, precum și atribuțiile vizând analizarea propunerilor de buget în etapele de elaborare a bugetelor, de monitorizare a execuției bugetare, instituite prin art. 15 și 19 din L. 500/2002, instanța a respins excepția lipsei calității pro- cesuale pasive invocată de pârât și a admis acțiunea reclamantului și cere- rea de chemare în garanție formulată de M. E., C., T. și S. împotriva M.ui F. Publice pe care l-a obligat să aloce Ministerului E., C., T. și S. sumele ne- cesare plății ajutorului financiar stabilit prin prezenta hotărâre în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant. F. cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B. solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerea obligării Ministerul Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamant..
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul consideră sentința atacată ca netemeinică pentru următoarele considerente:
Drepturile pretinse de reclamanți s-au născut în baza contractului colectiv de muncă la nivelul I. Ș. al județului M. în care Ministerul Finanțelor
Publice nu are calitate de parte, iar potrivit art. 167 alin. 3 din L. nr.
84/1995 finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat și angajator se concretizează în obligații de ambele părți, iar una dintre obligațiile angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată.
Întrucât dreptul la salariu este un drept constituțional, diminuarea să se constituie într-o restrângere a exercițiului dreptului la muncă, măsura ce se poate realiza numai în condițiile strict și limitativ prevăzute de art.53 din Constituție.
Potrivit art. 8 din L. nr. 69/2010 a responsabilității fiscale-bugetare
Guvernul și fiecare ordonator de credite, precum și orice entitate responsabilă de elaborarea politicilor și acordurilor salariale din sectorul public trebuie să se asigure că toate aceste politici și acorduri salariale sunt în concordanță cu principiile responsabilității fiscale, regulile fiscale, precum și cu obiectivele și limitele din strategia fiscală-bugetară.
Același acte normative prevede că totalul cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat nu poate fi majorat pe parcursul anului bugetar, cu ocazia rectificării bugetare.
În rectificările bugetare se are în vedere la alocarea sumelor către bugetul și scăderea veniturilor și creșterea deficitului bugetar.
Orice rectificare a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și a bugetelor fondurilor speciale, precum și utilizarea sumelor reținute în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 4 din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, trebuie să aibă în vedere concluziile raportului semestrial privind situația economică și bugetară publicat, precum și opinia Consiliului fiscal cu privire la acesta.
Cheltuielile totale ale bugetului general consolidat, excluzând asistența financiară din partea U. E.pene și a altor donatori, pot fi suplimentate cu ocazia rectificărilor bugetare numai pentru plata serviciului datoriei publice și pentru plata contribuției României la bugetul U. E.
Responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar prevăzut de art.1 și 2 din L. nr.3. revine directorului la nivelul instituției de învățământ conform art. 5 din normele metodologice de aplicare a legii.
Prin decizia nr. 10/(...), Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind că: „în aplicarea dispozițiilor art.60 din C.pr.civ., raportat la art. 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare și art.1-4 din O.G. nr. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a Ministerul
Finanțelor Publice formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulari și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. nr.3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Recurentul mai face precizarea că în rectificările bugetare se are în vedere la alocarea sumelor bugetele și scăderea veniturilor și creșterea deficitului bugetar.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este fondat, având învedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea dedusă judecății în fața primei instanțe, membrii de sindicat au solicitat obligarea pârâtului recurent Ministerul Finanțelor
Publice, alături de unitățile școlare, la plata ajutorului financiar prevăzut de L. nr. 3., pentru anul 2009, însă cum recurentul pârât nu are calitatea de angajator al membrilor de sindicat, acestuia nu îi revine obligația prevăzută de art. 161 alin. 1 din C.Muncii privitoare la plata directă a drepturilor cu caracter salarial sau a ajutoarelor financiare prevăzute de contractulindividual de muncă sau prin dispozițiile legale.
În condițiile în care membrii de sindicat reprezentați în cauză de către reclamantul sindicat sunt angajați ai unităților de învățământ intimate, se constată că aceștia nu au raporturi de muncă cu pârâtul recurent.
Pe de altă parte, având în vedere precizările la acțiune formulate de către sindicat prin notele scrise din data de (...), se reține că Ministerul
Finanțelor Publice elaborează în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 28 din L. nr.
500/2002, legea finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Prin urmare, rolul Ministerul Finanțelor Publice este acela de administrator al bugetului statului și, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuția de a vira ordonatorilor principali de credite acele sume care au fost prevăzute de legea bugetului de stat revenindu-i obligația de a elabora proiectul legii bugetului și a bugetului de stat în conformitate cu dispozițiile legale, ținând seama de sumele corespunzătoare drepturilor salariale acordate prin dispoziții legale speciale.
Referitor la cererea de chemare în garanție a recurentului Ministerul
Finanțelor Publice, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 60 alin. 1 din C.pr.civ. „partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire."
Dispozițiile art. 60 din C. justifică utilizarea instituției procesuale a chemării în garanție ori de câte ori partea din proces are dreptul, în cazul în care ar cădea în pretenții, să se îndrepte împotriva altei persoane cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Instituția juridică a chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție - izvorâtă fie din convenție, fie dintr-o dispoziție legală - sau a unei obligații de despăgubire ce revine, în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros, iar obligația de garanție este condiționată de existența unei transmisiuni anterioare, cu titlu oneros, a unui bun sau drept subiectiv.
Având în vedere atribuțiile chematului în garanție Ministerul
Finanțelor Publice astfel cum au fost stabilite prin dispozițiile art. 19 lit. a), g), h) și i), art. 28 și 34 din L. nr. 500/2002, respectiv art. 3 alin. (1) pct. 6,
7, 8, 11 și 13 din Hotărârea Guvernului nr. 34 din 22 ianuarie 2009, privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., modificată și completată, Curtea reține că acestea nu pot constitui fundamentul unui raport juridic obligațional între autoritatea chemată în garanție, Ministerul Finanțelor
Publice și autoritatea publică pârâtă.
Cum între pârâtul M. și chematul în garanție M.ui F. P. nu există o obligație legală de garanție sau de despăgubire, Curtea reține că în speță cererea de chemare în garanție nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 60 C.
Aceeași soluție a fost adoptată și de către Înalta Curte de Casație și
Justiție, care, prin decizia nr. 10 din 19 septembrie 2011, a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S. și a stabilit că: „În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M.ui F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 C. va admite recursul declarat împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în parte potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Vor fi menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1679 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) a T.ui M., pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. E.,
C., T. și S. în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor
Publice.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 februarie 2012.
PREȘED.TE JUDECATORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M. cu opinie conform practicii unificatela nivel de secție
G.
G. C.
Red.: C.M./Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: H. D. M.
| ← Decizia nr. 3886/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4238/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
