Decizia nr. 2819/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2819/R/2012
Ședința publică din data de 5 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. V. împotriva sentinței civile nr. 276 din 20 februarie 2012 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe pârâta intimată Ș. CU C. I-V. „. I. B. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că filele 36 și 37 din dosarul instanței de fond corespund unui alt număr de dosar, impunându-se retrimiterea acestora.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și având în vedere și solicitarea recurentei de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin cererea înregistrată la data de (...), reclamanta C. V. E. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta Ș. cu clasele I-V. „A. I., ca prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză să o oblige pe aceasta la plata a trei salarii de bază avute în luna anterioară pensionării, reprezentând indemnizația de pensionare ce se acordă salariaților din învățământ care se pensionează la vârsta standard conform art. 37 lit. e din Contractul C. de M. U. la N. de R. Î. 2003-2004, coroborat cu art. 50 din Contractul C. de M. U. la N. N. 2007-2010 și a art. 37 lit. e din Contractul colectiv de M. U. la N. de R. Î. 2007-2008 și C. C. de M. U. la N. I. M. 2008 - 2009, raportat la art. 236 alin.4 și art. 243 alin.1 Codul muncii, suma ce i se datorează urmând a fi actualizată cu rata inflației la data efectivă a plății.
Reclamanta s-a pensionat pentru limită de vârstă la data de (...) conform deciziei nr. 240744/(...) eliberată de C. J. de P. M., a formulat o cerere către unitatea școlară, răspunzându-i-se că indemnizația nu se poate achita din cauza prevederilor art.9 din Legea 1..
Prin sentința civilă nr. 276 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...), a fost respinsă acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta s-a pensionat pentru limită de vârstă la data de (...) conform deciziei nr. 240744/(...) eliberată de C. J. de P. M., ultimul său loc de muncă fiind la Ș. cu clasele I-V. „A. I..
Potrivit art. 36 lit. e) din Contractul C. de M. U. la N. ISJ M. pe 2008-2009 se stipulează: „salariații care se pensionează la limită de vârstă sau în condițiile art. 127 (3) din Legea nr. 128/1997 primesc o indemnizație de cel puțin 3 salarii de bază, raportat la salariul de bază avut în luna anterioară pensionării";.
Acest contract colectiv de muncă a fost prelungit tacit și pentru anii 2009-
2010 fiind în vigoare la data pensionării reclamantei.
Contractul C. de M. U. la N. N. 2007-2010 prevede: „cel puțin 2 salarii de bază…"; iar cel inferior, la N. ISJ MM pe 2008-2009 prevede 3 salarii de bază. Potrivit art. 238 (1) Codul muncii „contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior";.
Însă, potrivit art. 9 din Legea 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi((...)) nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă";.
Față de aceste prevederi legale, instanța a respins cererea reclamantei ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare recurenta a invocat dreptul salariaților care se pensionează la vârsta standard de a primi o indemnizație, potrivit art.37 lit. e din Contractul C. de M. U. la N. de R. Î. 2003-2004. Potrivit prevederilor art.50 din Contractul C. de M. U. la N. N. 2007-2010, înregistrat sub nr.2895/(...), indemnizație este egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării, iar potrivit art.37 lit. e din Contractul C. de muncă U. la N. de R. Î. 2007-2008, înregistrat sub nr.596/(...), indemnizația este de cel puțin un salariu de bază.
Contractul C. de M. U. la N. I. 2008-2009 prevede în art. 36 lit. e) că:
„salariații care se pensionează la limita de vârsta sau în condițiile art. 127 (3) din Legea nr. 128/1997 primesc o indemnizație de cel puțin 3 salarii de bază, raportate la salariul de bază avut în luna anterioară pensionării";. Menționează că acest contract colectiv a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a județului M. cu nr.
127/(...).
Conform art. 236 al. 4 din Codul Muncii „contractele colective de munca, încheiate cu respectarea dispozițiilor lega le constituie legea părților";, iar potrivit art. 243 alin. 1 „executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți";, în același sens stipulând și art. 11 alin. 1 lit. a), c) si d) din Legea nr.
130/1996 și art. 8 alin. 2 din același act normativ.
Sunt citate prevederile art. 9 și art. 15 alin. 1 lit. a)-k) din Legea nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, acesta din urmă privind textele de lege abrogate prin acest act normativ, cu sublinierea că nu se abrogă, așa cum de altfel nici nu este posibil, prevederile C. C. de M. U. la N. I. 2008-2009. Or, prin prevederile art. 1 și art. 4 alin. 1 părțile se obligă să respecte în totalitate prevederile acestuia și să nu inițieze și să nu susțină promovarea unor acte normative sau a altor dispoziții care ar conduce la diminuarea drepturilor care decurg din legislația specifică învățământul, în vigoare la data înregistrării contractului precum și din prezentul contract colectiv de muncă.
Conform art. 9 durata acestuia este de un an, cu intrarea în vigoare la data înregistrării, respectiv (...), cu posibilitatea de prelungire, dacă nu este denunțat contractul de nici una dintre părți cu minimum 60 de zile înainte de data expirării sau dacă nici una dintre părți nu are inițiativa renegocierii lui, pe o perioadă de un an, fiind deci în vigoare la data pensionării reclamantei.
Constituția României garantează drepturile conferite prin contractele colective de muncă, prin dispozițiile art. 41 alin. 5.
Nu s-a depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Se constată, în acest sens, că sentința este criticată din perspectiva neabrogării prin dispozițiile L. nr. 1. a prevederilor din contractele colective de muncă pe care se întemeiază reclamanta pentru a solicita dreptul litigios.
Or, considerentul respingerii acțiunii nu a avut în vedere o atare abrogare, ci efectul legii, care are o forță juridică superioară contractului colectiv de muncă, în sensul că poate dispune măsuri prin care să se intervină în contracte, atunci când interesele publice o impun. În acest sens dispune Legea nr. 1., în mod expres, interzicând plata indemnizațiilor de pensionare ulterior intrării ei în vigoare, pentru personalul plătit din fonduri publice.
Această interdicție expresă este general valabilă, aplicându-se de la data intrării în vigoare a legii - (...).
Din decizia de pensie nr. 240744/(...) emisă de C. J. de P. M., rezultă că reclamantei i s-au stabilit drepturile de pensie începând cu (...).
În ceea ce privește efectele contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, trebuie reținut că deși potrivit art. 243 din Codul Muncii executarea acestuia este obligatorie pentru părți, acest contract se supune și normelor generale privind contractele, în măsura în care nu există norme speciale derogatorii, în condițiile art. 295(1) din Codul Muncii. Astfel, dacă prevederile art. 243 din Codul Muncii constituie o particularizare a regulii înscrise în art. 969(1) din Codul civil, trebuie avut în vedere că în conformitate cu art. 969(2) din Codul civil, convențiile se pot revoca și din cauze autorizate de lege.
Ca urmare, dacă un act normativ cu putere de lege interzice în mod expres acordarea unor drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă, clauzele contrare cuprinse în contractul colectiv de muncă încheiat anterior adoptării actelor normative respective nu mai pot produce efecte. Această regulă nu contravine art. 41 alin. 5 din Constituția României, protecția acordată acestor drepturi vizând, evident, doar perioada în care contractele colective de muncă sunt în vigoare. Or, așa cum s-a arătat mai sus, este permis legiuitorului ca, prin norme imperative, să intervină în contractele colective în curs de desfășurare, firește, doar în ceea ce privește efectele pentru viitor ale acestora.
Nu pot fi reținute nici apărările recurentei vis a vis de prevederile art. 4 alin. 1 Contract C. de M. la N. ISJ MM 2008-2009, legea aplicabilă în cauză nefiind rezultatul inițiativei sau a susținerii vreuneia dintre părțile contractante, respectiv a I. Ș. M. și S. L. din Î. M..
În concluzie, pentru ansamblul considerentelor expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin.1 și 3 C.pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. V. E. împotriva sentinței civile nr. 276 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 iunie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. G.-L. T.
N. N.
G.,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond. G. Brîndușa
| ← Decizia nr. 25/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2548/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
