Decizia nr. 25/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 25/RC/2012
Ședința februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul P. P. împotriva deciziei civile nr. 4. din 23 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimata S. B. SA, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul P. P., lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 17 februarie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, intimata S. B. SA a transmis prin fax la dosar un punct de vedere prin care solicită respingerea contestației în anulare, fără a-și motiva această solicitare.
Contestatorul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Contestatorul solicită admiterea contestației în anulare, susținând concis motivele expuse în scris prin memoriul de la dosar și depune Hotărârea nr. 7 din
(...) a C. de A. C. de pe lângă C. de C. și I. C., pronunțată în dosarul nr.
39/2009. Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra contestației de față:
Prin decizia civilă nr. 4./(...) a C. de A. C., pronunțată în dosar nr. (...), s-arespins ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. P. împotriva sentinței civile nr. 3156/(...) a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), care a fost menținută.
Recurentul a fost obligat să plătească intimatei S. B. SA suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia se fundamentează pe următoarele considerente:
„Prin contractul de administrare încheiat la data de 27 mai 2008 reclamanta S. B. SA a dobândit calitatea de administrator persoană juridică a
SC C. SA, aceasta din urmă obligându-se potrivit art. 5 pct. 1 din contract să achite administratorului pentru activitatea desfășurată o remunerație în sumă lunară fixă de 3.000 lei, iar potrivit art. 5 pct. 2 o remunerație variabilă în procent de 0,6 % din profitul net al societății pentru fiecare exercițiu financiar. Din modul de redactare a contractului de administrare reiese cu claritate faptul că nu s-a prevăzut nici o indemnizație în favoarea persoanei fizice care areprezentat S. B. SA la semnarea contractului sau a persoanei fizice care a reprezentat administratorul persoană juridică în consiliul de administrație al SC C. SA.
Într-adevăr, pârâtul a semnat contractul de administrare, iar în cuprinsul contractului de administrare s-a menționat faptul că societatea reclamantă a fost reprezentată la data încheierii contractului de către pârâtul „. P. în calitate de administrator";, însă această împrejurare nu este de natură să confere acestuia calitatea de parte contractantă și beneficiar al remunerației stabilite la art. 5, deoarece în același contract s-a prevăzut în mod expres faptul că S. B. SA are calitatea de administrator al SC C. SA, astfel încât persoana fizică prin care reclamanta a fost reprezentată la încheierea acelui contract nu dobândește calitatea de administrator al SC C. SA.
În speță, este cert că din totalul remunerațiilor datorate de SC C. SA către reclamanta S. B. SA în baza contractului de administrare, pârâtul P. P. a încasat suma totală de 21.420 lei, împrejurare care nu a fost contestată prin recursul formulat, astfel încât în mod corect s-a reținut de prima instanță că pârâtul a încasat această sumă fără să i se fi cuvenit, motiv pentru care obligația de restituire subzistă chiar dacă nu i se poate reține o culpă a acestuia în privința modului în care i-a fost achitată suma respectivă.
Potrivit dispozițiilor art. 270 alin. 1 Codul muncii (în variata în vigoare la data promovării acțiunii), salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vină și în legătură cu munca lor, iar conform art. 272 alin. 1
C.muncii salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Art. 272 alin. 1 din C.muncii instituie obligația de restituire a salariaților către angajatorii lor. Deși răspunderea patrimonială propriu-zisă se întemeiază pe o faptă săvârșită de angajat cu vinovăție, obligația de restituire are la bază plata lucrului nedatorat, respectiv îmbogățirea fără justă cauză.
Susținerea recurentului în sensul că potrivit art. 155 din Legea nr.
31/1990 nu există hotărârea adunării generale pentru promovarea cererii de chemare în judecată și nici nu a fost mandatată o persoană în care să exercite acțiunea în justiție, nu este de natură să conducă la modificarea soluției recurate, deoarece în speță acțiunea promovată de către reclamantă a avut ca temei obligația de restituire a salariaților, care izvorăște din încheierea contractului individual de muncă, fiind reglementată de prevederile art. 272 alin.
1 din C.muncii, iar nu încălcarea îndatoririlor față de societate ce își are izvorul în cuprinsul Legii nr. 31/1990. Or, față de dispozițiile procedurale menționate în C.muncii și cele din C.proc.civ., nu era necesară, ca și condiție de admisibilitate, adoptarea unei hotărâri în adunarea generală a acționarilor pentru a putea promova acțiunea în justiție.
Împrejurarea invocată de către recurent, în sensul că în cazul „urmașului"; său în consiliul de administrație, conducerea S. B. SA a cerut președintelui SC C. SA să nu vireze remunerația în contul societății, ci în contul personal al reprezentantului S. B. SA în consiliul de administrație al SC C. SA, este lipsită de relevanță și nu este de natură să justifice temeinicia pretențiilor pârâtului din cererea reconvențională, atâta timp așa cum s-a arătat mai sus contractul de administrație dintre SC C. SA și S. B. SA nu a generat drepturi sau obligații în sarcina persoanei fizice care la momentul respectiv era reprezentant al S. B. SA.
În ceea ce privește petitul formulat prin cererea reconvențională având ca obiect obligarea reclamantei la plata sumei de 10.660 lei, Curtea reține că reclamantul a arătat că această sumă a fost recuperată anterior de societate înurma unei compensări prin sentința C. de A. C., însă pârâtul nu a indicat care este temeiul juridic al pretențiilor sale.
Deși s-a depus Hotărârea nr. 7/(...) a C. de A. C. de pe lângă C. de C. și I.
C., din considerentele acesteia reiese că tribunalul arbitral nu s-a putut pronunța „cu privire la împrejurarea susținută de pârâta S. B. a însușirii de către reclamant a sumei de 10.660 lei, provenită dintr-un alt contract comercial, fără clauză compromisorie, această pretenție a pârâtei reconvenționale putând fi valorificată doar pe calea unei acțiuni promovate în fața instanței de drept comun";.
Din analiza prevederilor art. 269 alin. 1 din Codul muncii, rezultă că este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții de fond pentru a exista răspunderea patrimonială: fapta ilicită angajatorului; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu și culpa angajatorului, or, deși prin cererea reconvențională pârâtul a invocat că măsura compensării l-au prejudiciat, în cauză nu s-a dovedit un prejudiciu de natură materială în dauna pârâtului și la a cărei obligare să fie obligată reclamanta, astfel că despăgubirile în sumă de 10.660 lei solicitate de recurent în cadrul raporturilor de muncă nu își găsesc temeiul în dispozițiile art. 269 alin.
1 și 2 Codul muncii.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea a apreciat că hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1
C.proc.civ. a respins recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., ținând cont de culpa procesuală în această fază procesuală, recurentul a fost obligat să plătească intimatei S. B. SA suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocatului";.
La d ata de (...), con tes tatorul P. P. a f or mul at con tes taț ie în anul are ,înregistrată sub nr. (...), pe rolul C. de A. C., solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. 2 coroborat cu art. 318 C.pr.civ., anularea deciziei pronunțata de Curtea de A. C. in dosar nr. (...), deoarece instanța de recurs a omis sa cerceteze toate motivele de modificare ale hotărârii atacate.
În acest sens, menționează contestatorul că a semnat Contractul de A. nr.
3598/(...) ca administrator, calitate precizata in mod explicit, si prin care și-a asumat toata răspunderea pentru îndeplinirea tuturor actelor necesare și utile pentru realizarea obiectului de activitate al S. C. Z. S. De asemenea, ca toți reprezentanții instituțiilor statului sau ai societăților comerciale, care sunt membri in CA din diferite societăți si își asuma răspunderea prin exercitarea acestor funcții, consideră ca este îndreptățit sa beneficieze de remunerația prevăzuta in Contractul de administrare.
Mai arată contestatorul că în temeiul art. 5 din Contractul de administrare este îndreptățit la plata remunerației in suma fixa lunara de 3000 lei, la care se adaugă remunerația variabila in procent de 0,6% din profitul net al societății pentru fiecare exercițiu financiar in cadrul mandatului de 3 ani pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu. C. daca contractul de administrare s-a încheiat intre SC CEMACON SA si S. B. SA, acest beneficiu trebuie acordat, întrucât a acționat în calitate de reprezentant al acestei ultime societăți si in consecința este beneficiar al indemnizației pentru munca prestata.
Prin scriptul depus la dosar la data de (...), intimata S. B. SA s-a opus admiterii contestației în anulare.
În probațiune s-a depus Hotărârea nr. 7 din (...) a Tribunalului arbitral.
T recând l a soluț ion ar e a con tes taț ie i în an ul are, Cur te a reț ine ur măto arele:
Legiuitorul a instituit contestația în anulare ca o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi promovată împotriva hotărârilor irevocabile, dar numai pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 317 pct. 1 și 2 C.proc. civ. - și numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului , respectiv, pentru cele prevăzute în art. 318 C. proc. civ.
În privința contestației în anulare specială, întemeiată pe dispozițiile art. 318 Cod de procedură civilă, Curtea reține că admisibilitatea acesteia este justificată doar în măsura în care se identifică cel puțin una din ipotezele avute în vedere de legiuitor.
În acest sens, notează că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Două ipoteze sunt așadar conținute în textul art. 318 C. proc. civ., respectiv cea prevăzută de teza I - dezlegarea dată recursului să fie rezultatul unei greșeli materiale și cea reglementată de teza II - omisiunea instanței de recurs de a se pronunța ori de a analiza vreunul din motivele de recurs invocate.
Prin memoriul cuprinzând motivele contestației în anulare(f.8), contestatorul invocă omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la „. motivele de modificare, astfel că analiza cauzei se va face în raport de teza a II a a normei legale evocate.
Deși contestatorul critică omisiunea instanței de recurs de a cerceta „. motivele de modificare, Curtea observă că acesta nu individualizează expres care sunt aceste motive, limitându-se la a expune o interpretare proprie a stării de fapt și de drept din cauză.
Astfel, contestatorul face trimiteri la documentația de la dosar, considerând că aceasta trebuia interpretată în sensul în care apărea ca justificată pretenția lui de a beneficia de plata remunerației in suma fixa lunara de 3000 lei, respectiv de plata remunerației variabile în procent de 0,6% din profitul net al societății pentru fiecare exercițiu financiar în cadrul mandatului de 3 ani, îndreptățirea acestuia derivând, potrivit opiniei proprii, din răspunderea pe care și-a asumat-o în exercitarea atribuțiilor de serviciu în această perioadă.
Însă toate aceste alegații nu se încadrează în nici unul din motivele de modificare stipulate de legiuitor prin dispozițiile art. 304 pct. 6-9 Cod de procedură civilă și care, în caz de omisiune de a fi cercetat de către instanța de recurs, ar fi justificat o eventuală admitere a contestației în anulare.
Ținând seama de considerentele expuse, în baza art. 320 Cod de procedură civilă Curtea va respinge contestația în anulare potrivit dispozitivului.
Fără cheltuieli de jduecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul P. P. împotriva deciziei civile numărul 4881 din (...) a C. de A. C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER S. D. L. D. D. G. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...)
| ← Decizia nr. 1759/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2819/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
