Decizia nr. 2849/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2849/R/2012
Ședința publică din data de 6 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC E. SA C.-N. împotriva sentinței civile nr. 1585 din 16 februarie 2012, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată M. C., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat
și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 6 iunie
2012, prin fax, s-a depus la dosar din partea pârâtei recurente o cerere de renunțare la judecata recursului prin care solicită admiterea acesteia și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea formulată de reclamanta M. C. la data de (...), înregistrată sub nr.6339/117 pe rolul T. C. aceasta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S. E. S., să se constate că în perioada 26 iulie 1977 - 1 septembrie
1998 a desfășurat activitate la Secția B., A. confecționare, în grupa a II-a de muncă, cu program integral, respectiv să fie obligată pârâta să elibereze reclamantei o adeverință din care să rezulte că în perioada susmenționată a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că și-a desfășurat activitatea în cadrul pârâtei, în calitate de bijutier, cu un program de lucru 1. într-un mediu toxic, la temperaturi de peste 400 C, motiv pentru care avea dreptul zilnic la o jumătate de litru de lapte, existând și perioade când a beneficiat de spor de toxicitate. S. pârâte nu au recunoscut încadrarea activității desfășurate în grupa a II-a de muncă și au refuzat soluționarea cererii pe cale amiabilă. În drept, s-au invocat pozițiile 16, 23, 32, 58 din Anexa 2 la O. M. M. și O. S. nr. 5. și dispozițiile art. 2 din Decretul - Lege nr.68/1990. Prin întâmpinarea formulată, pârâta S. E. S. a arătat că este succesoarea fostei Întreprinderi E. și că nu deține în arhiva proprie documente legale care să ateste încadrarea în grupa a II-a de muncă a reclamantei. De asemenea, pârâta a susținut că a făcut demersuri împreună cu sindicatul angajaților la M. M. privind încadrarea personalului din atelierul confecționare în grupa a II-a de muncă, conform O.ui 5., însă nu a primit un răspuns favorabil, respectiv că personalul a primit lapte antidot și concediu suplimentar conform contractului colectiv de muncă, însă pârâta nu a avut cadru legal pentru întocmirea adeverințelor de încadrare în grupa a II-a de muncă. În cauză, reclamanta a invocat raportul de expertiză întocmit de expertul M. C. în dosarul nr. (...), raport care se referea la locuri de muncă similare cu cel în care a lucrat și reclamanta în perioada menționată. Prin sentința civilă nr. 1585 din 16 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. C. în contradictoriu cu pârâta S. E. S., s-a constatat că activitatea desfășurată de aceasta în perioada 26 iulie 1977-1 septembrie 1998 în cadrul Secției B., A. Confecționare se încadrează în grupa a II-a de muncă, iar pârâta a fost obligată să elibereze reclamantei o adeverință din care să reiasă că a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: După cum reiese din mențiunile înscrise în carnetul de muncă,depus în copie la dosar, reclamanta a fost salariata fostei Întreprinderi E. C.-N., prestând activitate la Secția B., A. confecționare în perioada 26 iulie 1977 - 1 septembrie 1998. Potrivit Decretului Lege nr. 68/1990 și H.G. nr. 1223/1990, locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă urmau a fi precizate de către M. M. și P. S., Ministerul Sănătății și C. N. pentru Protecția M., rezultatul acestei activități fiind concretizat în O. M.M.P.S. nr.5.. Punctul 6 din acest ordin prevedea că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizaților sindicale ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate. Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de unitate. Pe de altă parte, pârâta S. E. S. (continuatoarea în drepturi a fostei Întreprinderi E.) a arătat că a făcut demersuri împreună cu sindicatul angajaților la M. M. privind încadrarea personalului din atelierul confecționare în grupa a II-a de muncă, conform O.ui 5., însă nu a primit un răspuns favorabil. Instanța a reținut din concluziile raportului de expertiză întocmit de exp. M. C. în dosarul nr. (...) că, ținând cont condițiile concrete de muncă în care și-au desfășurat activitatea reclamanții din acel dosar, această activitate este încadrabilă în grupa a II-a de muncă. Mai mult chiar, reclamanta a avut locul de muncă în aceeași secție și în condiții similare cu cel al reclamanților din dosarul menționat. Această opinie de specialitate are la bază analiza operațiunilor concrete desfășurate de salariați în cadrul secției și descrise de expert, respectiv rezultatele determinărilor de noxe efectuate de C. S. A. din C.-N. prin care s-a evidențiat o valoare a noxelor crescută cu 20% peste limita admisă și prevederile contractului colectiv de muncă care acorda lucrătorilor din atelierul de confecționare bijuterii sporuri salariale. Se mai arată că și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 258/(...), a reținut că O.ui nr. 5. nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior. O astfel de interpretare se impune cu atât mai mult cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente. Din acest motiv, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egala și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat. Prin decizia nr. 87 din 1 iunie 1999 - referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Decretului-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, instanța a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat ca dispozițiile 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului sunt neconstituționale în măsura în care se aplică numai persoanelor de la locurile de muncă și activitățile care, potrivit reglementărilor existente pana în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute sa fie încadrate în grupele I și II de munca, nu și celor care au fost încadrate în asemenea locuri de munca sau activități anterior datei intrării în vigoare a actului normativ respectiv. Având în vedere aceste aspecte, tribunalul a constatat că activitatea desfășurată de reclamantă în cadrul Secției B., A.ul confecționare se încadrează în grupa a II-a de muncă, în conformitate cu pozițiile nr. 37, 43, 69, 146 din Anexa 2 la O. M. M. și O. S. nr. 5., respectiv pozițiile nr. 8, 24, 92 din Anexa 2 la O. M. M. și O. S. nr. 1.. În cauză a formulat opinie separată unul dintre asistenții judiciari, arătând că: Întrucât meseria de bijutier nu a fost cuprinsă în actul normativ, iar solicitarea de încadrare în grupa a II-a de muncă s-a respins de către M. M., nu se poate acorda grupa a II-a de muncă. Pentru recunoașterea grupei II de muncă trebuiau să fi fost făcute determinări a noxelor la locul de muncă, persoana să lucreze efectiv cel puțin 50% din programul de lucru în condițiile grupei II de muncă, să fi fost nominalizată de către conducerea unității împreună cu sindicatul din unitate ca lucrând în condițiile grupei II de muncă și nu în ultimul rând, să achite contribuțiile de asigurări sociale aferente grupei II de muncă. Din actele depuse de angajator și din carnetul de muncă rezultă că reclamanta nu a fost încadrată în condițiile grupei II de muncă. S-a mai apreciat că achitarea contribuțiilor de asigurări sociale aferente grupei II de muncă este obligatorie pentru a se putea recunoaște grupa de muncă și pentru a beneficia de avantajele grupei II de muncă. Ori din actele depuse rezultă că nu au fost achitate contribuțiile pentru grupa II de muncă întrucât reclamanta nu a fost încadrată de unitate în grupa II de muncă. O. MMFEȘ nr. 590/2008 prevede în mod expres că adeverințele se eliberează numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive. S-a opinat astfel în sensul respingerii acțiunii, întrucât din arhivele angajatorului rezultă că reclamanta nu a fost încadrată în grupa II de muncă în perioada în care a îndeplinit funcția de bijutier. Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs pârâta S. E. S., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: În mod greșit prima instanță a admis acțiunea formulată de către reclamantă. Recurenta arată că nu deține în arhiva proprie documente legale care să ateste încadrarea în grupa a II-a de muncă a reclamantei. De asemenea, pârâta a susținut că a făcut demersuri împreună cu sindicatul angajaților la M. M. privind încadrarea personalului din atelierul confecționare în grupa a II-a de muncă, conform O.ui 5., însă nu a primit un răspuns favorabil. S-a mai arătat că personalul a primit lapte antidot și concediu suplimentar conform contractului colectiv de muncă, însă pârâta nu a avut cadru legal pentru întocmirea adeverințelor de încadrare în grupa a II-a de muncă. La data de 6 iunie 2012, s-a depus la dosar din partea pârâtei recurente o cerere de renunțare la judecata recursului. În consecință, în temeiul disp.art.246 Cod. proc. civilă, se va lua act de renunțarea recurentei-pârâte S. „. S. la judecarea recursului și se va menține sentința primei instanțe. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Ia act de renunțarea recurentei-pârâte SC E. SA C.-N. la judecarea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 1585 din 16 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), sentință pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI S.-C. B. I.-R. M. C. M. G. C. GREFIER Red.CM/dact.MS 2 ex./(...) Jud.fond: Tribunalul Cluj: E.B..
| ← Decizia nr. 3569/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3831/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
