Decizia nr. 87/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 87/RC/2012
Ședința 03 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare declarată de contestatorul MAN T. C. împotriva deciziei civile nr. 3. din 11 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimații GUVERNUL ROMÂNIEI, S. ROMÂN PRIN M. F. P. - D. G. A F. P. C., U. "B. B.", având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri, iar la a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, se prezintă reprezentantul intimatei U. „.-B., avocat L. N., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare a fost declarată și motivată în termenul legal și a fost comunicată intimaților.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul intimatei U. „.-B. depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul intimatei U. „.-B. solicită respingerea contestației în anulare, arătând că această contestație se întemeiază pe o eroare a contestatorului, întrucât acesta a înțeles că prin admiterea recursului s-a modificat sentința civilă nr. 4608 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), în sensul că s-a respins în întregime acțiunea. De asemenea, arată că în cauză nu este incident nici unul din motivele prevăzute de C. de procedură civilă, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra contestației în anulare, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 3./(...), pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...),s-a admis recursul declarat de pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI împotriva sentinței civile nr. 4608/(...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), care a fost modificată în parte, în sensul că a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul MAN T. C. în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
Motivând decizia, instanța de recurs a reținut următoarele:
„Recursul este fondat și urmează a fi admis, cu consecința modificării în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâtul recurent.
Se constată, în acest sens, faptul că, inițial, acțiunea a fost introdusă în temeiul art. 9 din L. nr. 554/2004, ca o acțiune în contencios administrativ în obligarea pârâtului recurent și a S.ui român reprezentat prin Ministerul
Finanțelor Publice la plata de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin emiterea unor ordonanțe de urgență neconstituționale.
Înregistrată pe rolul C. de A. C., sub numărul (...), acțiunea a fost admisă prin sentința civilă nr. 351/(...).
Prin decizia nr. 3526/(...), Înalta Curte de Casație și Justiție a casat această primă sentință și a trimis cauza spre competentă soluționare T. C. - secția litigii de muncă și asigurări sociale, cu dezlegarea că în raport de obiectul acțiunii, reclamantul era dator să își aleagă o altă cale procedurală, necontestat fiind că s-a solicitat obligarea la plata, ca despăgubiri, a unor drepturi salariale. S-a indicat că în materia litigiilor care au ca obiect drepturi/despăgubiri privind pretinse drepturi salariale,funcționează instanțe/secții de specialitate. S-a mai arătat că sunt de competența instanțelor /secțiilor specializate în litigii de dreptul muncii cauzele care au ca obiect drepturi salariale.
Totodată, s-a mai reținut că, deși în cauză, intimatul reclamant a invocat ca temei și dispozițiile art. 9 din L. nr. 554/2004, acestea nu sunt aplicabile, acțiunea prevăzută de acest articol putând avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de ordonanțe ale G.ui, în condițiile în care printr-o astfel de acțiune se cere anularea actelor administrative emise în baza acestora sau după caz, obligarea autorității publice la emiterea unui act administrativ sau realizarea unei anumite operațiuni administrative.
Sentința civilă atacată cu recurs în prezentul dosar a fost pronunțată în dosarul format pe rolul T. C. ca urmare a trimiterii cauzei spre competentă soluționare acestei instanțe de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin sus menționata decizie. În acest dosar, reclamantul a formulat note de ședință prin care a împrocesat U. B. B., reținând caracterul obligatoriu, atât pentru instanță, cât și pentru părți, a dezlegărilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Față de aceste dezlegări, care se impun cu putere de lucru judecat, Curtea de apel a constatat, în soluționarea prezentului recurs, că este întemeiat motivul de recurs prin care recurentul pârât indică neîntrunirea condițiilor de admisibilitate a acțiunii în despăgubiri împotriva G.ui R. întemeiată pe dispozițiile art. 9 din L. nr. 554/2004.
Având în vedere că aceasta este singura întemeiere în drept a acțiunii îndreptate împotriva acestui pârât, se conturează soluția de modificare a sentinței în sensul respingerii acțiunii îndreptate împotriva acestuia.
Ca atare, apare superfluă cercetarea temeiniciei celorlalte motive de recurs invocate, mai cu seamă că acestea tind la a dovedi caracterul nefondat al acțiunii privită din perspectiva conflictului de muncă ivit în legătură cu neplata unor drepturi salariale, în condițiile în care în materie, Înalta Curte de Casație și
Justiție a pronunțat o decizie în soluționarea recursului în interesul legii, cu nr.
3/2011, prin care a statuat cu efect obligatoriu pentru instanțe conform art. 3307 alin. 4 C.proc.civ.: „ca efect al deciziilor C. Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale G.ui nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței G.ui nr. 1., astfel cum a fost aprobată și modificată prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009";. În temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ., va fi admis recursul conform dispozitivului, fiind menținute dispozițiile sentinței care nu au făcut obiectul recursului";. La data de (...), a formulat contestație în anulare în temeiul art. 318 alin. 1 teza I Cod de procedură civilă, contestatorul Man T. C., prin care a solicitat anularea deciziei civile nr. 358l/R/(...) și fixarea unui nou termen pentru rejudecarea recursului, iar în rejudecare, respingerea recursului declarat de către Guvernul României ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Contestatorul apreciază că soluția pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unui "greșeli materiale" atât din perspectiva naturii juridice a litigiului, cât și din perspectiva temeiul juridic al acțiunii principale. În acest sens, menționează că natura juridică a litigiului a fost stabilită prin D. nr. 3. a Î. C. de C. și Justiție - Secția C. A. și F., care a reținut faptul că în speță acțiunea nu este una în despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de ordonanțe de urgență declarate neconstituționale, fondată pe dispozițiile art. 9 din L. nr. 554/2004, ci este un litigiu de muncă, fondat pe dispozițiile O. nr. 1. și având ca obiect plata unor diferențe de drepturi salariale. Instanța de recurs nu a observat faptul că problema naturii juridice a litigiului a fost tranșată așadar de Î. Curte, astfel că aceasta a procedat la o analiză - sumară și vădit nemotivată - a condițiilor de admisibilitate a unei acțiuni în contencios administrativ fondate pe dispozițiile art. 9 din L. nr. 554/2004. Această "greșeală materială" a condus la o soluție nelegală. Referitor la temeiul juridic al acțiunii principale, arată că acesta îl constituie dispozițiile O. nr. 1., ale C.ui Muncii și D. nr. III din 4 aprilie 2011 a Î. C. de C. și Justiție - S. U. Cu toate acestea instanța de recurs a reținut eronat faptul că singurul temei juridic al acțiunii l-ar fi constituit dispozițiile art. 9 din L. nr. 554/2004, conturându-se astfel o a doua "greșeală materială", omițând să aibă în vedere considerentele deciziei nr. 3. ale Î. C. de C. și Justiție - Secția C. A. și F., referitoare la faptul că temeiul juridic al acțiunii principale îl constituie dispozițiile O. nr. 1., modificate prin L. nr. 2. notele de ședință din (...), depuse de reclamant la dosarul cauzei, prin care acesta indică expres dispozițiile O. nr. 1. în forma modificată prin L. nr. 2. și soluția pronunțată într-un recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție - S. U. (D. nr. III din 4 aprilie 20 II) drept temei juridic al acțiunii, în rejudecare; considerentele hotărârii pronunțate de Tribunalul Cluj în rejudecare, în care se reține incidența dispozițiilor C.ui muncii, ale O. nr. 1. în forma modificată prin L. nr. 2. și ale Deciziei nr. III din 4 aprilie 2011. În conformitate cu prevederile art. 274 alin. (1) Cod de procedură civilă, solicită cheltuieli de judecată. Deși au fost legal citați, intimații nu au depus întâmpinare. Nu au fost administrate probe noi. T recând l a soluț ion ar e a con tes taț ie i î n an ul are, Cur te a reț ine ur măto arele: Legiuitorul a instituit contestația în anulare ca o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi promovată împotriva hotărârilor irevocabile, dar numai pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 317 pct. 1 și 2 C. proc. civ. - și numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului , respectiv, pentru cele prevăzute în art. 318 C. proc. civ. În privința contestației în anulare specială, întemeiată pe dispozițiile art. 318 Cod de procedură civilă, Curtea reține că admisibilitatea acesteia este justificată doar în măsura în care se identifică cel puțin una din ipotezele avute în vedere de legiuitor. În acest sens, notează că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Două ipoteze sunt așadar conținute în textul art. 318 C. proc. civ., respectiv cea prevăzută de teza I - dezlegarea dată recursului să fie rezultatul unei greșeli materiale și cea reglementată de teza II - omisiunea instanței de recurs de a se pronunța ori de a analiza vreunul din motivele de recurs invocate. Textul art. 318 teza I C. proc. civ., vizează greșeli de fapt, erori materiale, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv, de apreciere a probelor, de interpretare sau aplicare a unor dispoziții legale, sau de rezolvare a unui incident procedural. În consecință, prin intermediul unei contestații în anulare speciale, nu pot fi invocate greșeli de judecată. A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, respectiv, de modul în care a aplicat ori a interpretat legea la respectiva stare de fapt, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu transformarea contestației în anulare într-o cale ordinară de atac. Numai o greșeală materială esențială, propriu-zisă, care a determinat o soluție eronată, în sensul celor mai sus exemplificate, poate fi invocată pe calea contestației în anulare, această greșeală materială apreciindu-se în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă. În nici un caz însă, pe calea unei astfel de contestații în anulare nu pot fi invocate greșeli de judecată, după cum, nu pot fi invocate greșeli materiale din cele ce se încadrează în textul art. 281 C. proc. civ. Aceste greșeli materiale, care ar fundamenta admisibilitatea unei contestații în anulare speciale, trebuie să constea în greșeli pe care instanța de recurs le-ar comite prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția pronunțată, respectiv în greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. Contestația în anulare specială reglementată de art. 318 teza I C. proc. civ., urmărește neregularități evidente privind actele de procedură, iar nu neregularități referitoare la problemele de fond, împrejurare raportat la care în nici un caz prin intermediul unei contestații în anulare speciale nu pot fi invocate nici un fel de greșeli de judecată, de aprecierea probelor, de schimbarea stării de fapt, de interpretarea unor dispoziții legale, ori de aplicare a unuia ori alteia dintre prevederile legale în vigoare. Prin memoriul cuprinzând motivele contestației în anulare(f.2), contestatorul invocă împrejurarea că dezlegarea dată de către instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, atât din perspectiva naturii juridice a litigiului, cât și din perspectiva temeiul juridic al acțiunii principale. Consideră contestatorul că greșeala materială constă în faptul că instanța de recurs a omis să aibă în vedere dezlegarea obligatorie a Î. C. de C. de Justiție, care, prin decizia nr. 3. a stabilit că natura litigiului este cea a unui litigiu de muncă și, nicidecum, cea a unei acțiuni întemeiate pe art. 9 din L. nr. 554/2004. Dincolo de faptul că această critică privește modul în care instanța de recurs a aplicat normele legale în raport de recursul formulat în cauză de către pârâtul Guvernul României, C. constată, contrar susținerilor contestatorului, că instanța de recurs a pronunțat o soluție prin care s-a raportat la decizia Î. C. de C. și J. Faptul că a reținut prin considerente că acțiunea formulată împotriva recurentului pârât - Guvernul României este întemeiată doar pe prevederile art. 9 din L. nr. 554/2004, nu contravine deciziei evocate, câtă vreme Înalta Curte de Casație și Justiție a tranșat natura litigiului în raport de obiectul principal al acțiunii „drepturi salariale pretins neacordate";, fără a analiza natura raportuluidintre reclamant și pârâții chemați inițial în judecată, și fără a pune în discuție legalitatea cadrului procesual inițial stabilit(f. 36 dosar (...) a ÎCCJ). De altfel, în cursul judecării cauzei la Tribunalul Cluj - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, reclamantul și-a „. acțiunea, respectiv a solicitat introducerea în judecată și a angajatorului, pârâta U. B. B. C. N., solicitând obligarea doar a acestei pârâte la plata de despăgubiri (f. 15,18 dosar nr. (...)), indicând ca temei de drept al acțiunii, O. nr. 1., C. Muncii și D. nr. III din 4 aprilie 2011 a Î. C. de C. și Justiție - S. U. Prin aceeași precizare, a menționat că solicită obligarea celor trei pârâți, deci inclusiv Guvernul României, la plata cheltuielilor de judecată. Instanța de recurs a analizat cauza raportându-se atât la natura litigiului - de muncă, cât și la poziția procesuală a pârâtului recurent Guvernul României,prin prisma dezlegării obligatorii a instanței supreme, reținând că nu suntîntrunite în speță condițiile de admisibilitate a acțiunii în despăgubiri întemeiate pe prevederile art. 9 din L. nr. 554/2004. Cu alte cuvinte, instanța de recurs a reținut că litigiul este unul de muncă și, având în vedere tocmai această natură, respectiv specificul acestor tipuri de litigii ce impun stabilirea unui cadru procesual în contradictoriu cu angajatorul, a apreciat că în ceea ce-l privește pe pârâtul Guvernul României, care nu a avut niciodată calitatea de angajator sau ordonator de credite al angajatorului, cauza putea fi analizată doar din perspectiva art. 9 din L. nr. 554/2004. Ținând seama de considerentele expuse, Curtea constată că prezentul demers este nefondat, astfel că în baza art. 320 Cod de procedură civilă îl va respinge ca atare. Fără cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul MAN T. C. împotriva deciziei civile nr. 3581 din (...) a C. de A. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. G. L. D. S. D. C. M. Red.DG/dact.MS; 2 ex./(...);
| ← Decizia nr. 2853/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 197/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
