Decizia nr. 2906/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ N. 2906/R/2012
Ședința publică din data de 13 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I.-R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
G.: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL M. și P. C. M. împotriva sentinței civile nr. 420 din 12 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâții intimați Ș. CU C. I-V. N. 1 N. - S. Ș. CU C. I-V. N. 4
N. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 mai
2012, s-a depus la dosar din partea pârâtului intimat MFP întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate și judecarea în lipsă.
De asemenea, se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 11 iunie 2012, reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.367/100 la data de (...), reclamantul S. L. D. Î. M., în numele membrilor săi: H. V., C. N., C. V., F. C., H. M., C. M., H. I., Ș. I., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții: Ș. CU C. I-V. N. 1 M.- S. Ș. CU C. I-V. N. 4 M., C. LOCAL M., P. C. M. și M. FINANȚELOR PUBLICE ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea u- nității să dispună obligarea unităților de învățământ la calcularea, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat, în conformitate cu prevederile L. 330/2009 privind salarizarea unitară a perso- nalului plătit din fonduri publice, coroborate cu prevederile L. 2. de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008, începând cu data de (...) și până la (...), actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și la completarea carnetului de muncă cu înscrierile privind înca- drarea conform petitului 1 al acțiunii.
În ceea ce-i privește pe pârâții consilii locale, primari și M. Finanțelor
Publice, reclamantul a solicitat obligarea acestora la asigurarea sumelor necesare pentru plata diferențelor de drepturi salariale solicitate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 30 ianuarie
2008, Guvernul R. a aprobat OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ publicată în Monitorul Oficial al R., partea I, nr. 82/(...).
Potrivit art. 1 alin (1) lit. (c) din OG nr. 15/2008, „pentru funcțiile di- dactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multi- plicare 1,000 va fi:
- 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,00: 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni
299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv produsul intern brut,
ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii";.
O.G. 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin L. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar, la 400,00 lei pentru perioada 1 oc- tombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare. L. a fost declarată constituțională de Curtea C. a R., prin D. 1093/(...).
Ulterior intrării în vigoare a legii, a fost emisă O. 136/2008 prin care se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 299,933 lei, ordo- nanță declarată neconstituțională prin D. nr. 1. a C. C.
Anterior pronunțării Deciziei nr. 1., Guvernul României a adoptat O.
151/(...) conform căreia, pe toată durata anului 2009 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 trebuia să fie de 299,933 lei,
Și aceste prevederi ale O. 151/(...) au fost declarate neconstituționale prin D. C. C. nr. 8..
Prin O. 1/(...) s-a modificat din nou O.G. 15/2008 aprobată prin L. 2., însă și prevederile acesteia au fost declarate neconstituționale prin D. nr.
989/(...).
Încercările de blocare a dispozițiilor cuprinse în Legea 2. au continuat prin emiterea O. 3. și O. 4., prin care se modificau prevederile art. 1¹ din
O.G. 15/2008, însă art. 1¹ a fost introdus în O.G. 15/2008 prin art. I pct. 3 din O. 151/2008 ce a fost declarat neconstituțional prin D. C. C. nr. 8. și D. nr. 989/(...).
Prevederile O. 3. și O. 4., ca norme modificatoare ce prelungeau perioada de aplicare a unor dispoziții neconstituționale din actul modificat nu puteau produce efecte după declararea neconstituționalității actului modificat.
În măsura în care toate dispozițiile care blocau aplicarea prevederilor
L. 2. și-au încetat efectele, rezultă că în luna decembrie 2009, dispozițiile L.
2. privind majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la valoarea de referință de 400,00 lei erau în vigoare, iar pârâții aveau obligația imperativă de a proceda la calcularea salariilor utilizând această valoare a coeficientului de multiplicare 1,000.
Potrivit L.-cadru 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salarizarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant trebuia să se mențină și ulterior datei de (...), la nivelul stabilit con- form dispozițiilor legale în vigoare în luna decembrie 2009, aceasta însemnând respectarea dispozițiilor art. 7 alin. 2, art. 12 alin. 3, art. 30 alin. 5 din Legea
330/2009.
Cu referire la data de 13 mai 2011 până la care se solicită acordarea drepturilor bănești, reclamantul susține că la data de (...) a fost publicată în Monitorul Oficial L. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, care a intrat în vi- goare la data de (...).
În drept, s-au invocat prevederile art. 3 alin. 1 lit. c, art. 7 alin. 2, art. 12 alin. 3 și art. 30 alin. 5 din L. 330/2009, L. 2., O.G. 15/2008, art. 28 din
L. 62/2011, art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, raportat la împrejurarea că nu are raporturi juridice cu reclamanții, iar pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Prin sentința civilă nr.420 din 12 martie 2012, pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a admis excepția lipsei calitățiiprocesuale pasive a pârâtului M. F. P. și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâtul
Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași hotărâre, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ M. în contradictoriu cu pârâții: Ș. cu clasele I-V. nr. 1 M.- S. Ș. cu clasele I-V. nr. 4 M., C. Local M. și P. C. M. și, în consecință:
Pârâta Ș. cu clasele I-V. nr. 1 M. pentru S. Ș. cu clasele I-V. nr. 4 M. a fost obligată să calculeze drepturile salariale ale membrilor de sindicat: H. V., C. N., C. V., C. M., H. I., Ș. I., începând cu data de (...) și până la (...), utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, în conformitate cu prevederile L. 330/2009 coroborate cu prevederile L. 2. de a- probare cu modificări a O.G. 15/2008 și să le plătească drepturile salariale neacordate pentru această perioadă, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite conform dispoziției anterioare și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Pârâta Ș. cu clasele I-V. nr. 1 M. - S. Ș. cu clasele I-V. nr. 4 M. a fost obligată să calculeze drepturile salariale ale membrilor de sindicat: F. C., H.
M., începând cu data de (...) și până la (...), utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, în conformitate cu prevederile L.
330/2009 coroborate cu prevederile L. 2. de aprobare cu modificări a O.G.
15/2008 și să le plătească drepturile salariale neacordate pentru această perioadă, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite conform dispoziției anterioare și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Pârâții C. Local M. și P. C. M. au fost obligați să aloce unității de învățământ pârâte sumele necesare plății drepturilor salariale menționate.
S-a respins cererea reclamantului de completare a carnetelor de muncă ale membrilor de sindicat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, instanța a reținut că acesta nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanții, astfel încât nu poate fi obligat în mod direct la plata drepturilor bănești solicitate.
La data învestirii instanței de judecată cu soluționarea prezentei cauze, membrii de sindicat reprezentați aveau calitatea de personal didactic al unităților de învățământ pârâte.
Prin cererea formulată reclamanții au solicitat instanței obligarea angajatorului lor la calcularea salariilor, începând de la data de (...) și până la (...), utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, în conformitate cu prevederile L. 330/2009 privind salarizarea unitară a per- sonalului plătit din fonduri publice, coroborate cu prevederile L. 2. de apro- bare cu modificări a O.G. 15/2008 și de a le plăti diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite.
Prin dispozițiile OG nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către P. R. prin L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - (...), aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost ulterior declarate neconstituționale prin decizii ale C. C. Curtea Constituțională a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P. încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție. (D. nr. 1221/12 noiembrie 2008, D. nr. 842/2 iunie 2009, D. nr. 9. iunie 2009).
Prin D. nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată in
Monitorul Oficial nr. 350 din (...), Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile Ordonanței G. nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009 ca efect al deciziilor C. Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale G. nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009.
Potrivit art. 330^ 7 al. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial.
În ce privește aplicarea dispozițiilor L. 2. și în anul 2010, instanța reține următoarele:
Art. 7 alin. 2 din L. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice menționa că „realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări";, iar art. 12 alin. 3 din același act normativ precizează că „în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.";
Art. 30 alin. 5 din L. 330/2009 prevedea că „în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indem- nizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara sa- lariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.";
Însă, ținând seama de faptul că prevederile L.-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice intraseră în vigoare la 1 ianuarie 2010, dar nici acest act normativ și nici L. nr.
329/2009 nu conțineau vreo reglementare expresă cu privire la modul de încadrare a personalului din aceste instituții și la modul de salarizare a acestuia după expirarea contractelor colective de muncă, Guvernul României a adoptat O. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în M.O. nr.
62 din 27 ianuarie 2010.
Potrivit art. 5 al. 1 din O. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie
2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstra salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.
Pentru personalul didactic din învățământ art. 5 al. 6 din O. nr.
1/2010 prevedea că reîncadrarea la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a G. nr. 4. privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin L. nr. 3..
Însă, cum prin decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 Înalta Curte de Casație
și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor L. nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie
2008 și 31 decembrie 2009, instanța de fond a reținut că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 nu se poate realiza altfel decât pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie
2009, stabilit în conformitate cu L. nr. 2., și nu cu Ordonanța de urgență a
G. nr. 4..
O altă interpretare a prevederilor art. 5 al. 6 din O. 1/2010 ar conduce la nesocotirea deciziei sus menționate, dar și a considerentelor de principiu rezultate din deciziile C. Constituționale pronunțate în materia salarizării cadrelor didactice .
Acest aspect l-a reținut și Curtea Constituțională în deciziile nr. 877 din 28 iunie 2011 și nr.1376/18 octombrie 2011.
S-a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1 din H. nr. 538/2001, cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat sunt plătite din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale unde își au sediul. Aceste prevederi legale sunt aplicabile pentru perioada de până la 31 decembrie 2004, conform art. 49 din anexa la H. nr. 2. pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Pentru perioada ulterioară datei de 1 ianuarie 2005, sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din H. nr. 2., unde, de asemenea, se prevede că
„finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.";
Or, reclamantul urmărește obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001, C. local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Aceste atribuții au fost avute în vedere de către reclamanți pentru a solicita, în contradictoriu cu acest pârât, admiterea acțiunii.
S-au mai reținut și dispozițiile art. 23 din L. nr. 215/2001, modificată, potrivit cărora autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.
Pe de altă parte, conform art. 21 alin.1 din L. nr.215/2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ- teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Conform prevederilor art. 36 alin.2 lit.b și d, alin.4 lit.a și alin.6 lit.a pct.1 din L. nr.215/2001, consiliul local exercită, printre altele, atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului sau municipiului și atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni. În exercitarea acestora, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar și asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind, printre altele, educația.
Pe de altă parte, s-a reținut că primarul a fost chemat în judecată în calitatea sa de ordonator principal de credite.
Instanța a respins cererea reclamatului privind obligarea unităților de învățământ pârâte la completarea corespunzătoare a carnetelor de muncă ale membrilor de sindicat, având în vedere că acestea nu mai sunt deținătoarele carnetelor de muncă, iar, potrivit art. 6 al. 2 lit. d din H. nr.
257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor L. nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prezenta hotărâre judecătorească reprezintă un document doveditor al drepturilor salariale pe care le-a recunoscut în favoarea membrilor de sindicat.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs: C. LOCAL M. și P. C. M., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Recurenții susțin că nu au calitate procesuală pasivă în cauză, neputând fi obligați la alocarea drepturilor salariale pretinse de către reclamanți, întrucât sumele destinate cheltuielilor de salarizare a cadrelor didactice din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat sunt sume ce provin de la bugetul de stat.
Se mai invocă faptul că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea reclamanților, având în vedere faptul că reclamanții sunt îndreptățiți începând cu data de (...) la calcularea salariului potrivit L. nr.330/2009, fără a putea beneficia de dispozițiile L. nr.2., abrogată la acea dată.
Recurenții invocă în acest sens disp.art.167 alin.1, art.170 alin.1 și 7 alin.3 din L. nr.84/1995 republicată, precum și art.48 alin.1-4 din L. nr.128/1997, H. nr.1618/2009.
Analizând recursurile formulate de pârâții: C. LOCAL M. și P. C. M., prinprisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a obligat unitățile de învățământ la calculul și plata drepturilor salariale cuvenite reclamanților, începând cu data de (...) și până la (...), prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, în conformitate cu prevederile L. 330/2009 coroborate cu cele ale L. 2., de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008, iar pe recurenți, la alocarea fondurilor necesare plății acestor diferențe de drepturi bănești.
Astfel, prin decizia nr.3/2011, obligatorie pentru instanțe, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, având în vedere efectul deciziilor C. Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale Ordonanțele de U. ale G. nr.136/2008, nr.151/2008 și nr.1/2009, dispozițiile Ordonanței G. nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
S-au reținut în acest sens, în motivarea acestei decizii, următoarele:
„Dacă aplicarea unui act normativ în perioada dintre intrarea sa în vigoare și declararea neconstituționalității își găsește rațiunea în prezumția de constituționalitate, această rațiune nu mai există după ce actul normativ a fost declarat neconstituțional, iar prezumția de constituționalitate a fost răsturnată.";
Prin decizia nr.877/2011 a C. Constituționale s-a reținut că, având în vedere cele statuate prin decizia nr.3/2011 de către Înalta Curte de Casație
și Justiție, reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu L. nr.2., și nu cu O. nr.4.. S-a considerat că o atare interpretare, departe de a constitui o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor C. Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului din învățământ (decizia nr.124/2010, decizia nr.983/2009, decizia nr.989/2009).
Astfel, Curtea Constituțională a constatat că textul criticat, respectiv art.5 alin.6 din O. nr.1/2010, privind reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de (...), prin prisma interpretării date de D. Î. C. de C. și
Justiție nr.3/2011, își găsește o aplicare conformă cu Constituția.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive invocate în cauză, se rețin următoarele:
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din L. nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H. nr.2., finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit disp.art.17 din aceeași hotărâre, de la bugetul de stat, prin bugetul M. E. și C., se asigură doar anumite cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar, printre care nu se regăsesc și cele privind salarizarea personalului din învățământ. Curtea reține astfel că dispozițiile L. nr.2. și ale L. nr.330/2009 trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului. În acest sens, potrivit disp.art.33 din H. nr.2., în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. E. și C. și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu. Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență: 1. un viceprimar - președinte; 2. șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local; 3. unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate; 4. unul-doi directori ai unităților de învățământ; 5. reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene. Pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor. Astfel, nu se poate reține că recurenții nu au calitate procesuală pasivă în cererea reclamanților de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, aceștia având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului. Curtea mai constată faptul că recurenții nu au fost obligați la plata salariilor către reclamanți, astfel încât nu pot fi reținute motivele de recurs prin care se invocă faptul că nu există raporturi juridice de muncă între reclamanți și primar, respectiv, consiliu local. Aceștia au fost obligați doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce se cuvin personalului din învățământ potrivit dispozițiilor L. nr. 2. și legii nr.330/2009, începând cu data de (...). Astfel cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară și în literatura de specialitate, lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii. Se mai reține că, potrivit art.4 alin.1 din H. nr.1618/2009, consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică. Pentru toate aceste motive, nu se poate reține că, deși Statul a prevăzut imperativ prin lege plata acestui drepturi din fonduri bugetare, ulterior, în cursul aplicării acestor prevederi legale, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești, a rămas doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve unitățile școlare, întrucât dispozițiile legale pe care își întemeiază acțiunea reclamanții nu prevăd acordarea drepturilor din venituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a școlilor nici nu realizează asemenea venituri. Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art. 312 alin.1 Cod.proc.civ., urmează să se respingă recursrile formulate de pârâții: C. LOCAL M. și P. C. M. și să se mențină sentința civilă pronunțată de prima instanță. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge recursurile declarate de C. LOCAL M. ȘI P. C. M., împotriva sentinței civile nr.420 din 12 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 13 iunie 2012. PREȘED.TE JUDECĂTORI I.-R. M. C. M. S.-C. B. Red.CM; Tehnored.: CM/MS 2 ex.-(...) Jud. fond: G. Brîndușa.. G. G. C.
| ← Decizia nr. 2338/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3547/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
