Decizia nr. 2957/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
D. CIVILĂ NR. 2957/R/2012
Ședința 18 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. E.,C.,T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 2359 din 05 martie 2012, pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată G. C., și pe pârâții intimați U. B.- B., M. F. P. - D. G. A F. P. C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâtul recurent M. E., C., T. și S. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2359 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta G. C. în contradictoriu cu pârâții U. „. B. C.-N. și M. E., C., T. ȘI S. B.
A fost obligată pârâta U. „. B. la calcularea și la plata către reclamantă a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.
2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
A fost obligată pârâtul M. E., C., T. ȘI S., la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale recunoscute prin hotărârea de față.
A fost respins petitul privind plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a promovat prezenta acțiune în calitatea sa de cadru didactic, fapt care rezultă din adeverința eliberată de angajator.
Referitor la acțiunea reclamantei, anterior Curtea Constituțională a
României prin D. nr. 93/(...) a constatat că L. 2. privind aprobarea OG 15/2008 este constituțională însă Guvernul României a emis OUG nr. 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. nr. 2. și prin OUG nr. 1. ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost invocată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1, 2 și 4 din OUG nr. 136/2008 și prevederile art. 1, pct. 2 și 3 din OUG nr. 1..
Prin D. nr. 843/(...) și D. nr. 989/(...) Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 1, pct.2 și 3 din OUG nr. 1. pentru modificarea și completarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008 și a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1, alin.4, art. 61 alin. l și art.115 alin. 4 din legea fundamentală și este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 7 din Constituția Românei.
Trebuie remarcat că atât prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr.
1/2009 cât și prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 31/2009 și art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. 1, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 1. ce au fost declarate neconstituționale.
Apoi conform Deciziei nr. 3/(...) a Î.C.C.J. privind recursul în interesul legii asupra efectelor Deciziilor Curții Constituționale nr. 12., nr. 842/(...) și nr.
989/(...), prevederile O.G. nr. 15/2008, așa cum au fost aprobate și modificate prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice stabilite de către acest act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamanta nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate ca și faptul că prevederile O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 și 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până în data de (...), în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. nr. 2., tribunalul a admis cererea reclamantei în conformitate cu prevederile art. 208 și urm. din L. nr. 62/2011, coroborate cu prevederile art. 268 lit. c și art. 269 din Codul muncii și i-a obligat pe pârâți să calculeze, să aloce și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite pentru reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul M. E., C., T. și S. a declarat recurs prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în raport deprevederile art.141, art.92 alin.2 și 3 lit. g, art.171 alin.2, 3 și 7, art.89 din L. nr.84/1995, art.10, 14 și 40 alin.2 lit. c Codul muncii, art.8 și art.21 alin.5 din L. nr.500/2002, art.58 din L. nr.128/1997, susținând în esență că nu are calitate de angajator al reclamanților și că în temeiul autonomiei universitare instituția de învățământ superior repartizează și gestionează sumele alocate de la bugetul de stat.
De asemenea, se arată că bugetul propus spre aprobare de către pârâta U.
B. B. pentru perioada 2008 - 2009 nu cuprindea sumele respective, prin urmare U. nu avea nevoie de alocarea fondurilor de la M. E., C., T. și S., urmând să asigure finanțarea din venituri proprii.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. constată următoarele:
Legitimarea procesuală a recurentului derivă din dispozițiile art.171 alin.2 din L. nr.84/1995 (aplicabilă în raport de momentul nașterii drepturilor deduse judecății), conform cărora veniturile instituțiilor de învățământ superior de stat „ se compun din sume alocate de la bugetul M. E., C., T. și S., pe bază de contractpentru finanțarea de bază";, care include, în baza art.167 alin.5 lit. a din același act normativ și cheltuieli de personal.
Este real că recurentul nu are calitatea de angajator al reclamanților, însă chemarea sa în judecată se justifică în virtutea obligației legale menționate care îi impune să asigure finanțarea de bază a instituțiilor de învățământ universitar de stat.
Deși mecanismul de finanțare prezintă unele particularități care îl deosebesc de raporturile de drept comun privind finanțarea instituțiilor bugetare, în sensul că se încheie un contract între M. E., C., T. și S. și instituția de învățământ superior, iar finanțarea de bază se asigură în funcție de numărul de studenți, doctoranzi, cursanți etc. conform art.171 alin.3, acest aspect nu este de natură să înlăture obligația de finanțare a recurentului pentru cheltuieli de personal stabilite ulterior prin hotărâri judecătorești.
În cele din urmă, apărarea pârâtei aparține sferei executării hotărârii, nu celei a judecății propriu zise în care prezintă prioritate analiza temeiniciei pretențiilor deduse judecății, iar în mod subsecvent stabilirea titularului obligației de finanțare a învățământului superior de stat, astfel încât reprezintă o problemă de executare pretinsa nerespectare a procedurii menționate anterior.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E., C., T.
și S.
PATRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. și S. împotriva sentinței civile nr. 2359 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2012.
PT. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. D. D. G. L. D.
În C. O. semnează VICEPREȘEDINTELE INSTANȚEI D. - L. B.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud.fond: M.-F. B.
| ← Încheierea nr. 18/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4962/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
