Decizia nr. 4962/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4962/R/2012
Ședința publică din data de 28 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
S. D.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva sentinței civile nr. 1204 din 4 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat H. C. G., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 noiembrie
2012, prin fax, s-a depus la dosar din partea lichidatorului R. S. un înscris prin care se aduce la cunoștință instanței faptul că a fost schimbat din calitate de administrator judiciar la data de (...).
De asemenea, se constată că la data de 28 noiembrie 2012 pârâta recurentă s-a conformat dispozițiilor instanței de la termenul anterior, depunând în copie Regulamentul intern la contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul societății.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că atât prin cererea de recurs, cât și prin întâmpinarea formulată s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1204 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă cererea formulată de reclamantul H. C. G. împotriva pârâtei SC P. SA P., reprezentată prin administrator judiciar R. S., P. și, în consecință s-a anulat decizia de concediere nr. 185 din (...) emisă de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform contractului individual de muncă nr. 1156725/(...) încheiat între părți, inițial pe perioadă determinată și de la data de (...) pe perioadă nedeterminata (actul adițional nr. 3/(...) f. 37-39), reclamantul a deținut funcția de agent vânzări, având ca atribuții exprese inserate în fișa postului, printre altele, și pe cele de a răspunde de buna desfășurare a procesului de vânzare la nivelul zonei coordonate, de calitatea raportărilor transmise șefilor ierarhici privind activitatea în zona acoperită, de recuperarea integrală a debitelor conform contractului comercial cu clientul și vânzării efectuate.
În această calitate de agent vânzări al pârâtei reclamantul a stabilit relații comerciale cu clientul SC A. L. SRL, pârâta livrând mărfuri către acest client, conform facturilor fiscale depuse la dosar, în valoare totală de 130.250,06 lei.
În condițiile în care acest client nu a achitat o mare parte din prețul mărfii livrate, fiind restantă cu suma de 93.669,45 lei, pârâta a invocat producereaunei perturbări a activității sale, iar în urma analizei făcute a constatat că vinovat de acest fapt se face reclamantul, care și-a încălcat sarcinile de serviciu fixate în fișa postului.
Prin decizia nr. 185/(...) pârâta l-a sancționat pe reclamant cu desfacerea contractului de muncă începând cu data de (...), în baza art. 61 lit. a din C. muncii.
În descrierea faptei care constituie { HYPERLINK "http://www.euroavocatura.." | disciplinară s-a menționat că în urma relațiilor comerciale pe care reclamantul le-a stabilit cu clientul SC A. L. SRL în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu a verificat bonitatea clientului și nu a transmis conducerii pârâtei informații reale, certe și complete cu privire la acest client, comunicând doar faptul că ar fi un antreprenor cu proiecte mari, inclusiv construirea unui bloc ANL, contrar celor constatate ulterior de către directorul național de vânzări al pârâtei, care a stabilit că acest client nu prezintă siguranțafinanciară la nivelul comenzilor pe care le-a făcut.
S-a mai reținut în sarcina reclamantului faptul că nu a verificat personaldacă clientul are ori nu are muncitori care să monteze marfa livrată de pârâtă, lo- cul unde își depozitează clientul marfa, strângerea informațiilor fiind făcută naiv, superficial, doar din spusele clientului, fără verificare în teren, salariatul dând dovadă de minciună, neglijență și dezinteres.
S-a stabilit că aceste fapte ale reclamantului constituie încălcarea sarcini- lor de serviciu cuprinse în fișa postului, respectiv a celei de-a răspunde de buna desfășurare a procesului de vânzare la nivelul zonei coordonate, de a răspunde de calitatea raportărilor transmise șefilor ierarhici privind activitatea în zona a- coperită, de a răspunde de recuperarea integrala a debitelor conform contractului comercial cu clientul și vânzării efectuate.
Conform dispozițiilor art. 268 alin. 4 din C. muncii, decizia se predă per- sonal salariatului cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată la domiciliul sau reședința comunicată de acesta. O. de comunicare în scris a dispoziției de desfacere a contractului de muncă reprezintă o garanție pentru ocrotirea intereselor salariaților și nu poate fi înlocuită cu alte probe din care, eventual, s-ar deduce că persoana interesată a aflat de existența dispoziției respective.
În speță, decizia nr. 185/(...) a fost comunicată reclamantului la data de
(...), acesta semnând de primire, astfel că susținerile referitoare la faptul că nu s- a procedat la comunicarea prin scrisoare recomandată, apar ca fiind lipsite de relevanță.
În ceea ce privește critica referitoare la indicarea greșită în cuprinsul deci- ziei de concediere a termenului de contestare, instanța a reținut că potrivit art. 211 al. 1 lit. a din Legea 62/2011 măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștin- ță de măsura dispusă, termenul de contestare inserat în decizia atacată fiind cel prevăzut de lege.
Indicarea judecătoriei ca instanță competentă a soluționa prezenta contes- tație nu este în măsură a atrage nulitatea absolută a deciziei, căci și dreptul sa- lariatului de a cere constatarea nulității unui act juridic de dreptul muncii trebu- ie să se exercite potrivit scopului economic și social al dreptului respectiv și cu bună credință - art. 8 al. 1 C. muncii. Atâta timp cât reclamantul a contestat în termenul legal și la instanța competentă material și teritorial decizia de conce- diere și nu a suferit nicio vătămare, invocarea nulității deciziei de concediere pentru menționarea greșită a instanței competente înseamnă a se abuza de acest drept.
Apoi, din declarația martorului B. T. R. M. audiat în cauză, ce a deținut funcția de director regional al pârâtei, avându-l în subordine pe reclamant, rezultă faptul că, în relația comercială inițiată de reclamant cu clientul SC A. L.
SRL, pârâta și-a dat acceptul la încheierea contractului, reclamantul a obținut instrumentul de plata garanție, respectiv fila CEC, iar împrejurarea că unele instrumente de plată eliberate de client nu aveau acoperire, fiind refuzate la plată, nu-i pot fi imputate agentului de vânzări.
Martorul a mai relatat că pârâta a avut cunoștință de obiectul de activitate al acestui client - executări construcții, că se primise la sediu un exemplar din contractul de societate al SC A. L. SRL, inclusiv certificatul de înmatriculare al societății în care figura, ca unic asociat, persoana cu care s-a contractat.
De principiu, în decizia de sancționare descrierea faptei trebuie făcută în materialitatea ei și nu sub forma unor generalități sau afirmații vagi.
Trimiterea la regulamentul de ordine interioară nu are nicio relevanță față de dispozițiile legale care prevăd în mod strict și imperativ care sunt elementele obligatorii ale deciziilor de sancționare, iar invocarea în fața instanței a altor motive de fapt și de drept decât cele cuprinse în decizia de concediere, cum ar fi, în speță, nerespectarea manualului procedurii creanțe afișat pe site-ul firmei, este, așa cum rezultă din cuprinsul art. 79 C. muncii, inadmisibilă.
Coroborând fișa postului reclamantului cu depoziția martorului audiat, instanța a constatat că neîncasarea întregului preț pentru marfa livrată clientului SC A. L. SRL, nu-i poate fi reproșată reclamantului. F. că la data plății cumpărătorul nu avea disponibil în cont nu este un aspect imputabil reclaman- tului, în condițiile în care societatea pârâtă nu exclude ca mijloc de plată fila CEC, ba mai mult, în fișa postului se stipulează expres folosirea CEC-lor și a bile- telor la ordin, ca instrumente de plată la încasare.
În calitate de agent de vânzări, conform fișei postului, reclamantul avea o- bligația de a solicita informații despre clienții noi ai societății, pe baza cărora să stabilească strategia de vânzare a produselor către ei, dar nu în sensul de a ve- rifica solvabilitatea acestora.
Reclamantul avea, obligația de a urmări derularea contractelor, modul de respectare a acestora (condiții de plată, preț, etc.), promovarea vânzărilor pro- duselor firmei, participarea la vânzări, cunoașterea activităților concurenței, de a informa conducerea societății despre clienții din zona arondată și despre evoluția vânzărilor.
Deci, nu rezultă că, printre activitățile reclamantului, ca și agent vânzări, se regăsesc și cele de a verifica dacă cumpărătorul are muncitori care să monteze produsul, dacă are depozite corespunzătoare pentru marfa livrată, ori de a soli- cita și aviza anumite documente necesare pentru verificarea bonității și solvabili- tății clientului, de a verifica realitatea unor garanții - file CEC.
Pe de altă parte, conform corespondenței realizate prin e-mail, reclaman- tul a informat conducerea pârâtei asupra suspiciunilor avute în derularea rapor- tului comercial cu acest client, solicitând sistarea livrărilor, iar în ceea ce privește ridicarea instrumentelor de plată, a procedat conform atribuțiilor din fișa postului, respectiv a obținut file CEC de la client.
Astfel, în lipsa unor criterii de diligență pe care ar fi trebuit să le respecte reclamantul în alegerea clienților sub aspectul siguranței financiare a acestora, ori a credibilității lor, criterii care să fie stipulate în fișa postului ori în regula- mentele interne ale pârâtei, nu se poate aprecia că prin informațiile culese în mod rezonabil și comunicate pârâtei referitoare la clientul SC A. L. SRL reclamantul ar fi indus în eroare sau a urmărit fraudarea angajatorului său ori ar fi fost neglijent în alegerea partenerului comercial, alegere care, în final, a aparținut pârâtei, nu reclamantului.
În condițiile în care verificarea actelor juridice din care să rezulte situația economico-financiară a clientului nu intra în atribuțiile reclamantului conform fisei postului, și de altfel, nici nu era posibilă fără acordul clientului, pârâta a avut cunoștință de obiectul de activitate a clientului SC A. L. SRL din cuprinsul contractului de societate și a certificatului de înmatriculare al societății, iar salariatul a primit file CEC ca instrument de plata a mărfii livrate conform politicii comerciale a firmei, faptele descrise în decizia de sancționare nu pot fi reținute ca abateri disciplinare în sarcina reclamantului.
Așa cum s-a arătat, decizia de contractare cu clientul SC A. L. SRL i-a aparținut conducerii pârâtei, reclamantul neputând fi tras la răspundere pentru neseriozitatea partenerului comercial, întrucât actele și faptele sale nu au condus în mod determinant la adoptarea acestei decizii.
Față de aceste considerente, în opinia instanței, pârâta nu a dovedit, ra- portat la atribuțiile și responsabilitățile reclamantului descrise în fișa postului co- roborate cu practicile societății comerciale, neîndeplinirea sau îndeplinirea de- fectuoasă a sarcinilor de serviciu de către acesta și, în consecință, în baza art. 80 alin. 1 C.muncii, a admis contestația formulată și a anulat decizia de concediere nr. 185 din (...).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC P. SA P., solicitândcasarea în întregime a sentinței atacate și pe cale de consecință, rejudecând cauza în fond să se respingă acțiunea contestatorului ca inadmisibila în principal și neîntemeiata în subsidiar.
În motivare recurenta arată că lipsa de procedura cu intimata S. P. S., societate în insolventa, ce trebuia citata și la adresa administratorului judiciar desemnat, C. de I. T. F. B. S., cu sediul în B., str. Turturelelor nr. 11A, sectorul
3, având CIF 26171764 desemnata administrator judiciar potrivit încheiere pronunțata în ședința publica de la data de (...) de Tribunalul Prahova - secția a
II-a Civila, de C. A. și F. în dosar nr. (...); pe care o anexam prezentei.
În ceea ce privește decizia de sancționare, pârâta consideră ca aceasta a fost întocmită în conformitate cu prevederile legale pentru ca în urma cercetării disciplinare s-a constatat gradul de vinovăție al salariatului și faptul ca prin faptele sale a perturbat activitatea societății pe sectorul pe care-l coordona, determinând crearea unui prejudiciu în valoare de 94.770, 13 lei.
Arată ca reclamantul în calitate de angajat al pârâtei se face vinovat de nerespectarea atribuțiilor ce-i reveneau în baza contractului de munca și a fisei postului, precum și a procedurilor de lucru în vigoare la acea data în societate.
Referitor capătul de cerere nr. 1, pârâta solicită să se observe ca reclamantul a solicitat inițial a fi anulata decizia nr. 185 în data de (...), pentru ca nu a fost comunicata, dar la dosarul cauzei anexează dovada recepționării deciziei în cauza de însuși reclamant, pentru ca ulterior sa solicite anularea deciziei pe motiv ca a acordat un termen mai mare (nu mai mic) decât cel prevăzut de C. M. pentru contestarea deciziei.
Solicită instanței respingerea motivelor invocate de acesta privind nulitatea absoluta a deciziei de desfacere a contractului individual de munca.
Sub aspectul motivelor netemeinice invocate de reclamat, solicită a se observa ca în fisa postului și normele interne sunt prevăzute obligații sancționatoare, ceea ce au dus la formularea referatului privind activitatea reclamantului, precum și a procedurii legale ce a dus la desfacerea contractului sau de munca.
Referitor capătul de cerere nr. 2 pârâta arată că inițial, reclamantul solicita drepturi salariale la zi, 720 lei/luna nu se știe de pe ce perioada, temei, sau daca este suma este bruta sau neta; pentru ca ulterior să-și precizeze și mărească pretențiile, adăugând și suma de 3.000 lei/luna ca pretinse sumeobținute în baza unor contracte de comision, dar pentru care nu face dovada de a fi izvorâte în baza unui contract de munca.
Drept pentru care, având în vedere emiterea unor pretenții bănești asupra pârâtei (împotriva căreia s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței), solicită în principal, suspendarea în parte (pentru cererea privind 720 lei/luna) a capătului de cerere potrivit art. 36 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței și în subsidiar respingerea capătului de cerere (pentru 3.000 lei/luna aferent contract comision) având în vedere excedarea soluționării potrivit C.muncii.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 1 noiembrie 2012 (f.10-13) reclamantul H. C. G. a solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având învedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În ceea ce privește primul motiv de recurs privind lipsa de procedura cu intimata S. P. S., societate în insolvență, motivat de faptul că aceasta ar fi trebuit să fie citată și la adresa administratorului judiciar desemnat, C. de I. T. F. B. S.,
Curtea constată că acesta nu poate fi primit.
Astfel, prin cererea de suspendare a judecății depusă de pârâta recurentă la dosarul de fond la data de (...), aceasta a adus la cunoștința instanței faptul că s-a deschis procedura insolvenței prin Î. din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui P., din care rezultă că a fost desemnat administrator judiciar R. S., ulterior pârâta fiind citată prin administratorul judiciar indicat.
Pârâta invocă faptul că prin Î. din data de (...) a T.ui P. a fost desemnată în calitate de administrator judiciar C. de I. T. F. B. S., însă atât timp cât la dosarul cauzei nu s-a depus nici un înscris din care să rezulte schimbarea administratorului judiciar, nu se poate reproșa instanței că nu a dispus citarea la sediul noului administrator.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că prin D. nr. 185/(...) a emisă de SC P. SA s-a aplicat contestatorului intimat H. C. G. sancțiunea disciplinară constând în desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, prevăzută de art. 264 alin. 1 lit. f și art. 61 lit. a din C.muncii, reținându-se în sarcina acestuia încălcarea prevederilor cuprinse la cap. VI art. 6.2 din Regulamentul intern, cu privire la respectarea regulilor de disciplină a muncii și a sarcinilor de serviciu cuprinse în fișa postului.
În concret, s-a reținut prin actul de sancționare următoarele fapte: stabilind relații comerciale cu clientul, salariatul nu a verificat și nu a transmis informații reale, certe și complete urmare a monitorizării acestuia, nu a verificat informațiile din teren, încălcând astfel sarcinile de serviciu din fișa postului potrivit cărora „. de buna desfășurare a procesului de vânzare la nivelul zonei coordonate";; încălcarea cu bună știință a sarcinilor de serviciu din fișa postului potrivit cărora „. de calitatea raportărilor pe care le transmite șefilor ierarhici privind activitatea în zona acoperită";; incapacitatea salariatului de a explica de ce nu a monitorizat așa zisul „proiect"; al clientului; încălcarea cu bună știință a sarcinilor de serviciu din fișa postului, și anume „. de recuperarea integrală a debitelor conform contractului comercial cu clientul și vânzării efectuate";.
Potrivit dispozițiilor art. 62 alin. 3 C.muncii, decizia de concediere se emite în scris și, sub sancțiunea nulității, trebuie să fie motivată în fapt și în drept.
De asemenea, prevederile art. 247 alin. 2 din C.M. definesc abaterea disciplinară ca fiind o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă saucontractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Alineatul 1 al aceluiași articol prevede că angajatorul își poate exercita dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare salariaților săi doar în situația în care constată săvârșirea unei abateri disciplinare în sensul arătat mai sus, fiind obligat de prevederile imperative ale art. 252 alin. 2 din C.M., să precizeze expres, chiar în cuprinsul deciziei de sancționare, care sunt abaterile disciplinare reținute în sarcina salariatului, prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă care au fost încălcate de salariat, precum și motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea disciplinară, temeiul de drept în baza căruia a fost aplicată sancțiunea disciplinară, termenul în care poate fi contestată sancțiunea disciplinară si instanța competentă.
Legiuitorul a stabilit prin această reglementare o măsură de protecție a angajatului împotriva eventualelor abuzuri ale societății, față de care se află în raporturi de subordonare.
Prevederea concretă în decizia de sancționare a tuturor elementelor conținute de textul legal permite instanței judecătorești investită cu analizarea legalității și temeiniciei sancțiunii aplicate, verificarea măsurii în care faptele, astfel precizate și descrise, constituie abateri disciplinare în sensul codului, precum și îndeplinirea celorlalte condiții ale răspunderii disciplinare.
De altfel, potrivit art. 79 C.muncii, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de sancționare.
Curtea apreciază astfel că faptele reținute în sarcina contestatorului, cum au fost descrise în decizia de concediere, pot fi calificate ca fiind abateri disciplinare doar în măsura în care își găsesc corespondentul în temeiul de drept indicat în actul sancționator.
La cap. VI art. 6.2 din Regulamentul intern sunt enumerate obligațiile salariatului pe durata executării contractului individual de muncă, printre acestea neregăsindu-se cele pretins a fi încălcate de salariat potrivit deciziei de concediere.
Referitor la încălcarea sarcinilor de serviciu prevăzute în fișa postului, se constată că, într-adevăr, contestatorul răspunde de buna desfășurare a pro- cesului de vânzare la nivelul zonei coordonate, de calitatea raportărilor transmise șefilor ierarhici privind activitatea în zona acoperită, de recuperarea integrală a debitelor conform contractului comercial cu clientul și vânzării efectuate.
În acord cu concluziile primei instanțe, Curtea constată că obligațiile contestatorului de a solicita informații despre clienții noi ai societății, de a informa conducerea societății despre clienții din zona arondată și despre evoluția vânzărilor, nu implică obligația de a verifica solvabilitatea clientului.
Prin urmare, sarcinile cuprinse în fișa postului potrivit cărora salariatul răspunde de buna desfășurare a procesului de vânzare la nivelul zonei coordonate precum și de calitatea raportărilor pe care le transmite șefilor ierarhici și, de asemenea, de recuperarea integrală a debitelor conform contractului comercial cu clientul și vânzării efectuate, impun în sarcina salariatului obligații de diligență, și nicidecum de a garanta un anumit rezultat în derularea raporturilor contractuale dintre angajator și clienți.
În mod corect s-a reținut de către prima instanță că reclamantul și-a îndeplinit obligația de informare prin aceea că, potrivit corespondenței realizate prin e-mail, a adus la cunoștința conducerii pârâtei suspiciunile avute în derularea raporturilor comerciale cu clientul, a solicitat sistarea livrărilor, iar înceea ce privește ridicarea instrumentelor de plată, a procedat conform atribuțiilor din fișa postului, respectiv a obținut file CEC de la client.
Prin urmare, nu pot fi reținute în sarcina contestatorului intimat săvârșirea abaterilor disciplinare menționate în actul sancționator.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P. SA P. împotriva Sentinței civile nr. 1204 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
I.-R. M. S.-C. B. S. D.
G.
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: G. Brîndușa
| ← Decizia nr. 2957/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 184/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
