Decizia nr. 304/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 304/R/2012
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC C. S. A. I. împotriva sentinței civile nr. 1768 din 27 septembrie 2011, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimata P. I., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 19 ianuarie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosar din partea pârâtei recurente concluzii, prin care solicită și judecarea cauzei în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1768 din 27 septembrie 2011 a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune privind drepturile salariale aferente perioadei (...)-(...), excepție invocată de pârâta SC C. S.
A fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta P. I. în contradictoriu cu pârâta SC C. S. A. I. și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei: drepturile salariale aferente lunii decembrie 2008 - determinate în funcție de salariul brut de 680 lei; drepturile salariale aferente perioadei (...) - (...) - determinate în funcție de salariul brut de 756 lei; suma ce reprezintă diferența dintre indemnizația de concediu de odihnă aferent anului
2008 și suma de 100 lei, reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă aferent anului 2008 - neefectuat.
A fost respinsă ca prescrisă cererea privind acordarea drepturilor salariale aferente perioadei (...)-(...).
A fost admisă excepția tardivității invocată de pârâtă și pe cale de consecință a fost respinsă cererea având ca obiect anularea concedierii reclamantei dispusă prin D. nr. 28/(...), ca fiind tardiv formulată.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru perioada (...)-(...) și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor prevăzute a fi acordate în cazul anulării concedierii.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta SC C. S. împotriva pârâtei reconvenționale P. I..
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 90 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat - parțial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform înscrierilor din carnetul de muncă al reclamantei (f. 62-66), aceasta a fost angajata pârâtei, pe postul de confecționer, începând cu (...), potrivit contractului individual de muncă înregistrat la ITM BN sub nr.10221226/(...). Raporturile de muncă au încetat la data de (...) potrivit deciziei nr. 8/(...), iar la data de (...) reclamanta s-a angajat la o altă societate din S. Băi în funcția de operator calculator.
În perioada aprilie 2008-septembrie 2008, salariul brut la reclamantei a fost de 630 lei; în perioada octombrie 2008-decembrie 2008 salariul brut al reclamantei a fost de 680 lei și, în perioada (...)-(...) a fost de 756 lei (f.85).
Referitor la drepturile salariale restante, indemnizația de concediu de odihnătribunalul a reținut că pârâta recunoaște că nu a achitat salariul aferent lunii decembrie și nu a probat nici că a achitat salariul pentru perioada lucrată din luna ianuarie 2009, până la încetarea contractului individual de muncă deși această obligației îi incumbă, potrivit art.272 din Codul muncii republicat.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune, s-a reținut că dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, față termenul de prescripție de 3 ani, a început să curgă la (...) (data stabilită pentru plata salariului), după expirarea ultimei zi de plată, și s-a împlinit la data de (...). Reclamanta nu a făcut dovada că ar fi intervenit vreun caz de întrerupere sau suspendare a prescripției, motiv pentru care tribunalul va admite excepția invocată și va respinge cererea referitoare la această suma ca fiind prescrisă.
În privința perioadei (...)-(...) reclamanta nu a probat că a prestat activitate pentru pârâtă, în baza unui raport de muncă, în condițiile în care contractul său de muncă a încetat la data de (...), cererea având obiect plata de drepturi salariale pentru perioada (...)-(...) apare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea având obiect obligarea pârâtei la plata indemnizației de concediu de odihnă aferent anului 2008, tribunalul a reținut că pârâta recunoaște că reclamanta nu a efectuat efectiv concediul de odihnă și că susține că i-a achitat reclamantei suma de 341 lei, în două tranșe, 100 lei și respectiv 241 lei și că datorează doar diferența de 174 lei.
Având în vedere că contractul de muncă al reclamantei a încetat înainte de efectuarea concediului de odihnă aferent anului 2008, este posibilă compensarea în bani a acestuia, conform art.146 alin.3 din Codul muncii.
Referitor la cererea de anulare a concedierii reclamantei și cea de plată de despăgubiri pentru concediere nelegală
Potrivit artr. 268 alin.1 litera „a"; din Codul muncii republicat (fostul art.287) decizia unilaterală a angajatorului referitore la încetarea contractului individual de muncă poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare
și nu în termenul de 3 ani prevăzut de art.268 alin.1 litera „C"; acest termen fiind incident doar în privința drepturilor bănești ce decurg din concedierea salariatului.
Reclamanta recunoaște prin notificarea formulată (f.7) primirea preavizului de concediere în luna decembrie 2008, iar în privința deciziei de concediere din (...) nu neagă că a primit-o, chiar s-a angajat la altă societate comercială începând cu data de (...). D. de concediere i-a fost comunicată după data de (...) (f.44), iar tribunalul a apreciat că termenul de 30 de zile calendaristice prevăzut de art.268 alin.12 litera „a"; și s-a împlinit cu mult înainte de data formulării acțiunii ((...)), motiv pentru care această cerere a fost respinsă ca fiind tardiv formulată.
Față de soluția stabilită de tribunal în ceea ce privește menținerea deciziei de concediere, care se bucură de prezumția de legalizate și temeinicie, cererea subsecventă a reclamantei de obligare a pârâtei la plata de despăgubiri pentru concediere nelegală, conform art. 80 din Codul muncii republicat (art.78 anterior) apare ca fiind neîntemeiată și a fost respinsă.
Cu privire la cererea reconvențională tribunalul a reținut următoarele:
SC C. S. a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtei reconvenționale, în calitate de fostă salariată a reclamantei reconvenționale, pentru un prejudiciu care s-ar fi produs reclamatei din vina pârâtei reconvenționale și a celorlalte salariate ale reclamantei reconvenționale care și- au desfășurat activitatea la punctul de lucru din Sîngeorz Băi, constând în aceea că ar fi executat tricotaje cu deficiențe de calitate.
Conform art. 254 alin. 1 Codul muncii republicat salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
În vederea angajării răspunderii patrimoniale ale angajatului trebuie îndeplinite următoarele cerințe: existența certă a prejudiciului, fapta salariatului, vinovăția acestuia și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
În ceea ce privește prima condiție arătată reclamanta reconvențională nu a probat că prejudiciul este cert, în condițiile în care nu a achitat factura în valoare de 60.290,04 lei emisă de SC „. I. S. A., pentru presupusa remediere a deficiențelor, factură pe care a invocat-o drept temei al angajării răspunderii salariaților.
Totodată nu s-a dovedit de către reclamanta reconvențională că produsele constate cu defecțiuni au fost realizate de către P. I. și colegele acesteia, neexistând la dosar dovezi cu privire la prelucrarea și predarea acestor comenzi de către punctul de lucru din S. Băi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC C. S. A. I. solicitândmodificarea în parte a sentinței recurate, astfel: - în ce privește acțiunea principală - cu referire doar la concediul de odihnă aferent anului 2008 - în sensul admiterii acțiunii pentru suma ce reprezintă diferența dintre indemnizația de concediu de odihnă aferent anului 2008 și suma de 220 lei achitată deja; iar în ce privește acțiunea reconvențională - în sensul admiterii în totalitate a acțiunii reconvenționale astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului pârâta a arătat că în ce privește acțiunea principala
- soluția pronunțata de instanța de fond în ce privește suma datorata pentru concediul de odihna neefectuat de P. I. în 2008 este netemeinica, neținând cont de actele prezentate în sensul că reclamantei i-a achitat indemnizație de concediu în suma de 220 lei în 2 tranșe - 100 lei respectiv 120 lei - astfel cum rezultă din cele doua tabele intitulate „concedii odihnă 2008"; prezentate instanței.
În ce privește acțiunea reconvenționala - solicită să se constate că soluția instanței de fond de respingere a acesteia este netemeinica și nelegala.
Pârâta solicită înlăturarea motivarea instanței de fond în sensul ca nu ar fi probat că prejudiciul produs de salariații secției S. Bai este cert, observând că a probat în fața instanței de fond că nici una din facturile emise pentru beneficiarul A. I. nu au fost achitate de acesta, ca prin scriptul - fax (...) - acesta i-a anunțat că blochează toate plățile față de pârâtă datorită deficientelor de calitate survenite, ca aceasta a dus la intrarea acesteia în incapacitate de plata, blocare totala a activității, închiderea secției și concedierea întregului personal - aducându-se un prejudiciu greu de cuantificat societății pârâte.
Manopera de remedierea defectelor a fost facturata de A. I. în suma de
60.290,04 lei - ca nu i-a achitat aceasta suma în condițiile in care nu a încasatde la acesta facturile sale - A. I. înțelegând probabil să compenseze cele 2 obligații reciproce.
Solicită să se mai observe de asemenea - din probatoriul efectuat în cauza - ca la acțiunea promovata pentru încasarea facturilor emise pentru acest beneficiar (pe procedura somației de plata) acesta s-a aparat tocmai cu faptul ca nu le datorează c/val facturilor emise în condițiile în care marfa livrata a fost cu grave deficiente de calitate a căror valoare de remediere însumează 60.290,04 lei.
Solicită în consecința să se constate că acțiunea reconvențională este întemeiata, că a demonstrat cu acte că a încercat un prejudiciu cert de 60.290,04 lei și pe cale de consecința solicită modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii reconvenționale așa cum a fost formulata obligând pârâta reconvenționala la plata sumei de 1144 lei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Criticile aduse de recurentă prin motivele de recurs vizează, pe de o parte, soluția instanței cu privire la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat aferent anului 2008 iar, pe de altă parte, dezlegarea dată de instanța de fond în cauza de dusă judecății cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâta recurentă.
Raportat la probele administrate în cauză soluția instanței de fond este temeinică și legală.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 168 din Codul muncii, art. 163 în forma anterioară republicării, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Textul legal menționat impune cerința probei scrise în ceea ce privește plata drepturilor salariale, drepturile bănești reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat potrivit art. 146 alin. 4 C.muncii, art. 141 alin.
4 în forma anterioară republicării, având caracterul unor drepturi de natură salarială, or, în cauza dedusă judecății pârâta, în calitate de angajator, nu a probat acordarea acestor drepturi aferente anului 2008 printr-un înscris, respectiv statul de plată semnat de reclamantă sau alt înscris care să dovedească pe deplin plata acestora.
Tabelul privind concediile de odihnă 2008, întocmit de pârâtă, nu reprezintă o probă în sensul dispozițiilor art. 168 C.muncii, în condițiile în care, în lipsa semnăturii reclamantei, acest înscris nu face dovada deplină a acordării drepturilor bănești în favoarea acesteia, iar în condițiile în care reclamanta a recunoscut doar plata primei tranșe de 100 lei, reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă aferent anului 2008, instanța de fond în mod corect a obligat-o pe pârâtă la plata diferenței dintre întreaga sumă cuvenită cu acest titlu și plata parțială efectuată în acest cuantum.
Referitor la cererea reconvențională formulată în cauză, Curtea reține că pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului în condițiile art. 254 alin. 1 C.muncii, art. 270 alin. 1 în forma anterioară republicării, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui prejudiciu cert și actual în patrimoniul angajatorului, fapta culpabilă a salariatului, vinovăția acestuia și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
În cauza dedusă judecății, cum întemeiat s-a apreciat și de către prima instanță, pârâta recurentă nu a probat existența unui prejudiciu cert și actual în patrimoniul său, în condițiile în care nu a dovedit în nici un fel diminuareaefectivă a patrimoniului său cu suma de 60.290, 04 lei corespunzătoare facturii emise de SC „. I. S. A.
Pe de altă parte, din nicio probă administrată în cauză nu reiese faptul că pretinsele deficiențe de calitate a produselor, reclamate de beneficiar, s-ar datora săvârșirii de către pârâta reconvențională a unei fapte culpabile în legătură cu munca sa.
Ca atare, nu sunt întrunite în cauză condițiile angajării răspunderii patrimoniale a salariatului, în persoana pârâtei reconvenționale, astfel că soluția instanței de fond de respingere a cererii pârâtei recurente este temeinică și legală.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C. S. A. I. împotriva Sentinței civile nr. 1768 din 27 septembrie 2011 a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: B. I. S.
| ← Decizia nr. 4646/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4045/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
