Decizia nr. 4646/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 4646/R/2012
Ședința noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul S. N. „. F., și, respectiv de pârâții O. DE C. ȘI P. I. B.-N., A. N. DE C. ȘI P. I., GUVERNUL ROMÂNIEI - S. G. AL G. împotriva sentinței civile nr. 1. din 12 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul intimat M. D. R. ȘI T., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent S. N. „. F.ciar";, domnul O. Ciurea, în calitate de președinte al acestuia și reprezentanta pârâtei recurente A. N. de C. și P. I., consilier juridic A. G., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar delegație.
Reprezentanta pârâtei recurente A. N. de C. și P. I. depune la dosar cu titlu de practică judiciară mai multe hotărâri judecătorești ( filele 58-107).
Atât reprezentantul reclamantului recurent cât și reprezentanta pârâtei recurente A. N. de C. și P. I. arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului părții pe care o reprezintă așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii, așa cum a fost formulată și precizată și a cererii de intervenție, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei recurente A. N. de C. și P. I. solicită respingerea recursului formulat de reclamantul recurent, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică cu privire la capătul de cerere privind prima de vacanță aferentă concediului de odihnă a anului 2010.
Reprezentanta pârâtei recurente A. N. de C. și P. I. solicită admiterea recursului părții pe care o reprezintă, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Referitor la recursurile formulate de pârâții O. de C. și P. I. B. N. și
Guvernul României - S. G. al G., reprezentanta pârâtei recurente A. N. de C. și P. I. solicită admiterea acestora.
Reprezentantul reclamantului recurente solicită respingerea recursurilor formulate de pârâții O. de C. și P. I. B. N., A. N. de C. și P. I. și Guvernul
României - S. G. al G., susținând concis concluziile scrise și notele de ședință pe care le depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1416 din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții A. N. de C. și P. I. și de S. G. al G..
A fost admisă în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanții B. M.
E., B. A., C. F., D. M. A., F. E., G. L., G. A., G. A. L., H. V. M., H. M. C., I. M. Z., I. M. L., I. R., M. L. M., M. L., M. D. Ana, M. I. V., M. A., M. G. E., M. M. M. C., N. Ana, O. C., P. A. M., P. S., R. D., R. M. A., S. M., T. N. N., U. S., V. V. și P. D., și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul G. D. L. . pârâților O. de C. și P. I. B.-N., A. N. de C. și P. I. B. și Guvernul României- prin S. G. al G. și, în consecință:
- a fost obligat pârâtul O. de C. și P. I. B.-N. să plătească reclamanților și intervenientului sporul de confidențialitate pentru perioada 12 august 2009 - 31 decembrie 2009, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
- au fost obligați pârâții A. N. de C. și P. I. și Guvernul României - prin S.
G. al G. să aloce fondurile necesare plății drepturilor arătate.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamanților și intervenientului de obligare a pârâților la plata primei de vacanță aferentă anului 2010.
S-a luat act de renunțarea reclamanților la judecată împotriva pârâtului . D.
R. și T. B. F. cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate atât de pârâta A. N. de
C. și P. I. cât și de S. G. al G. sunt neîntemeiate întrucât pârâtul S. G. al G. a fost chemată în calitate de ordonator principal de credite, iar pârâta A. N. de C. și P. I. în calitate de ordonator secundar de credite, conform dispozițiilor Legii nr.
7/1996, așa cum au fost modificate prin OUG nr.16 din 8 mai 2012.
Referitor la fondul cauzei s-a reținut incidența C. colectiv de muncă încheiat la nivelul A. N. de C. și P. I. la data de 31 martie 2009, înregistrat la .
1781 din data de 10 aprilie 2009, care în conformitate cu prevederile art. 2 și 6 din contract și cu art.25 alin. 3 din L. nr. 130/1996, republicată (în vigoare la data încheierii contractului colectiv de muncă), se aplică de la data înregistrării contractului - 10 aprilie 2009.
Executarea contractului colectiv este obligatorie pentru părți potrivit art. 30 alin.1 din L. nr. 130/1996, iar prevederile acestor contracte produc efecte față de toți salariații, indiferent de data angajării, conform art. 11 alin.1 din L. nr.
130/1996 republicată.
Apărările A. N. de C. și P. I. au fost înlăturate întrucât prin actele normative (L. 3. și respectiv OUG 1.) nu s-au schimbat coordonatele esențiale ce guvernează activitatea și funcționarea agenției.
C. colectiv de muncă mai sus arătat a fost în vigoare începând cu data de
10 aprilie 2009, pe o perioadă de 2 ani întrucât nu s-a dovedit că părțile au denunțat contractul. Deci termenul de valabilitate a contractului a fost până la
10 aprilie 2011 și constituie temei pentru acordarea sporului de confidențialitate care se acordă pentru toți salariații în cuantum de 5 % în conformitate cu Anexa nr.2 „Indemnizații și alte sporuri salariale, litera C pct 5 - f.21 verso.
La data de 12 august 2009 a fost înregistrat cu nr. 3597 la D. de M., S. S. și F. a M. B. A. adițional nr. 2/(...) al A. N. de C. și P. I., care, la punctul 3, menționează că acordarea sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare se suspendă până la 31 decembrie 2009 .
Interpretarea dată de A. N. de C. și P. I. prevederii de la pct.3 din actul adițional nr. 2 din 4 august 2009,f.33, nu este conformă intenției părțilorcontractante, noțiunea de suspendare având clar valențele de acordare și de plată după expirare.
Suspendarea la care face referire pct.3 din A. adițional nr. 2/(...) echivalează numai cu o întrerupere a amânării dreptului pe timp limitat, nu stingerea lui și nu afectează însăși substanța dreptului. După încetarea termenului de suspendare, respectiv 31 decembrie 2009, dreptul subiectiv statornicit prin contractul colectiv de muncă reactivează și reclamanții sunt îndreptățiți să și-l valorifice pe cale judecătorească, ceea ce au și făcut.
Relativ la același spor de confidențialitate nu se vor da eficiență dispozițiilor Legii 329 din 5 noiembrie 2009 și OUG nr.1. întrucât legea nu retroactivează, iar raporturile de drept material s-au născut anterior adoptării legislației incidente. Aceste drepturi rămân așadar a fi acordate raportat la dispoziția art. art.229 C. muncii republicat.
Prevederea contractuală de acordare a sporului de confidențialitate nu poate fi tratată ca devenind ineficace prin prisma fondurilor nealocate atâta vreme cât ele au fost stabilite de comun acord între părțile contractante, contractul colectiv de muncă fiind legea părților (A. N. de C. și P. I. având propria obligație asumată necondiționat), cum eronat se susține acum prin întâmpinare.
Așa fiind, tribunalul a reținut că aceste pretenții sunt întemeiate, reclamanții și intervenientul sunt îndreptățiți să beneficieze de acest drepturi, astfel că s-a admis acțiunea precizată și a obligat-o pe pârâta O. de C. și P. I. B.- N., în calitate de angajator, să le plătească acestora sporul de confidențialitate pentru perioada 12 august 2009 - 31 decembrie 2009, în procent de 5 %.
Dată fiind neplata la timp a sumei cuvenite în baza prevederii contractuale prevăzută în anexa 2, lit.C pct.5 din contractul colectiv de muncă, potrivit art.166 alin.4 din C. muncii republicat, sumele ce urmează a fi achitate vor fi actualizate cu indicele inflației la data plății efective, pentru perioada cuprinsă între data scadenței acestei sume și data plății efective.
Totodată, au fost obligați pârâții A. N. de C. și P. I. și Guvernul României - prin S. G. al G. să aloce fondurile necesare plății drepturilor arătate.
Prin precizarea de la f.122 reclamanții au înțeles să renunțe la judecarea acordării sporului pentru condiții periculoase, precizându-și acțiunea sub acest aspect.
Prima de vacanță aferentă concediului de odihnă a anului 2010 nu poate fi datorată de pârâți, văzând dispozițiile Legii 3. și de OUG 1., din lipsă de fonduri.
Astfel, conform art.3 lit.f și pct.34 din Anexa nr.1 din L. 3., A. N. de C. și P.
I. s-a reorganizat prin schimbarea regimului de finanțare prin virarea veniturilor încasate la bugetul de stat și finanțarea cheltuielilor de la bugetul de stat.
De asemenea, prin art.61 din L. 3. s-a modificat și art.8 alin.1 din L.
7/1996, care prevede că „activitatea agenției naționale și a unităților subordonate este finanțată integral de la bugetul de stat, prin bugetul M. A. și I..
Conform OUG nr.16 din 8 mai 2012 au fost aduse iarăși modificări Legii
C.lui, fiind modificat art.8 în sensul că „activitatea agenției naționale și a unităților subordonate este finanțată integral de la bugetul de stat, prin bugetul S. G. al G..
În consecință, în cauză sunt incidente dispozițiile art.1 alin.1 din OUG 1. conform cărora salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare în conformitate cu dispozițiile Legii 3., din instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.
Pârâta A. N. de C. și P. I. a arătat prin întâmpinare că nu a aprobat sume pentru aceste cheltuieli de personal pentru anul 2010, iar reclamanții, și nici intervenientul, nu au făcut o contradovadă, motiv pentru care în temeiul actelor normative invocate va respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâților la plata primei de vacanță aferentă anului 2010.
În temeiul art.246 C.pr.civ. tribunalul a luat act de renunțarea la judecată împotriva pârâtului M. D. R. și T. - aspect față de care nu se mai impune a se verifica în cauză apărările formulate prin întâmpinarea de la filele 117 și urm.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții O. de C. și P. I. B.-N., A.
N. de C. și P. I. B., S. N. „. F. B. și Guvernul României- prin S. G. al G.
Prin recursul declarat de pârâta A. N. de C. și P. I. B., s-a solicitatmodificarea sentinței atacate conform art.304 pct.9 C.pr.civ..
În motivare pârâta, invocând dispozițiile art. 21 alin. 1 din L. finanțelor publice nr. 500/2002, art. 4 alin. 1 din OG 22/2002 și art. 10 din C. muncii, a criticat modul de soluționare de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale pasive a A. N. de C. și P. I. B.
Referitor la acordarea de către instanța de fond a sporului de confidențialitate s-a invocat incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, precizându-se că în mod greșit instanța de fond a apreciat că prin L. nr. 3. nu au fost schimbate coordonatele esențiale ale A. N. de C. și P. I., conducând în acest sens la greșita susținere că dispozițiile C. C. de M. ar fi fost valabile până la data de 10 aprilie 2011.
Articolul 3 lit. e) și f) din L. nr. 3. prevede ca modalități de reorganizare a unor autorități și instituții publice, reducerea numărului de posturi din cadrul acestora și schimbarea regimului de finanțare.
Prin HG nr. 1366/2009 pentru modificarea HG nr. 1210/2004 privind organizarea și funcționarea A. N. de C. și P. I. și pentru reglementarea unor aspecte determinate de aplicarea măsurilor de reorganizare stabilite prin L. nr. 3., A. N. de C. și P. I. a fost reorganizată prin reducerea numărului de personal și prin schimbarea sursei de finanțare.
Din cuprinsul acestui act normativ se poate observa că în cadrul recurentei au avut loc cele două modalități de reorganizare, ceea ce a condus la schimbarea coordonatelor esențiale ale acesteia.
În consecință, apreciază că a fost îndeplinită condiția prevăzută de arte 6 alin. 3 lit. c) din C. C. de M. nr. 1. pentru ca acest contract să înceteze la data la care și-a produs efectele HG nr. 1366/2009, respectiv data de (...) și nu cum în mod greșit a reținut instanța de fond la data de (...).
De asemenea prin HG nr.1366/2009 s a prevăzut la pct. 5 că arte 10 alin.3 din HG nr. 1210/2004 se abrogă, rezultând deci că salarizarea personalului se face potrivit reglementărilor legale în vigoare aplicabile personalului din instituțiile și autoritățile publice finanțate integral de la bugetul de stat.
Prin actul adițional nr. 2/(...) la contractul colectiv de M. nr. 1731/(...), s-a negociat ca pentru perioada (...) - (...), acordarea sporului de confidențialitate să se suspende.
Potrivit dispozițiilor art. 31 din L. nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă „. contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
De asemenea, art. 33 alin. 3 din același act normativ, prevede:
„Aplicarea contractului colectiv de muncă poate fi suspendată prin acordul de voință al părților";.
Potrivit acestor dispoziții legale și prin acordul scris al părților, conform actului adițional nr. 2/(...), acordarea sporului de confidențialitate a fost suspendată, până la (...).
Prin recursul declarat de S. N. „. F. B. s-a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii în întregime a acțiunii, așa cum a fost formulată și precizată și a cererii de intervenție.
În motivarea recursului s-a arătat în primul rând, că motivul invocat pentru neplata drepturilor (respectiv lipsa fondurilor) nu poate justifica neîndeplinirea obligațiilor față de salariați, atât timp cât, potrivit art. 156 C. muncii, salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor.
S-a precizat că inexistența disponibilităților financiare pentru plata primei de vacanță pentru anul 2010 este irelevantă pentru recunoașterea dreptului dedus judecații, întrucât pârâții nu au probat că în urma reglării valorice a primei de vacanță pentru anul 2010, aceasta nu se poate acorda, pentru a se asigura încadrarea cheltuielilor totale cu salariile în limita maximă a capitolului
„cheltuieli de personal"; din bugetul de venituri și cheltuieli pe A. și unități subordonate.
De asemenea, s-a arătat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 40 alin.
2 din C. M., raportat la art. 243 C. M., art. 30 din L. nr. 130 / 1996, art. 155 C. M. si art. 41 alin. 5 din Constituție, care statuează obligația angajatorului de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de munca aplicabil si contractele individuale de munca, existența sau inexistența resurselor financiare neputând avea vreo influență asupra stabilirii sau recunoașterii drepturilor salariale.
În bugetul A. și al instituțiilor subordonate întocmit pentru anul 2010 sunt prevăzute sume cu destinația de premiu, iar intimații-pârâți nu au făcut dovada că aceste sume au fost epuizate ci s-au mulțumit la a transmite deschiderile de credite pentru luna martie 2010 în care la fond de premii nu erau sume alocate, fără a fi prezentată o situația din care să rezulte că nu mai sunt bani în bugetul instituției aferent anului 2010 pentru plata acestora.
Trebuie reținut că lipsa creditelor aprobate nu reprezintă un impediment ce
ține de fondul dreptului dedus judecății, ci de executarea hotărârii, care desigur se va face cu respectarea drepturilor și obligațiilor legale ale părților.
Tocmai datorită faptului că nu există, la un anumit moment, disponibilități bănești pentru plata dreptului, legiuitorul a hotărât, prin acte normative, amânarea plății drepturilor salariale ale bugetarilor. În aceste condiții este foarte clar că în situația în care nu sunt alocate fondurile necesare plății drepturilor, se face o amânare a plății și nu se poate constata nevalabilitatea dreptului salariaților.
În al doilea rând arată că legiuitorul, constatând că nu pot fi ignorate și anulate prevederile contractelor colective de muncă a adoptat O. nr. 1. în care s-a menționat că acolo unde există și sunt valabil încheiate, salarizarea personalului se va face în continuare conform acelor contracte.
Revine și subliniază încă o dată faptul că prin O. nr. 1. nu au fost limitate drepturile salariale acordate în baza contractelor colective de muncă, ci acestea trebuiau executate întocmai până la expirarea lor.
Legiuitorul a indicat în arta 1 alin. 2 din O. nr. 1. care sunt măsurile ce urmează a fi luate de conducătorii instituțiilor pentru încadrarea în cheltuielile bugetare aprobate, menționându-se că: „pentru încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, până la împlinirea termenelor contractelor colective de muncă, conducătorul autorităților și instituțiilor prevăzute la alin. (1) va proceda, după caz, la renegocierea drepturilor salariale sau la reorganizarea ori restructurarea activității prin reducerea numărului de posturi, în condițiile legii"; și nicidecum limitarea drepturilor legale stabilite în contracte colective valabil încheiate.
În situația în care prevala aplicarea legii în detrimentul contractelor colective de muncă nu mai era necesară adoptarea O. nr. 1., întrucât personalul urma să fie reîncadrat conform Legii-cadru nr. 330/2009 începând cu data de
(...), dată la care această lege a fost aplicată pentru tot sectorul bugetar.
Din întâmpinările depuse de pârâți, rezultă și apărarea contradictorie pe care acestea o fac. Astfel, pe de o parte sunt recunoscute drepturile reclamanților prin solicitarea sumelor necesare plății, iar pe de altă parte se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Simplul fapt că A. a făcut o cerere la M. nu poate conduce la concluzia că nu există disponibilități și nu justifică anihilarea drepturilor noastre bănești.
Subliniază că, prin L.-cadru nr. 3., din bugetul ANCPI au fost transferați către bugetul de stat circa 200.000.000 EURO, însă la întocmirea noului buget pentru 2010, numai pentru A. nu s-au prevăzut sumele aferente plății drepturilor conform C.C.M.
Faptul că M. - ordonatorul principal de credite nu a alocat (a refuzat) pentru A. sumele necesare plății acestor drepturi nu înseamnă că acestea nu există și nu are baza legală pentru plata lor.
S-a criticat și neacordarea de către instanța de fond a dobânzii legale cumulate cu rata inflație pentru drepturile solicitate de reclamanți.
Prin recursul declarat de O. de C. și P. I. (OCPI) B. - N., s-a solicitat în temeiul art. 304 pct. 7 și 8 Cod procedură civilă modificarea dispozițiilor sentinței civile atacate pentru următoarele considerente:
În motivarea recursului s-a arătat că prin A. adițional nr.2/(...) la C. C. de
M. nr.1731 din (...) cu modificările și completările ulterioare, act adițional înregistrat sub nr.3597 din 12 august 2009 la M. M., F. și P. S. - D. de M. și P.
S., s-a prevăzut că sporul de confidențialitate se suspendă începând cu data de
12 august 2009 până la data de 31 decembrie 2009.
Potrivit art. 236 alin.4 C. M., în forma în vigoare pentru perioada 12.08. -
(...), contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Instanța de fond a invocat corect faptul că executarea obligațiilor contractuale este obligatorie pentru părți potrivit art. 30 alin 1 din L. 130/1996, iar prevederile acestor contracte produc efecte fața de toți salariații indiferent de data angajării, conform art. 11 alin. 1 din aceeași lege, în vigoare la data suspendării dreptului ce face obiectul cererii de chemare în judecata, însă acest aspect este străin de natura pricinii prin faptul că pretențiile admise de instanța de fond privesc plata unor sume ce se constituie dintr-un spor de confidențialitate suspendat de părți, prin exprimarea în condiții de validitate a consimțământului, respectiv printr-un act adițional.
Un alt aspect străin de natura pretenției formulate de reclamanți este și motivarea dată de instanța de fond cu privire la valabilitatea C. colectiv de muncă nr.1. până la data de 10 aprilie 2011, aspect care nu are nici o legătură sau relevantă cu privire la dreptul suspendat În perioada 12 august 2009 - 31 decembrie 2009, prin încheierea actului adițional, și la care, dincolo de voința părților, au fost obligați prin sentința civilă recurată.
În mod eronat a apreciat instanța de fond că suspendarea acordării dreptului nu produce efecte juridice, mai mult ea ar fi o amânare a plății, în contra voinței părților. A. interpretare a instanței îi face să înțeleagă ca A. A. nr. 2 la CCM este anulat, fără ca să existe vreo solicitare în acest sens înregistrată în această cauză.
Din comportamentul angajatorului, respectiv, O. B. - N., rezultă faptul că acesta a acordat sporul de confidențialitate în perioada 01.01 -(...), iar acest dreptacordat angajatului cu titlu de spor de confidențialitate a fost reluat la plata, după suspendare, așa cum părțile au convenit prin încheierea actului adițional.
Dacă s-ar fi dorit amânarea plății nu s-ar fi convenit între părți suspendarea acordării dreptului ci amânarea plății acestuia, aspect care ar fi justificat atitudinea de admitere a instanței de fond.
Instanța de fond nu a reținut faptul că prin suspendarea acordării acestui spor, de comun acord, pe perioada menționată, a fost exclusă și plata acestuia, implicit, prin voința acelorași părți. A. și plata acestui drept au fost reluate imediat după expirarea termenului de suspendare convenit prin actul adițional nr.2 din 04 august 2009 la contractul colectiv de muncă.
Este evident faptul că motivarea dată pentru admiterea obligării angajatorului la plata sporului de confidențialitate pentru perioada 12 august -
31 decembrie 2009 este contradictorie, ambiguă, irelevantă și nefundamentată juridic.
Prin recursul declarat de GUVERNUL ROMÂNIEI - S. G. AL G. s-a solicitatmodificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesualepasive a acestuia.
În motivarea recursului s-a criticat soluția pronunțată sub aspectul încălcării competenței de ordine publică a altei instanțe (art.304 pct.3 C.pr.civ.), arătându-se că în temeiul art.8 alin.1 din L. cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, art.30 alin.2 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, art. 10 alin. (1) din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, având în vedere faptul că cererea intimatului-reclamant vizează în fapt obligarea S. G. al G. la inițierea unei hotărâri de G., competența de soluționare a acesteia revenea Curții de A. C.
S-a mai invocat că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 C.pr.civ.) întrucât în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a S. G. al G., intimatul-reclamant neindicând motivele de fapt care arată în ce mod i-au fost încălcate drepturile subiective de către recurent. Din susținerile acestuia nu rezultă existența unui raport obligațional cu S. G. al G. și care să poată fi transpus prin prezenta cerere într-un raport de drept procesual.
Arată instanței faptul că persoana juridică subordonată unui organ al administrației de star nu răspunde pentru obligațiile acestuia și, tot astfel, acesta nu răspunde pentru obligațiile persoanei juridice subordonate, în afară de cazurile expres prevăzute de lege.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Întrucât pârâții O. de C. și P. I. B.-N., A. N. de C. și P. I. B. și Guvernul
României - prin S. G. al G. au promovat calea de atac pentru modificarea sentinței cu privire la capătul de cerere privind acordarea sporului de confidențialitate reclamanților pentru perioada (...)-(...), recursurile declarate de pârâți vor fi analizate împreună.
Astfel, conform art. 33 alin. 3 din L. 130/1996 (care deși este abrogată prin art. 224 lit. d din L. 62/2011, guvernează raportul juridic dedus judecății) aplicarea contractului colectiv de muncă poate fi suspendată prin acordul de voință al părților.
Contrar celor reținute de T., Curtea apreciază că suspendarea executării contractului colectiv de muncă nu reprezintă o amânare a executării contractului, ci o încetare temporară a executării obligațiilor asumate prin contract, o discontinuitate în executare, urmând ca obligațiile să fie reluate după trecerea intervalului de timp pentru care a fost dispusă suspendarea.
În consecință, reținând că prin A. adițional nr. 2/2009, înregistrat la D. de M., S. S. și F. a M. B. sub nr. 3597/(...) (fila 33 dosar fond) s-a dispus suspendarea acordării sporului de confidențialitate (prevăzut a se acorda prin în C. colectiv de muncă încheiat la nivelul A. N. de C. și P. I.) până la data de (...), în mod nelegal instanța de fond a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea acestui spor pentru perioada pentru care s-a dispus suspendarea lui prin acordul părților, respectiv (...)-(...).
Pentru aceste considerente și constatând și faptul că având în vedere temeinicia motivului de recurs analizat anterior, examinarea celorlalte motive de recurs invocate de pârâți nu se mai impune, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 304 pct. 9 și 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă se vor admite recursurile declarate de pârâții O. de C. și P. I. B.-N., A. N. de C. și P. I. B. și Guvernul României - prin S. G. al G. împotriva sentinței civile nr. 1416 din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr. (...), care va fi modificată în parte în sensul că se va respinge în întregime acțiunea formulată în cauză.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Referitor la recursul declarat de reclamantul S. N. „. F., se reține că în conformitate cu art. 3 lit. f și pct. 34 din Anexa 1 din L. 3. A. N. de C. și P. I. s-a reorganizat prin schimbarea regimului de finanțare prin virarea veniturilorîncasate la bugetul de stat și finanțarea cheltuielilor de la bugetul de stat.
De asemenea, prin art. 61 din L. 3. s-a modificat și art. 8 alin. 1 din L.
7/1996, care prevede că „activitatea agenției naționale și a unităților subordonate este finanțată integral de la bugetul de stat, prin bugetul M. A. și I.
În consecință, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 din OUG 1. conform cărora salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare în conformitate cu dispozițiile Legii 3., din instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.
De altfel, o astfel de condiționare de încadrare în limita bugetului aprobat este prevăzută și în art. 79 alin. 4 din C. colectiv de muncă încheiat la nivelul A. N. de C. și P. I., conform căruia „Prima de vacanță sau tichetele de vacanță după caz, potrivit prevederilor legale și în limita bugetelor aprobate, se acordă la plecarea în concediu de odihnă, la nivelul unui salariu de bază";.
Drept urmare, în mod judicios a reținut prima instanță că, în condițiile în care în cauză nu s-a făcut dovada alocării de fonduri pentru plata primelor de vacanță, (condiție obligatorie conform dispoziției legale menționate anterior pentru acordarea acestor drepturi, și nu pentru executarea hotărârii judecătorești de recunoaștere a acestor drepturi), angajatorul reclamanților nu le poate acorda acestora drepturile solicitate decât cu încălcarea prevederilor legale.
Este adevărat că în conformitate cu dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. c din C. muncii angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, însă în condițiile în care legea și contractul colectiv de muncă prevăd anumite condiții pentru acordarea unor drepturi, iar aceste condiții nu sunt îndeplinite, nu se poate reține că angajatorul și-a încălcat obligația prevăzută de dispoziția legală menționată anterior.
Nu reprezintă o apărare contradictorie faptul că A. N. de C. și P. I. a solicitat sumele necesare plății primelor de concediu și ulterior nu le-a acordat, întrucât conform dispozițiilor legale menționate anterior acordarea acestora se realizează în limita cheltuielilor de personal aprobate.
De asemenea, instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constate că bugetul A. N. de C. și P. I. trebuia întocmit într-un alt mod.
Deși a invocat decizia pronunțată de Curtea E. a D. O. în cauza Ștefănică și alții împotriva R. din 2 noiembrie 2010, din perspectiva unor soluții contradictorii ale instanțelor cu privire la interpretarea unui contract colectiv de muncă, Curtea reține că acest motiv de recurs nu a fost dezvoltat într-o manieră care să permită o analiză concretă din perspectiva raportului juridic dedus judecății.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. N. „. F..
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursurile declarate de pârâții O. de C. și P. I. B.-N., A. N. de C. și P. I. B. și Guvernul României - prin S. G. al G. împotriva sentinței civile nr. 1416 din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge în întregime acțiunea reclamanților B. M. E., B. A., C. F., D. M. A., F. E., G. L., G. A., G. A. L., H. V. M., H. M. C., I. M. Z., I. M. L., I. R., M. L. M., M. L., M. D. Ana, M. I. V., M. A., M. G. E., M. M. M. C., N. Ana, O. C., P. A. M., P. S., R. D., R. M. A., S. M., T. N. N., U. S., V. V. și P. D.,, precum și cererea de intervenție a intervenientului G. D. L..
Menține celelalte dispoziții.
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. N. „. F. împotriva aceleiași hotărâri.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. G. L. D. S. D.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond:I. C.
| ← Decizia nr. 5004/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 304/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
