Decizia nr. 3050/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3050/R/2012
Ședința 21 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D.
G. : C. M.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de pârâții C. LOCAL R., P. C. R., C. LOCAL B. M., P. M. B. M., C. LOCAL Ș. M., P. O. Ș. M. împotriva sentinței civile nr. 120 din 24 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î., și pe pârâții intimați Ș. CU C. I-V. S., Ș. CU C. I-V. R. C., Ș. CU C. I-V. "M. V." V. C., Ș. CU C. I-V. L., Ș. CU C. I-V. R., Ș. CU C. I-V. C., C. E. "P. V." C., Ș. CU C. I-V. M. M., Ș. CU C. I-V. "I. L. C." B. M., Ș. CU C. I-V. "M. S." B. M., L. T. "I. B." Ș. M., G. Ș. F., C. LOCAL S., P. C. S., C. LOCAL R. C., P. C. R. C., C. LOCAL V. C., P. C. V. C., C. LOCAL C., P. C. C., C. LOCAL C., P. O. C., C. LOCAL M. M., P. C. M. M., C. LOCAL F., P. C. F., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. M., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din 11 iunie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de 18 iunie 2012, și apoi pentru data de azi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.120 din 24.01].2012, pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul nr.(...), a fost resoinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de P. comunei R., C. Local al comunei R., P. municipiului B. M. și C. Local B. M.
A fost respinsă excepția lipsei capacității procesuale pasive invocată de P. municipiului B. M. și C. Local baia M.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de
Ministerul Finanțelor Publice.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de S. L. din Învățământ
M., în numele membrilor de sindicat: A. L., C. S., S. S., M. O., L. D., V. F., C. I., B. T., T. A., H. G., S. M., Bot L., M. M., D. A., P. A., V. G., B. R., M. I., S. L., C. M. D., B. M. R., C. J., B. M., M. C., O. I., N. M., M. S. Lea, B. A., J. O., B. A., T. M. D., C. J., F. V., G. V., D. D., Bot V., B. S., M. M., C. D., P. M. D., D. M., M. Z., V. R., A. V., C. E., S. I., B. M., S. A., B. F., D. S., C. M., L. M., L. R., S. L., M. A., P. R. I., R. I., L. A., S. P., B. M., L.-A. C., B. V., D. R., V. C., C. V., C. A., M. N., M. S., M. G., H. A. în contradictoriu cu pârâții: Ș. cu clasele I-V. S., Ș. cu cls. I-V. R. C., Ș. cu clasele I-V. „M. V."; V. C., Ș. cu clasele I-V. R., Ș. cu claseleI-V. C., C. E. „
P. V.l"; C., Ș. cu clasele I-V. M. M., Ș. cu clasele I-V. „ I. L. C."; B. M., Ș. cu clasele I-V. „ M. S."; B. M., L. T. „ I. B."; Ș. M., G. Ș. F., C. Local S., P. comunei S., C. Local R. C., P. comunei R. C., C. Local V. C., P. comunei V. C., C. Local R., P. comunei R., C. Local C., P. comunei C. , C. Local C., P. orașului C., C. Local M. M., P. comunei M. M., C. Local B. M., P. municipiului B. M., C. Local Ș. M., P. orașului Ș. M., C. Local F., P. comunei F. și în consecință:
A fost obligată Ș. cu clasele I-V. S., Ș. cu cls. I-V. R. C., Ș. cu clasele I-V.
„M. V."; V. C. Ș. cu clasele I-V. R., Ș. cu claseleI-V. C., C. E. „ P. V.l"; C., Ș. cu clasele I-V. M. M., Ș. cu clasele I-V. „ I. L. C."; B. M., Ș. cu clasele I-V. „ M. S."; B. M., L. T. „ I. B."; Ș. M., G. Ș. F. la:
1)calcularea indemnizației de concediu de odihnă aferent anului școlar
2009-2010 în cuantumul integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzute de L. 1., în conformitate cu prevederile legale în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu
2)plata diferențelor dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul aferent anului școlar 2009-2010 actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local S., P. comunei S., C. Local R. C., P. comunei
R. C. C. Local V. C., P. comunei V. C., C. Local R., P. comunei R., C. Local C., P. comunei C., C. Local C., P. orașului C., C. Local M. M., P. comunei M. M., C. Local B. M., P. municipiului B. M., C. Local Ș. M., P. orașului Ș. M., C. Local F., P. comunei F. la asigurarea sumelor necesare pentru plata diferențelor bănești.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P., nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanții, astfel încât nu poate fi obligat în mod direct la plata drepturilor bănești solicitate.
Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul
Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă.
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a), g.), h) și i) din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. (1) pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea G. nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
În plus, art. 3 din O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 dinordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În mod corelativ obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul
Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1., într-un recurs în interesul legii.
Așa fiind, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P. și a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliilor locale B. M. și comuna R., potrivit art.167 din L. nr. 84/1995 și a Legii nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare, C. local este finanțatorul unităților de învățământ preuniversitar. C. local, la propunerea primarului (ordonator principal de credite) are obligația de a aproba eliberarea sumelor necesare executării. Conform art. 4 pct. O.G. nr. 2. cu modificările și completările ulterioare „ (1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare în condițiile legii pentru asigurarea din bugetele proprii și al instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii";.
Așadar, excepția invocată este nefondată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de P. B. M.
și P. comunei R. instanța reține că și această excepție este nefondată întrucât primarul este ordonator principal de credite și are obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credit pentru asigurarea bugetelor proprii și ale instituțiilor în subordine… (art. 4 din O.G. nr. 2.).
Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale pasive invocate de P. municipiului B. M. și C. local B. M. excepția este neîntemeiată întrucât C. local are cel puțin două obligații, de a aproba bugetul local și de a finanța învățământul preuniversitar iar persoana juridică care își îndeplinește obligațiile prin organele sale, actele făcute de aceste organe, în limitele puterilor ce le-au fost conferite fiind actele persoanei juridice însăși, prin urmare au calitate procesuală de folosință precum și capacitate procesuală de exercițiu, având două capacități procesuale pasive. La fel și primarul în calitate de ordonator principal de credite întocmește proiectul bugetului local și îl supune spre aprobare C. local. Astfel primarul are cel puțin două atribuții de a întocmi bugetul local și de a îndeplini funcția de ordonator principal de credite iar conform celor enunțate mai sus P. are capacitate procesuală pasivă.
Trecând la soluționarea fondului cauzei, examinând actele de la dosar tribunalul a constatat următoarele:
Membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt cadre didactice, la unitățile școlare pârâte în cauză. Pentru anul 2009-2010 aceștia au beneficiat de concediu de odihnă.
Potrivit art. 103 lit. a din L. nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază de „. anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale.";
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin.4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. 2008-2009, în vigoare și pentru anul 2010, se prevede că pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. I. de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin.3 din Codul muncii, indemnizația de concediu se plătește cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă.
Pentru membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită cu cel puțin 5 zile anterior datei plecării în concediu.
D. adeverința nr. 756/(...) (filele 18, 19, 20) rezultă că membrii de sindicat au început efectuarea concediului de odihnă anterior datei de (...), iar plata indemnizației de concediu s-a efectuat ulterior intrării în concediu fiind diminuată cu 25%.
Față de cuantumul indemnizației la care membrii de sindicat sunt îndreptățiți, raportat la modalitatea de calculare a acesteia, așa cum este precizată în art. 28 alin.4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. școlar al județului M. 2008-2009, indemnizația plătită efectiv a fost diminuată cu
25%.
Potrivit art. 1 din L. nr. 1., „cuantumul brut al salariilor/soldelor/ indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de U. a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
L. nr. 1. a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/(...), data intrării în vigoare a acesteia fiind 0(...).
În condițiile în care plata indemnizației de concediu pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant trebuia să se facă anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 1., după modalitatea de calcul a acesteia așa cum deja s-a arătat, diminuarea cuantumului acesteia cu 25% este greșită. Chiar dacă plata efectivă a indemnizației s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii nr.1., cuantumul acesteia trebuia să rămână cel rezultat din calculul anterior, fără aplicarea diminuării de
25%.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat întemeiată cererea reclamantului și a admis-o așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri au fost declarate recursuri de către P. și C. localdin municipiul B. M., comuna R. și orașul Ș. M.
Prin recursul declarat de pârâtul P. comunei R. s-a invocat excepția lipseicalității procesuale pasive în raport de inexistența raporturilor juridice de muncă cu membrii de sindicat, iar în privința fondului s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin recursul declarat de pârâtul C. Local al comunei R. s-au formulat aceleași apărări ca în cazul anterior, invocându-se și excepția lipsei calității procesuale în temeiul art.21 din L. nr.215/2001.
Prin recursurile identice declarate de pârâții P. O. Ș. mare și C. Local al orașului Ș. M. s-a susținut că finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților deînvățământ preuniversitar de stat se realizează din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
Prin recursul declarat de pârâtul P. municipiului B. M. s-a solicitatmodificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii împotriva pârâtului pentru lipsa calității procesuale pasive și lipsa capacității procesuale pasive, invocându- se dispozițiile art.77 și art.21 din L. nr.215/2001.
Prin recursul declarat de pârâtul C. Local al municipiului B. M. s-au invocat aceleași excepții întemeiate pe art.41 și art.26 alin.1, din Decretul nr.31/1954, art.20, art.23, art.63 alin.4 lit.a, art.63 alin.1 lit.c din L. nr.215/2001.
S. L. din Î. M. a depus întâmpinare prin care au solicitat respingerearecursurilor.
Examinând hotărârea în raport de motivele de recurs, precum și de motivul de ordine publică invocat din oficiu, Curtea de A. constată următoarele:
Excepțiile lipsei calității și capacității procesuale pasive nu sunt întemeiate.
Reclamantul solicită plata pentru membrii săi de sindicat a indemnizației de concediu aferentă anului școlar 2009-2010, în cuantum integral, raporturile dintre părți fiind guvernate de L. învățământului nr. 84/1995.
În conformitate cu dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004 pentru aprobarea N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Conform dispozițiilor art.167 alin. din L. nr.84/1995 statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit. b) din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale
„veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr.32/2001 stabilește că „Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea și capacitatea procesuală pasivă a recurenților pârâți C. Local al unității administrativ-teritoriale, rezidă din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și potrivit art. 36 alin. 6 pct. 1 asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigurădin fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin L. nr. 3., începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
P. unității administrativ-teritoriale își justifică, de asemenea, calitatea șicapacitatea procesuală pasivă, prin prisma faptului că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv municipiul, , art. 62 alin. 1 din L. administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate. Aceleași argumente atrag netemeinicia criticilor formulate și de către pârâtul P. unității administrativ-teritoriale sub aspectul incidenței excepției lipsei calității procesuale pasive.
Mai mult, Curtea notează că prin cererea de chemare în judecată precizată s-a solicitat obligarea pârâților recurenți doar la asigurarea către unitatea școlară a sumelor necesare plății drepturilor pretinse, iar nu la plata acestor sume direct către reclamanți. Or, din ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie rezultă faptul că fiecare dintre pârâții recurenți are pe segmentul lui de activitate atribuții specifice în ceea ce privește alocarea sumelor reprezentând drepturi salariale.
Simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale ale membrilor de sindicat pentru care reclamantul a formulat acțiunea nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează.
Faptul că pârâții nu au calitate de angajatori ai membrilor de sindicat reprezentați de reclamant nu are nicio relevanță, întrucât au fost chemați în judecată în calitate de ordonatori de credite ai angajatorului membrilor de sindicat, reclamantul solicitând obligarea la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
Având în vedere aceste considerente, Curtea va înlătura motivele de recurs invocate.
Cu toate acestea, instanța de recurs constată că este incident asupra fondului litigiului dedus judecății, în condițiile art. 3041 C.pr.civ., motivul de ordine publică privind dezlegarea obligatorie dată acestei probleme de drept de Î. Curte de C. și Justiție, prin D. nr. 20/(...) prin care s-a statuat că: „Dispozițiile 1 din L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 (fostul art. 145) din Codul muncii, art. 103 lit. a) din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare, și art. 7 din Hotărârea G. nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009-2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 1., respectiv 3 iulie 2010."; În acest sens, instanța supremă a reținut în concluziile sale că: „… prin măsurile dispuse prin 1 din L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, nu se aduce atingere vreunui principiu fundamental consacrat prin C. (cum sunt nediscriminarea sau preeminența dreptului). În cauza de față, în raport cu modul de constituire a indemnizației de concediu, nu se poate aprecia că reclamanții dețineau un "bun", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. europeană a drepturilor omului, cu privire la o indemnizație de concediu într-un cuantum nediminuat. În concluzie, întrucât după intrarea în vigoare a Legii nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, cuantumul brut al salariului a fost afectat de o reducere de 25%, în același mod și indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat pentru concediul efectuat după această dată (3 iulie 20 10) se impune a fi diminuată proporțional, ca urmare a faptului că se calculează în raport cu mediazilnică a veniturilor din fiecare lună în care se efectuează concediul."; În raport de dezlegarea obligatorie a acestei norme de drept și având în vedere limitele recursurilor declarate, precum și extinderea obiectivă a efectelor căii de atac, în temeiul art. 48 alin. 2 C.pr.civ numai cu privire la unitățile școlare din unitățile administrativ-teritoriale R., Ș. M. și B. M., față de care recurentele au obligația de finanțare a cheltuielilor de personal, fără a avea efecte asupra unităților școlare din celelalte unitățile administrativ-teritoriale, cu care recurentele nu au niciun raport juridic, Curtea constată că acțiunea membrilor de sindicat care își desfășoară/și-au desfășurat activitatea la Ș. cu clasele I - V. R., L. T. „I. B."; Ș. M., Ș. cu clasele I - V. „I. L. C."; și Ș. cu clasele I - V. „M. S."; B. M. nu este întemeiată. Soluția dată acțiunii formulate în numele membrilor de sindicat care își desfășoară/și-au desfășurat activitatea la celelalte unități școlare decât cele menționate anterior nu poate fi reformată, nefiind recurată de niciunul din debitorii raportului obligațional dedus judecății, în condițiile în care extinderea efectelor recursurilor declarate de C. locale și de P. unităților administrativ- teritoriale nu se realizează față de o altă unitate administrativ-teritorială pentru drepturi distincte. În raport de caracterul obligatoriu, conform art. 3307 alin. 4 C.pr.civ., dat acestei probleme de drept, Curtea de A. va admite în parte recursurile, va modifica în parte sentința în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii formulate de S. L. din Î. M. în numele salariaților care și-au desfășurat activitatea la Ș. cu clasele I-V. R., L. T. "I. B.", Ș. cu clasele I-V. "I. L. C." și Ș. cu clasele I-V. "M. S.", pe perioada desfășurării activității, în contradictoriu cu unitățile școlare menționate și cu pârâții P. comunei R., C. Local al comunei R., P. orașului Ș. M., C. Local al orașului Ș. M., P. municipiului B. M. și C. Local al municipiului B. M. și vor fi menținute restul dispozițiilor. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite în parte recursurile declarate de pârâții P. C. R., C. LOCAL AL C. R., P. O. Ș. M., C. LOCAL AL O. Ș. M., P. M. B. M., C. LOCAL AL M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 120 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca nefondată acțiunea formulată de S. L. D. Î. M. în numele salariaților care și-au desfășurat activitatea la Ș. CU C. I-V. R., L. T. "I. B.", Ș. CU C. I-V. "I. L. C." ȘI Ș. CU C. I-V. "M. S.", pe perioadadesfășurării activității, în contradictoriu cu unitățile școlare menționate și cu pârâții P. C. R., C. LOCAL AL C. R., P. O. Ș. M., C. LOCAL AL O. Ș. M., P. M. B. M. ȘI C. LOCAL AL M. B. M. Menține restul dispozițiilor. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘED.TE JUDECĂTORI L. D. D. G. S. D. G. C. M. Red.S.D./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.C. M.
| ← Decizia nr. 2436/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1023/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
