Decizia nr. 3205/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3205/R/2012
Ședința 25 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta F. F. împotriva sentinței civile nr. 3. din 09 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată C. L. - PRIN P., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 08 iunie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată C. L. - prin primar a depus la dosar o cerere prin care solicită amânarea cauzei și acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării și exprimării poziției. De asemenea, solicită acordarea unui termen mai lung în vederea publicării în Monitorul Oficial al R. a L. privind unele măsuri referitoare la drepturile salariale ale personalului plătit din fonduri publice, lege care în opinia sa influențează soluționarea prezentei cauze.
Curtea, după deliberare, constată că la data de 14 iunie 2012 s-a publicat în Monitorul Oficial al R. L. nr. 8. privind unele măsuri referitoare la referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, situație în care cererea de amânare a cauzei a rămas fără obiect.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar și în raportat la dispozițiile L. nr. 8..
După dezbaterea cauzei și epuizarea tuturor cauzelor de pe lista de ședință se constată că pârâta recurentă a depus la dosar concluzii scrise la care a anexat dovada cheltuielilor de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 348 din (...) a T. B. N. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta C. L. PRIN P. în contradictoriu cu pârâta F. F.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 10.922 lei, reprezentând drepturi bănești salariale acordate în baza contractului colectiv de muncă aprobat prin HCL L. nr. 34/(...).
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 250 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță examinând prioritar conform art. 137
Cod proc. Civ. excepția prescripției dreptului la acțiune, (tardivității formulării acțiunii), a apreciat că a fost neîntemeiată și a respins-o pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii formulate de reclamantă constă în obligarea pârâtei la restituirea plata unor drepturi salariale pretins necuvenite, iar dreptul la acțiune având un obiect patrimonial este prescriptibil extinctiv, conform art. 1 din
Decretul nr. 167/1958.
Pârâta a invocat prin întâmpinare că termenul de prescripție este de 3 ani, aserțiune însușită de instanță, întrucât potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 termenul general de prescripție este de 3 ani, același termen fiind instituit și de art. 283 din Codul muncii (art. 268 după republicare).
În ceea ce privește însă momentul de la care începe să curgă prescripția, trebuie avut în vedere faptul că obligația de restituire instituită de art. 272 alin 1 din Codul muncii (art. 256 după republicare), își are izvorul în instituția juridică a plății lucrului nedatorat, salariatul având obligația de a restitui sumele încasate necuvenit independent de culpa sa în producerea prejudiciului.
În contradicție cu susținerile pârâtei, instanța a apreciat că prescripția dreptului la acțiune privind restituirea drepturilor salariale necuvenite, nu începe să curgă de la momentului plății fiecărei sume în parte, ci de la data la care s-a cunoscut paguba și persoana răspunzătoare, respectiv de la momentul în care reclamanta a cunoscut caracterul nedatorat al plății. În cazul de față momentul coincide cu data pronunțării de către C. de apel C. a deciziei civile nr.1654/(...), întrucât doar la acest moment s-a apreciat de către instanța de judecată caracterul nelegal și nedatorat al sporurilor și premiilor acordate (mai ales că inițial instanța de fond - T. B.-N. a anulat actul de control sub acest aspect).
Rezultă astfel că termenul de prescripție de 3 ani trebuie calculat începând cu data de (...), iar la data formulării acțiunii în prezenta cauză, (...), termenul nu era încă împlinit.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de (...) s-a încheiat contractul individual de muncă (f.9) privind derularea raporturilor de muncă între pârâta F. F., în calitate de angajat - femeie de serviciu - și C. L. - P. L. în calitate de angajator.
În cursul anului 2009 Curtea de Conturi a României - C. de C. a județului
B.-N. desfășurat un control de audit financiar la P. comunei L. C. acestui organ de control au fost cuprinse în D. nr. 8/2009, din care rezultă că în anii 2007 și
2008 cheltuielile de personal nu respectă cerința legalității și regularității, atât cu privire la personalul contractual, cât și la funcționarii publici, acordându-se mai multe sporuri la salariul de bază, indemnizații și prime, în baza contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, nominalizate fiind sporul de fidelitate și loialitate față de instituție, sporul pentru condiții vătămătoare 10%, prime de P. și de C., spor de mobilitate, spor pentru lucru sistematic cu publicul, indemnizația de hrană, respectiv indemnizația pentru procurarea unei ținute decente. S-a dispus recalcularea drepturilor salariale acordate în anii 2007 și
2008 prin eliminarea tuturor sporurilor, primelor și indemnizațiilor acordate nelegal în baza contractului colectiv de muncă, stabilirea diferențelor de sume nete încasate necuvenit de salariați și a plăților nelegale efectuate către bugetele publice și înregistrarea acestora în evidența contabilă.
C. L. a formulat contestație împotriva acestui act de control, contestația a fost însă respinsă prin Î. nr. VI.19/(...) a Curții de C. a R. (f.50-55).
Reclamanta a solicitat și instanțelor judecătorești competente desființarea celor două acte, după ce inițial acțiunea a fost admisă prin S. civilă nr. 1. a T. B.- N., prin D. civilă nr. 1654/(...) dată de Curtea de apel C. în dosar nr. (...) statuându-se că acordarea unor sume de bani cu ignorarea dispozițiilor legale creează un prejudiciu în patrimoniul autorității publice astfel că decizia nr.
8/2009 emisă de C. de C. a județului B.-N. în vederea recuperării acestui prejudiciu este legală și temeinică. S-a mai reținut în considerentele deciziei citate că soluția adoptată se întemeiază și pe verificarea pe cale incidentală a legalității HCL nr. 33 și 34 din (...) de aprobare a acordului colectiv și a contractului colectiv de muncă, în final conchizându-se că sunt nelegale sporurile, indemnizațiile și primele acordate prin convențiile colective personalului contractual și funcționarilor publici ai P. comunei L., întrucât autoritatea publică nu putea să instituie alte indemnizații, premii și sporuri decât cele stabilite prin lege, respectiv conform L. nr. 188/1999 și O. nr. 6/2007 în privința funcționarilor publici și O. nr. 6 și nr.1. în privința personalului contractual (f.64-69).
Din documentele aflate la dosarul cauzei rezultă că pârâta a încasat suma totală de 10.922 lei, acordată în anii 2007 și 2008, și alcătuită din componentele individualizate în tabelul-centralizator depus la dosar (f.70), nefiind contestată acordarea, respectiv încasarea acestor sume.
După cum s-a evidențiat mai sus, pârâta era salariata P. L. începând cu luna ianuarie 2000, o instituție publică finanțată din bugetul local al comunei. C. art.157 alin.2 Codul muncii, (după republicare art. 162 alin. 3), sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Rezultă astfel o interdicție cu privire la acordarea suplimentară a altor drepturi bănești de natură salarială, chiar prevăzute de contracte colective de muncă, la nivel de angajator, întrucât drepturile sale salariale sunt doar cele instituite expres prin lege. P. art. 7 alin. 2 din L. nr. 130/1996 rep. și art.236 alin.4 din Codul muncii, (după republicare art.229 alin.4), stipulează de asemenea că doar contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, potrivit art. 8 alin. 1 din lege clauzele contractelor colective de muncă putând fi stabilite numai în limitele și condițiile prevăzute de lege.
Curtea de A. C. a statuat prin decizia civilă nr. 1., dată în dosar nr. (...) că printre indemnizațiile de care putea beneficia personalul contractual în anul
2007 și 2008 nu se numără cele ce formează obiectul contractului colectiv de muncă aprobat de C. Local, ca atare autoritatea publică nu putea să instituie alte indemnizații, premii sau sporuri decât cele stabilite în lege.
Personalul contractul din sectorul bugetar avea stabilite salariile în anii
2007 și 2008 conform OUG nr. 24/2000 în prezent abrogată prin L. nr. 3., de O. nr. 1. și de H. nr. 2.. Din examinarea coroborată a acestor acte normative se poate observa că nu există nici o dispoziție legală care să reglementeze dreptul personalului bugetar la plata sporului de fidelitate, mobilitate, pentru lucru sistematic cu publicul și calculator sau la plata vreunei indemnizații pentru ținută decentă sau pentru hrană ori la premierea pentru sărbătoarea Paștelui și C.ului. Aceleași concluzii pot fi extrase din actele întocmite de organul de control financiar ulterior auditării instituției, cât și din decizia civilă nr. 1. pronunțată de
Curtea de A. C., amintită mai sus. Instanța reține că aceste drepturi nu puteau fi acordate și nici legal stabilite printr-un contract colectiv de muncă, întrucât încalcă dispozițiile legilor de salarizare ale personalului din sistemul bugetar,contravenind prevederilor L. nr. 130/1996, republicată, și ale legilor de salarizare a personalului bugetar. Ca atare prevederile contractului colectiv de muncă nu pot constitui legea părților, cu atât mai mult cu cât acesta nici nu a fost înregistrat la D. (f.14-33), și nu pot fi impuse instanței de judecată.
Codul muncii stipulează în cuprinsul art. 272 alin.1 (art. 256 alin. 1 după republicare), că salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. Față de cele arătate, rezultă fără dubiu, că pârâta F. F. a încasat în total suma de 10.922 lei în baza unui contract colectiv de muncă, care nu respecta dispozițiile legale în vigoare, astfel încât acordarea acestei sume nu are nici un fundament legal sau convențional valabil.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamanta C. L. prin P. în contradictoriu cu pârâta F. F. și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 10.922 lei, reprezentând drepturi bănești salariale acordate în baza contractului colectiv de muncă aprobat prin HCL L. nr. 34/(...), întrucât aceasta reprezintă o sumă nedatorată.
Raportat la prevederile art. 274 C.proc. civ., conform cărora partea care cade în pretenții a fost obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 250 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, onorariu avocat.
În baza art. 55 alin. 2 din L. nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta F. F., solicitând modificarea hotărârii atacate în întregime, în sensul respingerii ca nelegale și netemeinice a acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a susținut că termenul de prescripție curge de la data acordării drepturilor salariale a căror restituire este solicitată prin acțiune.
S-a arătat că drepturile salariale au fost acordate în mod legal, cu respectarea dispozițiilor art.12 alin.1 din L. nr.130/1996, nefiind drepturi a căror cuantum să fie stabilit prin alte acte normative, în același sens fiind invocarea art.17 din OG nr.10/2007.
Reclamanta C. L. și-a expus poziția procesuală prin solicitarea de amânare acauzei în vederea publicării în Monitorul Oficial al actului normativ privind exonerarea de la plată pentru sumele de natură salarială prin care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de conturi a unor prejudicii.
Recurenta a depus concluzii scrise prin care a invocat dispozițiile legii nr.8.,intrată în vigoare la data de (...).
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate Curtea de A. admite în parte recursul pentru următoarele considerente:
Drepturile de natură salarială în cuantum de 10.922 lei care constituie obiectul acțiunii în restituire formulată de angajator împotriva salariatului, au fost acordate în temeiul contractului colectiv de muncă aprobat prin HCL L. nr.34/(...)
Prin art. 1 din L. 84 din 14 iunie 2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice s-a stabilit că: „prezenta lege se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la intrarea în vigoare a L.-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza:a) contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la M. M., F. și P. S. sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente; b) hotărârilor consiliilor locale și județene; c) contractelor de muncă/convențiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, conform Ghidului de finanțare, în care M.
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau unitățile și instituțiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener.
C. art. 2 din același act normativ „(1) Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către
Curtea de C. a unor prejudicii.
(2) Sumele recuperate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a deciziilor prevăzute la alin. (1), nu se restituie.";
În speță sunt întrunite condițiile exonerării de la plată enunțate de normele legale citate având în vedere că sumele imputate de angajator salariatului au fost acordate în baza unui contract colectiv de muncă, aprobat prin hotărâre de consiliu local, precum și că obligația de restituire a acestor sume a fost stabilită prin D. nr.8/2009 a C. de C. a J. B.-N.
Având în vedere incidența în speță a actului normativ citat Curtea de A. consideră că este superfluă examinarea motivului de recurs privind momentul de la care curge termenul de prescripție, astfel încât nu va reforma hotărârea atacată sub acest aspect ce va fi menținut ca atare.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de apel, în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite în parte recursul declarat de pârâta/ul V. F. împotriva sentinței civile nr. 273 din (...) a T. B. N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea reclamantei C. L. împotriva pârâtei F. F. și va obliga reclamanta să plătească pârâtei suma de 300 de lei, cheltuieli de judecată la fond.
Va fi menținută dispoziția de respingere a excepției prescripției.
În baza art.274 Cpr.civ. reclamanta, aflată în culpă procesuală, va fi obligată să plătească pârâtei cheltuielile de judecată de la fondul cauzei, reprezentând onorariu de avocat în sumă de 300 lei (fila 82 dosar fond).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de pârâta F. F. împotriva sentinței civile nr. 348 din (...) a T. B. N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamanta C. L. în contradictoriu cu pârâta F. F.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 300 de lei cheltuieli de judecată la fond.
Menține dispoziția de respingere a excepției prescripției extinctive. D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. G. L. D. PT.S. D.
În C.O. semnează
VICEPREȘEDINTELE INSTANȚEI
D.-L. B.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond: B. I. S.
| ← Decizia nr. 2790/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2333/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
