Decizia nr. 3364/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.3364/R/2012
Ședința publică din data de 3 iulie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 425 din 13 martie 2012 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții intimați C. T. „C. N. B. M. și P. M. B. M., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților
și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamantul a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 22 iunie 2012.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere că recurentul și reclamantul intimat au solicitat judecata în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 425 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în numele reclamantei E. D. G., în contradictoriu cu pârâții C. T. „C. N. B. M., C. local B. M. și I. P.ui municipiului B. M. și în consecință:
A fost obligat pârâtul C. T. „C.N. B. M. la calculul și plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu, aferentă concediului de odihnă din anul 2009 (respectiv pentru anul școlar
2008/2009) actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. local al municipiului Bai M. și P. municipiului B. M. la alocarea sumelor necesare plății drepturilor solicitate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.11 alin.1 lit.a, c și d din L. nr. 130/1996 a contractelor colective de muncă, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte „. toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel";, „. toți salariați încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă";, respectiv „. toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel - național";, iar, potrivit art. 8 alin.2 din același act normativ, „contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior";.
Art. 48 alin.2 din L. nr. 1. privind Statutul personalului didactic prevede că sunt supuse negocierii unele drepturi salariale suplimentare și materiale, în afara salariului de bază și a sporului de vechime.
Prevederile oricărui contract colectiv de muncă la nivel superior sunt considerate niveluri minime de la care începe negocierea contractelor de muncă la nivelurile inferioare, astfel încât contractele colective de muncă la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, acestea din urmă neputând conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Potrivit art.37 lit.g) din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură- învățământ pentru anii 2003-2004, părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, urmând ca prima să se acorde o dată cu indemnizația de concediu.
Prin art. 36 lit.g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. pentru anii 2008-2009 s-a stipulat că „toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu";.
Acest contract colectiv de muncă a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a J. M. la data de (...) și a fost în vigoare până la data de (...).
Reclamantul a dovedit prin adeverința depusă în probațiune că membra de sindicat este încadrată la unitatea școlară pârâtă și nu a beneficiat de prima de vacanță pentru perioada solicitată.
T. a apreciat că după data de (...), când nu s-a mai aplicat contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al J. M. pe anul 2008-2009, nu mai există temei legal pentru acordarea primei de vacanță membrei de sindicat reprezentată în cauză.
Față de aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 36 lit.g din
Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. pentru anii 2008-
2009, instanța a admis cererea conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. Local B. M., solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia, a excepției prescripției dreptului la acțiune, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare arată că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă.
Cum între reclamantă și pârât nu există nici un raport juridic de genul angajat-angajator sau unitate de învățământ - unitate administrativ teritorială, rezultă faptul că primarul M. B. M. nu are calitate procesuală pasivă.
C. local B. M. nu este angajatorul reclamantei în sensul art.14 alin.1 din
Codul Muncii și art.2 alin.1 din Contractul colectiv de M. U.
Art.16 din Normele Metodologice din 30 noiembrie 2004 privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ de stat menționează faptul că aceasta se asigură din fonduri alocate PRIN bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Este incident art. 304 pct.7 C.proc.civ., instanța de fond nemotivând în fapt
și drept dispozițiile prin care obligă C. Local și primarul să aloce fondurile.
Hotărârea trebuie să cuprindă, ca o garanție a caracterului echidistant al procedurii judiciare și a dreptului de apărare al părților „. de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților"; (art. 261 pct.5 Cod procedură civilă).
Sub raportul prescripției dreptului la acțiune, se arată că raportat la obiectul cauzei, respectiv acordarea primei de vacanță aferentă concediului de odihnă din anul 2009 (respectiv anul școlar 2008-2009), sunt aplicabile dispozițiile art.283 (1) lit.e din Codul Muncii - termenul de prescripției pentru promovarea acțiunii fiind de
6 luni (respectiv art.268 Codul muncii republicat).
Pe fondul cauzei arată că reclamanta are statutul de personal didactic in cadrul unității școlare pârâte. Or, L. 1. privind statutul personalului didactic - în vigoare la acea perioadă - nu prevedea dreptul la primele de vacanta.
Potrivit art.50 din acest act normativ, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
În plus, este de observat că acest contract nu este opozabil recurentului, în condițiile în care acesta nu este parte contractantă.
Conform Contractului Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe anul 2008 -
2009, părțile contractante sunt: Inspectoratul Ș. M. și S. din Î. M..
Prin întâmpinare, S. L. din Î. M. a solicitat respingerea recursului și menținereaca temeinică și legală a sentinței atacate.
În motivare, invocă prevederile art. 167 din L. nr.84/1995 și ale Legii educației nr. 1/2011, potrivit cărora C. Local este finanțatorul unităților de învățământ preuniversitar. Dacă instanța va pronunța hotărârea judecătorească favorabilă membrilor de sindicat, datorită sistemului de finanțare per elev, este nevoie de eliberarea unor sume de bani în vederea executării hotărârii, iar C. local, la propunerea primarului (ordonator principal de credite) are obligația de a proba eliberarea sumelor necesare executării, conform prevederilor art.4 din O.G. nr. nr.22/2002.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, arată că termenul de prescripție este cel prevăzut de art. 283 lit. c Codul muncii.
Statutul personalului didactic prevede acordarea unor prime, lăsând la latitudinea angajatorului stabilirea acestora. În acest caz este vorba de prima de vacanță care se regăsește și în L. bugetului de stat.
În ce privește fondul cauzei reiterează considerentele potrivit cărora o hotărâre judecătorească favorabilă nu ar putea fi executată dacă această hotărâre nu ar fi opozabilă și consiliului local.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Acesta poartă asupra modului de soluționare în primă instanță a petitului privitor la obligarea C. local al mun. B. M. și P. mun. B. M. la alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale litigioase.
În primul rând, se constată că nu a fost depusă întâmpinare de către acești pârâți în fața primei instanțe, situație în care practic, a apărut ca necontestată de către pârâți temeinicia cererii de obligare a lor la această alocare de fonduri.
În al doilea rând, se constată că deși invocă nemotivarea sentinței sub acest aspect, recurentul nu solicită casarea cu trimitere a cauzei, ci modificarea acesteia prin respingerea acțiunii, astfel încât, pentru considerentele ce urmează, Curtea constată temeinicia soluției primei instanțe în raport de acest petit, considerentele Curții completându-le pe cele ale tribunalului sub acest aspect.
Potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică.
Evident că împrocesuarea C. local s-a făcut tocmai în considerarea acestei calități și a atribuțiilor care îi revin în consecință, aspect care reiese din modul de formulare a cererii introductive de instanță. Altfel spus, ceea ce urmărește reclamanta/ul este obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001 C. Local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din L. nr.
215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din L. nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Toate acestea conturează cadrul legal care conferă calitate procesuală pasivă acestor pârâți, raportat la petitele acțiunii.
Faptul că sursa financiară pentru cheltuielile cu salariile pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat o reprezintă sume defalcate din taxa pe valoare adăugată, de la bugetul de stat (potrivit prevederilor H.G. nr. 1618/2009) nu poate conduce la modificarea sentinței atacate. Aceste aspecte privesc în fapt procedura de alimentare a bugetului local, din care se fac în final plățile pentru asigurarea salariilor cadrelor didactice. Or, acest aspect poate fi invocat în cadrul derulării raporturilor dintre recurent și autoritățile implicate în procedura administrativă de asigurare de la bugetul de stat a sumelor necesare în acest scop (guvernul, directorului direcției generale a finanțelor publice județene etc.), pentru a se solicita alocarea de fonduri în scopul asigurării sumelor necesare acoperirii plăților dispuse de instanță, fie pe cale amiabilă, fie pe cale judiciară. Nu se diminuează însă participarea recurentului la raporturile juridice care, potrivit celor ce preced, întemeiază calitatea procesuală pasivă, nici semnificația juridică a acestor raporturi: altfel spus, recurentul rămâne a fi obligat la alocarea fondurilor bănești necesare plății sumelor restante datorate în favoarea unității de învățământ, potrivit competențelor legale la care s-a făcut referire mai sus.
Chemarea în judecată a primarului și a consiliului local nu s-a făcut în considerarea calității acestora de angajatori, ci raportat la atribuțiile legale privitoare la asigurarea fondurilor din care se achită salariile, petitul formulat împotriva acestora având un caracter subsecvent celui prin care se solicită obligarea angajatorului la plata diferențelor salariale datorate, prin acest petit urmărindu-se a se asigura caracterul eficient al sentinței. Chiar dacă raporturile juridice în care sunt implicate organele autorității publice locale nu sunt cele specifice dreptului muncii, ci unele de drept administrativ, trebuie acceptată aplicarea prevederilor art. 17 C.proc.civ., conform cărora cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală. Or, neîndoios, petitul formulat împotriva acestor organe ale administrației publice locale este unul accesoriu, care astfel atrage competența de soluționare a instanței de conflicte de muncă, vizavi de natura juridică a raporturilor ce fundamentează petitul principal, formulat în contradictoriu cu angajatorul.
Raportat la motivul de recurs vizând prescripția dreptului la acțiune, se constată că petitul acțiunii introductive de instanță vizează acordarea primei de vacanță aferentă anului școlar 2008-2009; or, această primă de vacanță se subsumează categoriei de drepturi salariale, conform art. 155 Codul muncii, care enumeră ca fiind componente ale salariului salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Prima solicitată și prevăzută de contractul colectiv de muncă constituie tocmai un astfel de alt adaos, lucru pe care angajatorul îl cunoaște și îl aplică de altfel prin calcularea tuturor contribuțiilor datorate la stat și în raport de aceasta. Un ajutor bănesc acordat în considerarea calității de angajat nu poate reprezenta decât un drept salarial, deci o contravaloare a activității profesionale prestate, fiind de la sine înțeles că angajatorul nu procedează la stipularea unui atare drept decât în considerarea acestei activități pe care angajatul o prestează în beneficiul său, deci ca o bonificație prin care să sporească pachetul salarial și astfel, să facă mai atractiv postul, sau să își fidelizeze angajații, sau să mențină salariile la un nivel competitiv pe piață.
Or, potrivit art. 166 alin. 1 și art. 283 alin. 1 lit. c) Codul muncii, termenul de prescripție a dreptului la acțiune este de 3 ani de la data nașterii acestui drept, în cazul în care obiectul conflictului individual de muncă este plata unor drepturi salariale neacordate.
Art. 283 alin. 1 lit. e) Codul muncii stipulează termenul de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, însă acest text de lege are caracter de normă generală, reglementând în general situația litigiilor generate de nerespectarea unor clauze din contractele colective de muncă, pe când art. 283 alin. 1 lit. c) Codul muncii dobândește, comparativ, caracter de normă specială, atunci când se referă la drepturi salariale reglementate prin contractul colectiv de muncă, astfel încât se va aplica norma specială, în conformitate cu dictonul specialia generalibus derogant, deci dispozițiile de la litera c), atunci când drepturile salariale neplătite sunt reglementate într-un contract colectiv de muncă.
Nu se poate accepta interpretarea făcută în sens invers de către recurentul pârât, care susține că dintre cele două, textul special este dat de lit. e). E adevărat că și acesta reprezintă o reglementare cu caracter special, dar în comparație cu stipulațiile art. 283 alin. 2 Codul muncii, care prevede un termen de 3 ani de prescripție pentru toate celelalte situații care nu au fost detaliate la alin. 1 din text. În schimb, prin compararea textului lit. c) cu cel de la lit. e) din alin. 1 al art. 283
Codul muncii, textul special rămâne cel de la lit. c), acesta distingând din multitudinea de drepturi ce pot fi reglementate în cuprinsul unui contract colectiv de muncă, pe cele salariale, care, dată fiind importanța deosebită, centrală, a salariului, ca element principal în contractul de muncă și care practic întemeiază cauza încheierii acestui contract din partea angajatului, se bucură de un termen de prescripție mai îndelungat. De altfel, legiuitorul a emis mai multe dispoziții de ocrotire a dreptului angajatului la salariu, dispoziții cu caracter imperativ (art. 164,
165 Codul muncii), astfel încât interpretarea de mai sus este în consens cu întreaga viziune impusă de ansamblul prevederilor Codului muncii.
Cât privește motivul de recurs prin care se arată că nu este opozabil recurentului contractul colectiv de muncă la încheierea căruia nu a participat, și pe care își întemeiază reclamanta pretențiile, Curtea reține că în speță, Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. pentru anii 2008-2009 a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a J. M. la data de (...) și a fost în vigoare până la data de (...), din partea angajatorilor participând la negociere inspectorul școlar general al județului, astfel încât acest contract își produce efectele legale, fiind opozabil autorităților implicate în alocarea de fonduri pentru asigurarea plății drepturilor salariale pentru angajații din învățământul preuniversitar de stat.
Se au în vedere și dispozițiile art. 167 din L. nr. 84/1995: „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii";, ale art. 16 din H.G. nr. 2192/2004: „finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii"; și ale art. 50 alin. 12 din L. nr. 84/1995: „personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă";.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ., va fi respins recursul ca neîntemeiat.
În motivare, s-a făcut trimitere la dispozițiile legale în vigoare (și în numerotarea de) la data derulării raporturilor juridice supuse judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 425 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 iulie 2012.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI,
D. C. G. G.-L. T. I. T.aflată în CO, semnează aflată în CO, semneazăvicepreședintele instanței vicepreședintele instanței
N. N.
G.,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond. Țiplea D.aflată în CO, semneazăprim grefier
M.lena T.
| ← Decizia nr. 70/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4210/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
