Decizia nr. 3402/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3402/R/2012
Ședința publică din data de 4 iulie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul B. E. împotriva sentinței civile nr. 326 din (...), pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată C. L. prin P., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 4 iulie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosar din partea pârâtului recurent prin reprezentant, concluzii scrise, prin care solicită judecarea în lipsă, având anexată chitanța prin care s-a achitat onorariul avocațial.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la nr. (...), reclamanta C. L. - prin P., a chemat în judecată pe pârâta B. E., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la restituirea sumei de 15.252 lei, reprezentând drepturi bănești acordate în baza contractului colectiv de muncă aprobat prin H. C. Local L. nr.34/(...).
În motivarea acțiunii, s-a arătat că pârâta este angajată în cadrul P. C. L., pe postul de bibliotecar, beneficiind de o serie de drepturi bănești stabilite prin C. colectiv de muncă aprobat prin H. C. Local L. nr.34/(...).
U. a auditului financiar efectuat de către reprezentanții C. de C. B.-N. la P. L., prin decizia nr.8/2009 s-a constatat că personalului contractual din aparatul de specialitate al P. comunei L. i s-au acordat în perioada 2007- 2008 mai multe sporuri, indemnizații și sume de bani care exced cadrului legal, contravaloarea acestor sume de bani fiind considerată prejudiciu adus patrimoniului comunei.
C. și Consiliul Local L. - prin P. au înțeles să conteste măsurile dispuse prin actele încheiate de reprezentanții C. de C. B.-N., formulând o acțiune în contencios administrativ, iar, prin sentința civilă nr.107/CA/2010, T. B.-N. a admis acțiunea, a anulat în parte decizia nr.8/2009 emisă de C. de C. B.-N., însă, urmare a recursului declarat de Curtea de Conturi a României B., Curtea de apel C. prin decizia civilă nr.1654/2011, a modificat în tot sentința pronunțată de
T. B.-N., respingând acțiunea ca nefondată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 256 alin.1 din Codul muncii.
În probațiune au fost depuse la dosar înscrisuri.
Pârâta, a formulat întâmpinare, invocând tardivitatea introducerii acțiunii, conform prevederilor art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, iar pe e fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 326/F/(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăudîn dosar nr. (...), s-a respins ca nefondată excepția prescripției dreptului la acțiuneinvocată de pârâtul B. E., s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta C. L., prin P., împotriva pârâtei B. E. și, în consecință, a fost obligată pârâta să restituie suma de 15.252 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 250 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: În condițiile art. 137 C.pr.civ, tribunalul a analizat excepția invocată, apreciind că în speță a fost invocată excepția prescripției dreptului la acțiune, fiind incidente dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii republicat. În cauză, s-a considerat că termenul de 3 ani de prescripție a dreptului la acțiune, curge de la data la care, prin hotărâre judecătorească irevocabilă (a Curții de A. C.), s-a statuat asupra legalității și temeiniciei deciziei C. de C. a județului B.-N. nr. 8/2009, respectiv de la data de 2 mai 2011 și nu de la momentul plății lor, așa cum s-a invocat în apărare.
Prima instanță a constatat că până la acest moment a funcționat o aparență de legalitate a acordării și încasării drepturilor în discuție, iar consolidarea îndreptățirii reclamantei la promovarea prezentei acțiuni a avut loc la data tranșării cu caracter irevocabil a problemei juridice supusă cercetării judecătorești.
În baza C.ui colectiv de muncă aprobat prin H. C. Local L. nr.34/(...), încheiat între Consiliul Local al C. L. și Sindicatul Administrației P.e Locale Valea
Bîrgăului, personalului contractual angajat la P. C. L., deci și pârâtei (în calitate de angajată a reclamantei în postul de bibliotecar), începând cu 1 ianuarie 2007, pe lângă drepturile bănești prevăzute de dispozițiile legale ce reglementează salarizarea personalului contractual din instituțiile publice, i s-au acordat sporuri, în cuantumul solicitat de reclamantă, respectiv: spor de fidelitate și loialitate față de instituție, spor de calculator, spor de mobilitate, spor pentru relații cu publicul, prima pentru sărbătorile de P. și C. indemnizația pentru norma de hrană și pentru ținută, toate aceste drepturi cumulate pentru perioada
1 ianuarie 2007- 31 decembrie 2008, așa cum rezultă din anexa privind drepturile bănești, nefiind contestată acordarea, respectiv încasarea lor de către pârâtă.
Cu ocazia controlului de audit financiar efectuat de Curtea de C. a R. - C. de C. a județului B.-N. la P. C. L., s-a constatat că salariaților din cadrul primăriei le-au fost acordate nelegal, în cursul anilor 2007- 2008, anumite sume de bani, ocazie cu care prin decizia nr.8/2009 s-a dispus recalcularea drepturilor salariale, prin eliminarea tuturor sporurilor, primelor și indemnizațiilor acordate nelegal în baza contractului colectiv de muncă, stabilirea întinderii prejudiciului produs bugetului primăriei prin efectuarea acestor plăți nelegale, asigurarea măsurilor de recuperare, efectuarea regularizărilor, întocmirea și depunerea declarațiilor rectificative.
C. și Consiliul Local L. - prin P. au înțeles să conteste aspectele consemnate în procesul-verbal de constatare înregistrat sub nr. 2956/2009 la persoana auditată și măsurile dispuse prin actele încheiate de reprezentanții C. de C. B.-N., inițial formulând contestație la Curtea de Conturi a României
(contestație respinsă prin Î. nr. VI.19/(...) a Curții de C. a R. ), apoi o acțiune în contencios administrativ, iar, prin sentința civilă nr.107/CA/2010, T. B.-N. a admis acțiunea și a anulat în parte decizia nr.8/2009 emisă de C. de C. B.-N. U.a recursului declarat de Curtea de Conturi a României B., Curtea de apel C., prin decizia civilă nr.1654/2011, a modificat în tot sentința pronunțată de T. B.-N., respingând acțiunea ca nefondată.
S-a reținut în considerentele deciziei că acordarea unor sume de bani cu ignorarea dispozițiilor legale creează un prejudiciu în patrimoniul autorității publice, astfel că decizia nr.8/2009 emisă de C. de C. a județului B.-N. în vederea recuperării acestui prejudiciu este legală și temeinică iar soluția dată se întemeiază și pe verificarea pe cale incidentală a legalității Hotărârii C. Local L. nr. 33 și 34 din (...) de aprobare a acordului colectiv și a contractului colectiv de muncă. Totodată, s-a reținut că sporurile, indemnizațiile și primele acordate prin contractul colectiv personalului contractual și funcționarilor publici ai P. comunei L. sunt nelegale întrucât autoritatea publică nu putea să instituie alte indemnizații, premii și sporuri decât cele stabilite prin lege, respectiv conform
Legii 188/1999 și O. nr.1. .
H. dată de instanța de contencios administrativ nu a fost dată în contradictoriu cu pârâta, dar dezlegarea curții sub aspectul plății unor sume nedatorate subzistă prin prisma reglementărilor legale incidente.
Potrivit dispozițiilor legale în vigoare în anul 2008, respectiv art. 7 alin. 2 din L. nr. 130/1996, republicată și art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă constituie legea părților, numai dacă sunt încheiate cu respectarea condițiilor legale, putând fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege.
În conformitate cu aceste dispoziții legale, s-a constatat că, în speță, contractul colectiv de muncă care a prevăzut drepturile a căror restituire se solicită și de care a beneficiat și pârâta în perioada 1 ianuarie 2007- 31 decembrie 2008, nu s-a încheiat cu respectarea cerințelor legale, dar nici nu a fost contestat în fața vreunei instanțe judecătorești de nicio parte interesată drept pentru care acestea au putere de lege pentru părțile contractante și a căror respectare în condițiile nedeclarării nulității acestora, este garantată de dispozițiile art.41(5) din Constituția R..
S-a mai reținut că instanța de judecată poate cenzura pe cale incidentală clauzele contractului colectiv de muncă, respectiv concordanța acestora cu legea aplicabilă.
Așa cum rezultă din art. 12 din L. nr. 130/1996, republicată, contractele colective de muncă se puteau încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prima instanță a mai reținut că aceste prevederi legale instituie o interdicție referitoare la negocierea colectivă, interdicție care impune ca în cadrul negocierilor colective din cadrul instituțiilor bugetare, materializate sub forma contractelor colective de muncă, să fie excluse drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, cu atât mai mult cu cât sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat se stabilește prin lege (chiar dacă cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative), în concordanță cu disp. art.157 alin.2
Codul muncii.
Salarizarea personalului contractual din sectorul bugetar a fost reglementată în perioada anilor 2008 - 2009 de OUG nr. 2. ( în prezent abrogată prin L. nr. 3., aplicabilă din 1 ianuarie 2010), act normativ care a abrogat expres dispozițiile privitoare la salarizare cuprinse în L. nr. 154/2008, de O. nr. 1. și de H. nr. 2., și care reglementau drepturile salariale cuvenite personalului din sectorul bugetar, drepturi stabilite prin lege.
Actele normative invocate nu reglementează dreptul personalului bugetar la plata sporurilor și indemnizațiilor prevăzute în C. colectiv de muncă încheiat la nivelul P. comunei L., respectiv plata sporului de fidelitate și loialitate față de instituție, mobilitate, pentru lucru sistematic cu publicul și calculator sau la plata vreunei indemnizații pentru ținută decentă sau pentru hrană ori la premierea pentru sărbătoarea Paștelui și Crăciunului, pârâta beneficiind de toate aceste sporuri.
Prima instanță a reținut că acordarea unor sume de bani cu ignorarea dispozițiilor legale creează un prejudiciu în patrimoniul autorității publice, astfel că se impune restituirea acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 254 din L. 53/2003 cu modificările și completările ulterioare (art.270 anterior republicării), salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătura cu munca lor, iar, conform art.256 din aceeași lege(art.272anterior republicării) ,,salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie";. Totodată, art.169 alin.1 și 2 prevede că nicio reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, nu poate fi efectuată decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă, exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Având în vedere faptul că drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă nu au fost legal stabilite întrucât încalcă dispozițiile legilor de salarizare ale personalului din sistemul bugetar, fapt ce contravine prevederilor Legii nr. 130/1996, republicată, și ale legilor de salarizare a personalului bugetar, prima instanță a constatat că nu poate fi reținută apărarea pârâtei potrivit căreia o atare acțiune ar fi condiționată de epuizarea unui litigiu distinct și prealabil vizând anularea clauzelor contractului colectiv contrare legii, verificarea neconformității cu legea fiind posibilă a fi realizată pe cale incidentală de către instanța de judecată.
Prin urmare, având în vedere considerentele arătate, constatând că în perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2008 pârâta a beneficiat de drepturi salariale care exced cadrului legal, tribunalul a admis acțiunea promovată, pârâta fiind obligată să restituie suma încasată necuvenit.
În baza art. 274 Cod.proc.civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocat conform actelor justificative depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B. E., considerând-o cafiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Instanța de fond a greșit în mod esențial când a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de noi prin întâmpinare.
Astfel, acțiunea reclamantei se întemeiază pe prevederile art. 256 alin. 1 din Codul muncii, fiind incident termenul de prescripție prevăzut de art. 268 alin.
1 lit. c din Codul muncii, respectiv cele de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești date în contencios administrativ privind legalitatea deciziei Curții de C., susținându-se că doar atunci s-a cunoscut paguba și persoana răspunzătoare.
Contrar acestor susțineri, recurenta apreciază că data nașterii dreptului la acțiune al reclamantei este chiar data acordării acelor drepturi salariale, termenul de prescripție calculându-se pentru fiecare lună în parte, conform anexei depuse de reclamantă la fondul cauzei.
Pe fondul cauzei, se arată că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantei, întrucât sporurile acordate sunt legale, instanța de fond interpretând în mod eronat dispozițiile legale aplicabile.
În speță, nu s-au negociat drepturi care erau stabilite printr-o altă lege. O.
1. care reglementează "creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat" nu prevede nicăieri interdicția acordării de sporuri privind norma de hrană, indemnizația de ținută, prima de sărbători, sporul de fidelitate, de mobilitate, de relații cu publicul și nici nu reglementează cuantumul acestor sporuri.
O. anterior amintită reglementează doar salariul de merit (art. 10), sporul de confidențialitate (art. 13), sporul pentru condiții vătămătoare (art. 14), sporul pentru condiții periculoase (art. 15) și sporul pentru munca suplimentară (art.
18).
Art.17 al aceleiași Ordonanțe 1. prevede că ,,personalul contractual beneficiază și de celelalte drepturi de natură salarială care se acordă potrivit dispozițiilor legale în vigoare".
Se mai arată că instanța de fond se limitează a concluziona că nu se pot încălca norme imperativ prevăzute de lege, însă nu indică nicăieri care ar fi acele norme imperative care au fost încălcate, având în vedere că prin contractul colectiv de muncă s-au stabilit sporuri care nu au fost reglementate de O. 1., astfel încât acestea sunt negociate și acordate în mod legal, cu atât mai mult cu cât nici Codul muncii și nici L. nr. 130/1996 nu prevede interdicția acordării acestor sporuri.
Analizând recursul declarat de pârâta B. E., prin prisma motivelor de recursinvocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
În mod eronat prima instanță a reținut că termenul de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, s-a născut de la data pronunțării deciziei civile nr.1654/2011 pronunțate de Curtea de A. C.
Curtea reține că în cauză acest termen de prescripție a început să curgă de la data la care erau scadente drepturile bănești a căror restituire s-a solicitat, drepturi detaliate în tabelul aflat la fila nr.68 dosar de fond, acesta fiind momentul când s-a născut dreptul la acțiune, în condițiile în care P.ul C. L. nu poate invoca faptul că nu a cunoscut dispozițiile legale privind drepturile salariale ce puteau fi acordate personalului din aparatul propriu, respectiv condițiile prevăzute de lege pentru ca un contract colectiv de muncă să poată fi aplicat în mod legal.
Prin urmare, în cauză se impunea respingerea cererii reclamantei C. L. prin
P., având ca obiect restituirea drepturilor bănești achitate în perioada (...) - (...), ca fiind prescris dreptul la acțiune.
În ceea ce privește fondul cererii având ca obiect restituirea drepturilor bănești achitate recurentei la data de (...), având în vedere faptul că, în cursul judecării recursului a fost adoptată L. nr.84/2012, prin care, conform art.2, raportat la art.1, s-a aprobat exonerarea de la plată a sumelor reprezentând venituri de natură salarială stabilite inclusiv prin hotărârile consiliilor locale, pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de C. a unor prejudicii, se reține că se impune respingerea ca neîntemeiată a acestei cereri formulate de către reclamanta C. L., prin P.
Curtea reține că adoptarea acestei legi face de prisos analizarea motivelor de recurs privind legalitatea acordării acestor drepturi bănești recurentei.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2
Cod.proc.civilă, se va admite recursul declarat de pârâta B. E., se va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul de a se admite în parte excepția prescripției invocată de către reclamant și a se respinge cererea reclamantei C. L. prin P. având ca obiect restituirea drepturilor bănești achitate în perioada (...) -
(...), ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Pentru motivele expuse anterior, se va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei C. L. prin P. având ca obiect restituirea drepturilor bănești achitate la data de (...).
Va fi înlăturată dispoziția de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamantă la judecarea fondului cauzei.
Se vor menține restul dispozițiilor din sentință.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, intimata C. L., prin P., va fi obligată să plătească recurentului suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta B. E. împotriva sentinței civile nr.326 din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte excepția prescripției invocată de către reclamant și în consecință respinge ca fiind prescrisă cererea reclamantei C. L. prin P. având ca obiect restituirea drepturilor bănești achitate în perioada (...) - (...).
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei C. L. prin P. având ca obiect restituirea drepturilor bănești achitate la data de (...).
Înlătură dispoziția de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Menține restul dispozițiilor din sentință.
Obligă intimata C. L. prin P. să plătească recurentului suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 iulie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
GREFIER
G. C.
Red.:CM;
Tehnored.: CM/MS;
3 ex./(...); Jud.fond: C.I..
| ← Decizia nr. 2902/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 247/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
