Decizia nr. 5007/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 5007/R/2012
Ședința 03 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. S. D. I. T. împotriva sentinței civile nr. 10957 din 22 octombrie 2012, pronunțată de T. C. în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați S. CU C. I-IV A., C. LOCAL A., P. C. A., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin cererea înregistrată la data de (...) reclamantul S. S. D. I. T. în numele membrilor de sindicat R. C. D., G. F. H. și V. A. A. au chemat în judecată pe pârâții S. CU C. I-IV A., C. LOCAL A. și P. C. A. și a solicitat obligarea pârâților la calculul și plata premiului anual aferent anului
2010, proporțional cu perioada efectiv lucrată, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de rata inflației la data efectivă a plății.
Prin sentința civilă nr. 10957/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...), s-a respins ca nefondată acțiunea.
S-a reținut că potrivit prevederilor art. 25 din L.-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază realizate în anul pentru care se face premierea, pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate pe perioada în care s-a desfășurat activitatea și plata acestui premiu se va face pentru întregul personal salarizat începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă, adică în cazul de față începând cu luna ianuarie 2011.
Cererea reclamantului este neîntemeiată, fiind respinsă, întrucât potrivit prevederilor art. 8 din L. nr. 2. privind salarizarea în anul 2011 a personaluluiplătit din fonduri publice sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul
2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorării salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.
Această prevedere legală este în concordanță cu practica C. din care rezultă că statul poate să suspende, să modifice sau să înceteze plata unor drepturi salariale edictând legi corespunzătoare.
În termen legal, a declarat recurs reclamantul S. S. din Î. T., prin care asolicitat admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate si, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. S. din Î. T., prin care a solicitat admiterea prezentului recurs, casarea sentinței recurate si, pefond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Recurentul apreciază că hotărârea primei instanțe încalcă principiul neretroactivității legii civile, așa cum acesta este reglementat prin prevederile art.1 cod civil (art. 6 noul Cod civil) și art. 15 din Constituția României.
În acest sens afirmă că prevederile art. 25 din legea nr. 330/2009, care reglementau dreptul pretins, au fost în vigoare pe tot parcursul anului 2010, fiind abrogate doar în anul 2011, prin dispozițiile art. 8 din legea nr. 2.. Într-o atare situație, consideră recurentul că dreptul la acordarea celui de-al treisprezecelea salariu, drept câștigat pentru anul 2010, nu putea fi desființat retroactiv printr- un act normativ din anul 2011.
Apreciază că în cauză se impune a se avea în vedere și distincția între existența dreptului(art. 25 al. 1-3 din legea nr. 330/2009) și plata acestuia, reglementată conform art. 25 al. 4 din același act normativ, precum și faptul că pentru anul 2011 acest drept nu a fost inclus în salariul membrilor de sindicat reprezentați.
Mai invocă încălcarea art. 20 al.1 din Constituția României, art. 1 al protocolului Adițional nr. 1 la C. pentru apărarea Drepturilor Omului si a
Libertăților Fundamentale, art. 8 din legea nr. 330/2009. Face trimiteri și la D. nr. 3/(...) pronunțată în recursul în interesul legii de Î. Curte de C. si Justiție - S. U.
Recurentul formulează critici și cu privire la lipsa de rol activ a judecătorului fondului, justificat de faptul că acesta a ignorat prevederile legale la care a făcut trimiteri, precum și faptul că în cursul anului 2011 premiul solicitat nu a fost inclus în salariu.
În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 129, art. 299, art. 304 pct. 9 și art. 3041, art. 312 Cod procedură civilă, ale art. 25 din L. nr. 330/2009, ale art. 8 din L. nr. 2., ale art. 6 alin. (1) teza a II-a Cod civil, ale art. 1 alin. (5), art. 15 si art. 20 din Constituția României raportate la art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale și ale art.28 din L. nr. 62/2011.
Deși au fost legal citați, intimații nu au depus întâmpinare.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 25 din L. nr. 330/2009 pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.
Prin art. 39 lit. w din L. nr. 284/2010 a fost abrogată în mod expres L. nr.
330/2009.
Prin art. 8 din L. nr. 2., s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acesteafiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor acestei legi.
Astfel, se constată că în mod corect prima instanță a respins acțiuneaformulată de către reclamanți, având în vedere faptul că, la data la care premiulanual aferent anului 2010 ar fi fost scadent, conform art. 25 alin. 4 din L. nr.
330/2009, respectiv în luna ianuarie 2011, erau deja aplicabile dispozițiile art.8 din L. nr. 2..
În cauză nu se poate reține retroactivitatea legii având în vedere tocmai faptul că, în luna ianuarie 2011, problema acordării premiului anual era reglementată prin L. nr. 2., lege în vigoare la acea dată.
Prin decizia nr. 115/(...) a Curții Constituționale, s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din L. nr. 2., reținându-se, pe de o parte, faptul că premiul anual nu este un drept fundamental, iar, pe de altă parte, că prin aceste dispoziții nu au fost încălcate: principiile neretroactivității legii și egalității de tratament, prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eșalonată a acestui drept, care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților și interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.
De asemenea, prin nr. 257 din 20 martie 2012 (publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 16 mai 2012), Curtea a statuat că dispozițiile art. 8 din legea nr. 2. se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar și că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
Totodată, prin aceeași decizie, s-a arătat că legiuitorul, prin 8 din L. nr. 2., a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege. Premiul anual pe anul 2010, având în vedere faptul că L.-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar dispozițiile de lege criticate prevăd în același timp doar modalitatea prin care statul urmează să își execute întru totul această obligație financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe. Așadar, Curtea a concluzionat că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată.
În speță, reclamanții fac parte din categoria personalului didactic de predare, au desfășurat o activitate care nu a fost apreciată ca necorespunzătoare în anul 2010, nu au fost sancționați disciplinar, astfel încât se pune problema dacă prin prevederile art. 8 din L. nr. 2. s-a adus o ingerință în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul 1 la C., deoarece privarea de proprietate impune statului obligația de a despăgubi pe proprietar.
În acest sens, se reține că reclamanții au primit în anul 2011 majorări salariale de 15% conform art.1 alin.1 și 2 din L. nr. 2.. De asemenea, Curtea constată că nu s-a cuantificat procentul care a fost avut în vedere la majorărilesalariale pentru că, fiind o lege cadru, nu s-a putut specifica cât reprezintă acest cuantum pentru fiecare instituție.
Totuși, lipsa cuantificării nu reprezintă o dovadă a neincluderii premiului anual în majorările salariale, iar faptul că de aceste majorări salariale beneficiază în mod egal toți salariații bugetari indiferent de perioada lucrată și de eventualele sancțiuni disciplinare suportate, nu determină concluzia că premiul anual nu a fost inclus în mod efectiv în salariul de bază, ci reflectă intenția legiuitorul să asigure un tratament egal tuturor persoanelor prin eliminarea începând cu anul
2011 a premiului anual. Prin urmare nu se poate susține că prin măsura adoptată prin prevederile L. nr. 2. s-ar fi încălcat principiul egalității de tratament.
Astfel, art.1 din Protocolul 1 din C. invocat nu poate fi apreciat ca incident în cauză, pentru că reclamanților nu li s-a adus o atingere dreptului de proprietate, premiul anual din anul 2010 fiind inclus în majorarea salarială de
15% acordată în anul 2011.
Interpretarea actelor normative în raport de obiectul cauzei deduse judecății este o chestiune legată de caracterul temeinic al acțiunii și nicidecum de rolul activ al instanței.
D. nr. 3/(...) pronunțată în recursul în interesul legii de Î. Curte de C. si
Justiție - S. U. cu privire la modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor L. nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ nu este incidentă în cauză.
Particularitatea problemei puse în discuție prin recursul în interesul legii consta în faptul că un act normativ a fost în mod repetat modificat și chiar abrogat prin ordonanțe de urgență care au fost apoi declarate neconstituționale, pe când cauza dedusă judecății privește un drept salarial care a fost reglementat succesiv prin două acte normative - L. nr. 330/2009 și L. nr.2., care i-au conferit însă valențe diferite.
Pentru toate considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod de procedură civilă, în temeiul art. 312 alin.1
Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. S. D. Î. T. împotriva sentinței civile nr. 10957 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘED.TE JUDECĂTORI GREFIER
D. G. L. D. S. D. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: P.U.
| ← Decizia nr. 1135/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3851/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
