Decizia nr. 3411/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3411/R/2012
Ședința publică din data de 4 iulie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I.-R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3864 din 12 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. S. D. Î. T. pentru membrul de sindicat R. R. M. și pe pârâții intimați C. T. DE T. T. C.-N. ȘI I. Ș. AL J. C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat
și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 iunie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosar din partea reclamantului recurent note scrise, prin care solicită respingerea recursurilor și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 8492/117/(...) pe rolul T. C., S. S. D.
Î. T., în numele membrei de sindicat R. R. M., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâți: C. T. DE T. „., I. Ș. AL J. C., C. LOCAL AL M. C.-N., P. M. C.- N., ca, prin sentința ce o va pronunța în cauză, să oblige pârâții la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1., pentru membrul de sindicat R. R. M. pentru perioada (...)-(...), actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
În motivarea cererii, reclamanta arată că Guvernul României a aprobat, la data de (...), O. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Potrivit alin. 1, lit. b din această ordonanță, coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10% începând cu (...) față de nivelul din (...).
Conform art.1 alin. 1, lit. c din aceeași ordonanță, pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 si 3 valoarea coeficientului de multiplicare l,000 va fi :
- 01.01-(...) 259,593 lei;
- 01.04-(...) 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%;
- 01.10-(...) 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%.;
Valoarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație precum si nivelul productivității muncii.
Potrivit susținerilor reclamanților O. nr. 1. a fost aprobată cu modificări de către Parlamentul României prin L. nr. 221/(...), principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar la 400 lei pentru perioada 01.10-(...) și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare și pârâții nu au procedat la calculul si la plata drepturilor salariale potrivit acestei legi.
Apoi, potrivit deciziei nr. 3/(...) privind recursul în înțelesul legii, ca efect a deciziilor Curții Constituționale, prin care au fost declarate neconstituționale prevederile OUG nr.136/2008, OUG nr. 1. și OUG nr.
1/2009, dispozițiile OG nr.1., astfel cum au fost aprobate și modificate prin
L. nr. 2. constituie temei legal pentru plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.
În drept sunt invocate prevederile art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii, art. 67 din L. 168/1999, art. 28 din L. nr. 54/2003, L. nr. 2., art. 29 și urm. din L. nr. 47/1992, art. 20 alin.1 din Constituția R., art. 3 lit. c și art. 30 alin. 5 din L. nr. 330/2009.
Pârâtul I. Ș. Județean C., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu are calitatea de angajator și nici atribuții privind calculul și plata diferențelor de drepturi salariale.
Pe fondul cauzei, a arătat că reclamanții solicită plata drepturilor salariale în baza Legii nr.2. fără să țină cont de modificările ulterioare apărute la OG nr.1., care erau în vigoare la data plății drepturilor salariale.
Pârâtul a precizat faptul că, potrivit prev. art.11 al.3 din L. nr.
47/1992, deciziile Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale prevederile OUG nr.136/2008, OUG nr.1., OUG nr.1/2009 sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Pârâtul C. Local al M. C.-N., prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că în conformitate cu disp. Legii nr.128/1997, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic și au obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora, solicitând respingerea acțiunii.
Pârâtul P. M. C.-N., prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că potrivit dispozițiilor art.63 al.4 lit.a din L. nr. 215/2001, primarul exercită funcția de ordonator principal de credite al bugetului local, solicitând respingerea acțiunii.
În subsidiar, pârâții au susținut că potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, reclamanta R. R. M. a fost angajată în cadrul C.UI T. DE T. „. în perioada (...)-(...) iar solicitările acesteia vizează perioada (...)-(...).
Prin sentința civilă nr. 3864 din 12 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul S. S. D. Î. T., în numele membrei de sindicat R. R. M. în contradictoriu cu pârâții C. T. DE T. „., C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N., și în consecință:
Pârâta C. T. DE T. „. în calitate de angajator, a fost obligată la calcularea și la plata către membrii de sindicat reclamanți, a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1., începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N. au fost obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au promovat prezenta acțiune în calitatea lor de cadre didactice, fapt care rezultă din adeverințele eliberate de angajator .
Referitor la acțiunea reclamanților, anterior Curtea Constituțională a
R. prin decizia nr. 93/(...) a constatat că L. 2. privind aprobarea OG 1. este constituțională însă Guvernul României a emis OUG nr. 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. nr. 2. și prin OUG nr.
1. ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost invocată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1, 2 și 4 din OUG nr. 136/2008 și prevederile art. 1, pct. 2 și 3 din OUG nr. 1..
Prin decizia nr. 843/(...) și decizia nr. 989/(...) Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 1, pct.2 și 3 din OUG nr. 1. pentru modificarea si completarea O. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008 și a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1, alin.4, art. 61 alin. l și art.115 alin. 4 din legea fundamentală și este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 7 din Constituția
Românei.
Trebuie remarcat că atât prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr.
1/2009 cât și prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 31/2009 și art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. 1, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 1. ce au fost declarate neconstituționale.
Apoi conform deciziei nr. 3/(...) a Î.C.C.J. privind recursul în interesul legii asupra efectelor deciziilor Curții Constituționale nr. 12., nr. 842/(...) și nr. 989/(...),obligatorie pentru instanță, prevederile O. nr. 1., așa cum au fost aprobate și modificate prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice stabilite de către acest act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.
Se cunoaște că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect dar și cauza contractului individual de muncă. Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 156 și art. 163 din Codului muncii, în vigoare la data nașterii drepturilor salariale solicitate, salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art.169 alin.1 din Codul muncii angajatorul este obligat, în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte, neplata de către angajator la scadență a drepturilor salariale cuvenite dă naștere, în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamanta reprezentată de sindicat nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative menționate anterior, precum și faptul că prevederile O. nr.
1. privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 si
2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până în data de (...), în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. nr. 2., tribunalul a admis în parte cererea formulată.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs C. LOCAL C.-N. și P. M. C.-N., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Recurenții susțin că nu au calitate procesuală pasivă în cauză, neputând fi obligați la alocarea drepturilor salariale pretinse de către reclamant, întrucât unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic și au obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
S-a mai arătat că pentru a putea aloca fonduri pentru cheltuielile de personal, este imperios necesar ca sumele ce se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate corect, să fi fost prevăzute în bugetul de stat, iar pe de altă parte, sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local.
Deși bugetul pe anul 2011 a fost aprobat prin HCL nr.2/(...), nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantei.
Recurentul invocă în acest sens disp.art. 63 al.4 lit.a din L. nr.
215/2001, art.39 alin.6 din L. nr.273/2006, art.50 alin.2 lit.a din legea nr.273/2006, art.104 din L. nr.1/2011.
Analizând recursurile formulate de pârâții: C. LOCAL C. N. și P. M. C.- N., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabileîn cauză, se reține că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente: Obligația de a plăti salariul revine angajatorului, care este, necontestat, unitatea școlară reprezentată prin director.
Aceste drepturi se asigură din surse bugetare, așa cum o indică suficient de clar art. 167 alin (1) din L. învățământului nr. 84/1995, republicată, unde se prevede că: „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din L. nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit disp.art.17 din aceeași hotărâre, de la bugetul de stat, prin bugetul M. E. și C., se asigură doar anumite cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar, printre care nu se regăsesc și cele privind salarizarea personalului din învățământ. Potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. E. și C. și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu. Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență: 1. un viceprimar - președinte; 2. șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local; 3. unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate; 4. unul-doi directori ai unităților de învățământ; 5. reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene. Pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor. Se reține astfel că, deși C.ui Local C.-N. și P.ui M. C.-N. le revin atribuții însemnate în ceea ce privește fundamentarea și alocarea fondurilor necesare unităților de învățământ, acești pârâți au fost în mod greșit chemați în judecată pentru a fi obligați chiar la plata drepturilor bănești cuvenite reclamanților. În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc.civilă, se vor admite recursurile declarate de: C. LOCAL C. N. și P. M. C.-N. și se va modifica în parte sentința pronunțată de către prima instanță, în sensul de a se admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți în cauză și, în consecință, a se respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursurile declarate de pârâții: C. LOCAL C. N. și P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3864 din 12 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză de pârâții: C. LOCAL C. N. și P. M. C.-N. și, în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamanți, prin sindicat, în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii. Irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 4 iulie 2012. PREȘED.TE JUDECATORI I.-R. M. C. M. S.-C. B. pentru judecător pentru judecător aflat în concediu de odihnă semnează vicepreședintele instanței sem aflat în conced iu de odihnă nează vicepreședintele instanței Red.C.M./Dact.M.S. 2 ex./(...); Jud. fond: Tribunalul Cluj: E.B.. GREFIER G. C.
| ← Decizia nr. 1/2187, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2376/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
