Decizia nr. 4324/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4324/R/2012
Ședința publică din data de 17 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC O. SRL C.-N. împotriva sentinței civile nr. 669 din 9 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată C. J.-M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 9 octombrie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate răspuns la motivele de recurs, prin care se invocă excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen și solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.
Instanța, deliberând, constată că recursul a fost în mod legal motivat, având în vedere că hotărârea instanței de fond nu a fost comunicată pârâtei la domiciliul procesual ales, respectiv la C. avocat G. N. O.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.510/100/(...) pe rolul T. M., reclamanta
C. J.-M. a chemat-o în judecată pe pârâta S., solicitând instanței obligarea acesteia la plata zilelor de concediu de odihnă neefectuate în 2010- 2011, respectiv 10 zile, în anul 2010 și 17 zile, în anul 2011, conform art. 146 la. 4 din Codul muncii.
În motivarea cererii, reclamanta a menționat că a fost angajata pârâtei până la data de (...) și nu a beneficiat de întregul concediul de odihnă plătit la care era îndreptățită.
Pârâta S., prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii arătând că, la data de (...) un întreg schimb de angajați, împreună cu maistrul și-au depus demisia fără a acorda angajatorului dreptul de preaviz de 20 zile.
Pârâta a arătat că era la zi cu plățile salariilor angajaților și nu a înțeles demersul acestora care i-a cauzat un mare prejudiciu. Mai mult, s-a arătat că întregul schimb a lucrat defectuos, iar marfa produsă a fost contestată de firma parteneră.
Prin sentința civilă nr. 669/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a admis cererea formulată de reclamanta C. I. M., împotriva pârâtei S. și, înconsecință, societatea a fost obligată să-i plătească reclamantei suma netă ce reprezintă compensarea în bani a celor 10 zile de concediu de odihnă cuvenite pentru perioada lucrată în anul 2010 și a celor 17 zile de concediu de odihnă cuvenite pentru perioada lucrată în anul 2011, raportat la salariul brut lunar de
600 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă nr. 6. din (...) reclamanta a fost angajată a pârâtei S. de la data de (...), pe postul de muncitor necalificat, pe durată nedeterminată.
Salariul brut lunar convenit de părți a fost de 600 lei lunar, iar concediul de odihnă -de 21 zile lucrătoare anual.
La data de (...), contractul de muncă dintre părți a încetat, reclamanta demisionând.
Prin cererea introductivă de instanță reclamanta a pretins obligarea pârâtei la plata concediului de odihnă neefectuat în 2010 și în 2011, respectiv 10 zile, din 2010 și 17 zile, în 2011.
În conflictele de muncă, așa cum reiese din textul art. 272 Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Având în vedere că pârâta nu a dovedit că reclamanta ar fi efectuat integral concediul de odihnă aferent perioadei lucrate în anii 2010 și 2011 și nici compensarea în bani a acestuia, conform art. 146 al. 4 Codul muncii, instanța a admis acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S., considerând-o ca fiindnelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În fapt, la data de (...), un întreg schimb de salariați, cu maistrul lor, și-au depus cererile de demisie- cu specificarea nerespectării perioadei de preaviz de 20 zile lucrătoare- și cererile de plata a concediului neefectuat aferent perioadei in care au fost angajați la firma.
Se mai arată că, întrucât administratorul societății la acea data nu era in tara, neștiind si neînțelegând motivele care au condus la aceea situație critica, a luat legătura telefonic cu acești angajați, rugându-i sa se liniștească, sa aștepte pana in (...), când se va reîntoarce in România și va discuta personal cu ei, pentru a soluționa situația.
În schimb, angajatele au fost ferm hotărâte sa plece chiar in acel moment, invocând diferite motive, creându-se astfel un adevărat haos in fabrică.
Se mai arată că motivele pentru care salariații au reacționat in aceasta maniera sunt necunoscute, pentru ca firma este la zi cu toate plățile, a salariilor, care au fost bune, întotdeauna, chiar daca producția nu acoperea valoarea transport asigurat/.
Recurenta mai arată că, în data de (...) administratorul societății s-a prezentat la birou, in speranța unei întâlniri cu angajatele care au demisionat, pentru rezolvarea pe cale amiabila a situației generate, dar nu s-a prezentat nimeni.
După câteva zile, s-a luat decizia de încetare a contractului individual de munca a acestora.
Se mai arată că, a doua zi după plecarea acestora, salariatele s-au angajat la o alta firma de același profil, totul apărând ca fiind o acțiune premeditată.
Recurenta susține că întregul comportament al angajatelor a adus un prejudiciu mare societății, valoare care nici în momentul de fata nu se cunoaște cu exactitate, deoarece plecarea lor a dus la întârzierea livrărilor, lăsând in urma lor un dezastru, comenzi începute, neterminate, încurcate neputându-se respectatermenele de livrare stabilite în contractul de colaborare cu firma partenera italiană.
Se mai arată că, pentru o comanda de 256 de perechi de fete încălțăminte, livrată în data de (...), cu doar 5 zile înaintea plecării acestora, realizate de schimbul respectiv, societatea a primit o contestație de la firma parteneră, în sensul că acestea sunt realizate dezastruos, necesitând multiple reparații, ceea ce atrage după sine costuri suplimentare, care vor fi imputate tot recurentei.
De asemenea, se menționează că acele comenzi începute de către foștii angajați au fost preluate de celălalt schimb, care si in prezent se confrunta cu descâlcirea, repararea fețelor de încălțăminte lăsate in urma lor de cei plecați, și, mai mult decât atât, aceștia nu și-au putut onora propriile comenzi, la care lucrau în acel moment, și care in mod normal ar fi trebuit să fie deja livrate.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat nulitatea recursului formulat, pentru nemotivarea acestuia în termen legal, excepție ce a fost respinsă de către Curte, reținându-se nelegala comunicare a sentinței recurate, la domiciliul procesual ales al pârâtei-recurente, conform întâmpinării depuse la fila nr.13 dosar de fond.
Analizând recursul formulat de pârâta S., prin prisma motivelor de recursinvocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta estenefondat, pentru următoarele considerente:
Motivele de recurs invocate de către recurentă, privind pretinsa atitudine culpabilă a reclamantei în raporturile de muncă cu această societate, nu o pot însă exonera de plata drepturilor ce se cuvin salariatei, în temeiul dispozițiilor legale și convenționale în vigoare, pentru concediul de odihnă la care aceasta era îndreptățită pe anii 2010 și 2011, astfel încât în mod corect prima instanță, în temeiul disp.art.146 alin.1,3 și 4 din Codul muncii republicat, a obligat societatea la compensarea în bani a concediului de odihnă a cărui efectuare integrală nu a fost probată în cauză de către angajator.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc. civilă,se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. „. S. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. O. S. împotriva sentinței civile nr. 669 din (...) a T. M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
G.
G. C.
Red.C.M.;
Tehnored.: C.M./M.S.;
2 ex./(...);
Jud.fond: Tribunalul Maramureș: B.G..
| ← Decizia nr. 4117/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4205/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
