Decizia nr. 4205/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4205/R/2012
Ședința din 08 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA, S. C. M. C. împotriva sentinței civile nr. 6183 din 07 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții intimați B. I., H. O., D. I., S. A., K. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtelor recurente, consilier juridic J. C. și reprezentanta reclamanților intimați, avocat M. A. M., lipsă fiind reclamanții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamanților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în cursul acestei zile de
08 octombrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanții intimați au depus la dosar întâmpinare.
Reprezentantul pârâtelor recurente depune la dosar delegație și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentanta reclamanților intimați depune împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtelor recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, anularea sentinței civile atacate și, rejudecând cauza, respingerea acțiunii, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate dispozițiilor sentinței civile atacate ca temeinică și legală, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată în recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin sentința civilă nr. 6183/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. S. - S. T. C. M. C.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții B. I., H. O., D. I., S. A. și K.
D., în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. S. - S. T. C. M. C. și, în consecință, a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a celor 6 salarii de bază brute cu titlu de salarii compensatorii ca urmare a concedierii colective lainițiativa angajatorului, sume actualizate potrivit indicelui de inflație la data plății.
A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța soluția menționată, T. a avut în vedere următoarele:
Referitor la excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune s-a reținut că aceasta este neîntemeiată, întrucât textul de lege indicat în susținerea excepției de către pârâtă nu este aplicabil în cauză, în condițiile în care, în privința drepturilor salariale Codul muncii a prevăzut expres un termen de prescripție de 3 ani, prin art. 268 alin 1 lit. c.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții au fost angajații pârâtei în baza unor contracte individuale de muncă încheiate pe durată nedeterminată, până în luna martie 2010, când au fost disponibilizați ca urmare a unor măsuri de concediere colective.
Conform prevederilor art.80 alin.1 din C. colectiv de muncă unic la nivel ramură transporturi, încheiat la data de (...) și înregistrat la M.. sub nr.(...).2008, la desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului salariații erau în drept să primească pe lângă celelalte drepturi la zi cuvenite pentru activitatea prestată și o plată compensatorie în valoare de minim 6 salarii de bază brute negociate (f….).
C. colectiv de muncă amintit, încheiat în conformitate cu prevederile din
Legea nr. 130/1996, în vigoare la data încheierii contractelor individuale de muncă, precum și cu cele din Codul muncii, este un act sui generis, fiind în același timp act juridic (contract, convenție), sursă de drepturi și obligații subiective și reciproce ale părților și totodată, izvor de drept, fiind, sub acest aspect, o normă convențională negociată. Ca orice contract și contractul colectiv de muncă presupune autonomia de voință a partenerilor sociali între care se încheie, prin aplicarea principiului libertății contractuale și el reprezintă legea părților.
În acest sens, art.153 , art.154 alin. 1 și 2 din Legea nr.62/2011 și art. 229 alin. 4 din Codul muncii prevăd că, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, contractele colective de muncă reprezintă legea părților.
Pârâtele, semnatare a C.ui colectiv de muncă anterior menționat, nu pot să refuze îndeplinirea obligațiilor asumate invocând dificultăți financiare sau orice alte motive, întrucât prin încheierea contractului colectiv, raporturile juridice de drept al muncii devin drepturi și obligații negociate, de origine convențională, create de partenerii sociali, în funcție de condițiile economice și sociale precum și de interesele celor două părți.
După încheierea și intrarea lor în vigoare, Contractele colective de muncă urmează a se executa, având putere de lege între părțile contractante (art. 229 alin. 4 Codul muncii coroborat cu art. 148 alin.1și 2 din Legea nr.62/20011). Executarea presupune aducerea la îndeplinire a clauzelor contractuale, respectarea drepturilor și obligațiilor asumate.
Art. 229 din Codul muncii și art.153 din Legea nr.62/2011 prevăd că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie și, că neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract atrage răspunderea celor vinovați.
În conformitate cu dispozițiile art. 229 alin.2 și 3 din Codul muncii și ale art. 149 alin. 1 din Legea nr.62/2011, clauzele unui contract colectiv de muncă pot fi modificate pe tot parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, modificare care face, de asemenea, obiectul unei negocieri. Aceasta era calea pe care ar fi putut eventual pârâtele să o urmeze dar în nici un caz acestea nu pot refuza să execute obligațiile asumate prin contract.
Instanța a reținut că executarea clauzelor asumate prin contract este obligatorie, iar dacă reclamanții au beneficiat de măsuri compensatorii prevăzute de OG nr. 9., în acest caz compensațiile trebuie cumulate.
Așa fiind instanța, în temeiul art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011, a admis acțiunea potrivit dispozitivului, iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâtele, în solidar, la plata către reclamanți a sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocat.
În termen legal, a declarat recurs pârâta S. N. de T. F. de M. "C. M." SA,solicitând admiterea recursului, anularea sentinței recurate, in temeiul art.304 pct.8, 9 C.pr.civ., si, rejudecând cauza, respingerea acțiunii.
S. pârâtă apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 268 al. 1 din Codul Muncii, respectiv prescripția de 6 luni.
Cu privire la fondul cauzei, învederează că temeiul juridic care a stat la baza concedierii colective, inclusiv a reclamanților, îl constituie prevederile art. 58, 65, 68 si următoarele din Codul Muncii coroborate cu OG nr.9..
În baza OG nr.9., reclamanții au beneficiat, la data încetării contractelor de munca, de o suma egala cu de doua ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului in care s-a efectuat concedierea, precum si de indemnizația de șomaj stabilita potrivit reglementarilor in vigoare si de un venit lunar de completare, calculat potrivit art.8 din acest act normativ.
Prin OG nr. 9. s-au instituit norme speciale cu caracter derogator de la prevederile generale ale C.ui Colectiv de M. la nivel de R. T. pe de o parte, iar aceste norme de protecție sociala au o forța juridica superioara celor la nivel inferior cuprinse in CCM si își produc efectele ca atare.
Art.80 alin.1 din C. Colectiv de M. la nivel de R. T. pe anii 2008-2010, nu poate fi cumulat cu OG nr. 9..
Prin întâmpinarea depusă(f. 14) reclamanții s-au opus admiterii recursului, susținând, în esență că prescripția aplicabilă în cauză este de 3 ani, iar beneficiile stabilite prin art.80 alin.1 din C. Colectiv de M. la nivel de R. T. pe anii 2008-
2010 și cele ale OG nr. 9. pot fi cumulate.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat.
Contrar celor susținute de către recurentă, Curtea consideră că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 268 al. 1 lit. e din codul Muncii, prin prisma faptului că drepturile solicitate reprezintă drepturi salariale, regimul juridic al prescripției extinctive în cazul acestora fiind reglementat de art. 166 coroborat cu art. 283 lit. c Codul muncii. Raportat la data promovării acțiunii, (...), se apreciază că aceasta a fost formulată în termenul de prescripție de 3 ani.
Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că prin C. colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi pe anii 2008 - 2.-a stabilit la art. 80 alin. 1 că ";la desfacerea contractului individual de muncă, din inițiativa angajatorului, salariații să primească pe lângă celelalte drepturi la zi cuvenite pentru activitatea prestată, și de o plată compensatorie în valoare de minim 6 salarii de bază brute negociate";, iar la alin. 2 lit. a s-a menționat că "prevederile alin. 1 sunt aplicabile atunci când desfacerea contractului individual de muncă a intervenit ca urmare a unor motive ce nu țin de persoana salariatului.";
În conformitate cu dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. c din Codul muncii și ale art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996 (dispoziții în vigoare la data la care s- a născut dreptul pretins prin acțiune), clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel. Prin urmare, acesta este aplicabil și în cazul societății pârâte.
Potrivit prevederilor art. 243 alin. 1 din C. muncii „executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți";, iar conform alin. 2
„neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta";, principiul forței obligatorii a contractului colectiv fiind prevăzut și de dispozițiile art. 30 din Legea nr.
130/1996, privind contractul colectiv de muncă.
Or, față de cele arătate, Curtea constată că în mod corect s-a reținut aplicabilitatea C.ui colectiv de muncă la nivelul ramurii transporturi pe anii 2008
- 2010, în condițiile în care acesta era în vigoare la data la care reclamanții au fost concediați.
Deși reclamanții au beneficiat de măsurile de protecție socială prevăzute de
OG nr. 9., inclusiv de plățile compensatorii achitate de la bugetul asigurărilor pentru șomaj, potrivit mențiunilor din deciziile de concediere depuse la dosar, această împrejurare nu este de natură să exonereze societatea pârâtă de a executa obligațiile impuse de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Nu poate fi primit raționamentul societății pârâte, în contextul în care prinprevederile art. 67 din Codul muncii, legiuitorul a statuat expres că „Salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil";.
Din interpretarea textului legal evocat, rezultă fără echivoc intenția clară alegiuitorului care permite cumularea compensațiilor acordate în temeiul OG. nr.
9. cu cele plătite de angajator în temeiul C.ui colectiv de muncă unic la nivel ramură transporturi.
Cum prin OG nr. 9. sau alt act normativ special aplicabil nu s-a prevăzut un regim derogatoriu de la dispozițiile art. 67 din Codul muncii, Curtea reține căsocietatea pârâtă avea obligația să plătească reclamanților, din fondurile proprii, compensațiile bănești individuale astfel cum au fost negociate în C. colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010.
Dincolo de faptul că OG nr. 9. nu este de natură să determine o modificare a contractului colectiv de muncă, o atare modificare fiind admisă de către legiuitor numai în condițiile art. 31 al. 1 din legea nr. 130/1996, respectiv doar când părțile semnatare convin acest lucru, se mai reține că instituirea măsurilor de protecție nu fac inaplicabile dispozițiile din C. colectiv de muncă ce a fost încheiat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază ca hotărârea este legală și temeinică, astfel că în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod de procedură va respinge recursul. Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M.
SA, împotriva sentinței civile nr. 6183 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
L. D. S. D. D. G. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: E.B.
| ← Decizia nr. 4324/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1345/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
