Decizia nr. 35/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 35/RR/2012
Ședința n 14 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuentul S. I. împotriva deciziei civile nr. 1. din 14 februarie 2012, pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimații SC M&M SRL și S. N., având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul revizuentului S. I., avocat K. T. în calitate de mandatar al acestuia în baza procurii notariale depuse la dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul revizuentului arată că a depus o cerere de comunicare a deciziei, însă dosarul nu a fost trimis la arhiva instanței, astfel că lasă la aprecierea instanței.
La întrebarea instanței, dacă semnătura de pe cererea aflată la fila 39 din dosarul nr. (...) aparține revizuentului, reprezentantul revizuentului arată că este semnătura acestuia.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuția reprezentantului revizuentului excepția inadmisibilității cererii de revizuire, având în vedere dispozițiile art. 322 al. 1 teza a II a, respectiv faptul că aceasta a fost formulată împotriva unei hotărâri pronunțate în contestația în anulare prin care nu s-a evocat fondul.
Reprezentantul revizuentului arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate din oficiu de instanță.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin decizia civilă nr. 1./(...), pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...) a C. de A. C., s-a respins ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul S. I. împotriva deciziei civile nr.
3656/R/(...) a C. de A. C., pronunțată în dosarul nr. (...), care a fost menținută.
D. menționate are la bază următoarele considerente:
„I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul T. C. sub nr. (...), și ulterior precizată, reclamantul S. I. a chemat în judecată pe pârâții SC M&M SRL și S. N. solicitând să constate că pârâții în îndeplinirea contractuluiindividual de muncă înregistrat sub nr. 31226/(...) l-au prejudiciat cu suma de
1.748 euro și 6.398 huf, să se constate mărturia mincinoasă a pârâtului de rândul 2 în dosarul nr. (...) al T. C. soluționat prin sentința civilă nr. 333/(...) și să fie obligați pârâții să-i achite suma de 10.000 E.
II. Prin sentința civilă nr. 948 din 21 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. I. în contradictoriu cu pârâții SC M&M I. E. SRL și S. N., având ca obiect conflict de drepturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că reclamantul și-a desfășurat activitatea ca și șofer în cadrul SC M&M SRL, iar prin S. civilă nr.333/(...) a T. C. s-a admis acțiunea formulată de către SC M&M I. E. SRL, iar reclamantul a fost obligat să-i plătească suma de 406.398 HUF precum și echivalentul în lei a sumei de 1748 E.
Cu privire la obiectul acțiunii precizate, respectiv privind acordarea daunelor morale de 10.000 Euro, acesta urmează a fi respins de către instanță deoarece nu sunt îndeplinite condițiile menționate de art. 998 și art.999 Cod civil.
Acordarea unor despăgubiri morale se poate face numai dacă se dovedește existența unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită a celui chemat în judecată în acest scop. Având în vedere scopul reparator moral, acordarea acestor daune trebuie să se întemeieze pe legătura de cauzalitate dovedită între vătămarea pretinsă de către acela care le solicită și fapta care a fost de natură a produce pretinsa vătămare.
Reclamantul trebuia să fi făcut dovada concretă a prejudiciului moral suferit pe planul aprecierii sociale, a conduitei sau a aprecierii sale profesionale, fără a ține seama de aprecierile personale cu privire la propria sa persoană. Mai mult, aceste daune morale se pot cere în cazul răspunderii civile delictuale și numai pe cale de excepție în cazul răspunderii civile contractuale, și pentru acordare este necesar un probatoriu adecvat din care să rezulte existența prejudiciului moral, întinderea sa și gravitatea măsurii abuzive sau cel puțin acestea să poată fi prezumate, probatoriu pe care reclamantul nu l-a făcut.
Având în vedere că reclamantul nu a dovedit pretențiile sale, instanța, în temeiul art. 283 și urm. din Codul Muncii a respins cererea.
III. Prin decizia civilă nr. 3656 din 19 octombrie 2011 pronunțată de Curteade A. C. s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. I. împotrivasentinței civile nr. 9. a T. C.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că recurentul a avut calitatea de salariat al societății pârâte până la data de (...), dată la care contractul individual de muncă a încetat prin acordul părților, în temeiul prevederilor art. 55 lit. b din codul muncii.
Din actele dosarului atașat nr. (...) al T. C. rezultă că la data de (...) fostul angajator al reclamantului a promovat o acțiune în răspundere patrimonială împotriva acestuia, iar prin sentința civilă nr. 333/(...) a T. C. această acțiune a fost admisă, reclamantul din prezenta cauză fiind obligat la plata în echivalent lei a sumelor de 406.398 HUF și de 1748 euro, reprezentând prejudiciu cauzat angajatorului, precum și a dobânzii legale aferente acestor sume.
Prin decizia nr. 2271/R/2009 din (...) a C. de A. C. a fost respins canefondat recursul declarat de pârâtul S. I. împotriva sentinței civile nr. 333/(...). Se constată că în recursul promovat recurentul a susținut faptul că nu este vinovat de producerea prejudiciului pretins, invocând culpa altui angajat al societății în ceea ce privește amenda primită în Ungaria și defecțiuni ale autovehiculului care au determinat un consum de carburant mai mare, motive care însă au fost înlăturate de instanța de recurs.
Din motivarea în fapt a acțiunii ce face obiectul cauzei instanța de recurs a constatat că reclamantul a solicitat atragerea răspunderii civile a pârâtei, invocând „îndeplinirea frauduloasă"; de către angajator a drepturilor și obligațiilor izvorând din contractul de muncă încheiat între părți și exercitareaabuzivă de către aceasta a acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. (...), iar în ce îl privește pe pârâtul S. N., audiat ca martor în dosarul nr. (...), susține că acesta ar fi declarat în fals în fața instanței.
Toate argumentele invocate de recurent vizează netemeinicia acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. (...) al T. C., recurentul susținând că SC M&M I. E. SRL a solicitat instanței „în mod fraudulos și cu intenția delictuală de îmbogățire fără justă cauză"; obligarea sa la plata unei despăgubiri.
În raport de probele administrate instanța de recurs a constată că în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză nu s-a făcut dovada că sunt îndeplinite elementele răspunderii civile pentru obligarea fostului angajator al reclamantului și a pârâtului S. N. la plata de despăgubiri către reclamant, respectiv nu s-a făcut dovada unei fapte ilicite, a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Instanța de recurs a mai constatat că nu se poate reține exercitarea abuzivă de către societatea pârâtă a dreptului de a se adresa instanței prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. (...). Aspectele invocate de recurent privind faptul că nu ar fi fost culpabil de producerea prejudiciului ce a făcut obiectul cauzei respective și că acțiunea formulată de pârâtă ar fi fost neîntemeiată nu pot fi analizate în acest cadru procesual, întrucât prin sentința civilă nr. 333/(...) s-a stabilit cu putere de lucru judecat obligația sa de a despăgubi pârâta cu sumele menționate în acea sentință. Drept urmare, reclamantul nu mai poate repune în discuție aspecte care au fost tranșate irevocabil printr-o hotărâre judecătorească.
Pe de altă parte, nu se poate reține comiterea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii de către pârâtul intimat S. N., întrucât nu a fost dovedită comiterea de către acesta a faptei de mărturie mincinoasă, constatată conform dispozițiilor legale.
Întrucât, potrivit celor de mai sus, în cauză nu se poate reține comiterea unor fapte de natură a atrage răspunderea civilă contractuală și respectiv, delictuală a pârâților, instanța de recurs a apreciat că nu se mai impune analizarea celorlalte elemente ale răspunderii civile.
Pentru aceste considerente, instanța de recurs a constatat că în mod corect a apreciat instanța de fond că acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților S. M&M I. E. SRL C. și S. N. este neîntemeiată, astfel că, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul.
IV. Prin contestația în anulare înregistrată la această instanță sub nr. (...), contestatorul S. I. a solicitat anularea deciziei civile nr. 3. a C. de A. C. solicitând anularea deciziei în temeiul art. 318 alin.1 C.proc.civ., întrucât instanța a omis să cerceteze motivele de recurs.
În motivarea contestației s-a arătat că instanța de recurs a ignorat un capăt de cerere, că S. N. a mințit cu privire la momentul constatării prejudiciului și că instanțele de fond și de recurs nu au judecat și nu s-au pronunțat cu privire la mărturia mincinoasă a pârâtului S. N.
S-a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la efectele încetării contractului de muncă prin acordul părților, întrucât ulterior încetării contractului individual de muncă pârâtul a solicitat pe temeiul răspunderii civile delictuale repararea unui prejudiciu care ar fi fost săvârșit în perioada derulării contractului individual de muncă, ceea ce este inadmisibil.
S-a susținut că instanțele de fond și de recurs au ignorat probatoriul administrat, iar intimatul S. N. a declarat în fals în fața instanței că prejudiciul a fost constat ulterior încetării contractului individual de muncă.
S-a mai învederat că instanța de fond a anulat în mod nelegal 3 capete de cerere, fiind inadmisibil ca printr-o mărturie mincinoasă, inadmisibilitatea probelor și desconsiderarea probatoriului să te îmbogățești fără justă cauză.
Contestatorul a menționat pe larg condițiile răspunderii patrimoniale în dreptul muncii și decizia nr.24/2003 a C. Constituționale, arătând că răspunderea patrimonială în dreptul muncii are ca temei contractul individual de muncă și se întemeiază pe normele și principiile răspunderii civile contractuale.
În situația de față nu poate fi vorba de răspundere civilă delictuală pentru că pe lângă motive obiective de drept, prejudiciul putea fi constatat în timpul derulării contractului, trebuie avută în vedere prescripția dreptului de a pretinde recuperarea prejudiciului după 9 luni de la data constatării lui, în perioada când contractul individual de muncă era în vigoare.
Prin notele de ședință formulate (f. 18) pârâta intimată SC M&M I. E. SRL C.- N. a solicitat respingerea contestației în anulare a reclamantului, arătând căinstanța de recurs a analizat motivele de recurs.
V. Apreciind asupra contestației în anulare, din perspectiva dispozițiilor art.
318 C., Curtea a reținut următoarele:
Dispozițiile art. 318 alin. 1 teza finală C.proc.civ. conferă părților dreptul de a ataca o hotărâre a instanței de recurs cu o contestație în anulare atunci când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Contestația în anulare este reglementată așadar ca și o cale de atac extraordinară prin intermediul căreia apare posibilă anularea unei hotărâri judecătorești irevocabile și investită cu autoritatea de lucru judecat, ce se poate exercita doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, admisibilitatea acesteia fiind condiționată de omisiunea totală a instanței de recurs de a se pronunța asupra unuia dintre motivele recursului, prin completa lui ignorare și neabordare în cuprinsul deciziei.
Curtea reține că prin cererea de recurs, recurentul s-a întemeiat demersul judiciar pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod proc.civ., fără ca acesta să arate în mod concret criticile care corespund fiecăruia dintre textele invocate, însă cu toate acestea din decizia contestată în cauză se poate constata cu ușurință că instanța de recurs a răspuns tuturor argumentelor invocate, arătând care sunt considerentele pentru care susținerile recurentului nu pot duce la modificarea hotărârii.
Deși, contestatorul susține pe larg în cuprinsul contestației în anulare faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la „. mincinoasă a pârâtului S. N., din cuprinsul deciziei reiese cu certitudine că au fost avute în vedere criticile formulate sub aceste aspect de către recurent, statuându-se că
„nu se poate reține comiterea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii de către pârâtul intimat S. N., întrucât nu a fost dovedită comiterea de către acesta a faptei de mărturie mincinoasă, constatată conform dispozițiilor legale";.
Susținerile din prezenta contestație în sensul că: „. de fond nu a judecat mărturia mincinoasă a pârâtului S. N., „. de fond nu s-a pronunțat cu privire la efectele încetării contractului de muncă";, „. de fond și de recurs au ignorat probatoriul administrat";, „calitatea de salariat este una dintre condițiile răspunderii patrimoniale ale salariatului"; și „prejudiciul putea fi constatat în timpul derulării contractului";, nu reprezintă indicarea unor motive de recurs ce nu au fost cercetate, astfel încât Curtea reține că prin arătarea acestora se tinde la repunerea în discuție a unor a unor probleme ce au constituit fondul litigiului și cu privire la care instanța de recurs s-a pronunțat.
Se constată că nici unul dintre aceste motive de fapt invocate de contestator nu se circumscriu cazului prevăzut limitativ de dispozițiile art. 318 alin. 1 teza finală C.proc.civ., situație în care contestația nu este fondată nici sub acest aspect, contestatorul urmărind de fapt reformarea hotărârii, ceea ce nu este posibil decât în recurs.
În ceea ce privește susținerea din contestația în anulare în sensul că „. de fond a anulat în mod nelegal 3 capete de cerere";, Curtea reține că în cererea de recurs nici nu a fost formulată această critică față de sentința tribunalului, astfel încât și din acest punct de vedere motivele contestației în anulare exced ipotezei prevăzute de lege.
Împrejurarea că instanța de recurs nu și-a însușit punctul de vedere al reclamantului recurent exprimată prin cererea de recurs nu este de natură a face întemeiată contestația în anulare, deoarece aceasta este o cale de atac de retractare, ce nu poate fi exercitată pentru o reapreciere a probelor sau o nouă interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.
Dispozițiile legale ale art. 318 C. au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide în ultimă instanță calea unui veritabil recurs.
Pentru cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 319 și următoarele C.,
Curtea a respins ca nefondată contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 3. pronunțată de Curtea de A. C., pe care o va menține";.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire S. I., menționând cămotivele prezentei cereri le va depune după comunicarea motivelor la contestația în anulare.
Deși au fost acordate două termene de judecată, respectiv (...) și (...), revizuientul nu a depus la dosar motivele pe care se întemeiază cererea de revizuire.
În data de (...), intimata S. M&M I. E. S. a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 6-7), prin care a solicitat respingerea cererii formulate.
Aceasta apreciază că revizuientul dă dovadă de rea credință, în contextul în care a ales să formuleze o cale extraordinară de atac în privința căreia codul de procedură civilă prescrie condiții speciale de exercitare, sub aspectul motivelor și termenelor, fără a cunoaște conținutul deciziei din dosarul nr. (...), pentru a face o analiză pertinentă a conținutului acesteia și a identifica dacă este prezent vreunul dintre motivele de revizuire prevăzute de art. 322 C.
Conduita revizuientului nu este justificată nici din perspectiva termenului întrucât în toate cazurile de revizuire revizuientul avea la dispoziție un termen de o lună, care, în toate situațiile de revizuire curge de la un moment ulterior motivării hotărârii ce se cere a fi revizuită.
Solicită aplicarea unei amenzi revizuientului ca urmare a formulării cu rea credință a cererii de revizuire.
Nu au fost administrate probe noi.
Analizând cauza prin prisma excepției inadmisibilității invocate din oficiu deinstanță, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 322 al. 1 teza a II a Cod procedură civilă hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de recurs pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.
Această condiție specială a evocării fondului este îndeplinită în situația în care instanța reapreciază dovezile administrate în cauză de instanțele ierarhic inferioare, precum și temeiurile de drept incidente, schimbând deci situația defapt stabilită de instanțele ale căror hotărâri au fost casate, pronunțând o soluție proprie și diferită de cele date anterior în aceeași cauză.
În categoria hotărârilor care evoca fondul intră toate hotărârile prin care tribunalele și curțile de apel rejudeca fondul după casare. Prin urmare, nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins contestația în anulare.
Cum, în speță, prin D. civilă nr. 1./(...) pronunțată în dosarul nr. (...), Curtea de A. C. a respins contestația în anulare și a menținut decizia din recurs, nepronunțând deci o soluție proprie, această decizie nu se circumscrie sferei hotărârilor care evoca fondul, nefiind, prin urmare, susceptibilă de retractare pe calea revizuirii.
Este adevărat că revizuientul nu a depus la dosar motivele pentru care solicită revizuirea deciziei pronunțate în soluționarea contestației în anulare, însă acest aspect este lipsit de relevanță, câtă vreme evaluarea admisibilității unei astfel de cereri constituie o chestiune prealabilă impusă de legiuitor prin dispozițiile art. 322 al. 1 Cod de procedură civilă și care se impune a fi analizată cu prioritate.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior instanța urmează să respingă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă revizuirea declarată de revizuientul S. I. împotriva deciziei civile nr. 19 din (...) a C. de A. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. D. L. D. D. G. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...)
| ← Decizia nr. 3108/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 32/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
