Decizia nr. 4540/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4540/R/2012
Ședința publică din data de 31 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta M. M. împotriva sentinței civile nr. 8030 din 18 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat I. DE M. L. C.-N., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanții pârâtei recurente, av. Sălăjan I. G. și av. Bortoș C.an în substituirea av. Bucerzan
Călin-E. și reprezentantul reclamantei intimate av. C. A., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de (...), prin fax, s-au depus la dosar din partea reprezentantului pârâtei recurente note de cheltuieli.
Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar note de ședință prin care se precizează că din eroare au fost depuse două memorii de recurs, astfel că acestea au fost coroborate în prezentele note de ședință și nu au alte cereri de formulat.
Reprezentantul reclamantului intimat arată de asemenea că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate ca nefondată a cererii de chemare în judecată, pentru motivele arătate în notele de ședință, arătând în esență că prima instanță a dat mai mult decât s-a cerut, făcând aplicarea greșită a prevederilor legale privind răspunderea civilă contractuală, având în vedere că nu există culpă, legătură de cauzalitate și prejudiciu care nu ar fi fost recuperat. De asemenea, arată că actul prin care CAS a respins cererea de restituire a sumelor este vădit nelegal, întrucât sumele devenite exigibile anterior datei de (...), puteau fi solicitate spre restituire în interiorul termenului de prescripție de 3 ani. Reclamanta intimată nu a întreprins nici o acțiune în scopul atacării soluției date în prima fază de către CAS, astfel că în aceste condiții pretinsul prejudiciu nu are drept cauză acțiunile recurentei, ci atitudinea pasivă a intimatei în fața unui act administrativ-fiscal vădit nelegal față de care avea la dispoziție procedura contenciosului fiscal prevăzută de O. nr. 9. și L. nr. 5..
Reprezentanta pârâtei recurente, în motivarea recursului, arată că din probele existente la dosar s-a dovedit că nu poate fi reținută culpa recurentei pentru pretinsul prejudiciu și că nu există legătură de cauzalitate între acțiunile sale și nerecuperarea sumei de la CAS, precum și faptul că din perspectiva B. general consolidat al statului și a faptului că IML este o instituție finanțatăparțial din acest buget, nu se poate reține existența vreunui prejudiciu. Cu cheltuieli de judecată conform dovezilor de la dosar.
Reprezentantul reclamantei intimate arată că nu se opune admiterii recursului cu privire la faptul că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut. Cu privire la celelalte motive solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, pentru motivele invocate în întâmpinarea formulată, arătând în esență că criticile recurentei cu privire la aplicarea O. nr. 1. și a O. nr. 6. pot face exclusiv obiectul unei acțiuni în contencios fiscal iar competența de a soluționa o astfel de acțiune revine instanței de contencios administrativ competente. Recurenta avea calitate pentru a ataca actul administrativ al CAS, dar nu a făcut-o în termen de un an în baza legii contenciosului administrativ, însă o face azi în instanță în baza legii fiscale. Pentru sumele nesolicitate anterior anului 2010 se aplică termenul de special de prescripție de 3 ani, care a fost înlocuit cu un termen de decădere de 90 zile, care se aplică sumelor exigibile după anul 2010. chiar dacă bugetul general consolidat al statului nu a fost prejudiciu, datorită conduitei recurentei s-a ajuns în situația ca sume alocate intimatei să fie utilizate în alte scopuri decât cele pentru care au fost alocate, fără a mai exista posibilitatea recuperării lor. Inexistența unui deficit în bugetul intimatei nu echivalează cu lipsa prejudiciului, întrucât deficitul a fost permanent acoperit prin credite bugetare solicitate și acordate într-un cuantum mai mare decât cel care ar fi fost normal. Depune concluzii scrise și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.9669/117/(...) reclamantul I. DE M. L. C.-
N. a chemat în judecata pe parata M. M. și a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 30188 de lei cu titlu de daune materiale, cu dobânda legala aferenta acestei sume de la data introducerii acțiunii și până la stingerea debitului.
In motivarea cererii, reclamantul a susținut că, în urma unui control al C. de C. a fost emisa decizia nr. 7/(...), s-a constatat că, în perioada în care pârâta a avut funcția de contabil șef, aceasta nu a solicitat C. de A. de S. C. suma de
30188 de lei, reprezentând indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă plătite de I. angajaților cu privire la care aveau drept de restituire de la B. F. național U. de A. S. de S. și că în prezent respectiva sumă nu mai poate fi recuperată din B. F., deoarece a fost depășit termenul de 90 de zile în care putea fi cerut.
În drept, reclamantul a invocat art. 254 și 266 C. muncii. în probațiune reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantului, motivând ca acesta nu i-a comunicat cuantumul prejudiciului, C. de A. de S. C. nu i-a răspuns la solicitarea cu privire la prescrierea sau nu a sumelor aferente concediilor medicale și că nu i-a fost comunicat raportul C. de C.
Pârâta a mai arătat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale a angajatului cu privire la fapta ilicită, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și culpa angajatului.
Prin sentința civilă nr. 8030/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...), s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul I.
DE M. L. C.-N. în contradictoriu cu M. M., pârâta fiind obligată să plăteascăreclamantului suma de 30.188 lei cu titlu de daune materiale, cu dobânda legală aferentă acestei sume de la data formulării cererii și până la stingerea debitului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform contractului individual de muncă, parata a avut calitatea de angajat al reclamantului, în funcția de contabil șef. In urma unui control al C. de
C. s-a constatat că în perioada în care pârâta a deținut funcția de contabil șef, nu a solicitat C. de A. de S. C. suma de 30188 de lei reprezentând indemnizații pentru incapacitate temporara de muncă plătite de I. angajaților, sume cu privire la care reclamantul avea drept de restituire de la B. F. N. U. de A. S. de S. în conformitate cu prevederile O. nr. 1. și a O. nr. 6..
S-a mai reținut că reclamantul nu mai are posibilitatea de a beneficia de restituirea acestei sume deoarece termenul de 90 de zile în care trebuia solicitată restituirea a fost depășit, fapt confirmat prin adresa C. de A. de S. C. nr.(...).
Potrivit prevederilor art.254 alin. 1 C. muncii, republicat, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
In speță, tribunalul a reținut că prejudiciul de 30188 de lei cauzat de către parată reclamantului în legătură cu munca sa de contabil șef, cu atribuții în îndeplinirea oricăror obligații prevăzute de L. contabilității, precum și de celelalte reglementari legale în vigoare - OUG nr.1., există, nu este recuperat și între fapta de a nu respecta atribuția arătată anterior cuprinsă în fisa postului și prejudiciu există legătură de cauzalitate.
Așa fiind, instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale și a admis cererea formulată de către reclamant împotriva pârâtei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta M. M., considerând-o cafiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut și nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Conform art. 82 din O. 60/(...) pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor O. 1. privind concediile si indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, "indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, În termenul de prescripție de 3 ani de la data la care beneficiarul era În drept să le solicite.
Potrivit prevederilor art. 40 alin. 1 din O. nr. 1., în forma În vigoare până la data modificării acesteia prin O. nr. 3., indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripție de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.
Pentru prestațiile aferente perioadei 2008-2010 regimul juridic, sub aspectul termenului de solicitare pentru restituirea prestațiilor, aplicabil procedurii de recuperare a sumelor plătite de către angajator cu titlu de prestări de asigurări este cel reglementat prin dispozițiile legale în vigoare în perioada de până la modificarea O. 1., prin O. 3..
În speță, intimatul-reclamant a depus cererea de restituire la data de (...), dată la care dispozițiile lega le suferiseră modificări și, prin adresa nr. 31066/(...) emisă de C., i s-a comunicat acestuia refuzul restituirii sumei de 28.410 lei, întrucât nu a fost solicitată În termenul legal de 90 de zile, conform art. 82 din O.
60/(...).
Cu toate acestea, recurenta consideră că nu se poate ignora faptul că, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 1 din O. 1., în forma În vigoare până la data modificării acesteia prin O. nr.3., indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelorjustificative, în termenul de prescripție de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.
În raport cu aceste împrejurări, raportat de faptul că la momentul depunerii cererii privind plata prestațiilor, (...), nu se împlinise termenul de prescripție de 3 ani, C. de A. de S. C. avea obligația de soluționare a acestei cereri și de acordare a sumelor solicitate la data depunerii cererii.
În ceea ce privește prestațiile de asigurări sociale de sănătate solicitate pentru perioada ulterioară modificării O. nr. 1. prin O. 3., recurenta face următoarele precizări:
Conform dispozițiilor art. 38 alin. 1 din O. 158/2010 modificată sumele reprezentând indemnizații, care se plătesc asiguraților și care, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, se suportă din Fondul U. de A. S. de S., se rețin de către plătitor din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate În luna respectivă.
Potrivit dispozițiile alin.2 sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuții lor datorate de aceștia În luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate de aceștia În luna respectivă sau din B. F. U. de A. S. de S. din creditele bugetate prevăzute cu această destinație, În condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate.
Prin modificarea adusă prin O. 3., dispozițiile art. 40 alin. 1 din O. nr. 1., sunt în sensul că indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data la care beneficiarul era În drept să le solicite.
Se consideră că, spre deosebirea de reglementarea anterioară, termenul În care indemnizațiile pot fi solicitate nu mai este calificat în mod expres, ca fiind termen de prescripție.
Mai mult, se arată că, în condițiile în care norma legală nu este suficient de previzibilă și nu permite celui căruia i se adresează să fie în cunoștință de cauză în privința efectelor juridice pe care nerespectarea acesteia le-ar produce, mai ales că dispozițiile legale care reglementează procedura de restituire nu impun nici ele un termen în care aceste prestații pot fi solicitate ( art. 38 din O. 1.), nu poate fi opusă cu succes consecința juridică a unei astfel de împrejurări, în condițiile în care cererea de restituire a fost formulată ( de către contabilul șef de la acel moment ) în termenul general de prescripție de 3 ani. Pe cale de consecință, C. C. avea obligația acordării sumei solicitate de către intimatul reclamant, în temeiul normelor legale în materie amintite.
Se mai invocă faptul că în cauză nu s-a probat atacarea adresei nr.
31066/(...) a C. C. în procedura contenciosului fiscal, cu toate ca practica judiciara s-a pronunțat in sensul nelegalității unei atari soluții a C. de A. de S.
Or, in aceste condiții, se consideră că pretinsul prejudiciu nu are drept cauza acțiunile subsemnatei ci atitudinea pasiva a I. C. in fata unui act administrativ-fiscal vădit nelegal, fata de care aveau la dispoziție procedura contenciosului fiscal prevăzuta de O. nr. 9. si L. nr. 5..
În alta ordine de idei, se arată că recurenta a fost eliberata din funcție in data de 9 februarie 2011.
Astfel, in ipoteza in care ar putea fi reținuta in sarcina recurentei existenta culpei si a prejudiciului nerecuperat, legătura de cauzalitate ar putea fi stabilita numai pentru nerecuperarea sumelor aferente perioadei august - decembrie
2010.
Astfel, recurenta arată că, în mod eronat și fără a proceda la o analiză temeinică a speței deduse judecății, instanța de fond a reținut că intimatul reclamant nu mai are posibilitatea de a beneficia de restituirea sumei de banisolicitate deoarece "termenul de 90 de zile în care trebuia solicitată restituirea a fost depășit".
Pe cale de consecință, se consideră că nu putea fi reținut că există o legătură de cauzalitate între prejudiciu și atribuțiile cuprinse în fișa postului.
Recurenta mai critică și cuantumul sumei la care a fost obligată.
Astfel, se arată că, deși reclamantul precizează cuantumului sumei solicitate inițial și arată prin notele de sedintă de la fila nr.36 din dosarul de fond,
- prevalându-se de dispozițiile art. 132 alin.2 pct. 2 Cod proc. civ. - că pretențiile fată de pârâta se limitează la 28.410 lei si dobânda legală aferentă acestei sume, de la data introducerii acțiunii si până la stingerea debitului, instanța de fond acordă mai mult decât s-a cerut, respectiv suma de 30.188 Iei.
Recurenta mai susține că, din perspectiva B. G. C. al S. și prin prisma faptului ca I. C. este o instituție finanțata parțial din acest buget, nu se poate retine existenta vreunui prejudiciu.
Potrivit Hotărârilor G. privind organizarea si funcționarea M.ui Sănătății
(sunt relevate in cauza H. nr. 862/2006, înlocuita de H. nr. (...), respectiv, H. nr.
1.), I. de M. L. din C. - N. este o unitate cu personalitate juridică aflata În subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea M.ui Sănătății, finanțata din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat.
În aceasta calitate, I. C. beneficiază de alocații de la B. S., prin O. de credite
- D. institutului. In sensul celor de mai sus, o parte din cheltuielile I. sunt acoperite prin venituri proprii, urmând ca in completare, acesta sa beneficieze de alocații bugetare.
Având in vedere aceasta stare de drept, din punctul de vedere al I. si al B. G. C. al S., se consideră de către recurentă că nu exista niciun prejudiciu pentru că orice sume care ar rămâne nesolicitate spre restituire din F.N.U.A.S.S s-ar constitui in excedent in cadrul acestui capitol bugetar.
De asemenea, deficitul corespunzător din bugetul I. C. - capitolul cheltuielilor salariale - s-a acoperit prin solicitările de alocații suplimentare de la bugetul de stat, rezultând in transferarea acestui deficit către B. G. C., in cadrul capitolului bugetar aferent.
La finalul fiecărui exercițiu bugetar general, excedentul menționat in primul paragraf s-a compensat cu deficitul din al doilea paragraf de mai sus, rezultând in stingerea prejudiciului pe măsura încheierii fiecărui an.
În aceste condiții, se consideră ca nu se poate retine existenta vreunui prejudiciu nereparat pana la data promovării acțiunii.
Recurenta mai arată că, specificitatea răspunderii civile contractuale tine de faptul ca reclamantul nu este ținut a dovedi culpa paratului, aceasta prezumându-se pana la proba contrara.
Cu toate acestea, nu pot fi ignorate prevederile art. 272 din C. muncii, care prevăd că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de Î.
Se mai arată că existenta sau inexistenta culpei decurge in primul rând din atitudinea subiectiva a unei persoane fata de consecințele propriilor fapte, respectiv, atitudinea subiectiva fata de posibilitatea sau imposibilitatea producerii unei consecințe negative. De asemenea, culpa trebuie raportata la posibilitatea concreta a persoanei de a acționa in conformitate cu obligațiile care îi revin.
În concret, recurenta arată că, în perioada 2008 - 2011, datorită unui management neperformant al I., avea de acoperit deosebit de multe activități și de îndeplinit deosebit de multe sarcini de serviciu care, in mod normal, ar fi trebuit realizate de către alți salariați, care nu o făceau din diverse motive (concedii de maternitate, concedii de studii, posturi neacoperite etc.).
În toata aceasta perioada, recurenta susține că a avut o conduita menita sa acopere in modul cel mai bun cu putința toate aceste activități suplimentare. Astfel, era prezenta la serviciu înainte de începerea programului normal de lucru si lucra in mod obișnuit pana seara târziu, în scopul de a face fata multitudinii de obligații profesionale.
Se arată că toate aceste elemente sunt confirmate si dovedite prin materialul probatoriu administrat in dosarul penal nr. 12191/P/2009 al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, unde s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala a recurentei pentru fapta de neglijenta in serviciu.
În condițiile arătate, se consideră ca nu poate fi reținuta culpa recurentei cu privire la faptele care i se imputa, sens în care nu sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii patrimoniale.
Recurenta mai arată că, sub aspect probatoriu, instanța nu a făcut aplicarea prevederilor art. 272 din C. muncii care stabilesc faptul ca sarcina probei incumba angajatorului.
Astfel, se consideră că, nefiind dovedite in mod strict toate elementele necesare antrenării răspunderii materiale ale recurentei, acțiunea era necesar a fi respinsa și in niciun caz nu putea fi supraevaluata valoarea probanta a probelor propuse de către angajator.
Astfel, recurenta mai arată că cererile sale în probațiune au fost respinse conform celor consemnate in încheierea de ședința din 16 iulie, refuzându-se obligarea angajatorului la a depune la dosar regulamentul intern si raportul C. de C. - care ar fi prezentat modalitatea de evaluare a sumei de 30.118 lei și care ar fi putut constitui punctul de început al unei expertize contabile pe care ar fi putut sa o solicite în cauză.
Mai mult decât atât, se susține că, în condițiile in care probele reclamantei erau insuficiente pentru dovedirea tuturor elementelor necesare antrenării răspunderii, instanța a preferat sa isi fundamenteze hotărârea exclusiv pe acestea, in loc sa permită recurentei completarea probatoriului.
Se arată că toate aceste elemente au condus la pronunțarea unei hotărâri netemeinice si nelegale.
În drept, se invocă disp.art. 304 pct. 6,7 și 9 și art. 3041 Cod. proc. civilă; art. 254 si 272 din C. muncii; art. 1350 din C. civil; art. 40 alin.1 din O. nr. 1.; art. I pct. 10 din O. nr. 3.; O. nr. 9.; L. nr. 5.
Analizând recursul formulat de pârâta M. M., în temeiul disp art. 3041
Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legaleaplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat, pentru considerentele ce vor fiexpuse în cele ce urmează:
Pentru a acționa în justiție un salariat în condițiile disp.art.254 din C. muncii republicat, angajatorul, prin reprezentantul său legal, trebuie să aibă convingerea că sunt întrunite toate condițiile pentru a fi antrenată această răspundere, respectiv fapta ilicită săvârșită de către angajat, prejudiciul cauzat societății, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
În analizarea întrunirii în cauză a acestor condiții este necesar a se porni, desigur, de la faptele ilicite ale salariatei M. M., contabil-sef in cadrul I. de M. L. C.-N., în perioada 1 noiembrie 2001-9 februarie 2011, respectiv de la acele acțiuni sau inacțiuni ale acesteia în privința cărora angajatorul-intimat pretinde că încalcă dispozițiile legale în vigoare, cauzând astfel acestuia un prejudiciu.
Astfel, intimatul arată că, prin decizia nr.7/(...) a Camerei de C. a J. C., s-a constatat, examinându-se deficiențele reținute prin raportul nr. 3. al C. de C. a R. din data de 28 februarie 2011, în urma unui control al activității I. C., că: „Nu s- au recuperat de la C. de A. de S. a J. C. sumele reprezentând indemnizațiipentru incapacitate temporară de muncă, datorate și plătite angajaților în perioada 2008-2010. Suma stabilită ca diferență dintre contribuția datorată de angajator și indemnizațiile plătite angajaților, suportată din veniturile proprii ale instituției și nerecuperată este de 30118 lei.";
La data de 3 octombrie 2011, a fost înregistrată la C. C., sub nr. 31066, cererea I. de M. L. C.-N., prin care s-a solicitat restituirea sumei de 30.118 lei.
Prin adresa nr. 3. octombrie 2011, C. C. a adus la cunoștința I. C. refuzul de restituire a sumei de 28.410 lei (fiind admisă cererea numai parțial, pentru suma de 1.708 lei), sumă reprezentând diferența dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii, care se suportă din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate, aferentă perioadei 2008-2010, cu motivația că "restituirea nu a fost solicitata in termenul legal de 90 de zile, conform art.82 din O. nr.6., actualizat."
Curtea constată că în mod greșit, și cu încălcarea cadrului procesual stabilit în cauză, în ceea ce privește daunele solicitate de către angajator, care au fost precizate la data de (...), ca fiind în sumă de 28.410 lei, tribunalul a reținut că „…prejudiciul de 30188 de lei cauzat de către parată reclamantului în legătură cu munca sa de contabil șef, cu atribuții în îndeplinirea oricăror obligații prevăzute de L. contabilității, precum și de celelalte reglementari legale în vigoare
- OUG nr.1., există, nu este recuperat și între fapta de a nu respecta atribuția arătată anterior cuprinsă în fisa postului și prejudiciu există legătură de cauzalitate.";
Astfel, se reține că faptele ilicite care se invocă în cauză a fi săvârșite de către recurentă constau în inacțiunea acesteia de a solicita, înlăuntrul termenelor prevăzute de lege, diferența dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților intimatei, care se suporta din bugetul F.N.U.A.S.S, pe de o parte, și contribuția angajatorului pentru concedii si indemnizații la bugetul F., aferenta perioadei 2008 - 2010.
Intimatul, prin reprezentanții săi, consideră că raportul C. de C. a R. din data de 28 februarie 2011 și decizia nr.7/(...) a Camerei de C. a J. C., probează pe deplin aceste fapte ilicite săvârșite de către recurentă, aceste constatări neputând fi combătute în prezentul cadru procesual.
Investită cu acest conflict de muncă, prin care angajatorul urmărește stabilirea răspunderii patrimoniale a salariatei sale, Curtea este însă obligată să cerceteze în cauză, în primul rând, dacă recurenta M. M. a săvârșit într-adevăr faptele ilicite invocate, nefiind în acest sens legată de concluziile acestui raport al C. de C., având în vedere faptul că ceea ce s-a reținut în acest act este nerespectarea unor dispoziții legale de către instituția intimată, ori stabilirea și interpretarea prevederilor legale aplicabile în cauză, în corelare cu atribuțiile ce reveneau angajatei în legătură cu munca sa, este în sarcina instanței de judecată.
În consecință, analizând probele administrate în cauză și dispozițiile legale aplicabile, se reține că recurenta nu a săvârșit faptele ilicite invocate de către angajator, pentru următoarele considerente:
Procedura de recuperare de către angajatori a sumelor reprezentândindemnizații achitate asiguraților, care depășesc obligația lunară de plată a contribuției pentru concedii și indemnizații, este reglementată prin art.77 din O. M.ui Sanatatii nr. 60 din 27 ianuarie 2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a G. nr. 1. privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate.
Astfel, art. 77 din acest act normative prevede că:
(1) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în lunarespectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație.
(2) Pentru recuperarea sumelor reprezentând indemnizații achitate care depășesc obligația lunară de plată a contribuției pentru concedii și indemnizații, angajatorul depune la registratura casei de asigurări de sănătate solicitarea scrisă conform modelului prevăzut în anexa nr. 12, la care se atașează Declarația privind obligațiile de plată prevăzută la art. 1, precum și, după caz, dovada achitării contribuției pentru concedii și indemnizații, pentru perioada anterioară pentru care se solicită restituirea.
(3) Cererea va fi analizată de compartimentul de specialitate din cadrul casei de asigurări de sănătate, care va întocmi referatul de propunere spre aprobare a cererii de restituire sau, după caz, de respingere cu motivarea acesteia, referat avizat de personalul împuternicit să exercite viza CFP.
(4) Referatul prevăzut la alin. (3), semnat de directorul executiv al Direcției management și economică, va fi supus aprobării președintelui-director general, conform modelului prevăzut în anexa nr. 13.
(5) Pe baza referatului aprobat se întocmesc: ordonanțarea de plată, ordinul de plată, borderoul ordinelor de plată prevăzut în anexa nr. 14 sau, după caz, comunicarea de respingere a plății prevăzută în anexa nr. 15. În termen de 15 zile de la depunerea cererii de restituire, casa de asigurări de sănătate va efectua plata sumelor aprobate sau va transmite solicitantului comunicarea de respingere a plății.
Potrivit disp.art.38 alin.2 din O. nr. 1. și art.77 din O. nr.(...) privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor acestei ordonanțe, sumele a căror restituire/recuperare o pot cere plătitorii nu reprezintă indemnizații propriu-zise, ci sume de bani reprezentând diferențe dintre indemnizațiile plătite de către angajatori asiguraților și suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă.
De altfel, această situație rezultă cu certitudine din Anexa nr.12 la O. nr.32/2006 ce cuprinde formularul cererii de restituire/virare a unor asemenea diferențe, ce trebuie completat de către angajator și Anexa nr.13 la ordin privind modelul referatului de aprobare/respingere a plății sumelor reprezentând
diferențe dintre "totalul c uantumului prestațiilor de suportat din bugetul
FNUASS pentru co ncedii și indemniza ții plătite salariațilo r proprii"; și " Totalul
contribuțiilor pentru concedii și indemni zații datorat de ang ajator"; pe o anumit ă
lună/perioadă.
C. de A. de S. C., prin adresa nr. 3. octombrie 2011, a adus la cunoștința I.
C. refuzul de restituire a sumei de 28.410 lei, ce reprezi ntă tocmai asemene a
diferențe , cu motivația că "restituirea nu a fost solicitata in termenul legal de 90 de zile, conform art.82 din O. nr.6., actualizat."
Î n primul rând, trebuie precizat că, în mod firesc, cu respectarea
principiului previzibilității legii, termenul de prescripție aplicabil nu poate fi decât
cel prevăzut de disp ozițiile legale în vigo are la data la care acesta a început să
curgă.
În al doilea rând, ceea ce trebuie subliniat în cauză, este faptul că
interpretarea dispozițiilor O. nr. 1., în ceea ce privește termenul de prescripție
aplicabil cererilor d e restituire de acea stă natură, mai ale s după adoptarea O. nr.3., precum și a preved erilor Normelor de aplicare a O. nr. 1., dată tocmai de
casele de asigurări de sănătate din țară, care au competența administrativă de a
le soluționa, a dat naștere unui număr mare de litigii, care și în prezent se află
atât pe rolul instanțe lor de asigurări so ciale, cât și de conte ncios administrativ -
fiscal, ori în aceste condiții nu se poa te pune în sarcina patrimoniului unui
angajat, fie el chiar și contabil șef, un eventual prejudiciu cauzat tocmai de
neînțelegeri ale instituțiilor statului asupra in terpretării unor dispoziții legale în vigoare.
În cauză, părțile s-au prevalat de anumite dispoziții legale privind termenele de prescripție aplicabile unor asemenea cereri în perioada 2008-2010,
însă atât art.40 din O. nr. 1., cât și art. 82 din O. nr. (...) pentru aprobarea
Normelor de aplicare a acestei ordonanțe , fac vorbire despre inde mn iz aț iile ce potfi solicitate, pe baza actelor justificative, în anumite termene de prescripție (anterior de 3 ani, în prezent, 90 de zile), calculate de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite, ori în cererile menționate anterior, angajatorul nu
sol ic ită inde mn iz aț ii, c i d if erențe de l a bug e tul as igur ăr ilor soc iale d e s ăn ătate ș i nu
es te "b enef ic iar"; în sensul leg ii spec iale, respec tiv a O. nr. 1., care def ineș te
ace as tă noț iune , chiar în art.1, în sensul c ă benef ic iar i ai inde mn iz aț iilor de
as igur ăr i soc iale d e s tat sun t do ar perso anele as igur ate pen tru conced ii ș i
inde mn iz aț ii de as ig ur ăr i soc iale de s ăn ătate în s is te mul de as igur ăr i soc iale de
s ăn ătate.
În speță, ceea ce a invocat angajatorul pentru a proba faptele ilicite ale recurentei, pe lângă raportul și decizia Camerei de C. a J. C., a fost adresa nr. 3. octombrie 2011 a C. de A. de S. C., prin care a fost respinsă cererea I. C. de recuperare a sumei de bani solicitate reprezentând diferențele mai sus menționate, ce nu r eprezintă însă drept uri de asigurări soc iale/indemnizații, ci drepturi de natură fiscală, de a -i fi restituite de către S. sumele de bani avansate
cu tilu de indemnizații de asigu rări de sănătate.
Potrivit art.1 alin.1 din C. fiscal, acest cod stabilește cadrul legal pentruimpozitele și taxele prevăzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat și bugetele locale, precizează contribuabilii care trebuie să plătească aceste impozite și taxe, precum și modul de calcul și de plată al acestora.
Conform alin.3 din același cod, în materie fiscală, dispozițiile codului
prevalează asupra o ricăror prevederi di n alte acte normati ve, în caz de conflic t între acestea aplicându-se dispozițiile C.ui fiscal.
Art.1 alin.1 din C. de procedură fiscală prevede că acesta reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de C. fiscal.
A..2 al aceluiași articol prevede că: " Prezentul cod se aplică și pentru
administrarea drepturilor vamale, precum și pentru administrarea creanțelor
provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce constituie venituri ale bugetuluigeneral consolidat, potrivit legii, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel.";
Art.22 din același Cod definește ca fiind creanțe fisc ale , drepturilepatrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal.
(2) Din raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezultă atât conținutul, cât
și cuantumul creanțelor fiscale , reprezentând drepturi determinate constând în:a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea
taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor,
contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanțe fiscale principale; b) dreptul la perceperea majorărilor de întârziere, în condițiile legii, denumite creanțe fiscale accesorii.
Potrivit disp.art.135 din O. nr.9. p rivind C. de proc edură fiscală republicat, intitulat „Prescripția dreptului de a cere compensarea sau
restituirea";:
„Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau
restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1
ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.";
Mai trebuie menționat că, î ncepând cu data de (...), Agenția N.ă de A. F.,
inițial, conform H. nr.1574/2003, actualmente, potrivit H. nr.109/2009,
colectează veniturile datorate bugetului de stat cu titlu de impozite și contr ibuțiisociale.
În litigiile menționate anterior, aflate pe rolul instanțelor, care au ca obiect constatarea nelegalității refuzului caselor de asigurări de sănătate de restituire a diferențelor dintre "totalul cuantumului prestațiilor de suportat din bugetul FNUASS pentru concedii și indemnizații plătite salariaților proprii"; și "Totalul contribuțiilor pentru concedii și indemnizații datorat de angajator"; pe o anumită lună/perioadă, poziția Agenției N.e de A. F.-Ministerul Finanțelor Publice -, înceea ce privește int erpretarea disp.art.38-40 din O. nr.1. și a art. 135 din O. nr.9., este în sensul că, și în prezent, după adoptarea O.nr.3., „termenul în care
pot fi recuperate i ndemnizațiile de c oncedii medicale p lătite de angajatori
asiguraților din contribuț iile datorate pentru lunile următoare, prin reportare la
rd.2 din declarațiile care se depun în perioada următoare, este în cadrul
termenului de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat
naștere dreptul la restituire.";
Aceste prevederi din C. de procedură fiscală sunt suficient de clare și
aplicabile în speță, însă, chiar și în ipoteza în care s -ar putea lua în considerare
termenul prevăzut d e O. nr. 1., cu N. sale de aplicare, se reț ine că, până la data
intrării în vigoare a O. nr.3., respecti v (...), termenul de prescripție era cel
prevăzut de legislația în vigoare la momentul la care acesta a început să curgă,
respectiv cel de trei ani, astfel încât nu se poate reține că recurenta nu și -ar fi
îndeplinit atribuțiile de a solicita aceste diferențele anterior menționate, pentru perioada 2008-(...), în termenele legale.
Pe de altă parte, se mai reține că refuzul de restituire a acestor diferențe
putea fi contestat de către angajatoru l -intimat înaintea i nstanței de judecat ă competente, ceea ce acesta nu a probat însă în speță, cu a tât mai mult cu cât,
astfel cum am menți onat anterior, instan țele de asigurări soci ale și de contencios administrative-fiscal sunt investite în prezent cu numeroase cauze în care
principala problemă de drept o constituie tocmai termenul de prescripție aplicabil acestor cereri de restituire.
Mai trebuie menționat în acest sens că, în mod constant, Curtea de A. C.,
în cadrul jurisprudenței sale în problema termenului de prescripție aplicabil unor asemenea cereri de restituire, după data intrării în vigoare a O. nr.3., a
stabilit că acestor cereri formulate de către angajatori, nu le este aplicabil
termenul de 90 de zile prevăzut de art.40 din O. nr. 1..
Î n consecință, în condițiile în care intimatul nu s -a adresat instanțelor de
judecată, nu a uzat de căile de atac î mpotriva refuzului casei de asigurări d e
sănătate de restitui re a sumei de 28.410 lei, nu se poate constata, nici pentru
perioada ulterioară datei de (...), că recurenta ar fi săvârșit faptele ilicit e invocate
de către angajator.
Constatându-se, pentru toate aceste considerente, că neputându-se reține în cauză săvârșirea unor fapte ilicite de către recurenta-pârâtă M. M., nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială a acesteia în condițiile disp.art.254 din C. muncii republicat, apare ca fiind de prisos analizarea celorlalte motive de recurs invocate prin recursurile formulate.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc. civilă, se va admite recursul declarat de pârâta M. M., se va modifica în tot sentința primei instanțe și se va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul I. DE M. L. C.-N.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, intimatul I. DE M. L. C., aflat în culpă procesuală, va fi obligat să plătească recurentei suma de 3000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorarii de avocat plătite apărătorilor aleși.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta M. M. împotriva sentinței civile nr.8030 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul I. DE M. L. C.-N.
Obligă pe intimatul I. DE M. L. C. să plătească recurentei suma de 3000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
GREFIER
G. C.
Red.:C.M.; Tehnored.:C.M./M.S.;
3 ex./(...);
Jud.fond: Tribunalul Cluj: P.U..
| ← Decizia nr. 32/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3108/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
