Decizia nr. 4926/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4926/R/2012
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. I. L. B. N. SA împotriva sentinței civile nr. 8. din 13 aprilie 2011 pronunțate de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe intimata pârâtă B. E., având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 25 octombrie
2011 judecata în prezentul dosar a fost suspendată în temeiul art. 242 alin.1 pct.2 C.proc.civ., pentru lipsa nejustificată a părților și întrucât nici una din acestea nu a solicitat judecata în lipsă.
Având în vedere că de la data când s-a dispus suspendarea judecății pricina a rămas în nelucrare mai mult de un an, nemaifiind îndeplinit nici un act de procedură, Curtea din oficiu a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru a se verifica în speță incidența perimării.
Raportat la această situație, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 248, art. 252 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, invocă excepția perimării prezentului recurs și reține cauza în pronunțare asupra excepției.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8./(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta SC I. L. B. N. SA, împotriva pârâtei B. E.
S-a admis acțiunea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională B. E. împotriva reclamantei pârâte reconvenționale SC I. L. B. N.
SA și în consecință:
- s-a constatat nulitatea deciziei de încetare a contractului individual de muncă ca urmare a acordului părților datată 15 februarie 2010.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit copiei carnetului de muncă al pârâtei depusă la dosar pârâta B. E. și-a desfășurat activitatea în meseria de casier la societatea reclamantă, începând cu data de 5 august 1976 și până în data de (...), figurând în carnetul de muncă faptul că contractul de muncă a fost desfăcut în baza art.65 alin.1 Codul muncii.
Prin decizia de încetare a contractului individual de muncă ca urmare aacordului părților, datată 15 februarie 2010 (f.4) și semnată de către pârâtă,aspect recunoscut de aceasta la interogatoriul luat, dar cu precizarea că ar fi fost supusă unor amenințări de către reprezentanții noii conduceri a societății reclamante, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă în data de 12 februarie 2010, deci cu 3 zile anterior întocmirii acestei decizii. Această decizie reprezintă în opinia reclamantei actul secret ce exprimă adevăratele raporturi juridice între părți privind încetarea raporturilor de muncă, cu toate că nu a fost înregistrată la I. T. de M. B. N. .
Prin decizia nr.82 datată tot 15 februarie 2010 și înregistrată la I. T. de M.
B. N. în data de 2 martie 2010, s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale pârâtei în baza art.65 alin.1 Codul muncii (f.5). Trebuie menționat că în temeiul acestei decizii, ulterior, pârâta reclamantă reconvențională a beneficiat de indemnizație de șomaj și a formulat o acțiune împotriva reclamantei, iar prin sentința civilă nr.5004/2010 a T. B.-N. pronunțată în dosarul nr.(...) s-a dispus obligarea pârâtei angajator să plătească salariatei suma de 23.400 lei cu titlu de compensație bănească și s-a constatat nulitatea absolută a scriptului intitulat declarație emis de către reclamantă, pe motiv că acest înscris cuprinde un act juridic unilateral, care este contrar prevederilor art.38 Codul muncii, potrivit cărora salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. T. observă că în dosarul respectiv, reclamanta din acest dosar nu a făcut apărări și nu a invocat să se constate nulitatea deciziei privind concedierea pârâtei, nefăcând nici o referire la încetarea raporturilor de muncă dintre părți pe baza acordului părților.
Din probatoriul testimonial administrat la cererea pârâtei reclamante reconvenționale, respectiv declarațiile a doi martori ce au avut și aceștia calitatea de salariați la reclamantă și au fost concediați, ceea ce ridică anumite îndoieli cu privire la sinceritatea depozițiilor, având situații oarecum similare cu a pârâtei, a reieșit faptul că pârâta B. E. ar fi lucrat efectiv la societatea reclamantă până la data de 14 martie 2010, că ar fi fost oarecum presată de către noii acționari să semneze decizia de încetare a raporturilor de muncă pe baza acordului părților, fiind amenințată că nu i se restituie garanția materială, dar că ulterior în data de
26 sau 27 februarie 2010, după ce pârâta s-a interesat la agenția de șomaj și a aflat că nu poate beneficia de indemnizație de șomaj, la solicitarea pârâtei s-a schimbat decizia inițială astfel încât să poată beneficia de șomaj.
Examinând probatoriul administrat în cauză, tribunalul a considerat că acțiunea în declararea simulației formulată de reclamantă nu este întemeiată, fiind respinsă pentru următoarele argumente:
Pentru a putea fi admisă o acțiune în simulație este necesar ca părțile să fi convenit anterior întocmirii celor două înscrisuri constatatoare ale ambelor acte juridice, cel secret și respectiv public, realizarea unei aparențe prin această operațiune adică să fi realizat un acord simulatoriu cu privire la încheierea ambeloracte juridice, din care cel secret ce exprimă adevăratele raporturi dintre părți esteconsemnat într-un contra înscris, în timp ce actul public ce nu reflectă raporturile reale dintre părți, dar este destinat să fie cunoscut de către terți, ori în cauză nu s-a făcut dovada existenței unui acord simulatoriu între părți.
În cauză, tribunalul a observat că actul pretins simulat respectiv decizianr.8. februarie 2010 privind concedierea pârâtei B. E. în baza art.65 alin.1 Codul muncii, a fost înregistrată în data de 2 martie 2010 la I. teritorial de M. B.-N. și a produs efecte juridice, pe când actul secret pretins încheiat în aceeași dată 15 februarie 2010, respectiv decizia de încetare a raportului de juncă prin acordul părților nu a fost comunicat nici unei instituții ce are atribuții potrivit prevederilorlegale în materia înregistrării acestor decizii.
Pe de o parte, tribunalul a constatat că decizia nr.82/(...) privindconcedierea reclamantei este un act juridic unilateral emis de către angajator, pecând decizia de încetare a raporturilor de muncă pe baza acordului părților este o convenție bilaterală asumată de către angajator și salariată, situație în care nu se poate constata caracterul simulat al unui act juridic unilateral pe motiv că actul real ar fi un act juridic bilateral încheiat de către aceleași părți.
Pe de altă parte, în cauză nu se poate vorbi de o deghizare totală așa cum susține reclamanta, întrucât obiectul ambelor acte l-a constituit încetarea raporturilor de muncă, doar cauza fiecărui act este diferit, respectiv concedierea pentru motive ce nu țin de persoana salariatului conform art.65 al.1 Codul muncii și respectiv acordul părților conf.art.55 lit. b Codul muncii.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a considerat că nu s-a făcutdovada acordului simulatoriu ce trebuia să existe între părți anterior întocmirii ambelor înscrisuri constatatoare a actelor juridice, situație în care acțiunea în simulație este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare. Se poate considera că sunt două acte juridice diferite, iar prin emiterea deciziei de concediere, practic deciziainițială de încetare a raporturilor de muncă prin acordul părților a fost lipsită de efecte juridice din moment ce nu a mai fost înregistrată la I. B.-N.
În ce privește acțiunea reconvențională, tribunalul a admis ca fiind întemeiată și a constatat nulitatea deciziei de încetare a contractului individual de muncă ca urmare a acordului părților datată 15 februarie 2010. Această soluție se impune pe considerentul că, întrucât nu s-a constatat caracterul simulat al deciziei de concediere nr. 82/(...), iar aceasta a produs deja efecte juridice, nu pot exista două acte juridice privind încetarea raporturilor de muncă între părți având temeiuri juridice diferite, așa încât decizia de încetare a contractului individual de muncă pe baza acordului părților ce este datată 15 februarie 2010, dar prevede că produce efecte juridice anterior încă din (...) este lovită de nulitate absolută pentru că au fost încălcate prevederile legale imperative din Codul muncii ce nu permit ca același salariat să fie atât concediat, dar în același timp să se înceteze contractul de muncă prin acordul părților, fiind încălcate condițiile de validitate esențiale referitoare la cauza juridică a deciziei.
În ce privește pretinsele amenințări și presiuni la care ar fi fost supusă pârâta să semneze decizia de încetare a contractului individual de muncă ca urmare a acordului părților, tribunalul a constatat că acestea sunt motive ce atrag nulitatea relativă a actului, pe motiv că ar fi fost viciat consimțământul prin violență în condițiile art.955-958 Cod civil, iar nu nulitatea absolută așa cum a pretins pârâta reclamantă reconvențională, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu s-a probat cu certitudine acest lucru, martorii audiați neasistând personal la discuțiile dintre pârâtă și reprezentanții reclamantei, ci doar au aflat acest lucru din relatările pârâtei, caz în care nu sunt suficiente aceste declarații pentru dovedirea existenței acestui viciu de consimțământ. O. se va constata nulitatea deciziei de încetare a contractului individual de muncă ca urmare a acordului părților potrivit argumentelor anterior evocate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. I. L. B. N. S., solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, modificarea în întregime a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii în simulațieformulată de recurentă și a respingerii cererii reconvenționale formulate de pârâtă prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a scriptului intitulat
„Decizie de încetare a contractului individual de muncă prin acordul părților";.
Recursul este perimat.
În ședința publică din data de (...) Curtea a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., reținând că părțile, deși legal citate, nu s-au înfățișat la dezbateri și nici nu au solicitat judecarea recursului în lipsă.
Cum ulterior acestei suspendări pricina a rămas în nelucrare mai mult de
1 an, din motive imputabile părților, în temeiul dispozițiilor art. 248 și art. 252 pct. 1 și 2 C.pr.civ., urmează a se constata perimarea prezentului recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamanta S. I. L. S. B. N. împotriva sentinței civile nr. 8. din (...) a T. B. N. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G.-L. T. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
| ← Decizia nr. 2998/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 32/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
