Decizia nr. 3552/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3552/R/2012
Ședința din 10 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC OMV P. SA împotriva sentinței civile nr. 4603 din 03 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat B. L., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente SC OMV P. SA, avocat M. T. și reprezentantul reclamantului intimat B. L., avocat D. M., lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 august
2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtei recurente.
Întrebat fiind care era salariul mediu brut pentru perioada 2006-2007, reprezentantul reclamantului intimat arată că salariul mediu brut pentru perioada 2006-2007 era de 1850 lei.
Atât reprezentanta pârâtei recurente cât și reprezentantul reclamantului intimat arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. S. obligarea pârâtei recurente la cheltuielilor de judecată și depune la dosar chitanța justificativă a acestora.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4603 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul B. L. în contradictoriu cu pârâta S. OMV P. S.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 7794 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate conform art. 168(1) din Contractul Colectiv de M., actualizata cu rata inflației la data plății efective.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajat al reclamantei, iar conform contractului colectiv de muncă pe anul 2004, respectiv art. 168 alin. l „cu ocazia sărbătorilor de P. si de C., salariații SNP P. S. vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP P. SA., făcându-se mențiunea la alin.2 al aceluiași articol că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat .
În cursul anului 2003, raportat la cuprinsul contractului colectiv de muncă, drepturile salariale menționate au fost acordate reclamantului.
Deși contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SNP P. S. pe anii 2006 și 2007 au menținut dispozițiile art. 168 alin. 1,
(f.7-9), reclamantul nu a beneficiat de drepturile salariale menționate.
Se apreciază că acțiunea este întemeiată, prin prisma faptului că in contractele colective de muncă pe unitate, aplicabile in perioada 2006-2007, drepturile salariale menționate nu au fost acordate, neregăsindu-se nicio dispoziție similară celei din contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, conform căreia si in perioada 2006-2007 drepturile salariale menționate au fost incluse in salariul de bază.
Nu pot fi primite susținerile pârâtei, conform cărora dintr-o eroare dispozițiile art. 168 s-au regăsit în aceeași formă și în contractele colective de muncă din perioada 2006-2007, în condițiile în care, conform art. 236 Codul Muncii, contractul colectiv de muncă implică o negociere colectivă, fiind convenția încheiată în formă scrisă intre angajator sau organizația patronală pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, fiind greu de admis, că o asemenea dispoziție putea să treacă neobservată și să fie ignorată de către cei care participau la negocieri.
După cum se poate remarca în contactele colective de muncă pe unitate din anii 2006 și 2007, la art. 168 alin.2 se regăsește mențiunea că ";pentru anul
2003 drepturile salariale suplimentare vor fi introduse in salariul de bază al fiecărui salariat…";, fără a se regăsi nicio dispoziție legală potrivit căreia drepturile salariale menționate ar fi fost incluse in salariul de bază al angajaților și în perioada 2006-2007.
Mai mult, conform art. 244 din Codul Muncii, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, in condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Astfel, deși legal exista posibilitatea ca părțile să înlăture dispozițiile art. 168 alin. l din CCM, cu ocazia negocierilor, acestea au omis să o facă.
Potrivit dispozițiilor art. 239 din Codul muncii, prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor al o organizație sindicală, iar conform art. 243 din Codul Muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin acesta atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Constatând că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de drepturile salariale menționate, conform art. 168 alin. l din Contractul colectiv de muncă, instanța in temeiul art. 289 din Codul Muncii coroborat cu art. 78 din Legea nr.
168/1999, în vigoare la momentul desfășurării raporturilor de muncă, a admis acțiunea si a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 7994 leireprezentând P. de P. pentru anul 2006, P. de C. pe anul 2006, P. de P. pentru anul 2007 și prima de C. pentru 2007, sume ce vor fi actualizate potrivit indicelui de inflație la data plății.
În temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă, instanța a obligat pârâta, aflată în culpă procesuală, la plata cheltuielilor de judecată parțiale, în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariul avocațial, conform chitanței nr. 318 din (...).
Împotriva acestei hotărâri, pârâta S. OMV P. S.A a declarat recurs prin care asolicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât, contrar susținerilor primei instanțe, Contractul colectiv de muncă din anii 2003 și 2004 nu prevede obligația societății P. de a majora anual salariul de bază în raport cu indicele de inflație, o astfel de prevedere fiind adoptată doar în anul 2005. În anul 2005 părțile au modificat alin.2 al art.168, noul text fiind în sensul că „în anul 2003, suplimentările salariale de la al.1 al prezentului articol au fost introduse salariul de bază al fiecărui salariat". Din acest text rezultă cu claritate recunoașterea părților în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al salariaților.
S-a mai precizat că includerea primelor în salariul de bază s-a realizat practic prin introducerea sumei de 1.140.000 lei în salariul de bază a fiecărui angajat, determinând astfel majorarea salariului. Această majorare a salariului a avut loc la data de (...), fiind evidențiată în carnetele de muncă cu denumirea de "reașezare a salariului". În concluzie, în condițiile în care art. 128 din CCM (în forma sa din 2003-2004) nu impunea societății P. SA majorarea anuală a salariilor în raport cu indicele de inflație, rezultă cu evidență că principala cauză a reașezării salariului reclamantului la data de (...) a avut ca și cauză introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale de P. și de C.
Suma de 1.140.000 lei vechi introdusă în anul 2003 în salariile de bază nu a mai fost scoasă niciodată din salariul de bază, fapt care rezultă din chiar copiile de pe carnetele de muncă depuse de reclamanți la dosar și din statele de plată pentru anii 2004-2007, unde se poate observa că din 2003 și până în prezent salariile reclamanților nu au mai scăzut niciodată (fie au rămas la fel, fie au crescut ca urmare a altor majorări). Prin urmare, din 2003 și până în prezent, salariații încasează în fiecare lună, pe lângă salariul negociat cu ocazia angajării și suma de 1.140.000 lei vechi (inclusă în salariul de bază în 2003 și menținută și în prezent).
După ce aceste prime au fost introduse în salariul de bază în anul 2003 și au fost ulterior menținute în salariul de bază (acest salariu nu s-a mai micșorat niciodată cu suma de 1.140.000 lei vechi), introducerea primelor în salariul de bază din nou în anii 2004. 2005 și 2006 ar fi însemnat ca societatea să plătească aceste prime de mai multe ori în fiecare an.
Recurenta a mai învederat că menținerea în contractele colective de muncă din anii 2004-2007 a prevederilor al. 1 din art. 168, potrivit cărora "cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. ..." nu este în contradicție cu prevederile al. 2 al aceluiași articol, potrivit căruia primele au fost incluse în salariul de bază. Abrogarea al. 1 după introducerea primelor în salariul de bază ar fi înlăturat dreptul salariaților la aceste prime și societatea ar fi avut dreptul să scoată din salariul de bază suma de 1.140.000 lei vechi.
Se critică stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantului în raport de salariu mediu brut și se susține un mod de calcul bazat pe salariul mediu net
Ultimul motiv de recurs invocat se referă la prescrierea acțiunii. Invocându- se dispozițiile art. 283, al. 1 lit. c) din Codul Muncii s-a arătat că textul legal nuface nici o distincție în privința obiectului clauzelor contractului colectiv de muncă. Prin urmare, el este susceptibil să se aplice și cazul neexecutării acelor clauze care prevăd suplimentări salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de P. și C. (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus). Mai mult, în raport cu prevederile art. 283 al. 1 lit.c, cele de la lit. e au un caracter special și prin urmare se aplică cu prioritate în raport cu primele (specialia generalibus deroganl).
În concluzie, având în vedere faptul că dreptul reclamantului la suplimentările salariale solicitate rezultă din contractul colectiv de muncă și că cererea acestuia privește suplimentările care i s-ar fi cuvenit cu ocazia sărbătorilor de P. și C. din anii 2004, 2005 și 2006, în opinia recurentului acțiunea reclamantului este în prezent prescrisă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, 312 și 274 Cod procedură civilă.
Reclamantul B. L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului ca nefondat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
Întrucât conform art. 137 Cod procedură civilă excepțiile procesuale se soluționează prioritar față de aspectele relative la fondul cauzei, se va analiza în primul rând motivul de recurs referitor la prescrierea acțiunii, respectiv termenul în care trebuia formulată acțiunea.
Art. 283 alin.(1) din Codul muncii prevede că „Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)-d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
În consecință, întrucât acțiunea reclamantei a fost înregistrată în (...) și se referă la obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, aferente perioadei mai 2006-decembrie 2007, în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției invocată de recurentă.
Referitor la motivele de recurs care privesc fondul cauzei, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2004, 2005 și 2006 salariații SNP P. SA vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP P. SA, stabilirea valorii concrete, modalitățile de acordare, condițiile și criteriile și beneficiarii urmând să fie stabilite prin negociere între FSLI P. și patronat.
A..(2) al art. 168 din Contractele colective de muncă menționate anterior prevede că pentru anul 2003, suplimentările de la alin. (1) se vor introduce în salariul de bază al fiecărui salariat, fapt ce reprezintă în opinia Curții de A. o modalitate concretă de acordare a suplimentărilor salariale valabilă pentru anul
2003.
Așa cum în mod judicios a reținut și prima instanță includerea celor două prime, de P. și de C., în salariul de bază în anul 2003 nu înseamnă că pârâta ar fi făcut plata acestor drepturi și în anii 2004-2006. În caz contrar dispozițiile alin.(1) din art. 168 menționat anterior ar fi inutile întrucât ar prevedea o obligație care a fost executată încă din anul 2003.
Actul adițional din 2008 la contractul colectiv de muncă nu poate produce efecte pentru o perioadă anterioară încheierii sale, decât cu încălcarea principiului neretroactivității care este aplicabil și în privința clauzelor interpretative din contractul colectiv de muncă.
În acest sens, art. 31 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă stabilește că:
„(1) Clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
(2) Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se . și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.";
Așadar, nu există un temei legal pentru întinderea efectelor acestei clauze contractuale asupra unei perioade anterioare încheierii actului adițional.
Așa cum rezultă din art. 168 al. 1 din CCM, suplimentările salariale trebuiau calculate în raport cu salariul de bază mediu pe P. în baza actului emis chiar de pârâtă, ce menționează salariile medii brute care sunt rezultatul negocierilor anuale între patronatul P. și FSLI P., respectiv adresele nr. 313/2005 și nr. 713/2006 , contemporane drepturilor salariale solicitate.
De altfel, pârâta nu a dovedit existența altei negocieri privind stabilirea unui salariu de bază mediu net la nivelul său, deși sarcina probei alegației făcute îi revenea.
Având în vedere aceste considerente și reținând că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă invocat de recurentă, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1 ) Cod procedură civilă
Curtea urmează să respingă recursul declarat de pârâtă, care căzând în pretenții, va fi obligată în baza art. 274 C.pr.civ., să îi plătească reclamantului suma de
2000 de lei, cheltuieli de judecată (onorariu de avocat - fila 14).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC OMV P. SA împotriva sentinței civile nr. 4603 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatului B. L. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. G. L. D. S. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond. I. P.
| ← Decizia nr. 3213/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3843/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
