Decizia nr. 36/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 36/R/2012
Ședința data de 10 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE : G.-L. T.
JUDECĂTOR : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G. G. : A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B. M., P. M. B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M., precum și cererea de aderare la recurs formulată de pârâtul L. T. „. R. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1529 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 20 decembrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 cod procedură civilă.
De asemenea se constată că prin memoriile de recurs, pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1529 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice, C. Local B. M. și P. M. B. M.
S-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâții: L. T. „. R. B. M., C. Local B. M., P. M. B. M., și M. F. P., reprezentat prin D. G. a F. P. M., și în consecință a fost obligat pârâtul L. T. „. R. B. M. să plătească membrilor de sindicat: K. G., ș.a. diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru luna noiembrie 2009 prin aplicarea diminuării de 15,5% prevăzute de L. nr. 3. doar începând cu data de (...) și drepturile salariale efectiv încasate pentru această lună, sumă actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plătii.
Pârâții C. Local B. M., P. M. B. M. și M. F. P. au fost obligați să aloce unității de învățământ pârâte sumele necesare plății drepturilor salariale menționate.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut referitor la excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, că potrivit art.19 din L. nr. 500/2002, privind finanțele publice, pe care se fundamentează pretențiile reclamantului împotriva acestui pârât, Ministerul
Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție
Având în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, instanța a apreciat legitimarea procesuală pasivă a M. F. P. este conferită de prevederile legale evocate și, ca urmare, a respins excepția invocată de acesta.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților P. M. B. M. și C. Local al M. B. M., instanța a reținut următoarele: potrivit art. 1 din H.G. 538/2001 „ începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Art. 167 al. 3 din L. 84/1995 Finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal în categoria cărora se înscriu și primele de vacanță se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Apoi, potrivit art. 36 al. 4 din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local, iar potrivit art.23 al.1 din aceeași lege autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități deliberative.
Pârâtul C. local B. M. a fost chemat în judecată ca pârât datorită calității lui de finanțator al instituției de învățământ, iar P. în calitate de ordonator principal de credite.
Legitimarea procesuală a acestora nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la dispozițiile legale menționate care stabilesc în sarcina consiliului local obligația de a suporta toate cheltuielile de personal , iar în persoana primarului calitatea de ordonator de credite.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții menționați.
Examinând acțiunea pe baza probelor de la dosar și a motivelor invocate instanța a reținut dispozițiile art. 10 din L. 3..
D. adeverința eliberată de instituția școlară și din statul de plată aferent lunii noiembrie 2009, s-a constatat că membrilor de sindicat reprezentati de reclamant, în vederea reducerii cheltuielilor de personal pentru luna noiembrie
2009, li s-a aplicat procentul de diminuare de 15,5% din salariul brut.
L. nr. 3. a fost publicată în Monitorul Oficial la data de (...), intrând în vigoare la data de (...), dată de la care își produce efectele.
Așadar, pentru luna noiembrie, procentul de 15,5% lunar, în medie, de reducere a cheltuielilor de personal, trebuie aplicat proporțional cu perioada din această lună în care legea se aplică și nu raportat la întreaga lună.
Conform art. 15 din Constituție, legea civilă produce efecte doar pentru viitor, respectiv de la data intrării în vigoare, neputând afecta drepturile dobândite anterior existenței ei. Or, drepturile salariale aferente timpului de lucru efectuat de membrii de sindicat reprezentați de către reclamant până la data de 12 noiembrie 2009 s-au născut sub imperiul legii anterioare și nu pot fi afectate de reducerile prevăzute de L. nr. 3..
Față de aceste considerente, instanța a admis cererea precizată a reclamantului.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice,prin D. G. a F. P. M., prin care a solicitat admiterea recursului, modificareasentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Pârâtul apreciază că nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, prin prisma faptului că acesta nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Rolul esențial in procesul bugetar și în execuția bugetara revine G., respectiv P. potrivit art. 17 alin. 1 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul G. la art.18 din aceeași lege, stabilește că acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare P., precum si supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara si a contului general anual de execuție.
Obligarea M. F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsita de suport legal si în același timp imposibila, deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, iar Ministerul Finanțelor Publice sa fie autorizat in acest sens de către legiuitor.
Prin D. nr. 10/(...), Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind că:
„În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Potrivit art. 1 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar:
„Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii- cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%";.
Măsurile luate conform Legii nr. 118/2010 au făcut obiectul controlului de constituționalitate stabilindu-se prin D. nr. 872/(...) a Curții Constituționale că dispozițiile art. 1-8 și art. 10-17 din L. nr. 118/2010 sunt constituționale.
Drepturile pretinse de reclamanți s-au născut în baza contractului colectiv de muncă la nivelul I. Ș. J. M. în care Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de parte, iar potrivit art. 167 alin. 3 din L. nr. 84/1995 finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat și angajator se concretizează în obligații de ambele părți, iar una dintre obligațiile angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată.
Întrucât dreptul la salariu este un drept constituțional, diminuarea sa se constituie într-o restrângere a exercițiului dreptului la muncă, măsură ce se poate realiza numai în condițiile strict și limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție.
Potrivit art. 8 din L. nr. 69/2010 a responsabilității fiscale - bugetare,
„Guvernul și fiecare ordonator de credite, precum și orice entitate responsabilă de elaborarea politicilor și acordurilor salariale din sectorul public trebuie să se asigure că toate aceste politici și acorduri salariale sunt în concordanță cu principiile responsabilității fiscale, regulile fiscale, precum și cu obiectivele și limitele din strategia fiscal-bugetară";.
Același act normativ prevede că totalul cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat nu poate fi majorat pe parcursul anului bugetar, cu ocazia rectificărilor bugetare.
În rectificările bugetare se are în vedere la alocarea sumelor către bugete
și scăderea veniturilor și creșterea deficitului bugetar.
Orice rectificare a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat
și a bugetelor fondurilor speciale. Precum și utilizarea sumelor reținute în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 4 din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, trebuie să aibă în vedere concluziile raportului semestrial privind situația economică și bugetară publicată și opinia C.ui fiscal cu privire la aceasta.
Cheltuielile totale ale bugetului general consolidat, excluzând asistența financiară din partea U. Europene și altor donatori, pot di suplimentare cu ocazia rectificărilor bugetare numai pentru plata serviciului datoriei publice și plata contribuției României la bugetul U. E.
Astfel, conform dispozițiilor legii și a controlului de constituționalitate drepturile salariale au fost corect stabilite.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Împotriva sentinței au declarat recurs și pârâții C. LOCAL AL M. B. M. și
P. M. B. M.
Pârâtul C. Local al M. B. M. a solicitat admiterea recursului, modificareasentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului a arătat în ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale că în conformitate cu art.41 coroborat cu prev. art.26 alin.1 din Decretul 31/1954 și art.21 din L. 215/2001, consiliul local nu are personalitate juridică și buget propriu, situație în care nu poate sta în judecată în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri bănești.
C. local este, potrivit art.23 din L. nr.215/2001, republicată, autoritatea administrației publice locale , în speță a M. B. M., o autoritate cu caracter deliberativ în problemele de interes local, iar primarul este autoritatea administrației publice locale cu caracter de execuție.
În consecință, C. local al mun. B. M. și P. mun, B. M. sunt autoritățile unității administrativ-teritoriale - Municipiul B. M., care nu au personalitate juridică proprie, nu au capacitate și nici patrimoniu.
În ceea ce privește excepția calității procesuale pasive a C.ui local al mun., B. M., arată că acesta a fost chemat în judecată, în calitate de finanțator al unităților de învățământ. D. că, potrivit disp.art.63 alin.4 lit.a din L.
215/2001, primarul în exercitarea atribuțiilor prevăzute la art.63 alin.1 lit.c exercită funcția de ordonator principal de credite, iar nu consiliul local care îndeplinește alte atribuții date în competența sa. C. local al mun. B. M. nu este
și nici nu poate fi reprezentat de către P. mun. B. are, deoarece cele două autorități au atribuții distincte.
Pe fond arată că acțiunea este inadmisibilă, deoarece C. local al mun.
B. M. este o autoritate deliberativă, fără personalitate juridică, fără patrimoniu astfel că nu poate să își asume obligații pecuniare.
Prin recursul său P. M. B. M. a solicitat admiterea acestuia, modificareasentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive și a calității procesuale pasive a P.ui.
În ce privește această excepție, arată că potrivit art.77 din L. nr.215/2001 a administrației publice locale, „primarul, viceprimarul, secretatul unității administrativ teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale";.
De asemenea, unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane juridice sau fizice în condițiile legii.
L. teoretic „. R. a formulat la data de 25 nov.2011 aderare la recursulformulat de pârâți solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiuniiformulate de reclamant, arătând că a aplicat prevederile art.10 din L. nr.3. prin reducerea salariului cu 15,5% integral pentru luna noiembrie 2009 cât și pentru luna decembrie 2009, fapt ce este în conformitate cu legea și cu îndrumarea M. Educației, Cercetării și Inovării.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de (...), reclamantul S. L. din Î. M. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și adispozițiilor legale incidente Curtea de A. reține următoarele:
1. Cu privire la recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice
Prin sentința pronunțată instanța de fond a obligat pârâtul Ministerul
Finanțelor Publice să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești acordate, reținând că în cauză legitimarea procesuală pasivă a acestui pârât este conferită de dispozițiile art. 19 din L. nr. 500/2002 care prevăd că pârâtul coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Raportat la considerentele reținute de instanța de fond în soluționarea acțiunii formulate de reclamant împotriva pârâtului recurent Ministerul
Finanțelor Publice, Curtea de A. reține că prin D. nr. 10 din 19 septembrie
2011, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în
Monitorul Oficial nr. 786 din 4 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și
Justiție, a statuat cu caracter obligatoriu conform art.3307 alin.4 C.pr.civ., următoarele: "În aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege."; În considerentele acestei decizii Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că „Pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (de exemplu, alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță, în considerarea celor ce succedă. Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispozițiilor Legii nr. 3.. Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia. Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de 19 lit. a), g), h) și i) din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de 3 alin. (1) pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea G. nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare. În plus, art. 3 din Ordonanța G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie. În mod corelativ obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat. Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului. În consecință, dispozițiile analizate ale 19 din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 1-4 din Ordonanța G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi interpretate în sensul că reprezintă temeiul legal al existenței unei obligații de garanție sau de despăgubire ce revine M. F. P. în cazul obligațiilor de plată stabilite în sarcina instituțiilor publice, cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar. În concluzie, atât timp cât între debitorul obligației de plată deduse judecății, respectiv instituția publică obligată la plată, și chematul în garanție, respectiv Ministerul Finanțelor Publice, nu există o obligație de garanție sau de despăgubire, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 60 din Codul de procedură civilă."; Deși obiectul recursului în interesul legii l-a constituit cererea de chemare în garanție formulată împotriva M. F. P., având ca obiect alocarea de fonduri sau rectificări bugetare, iar în prezenta cauză Ministerul Finanțelor Publice are calitate de pârât, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice se urmărește aceeași finalitate ca și prin cererile de chemare în garanție formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, Curtea de A. constată că sunt pe deplin aplicabile statuările obligatorii ale instanței supreme din D. menționată referitoare la rolul M. F. P. în procesul de execuție bugetară și căile de urmat de salariați pentru executarea creanțelor și cu privire la faptul că pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea de A. va admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice și va modifica în parte hotărârea, în sensul că va respinge acțiunea formulată împotriva pârâtului recurent. 2.Cu privire la recursul declarat de C. Local al M. B. M. Singurele motive de recurs invocate de acest pârât vizează lipsa capacității juridice și a calității procesuale pasive. Raportat la prima dintre acestea, Curtea reține că, deși C. local nu are personalitate juridică și buget propriu, el reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având atât personalitate juridică cât și patrimoniu propriu. Este evident că împrocesuarea C.ui local al municipiului B. M. s-a făcut tocmai în considerarea calității acestuia de organ deliberativ al unității administrativ teritoriale, deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale, aspect care reiese în mod neîndoielnic din modul de formulare a cererii introductive de instanță. Astfel, prin acțiune se solicită drepturi salariale de către cadrele didactice or, potrivit dispozițiilor art.1 din HG nr.538/2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat sunt plătite din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale unde își au sediul. Ca urmare, este evident că ceea ce urmărește reclamantul este obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local. Pe de altă parte, potrivit art.36 alin.4 din L. nr.215/2001 C. Local este cel care aproba, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Aceste atribuții au fost avute în vedere de către reclamant pentru a solicita în contradictoriu cu acest pârât admiterea acțiunii. Raportat la excepția lipsei calității procesuale pasive, Curtea reține că admiterea acțiunii față de acest pârât se datorează nu calității sale de ordonator de credite (calitate pe care o are într-adevăr, primarul) ci, așa cum s- a arătat mai sus, calității de organ deliberativ în măsură să aprobe bugetul local și care astfel, în reprezentarea unității administrativ teritoriale, are abilitatea de a asigura sumele necesare plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice. Față de considerentele ce preced, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul acestui pârât, potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 C.pr.civ. 3. Cu privire la recursul declarat de C. Local al M. B. M. P. M. B. M. este de ordonator principal de credite al bugetului M. B. M., conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. 215/2001 și, în mod evident, are calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv B. M. De altfel, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevede expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate. Având în vedere normele legale evocate și raportându-se la dispozitivul deciziei prin care este obligat acest pârât la „. sumelor";, iar nu și la plata lor, Curtea reține că atribuțiile legale amintite mai sus justifică calitatea procesuală pasivă a acestuia. Constată că recurentul face o confuzie între calitatea de angajator și cea de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă justificând legitimarea procesuală a recurenților în cadrul unui litigiu al cărui obiect îl reprezenta obligarea acestora la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator. Față de considerentele ce preced, Curtea urmează a respinge ca nefondat și recursul acestui pârât, potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 C.pr.civ. 4. Cu privire la aderarea la recurs a pârâtului L. T. E. R. Potrivit art.293 C.pr.civilă „ intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică"; , iar potrivit art.316 C.pr.civilă dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice. Ca atare, pentru a fi admisibilă cererea de aderarea, este obligatoriu ca aceasta să vizeze recursul făcut de partea adversă, or, în cauză, nu a fost declarat recurs de către reclamanți, ceilalți recurenți situându-se pe aceiași poziție procesuală și anume cea ce pârâți. În consecință, față de cele de mai sus și în temeiul normelor legale citate, Curtea va respinge ca inadmisibilă cererea de aderare la recurs formulată de pârâtul intimat L. T. "E. R.". PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile numărul 1529 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea formulată S. L. D. Î. M., în numele membrilor de sindicat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. B. M. și P. M. B. M. împotriva aceleiași sentințe. Respinge ca inadmisibilă cererea de aderare la recurs formulată de pârâtul intimat L. T. "E. R.". D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 10 ianuarie 2012. PREȘED.TE JUDECĂTORI G. L. T. I. T. D. C. G. Red.DG / (...) Dact.SzM/3ex. G. A. B.
| ← Decizia nr. 3843/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3597/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
