Decizia nr. 3635/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3635/R/2012
Ședința 17 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL C. A. împotriva sentinței civile nr. 4961 din 10 mai 2012, pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat F. N., și pe pârâtul intimat G. S. "S. P." A., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și pârâtului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 14 septembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat F. N. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței recurate și obligării pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4961 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada (...) - (...) invocată din oficiu de către instanță.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul F. N. în contradictoriu cu pârâții G. Ș. „. P. A. și C. LOCAL AL C. A. reprezentat prin P. C. A. și în consecință:
A fost obligată pârâta G. Ș. „. P. A. în calitate de angajator la calcularea și la plata către reclamantă a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL C. A. și P. C. A. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a promovat prezenta acțiune în numele său, nefiind asistat de către o organizație sindicală. Acesta are calitatea de cadru didactic în cadrul G.ui
S. „S. P. din A.
Cu privire la cererea reclamantului, anterior Curtea Constituțională a
României prin D. nr. 93/(...) a constatat că L. 2. privind aprobarea OG 15/2008 este constituțională însă Guvernul României a emis OUG 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. 2. și prin OUG 1. ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost invocată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1, 2 și 4 din OUG 136/2008 și prevederile art. I pct.2 și 3 din OUG nr. 1..
Prin D. nr. 843/(...) și D. nr.989/(...) Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. I pct.2 și 3 din OUG nr. 1. pentru modificarea și completarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008 și a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1 alin.4, art. 61 alin. l și art.115 alin.4 din legea fundamentală și este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin.7 din Constituția Românei.
Trebuie remarcat că atât prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 cât și prin dispozițiile art. 2 și art.3 din O.U.G.nr.31/2009 și art.2 din
O.U.G. nr.41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.1. ce au fost declarate neconstituționale.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamantul nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate ca și faptul că prevederile O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 și 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până în data de (...), în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. 2., tribunalul a admis în parte cererea reclamantului, în conformitate cu prevederile art.208 și urm. din L. nr. 62/2011, coroborate cu prevederile art.159 și următoarele din Codul Muncii și i-a obligat pe pârâți să calculeze, să aloce și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite pentru reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. LOCAL AL C. A.,solicitând casarea sentinței atacate, în sensul admiterii în principal a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului și în subsidiar, modificarea în totalitate a hotărârii în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, recurentul a arătat că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art.304 pct.5 Cod proc.civ. întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat prin dispozitivul hotărârii atacate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de C. Local al comunei A.
Invocându-se motivele de modificare a hotărârii prevăzute de art.304 pct.8
și 9 Cod procedură civilă s-a precizat că în mod nelegal instanța de fond a admis petitul nr.3 al acțiunii formulat de reclamant, fără ca reclamantul sa cheme în instanța Ministerul Finanțelor Publice și sa solicite și obligarea acestuia la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
Deși instanța de fond a reținut că obligația de plată a acestui drept salarial revine angajatorului și este de natură contractuala derivând din Contractul individual de munca încheiat, a concluzionat total eronat ca obligația de alocare a fondurilor necesare plății drepturilor salariale revine doar C. Local A., deși acesta nu are calitate de angajator al reclamantului.
De asemenea, s-a mai arătat că pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale de către C. local A., aceste sume trebuie să fie repartizate și virate în contul C. local A. având în vedere ca aceste sume provin de la bugetul de stat potrivit arte 104 din L. nr. 1/2011.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. reține următoarele:
Motivul de casare invocat de recurent este întemeiat întrucât T. a omis să soluționeze excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul C. Local al comunei A. prin întâmpinarea de la fondul cauzei.
Drept urmare, reținând și faptul că recurentul a fost chemat în judecată numai pentru alocarea fondurilor necesare pârâtului G. Ș. Ș. P. A. pentru achitarea drepturilor salariale solicitate de reclamant, în temeiul art. 304 pct. 5 și art. 312 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă se va admite în parte recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL C. A. împotriva sentinței civile nr. 4961 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), care va fi casată în parte sub aspectul cererii de obligare a pârâtului recurent la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
Rejudecând în fond cauza în limitele în care a fost casată, Curtea reține că în conformitate cu dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004 pentru aprobarea N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Întrucât drepturile salariale solicitate de reclamant sunt aferente perioadei
(...)-(...), L. 1/2011 în vigoare din (...) nu este incidentă în cauză.
Conform dispozițiilor art.167 alin. din L. nr.84/1995 finanțarea de bază
(care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit. b) din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr.32/2001 stabilește că „Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât
C. Local al comunei A., rezidă din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din L. nr.
215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunereaprimarului, bugetul local și potrivit art. 36 alin. 6 pct. 1 asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin L. nr. 3., începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Mai mult, Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea recurentului doar la asigurarea către unitatea școlară a sumelor necesare plății drepturilor pretinse, iar nu la plata acestor sume direct către reclamant. Or, din ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie rezultă recurentul are atribuții specifice în ceea ce privește alocarea sumelor reprezentând drepturi salariale.
Simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale ale membrilor de sindicat pentru care reclamantul a formulat acțiunea nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează.
Faptul că recurentul nu are calitate de angajatori ai membrilor de sindicat reprezentați de reclamant nu are nicio relevanță, întrucât a fost chemat în judecată pentru alocarea drepturilor salariale solicitate de reclamant.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea urmează să respingă excepția lipsei calității procesuale a pârâtului C. LOCAL AL C. A. și să oblige pârâtul C. LOCAL AL C. A. să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale obiect al acțiunii.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă se va obliga recurentul, aflat în culpp procesuală, să plătească intimatului F. N. suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (fila 15).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL C. A. împotriva sentinței civile nr. 4961 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează în parte sub aspectul cererii de obligare a pârâtului recurent la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale și, rejudecând cauza în aceste limite, respinge excepția lipsei calității procesuale a pârâtului C. LOCAL AL C. A.
Obligă pârâtul C. LOCAL AL C. A. să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale obiect al acțiunii.
Menține celelalte dispoziții.
Obligă recurentul să plătească intimatului F. N. suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. S. D. D. G.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond:E. B.
| ← Decizia nr. 1868/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3246/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
