Decizia nr. 4477/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4477/R/2012
Ședința 29 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. C.- N. și P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 7972 din 16 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată P. S. M., și pe pârâtul intimat C. T. DE C. A. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate reclamantei intimate și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 25 octombrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată P. S. M. a depus la dosar întâmpinare la recursului înaintate de către C. Local al municipiului C.-N. și P. municipiului C.-N., prin care solicită respingerea recursurilor ca neîntemeiate, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7972 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. local al M. C.-N.
A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada (...) - (...) și s-a respins ca prescrisă acțiunea formulată în privința acestei perioade.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta P. S. M. în contradictoriu cu pârâții C. T. DE C. A. M. C.-N., C. LOCAL AL M. C.-N., și P. M. C.-N. și în consecință:
A fost obligat pârâtul C. T. DE C. A. M. în calitate de angajator, la calcularea și la plata către reclamantă a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1., începând cu (...) șipână la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. ȘI P. M. C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâților la plata derpturilor salariale în conformitate cu prevederile Legii nr. 2., pentru perioada de după (...). Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a C.ui local al M. C.-N., întrucât din textele de lege invocate de către pârât, rezultă tocmai că acestuia îi revine obligația de a vira sumele necesare plății drepturilor salariale ale reclamantei. R. la speța de față este irelevant dacă pârâtului i s-au alocat de la bugetul de stat sumele necesare acestei plăți, întrucât acest lucru nu îi este imputabil reclamantei și nu afectează calitatea procesuală pasivă a pârâtului.
Instanța a admis excepția prescripției extinctive parțiale a acțiunii, referitor la perioada dintre (...) - (...), întrucât pentru această perioadă s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 1 și 3 din Decretul nr.
167/1958. În consecință, instanța a respins ca prescrisă acțiunea formulată în această privință.
Din carnetul de muncă depus la dosarul cauzei rezultă că reclamanta este angajat al pârâtului C. T. DE C. A. M., în calitate de cadru didactic.
În această calitate, reclamanta este îndreptățită să beneficieze de creșterile salariale prevăzute de OG 1. modificată de L. nr. 2.. Aceasta deoarece OG nr.
136/2008 prin care s-a dispus amânarea aplicării acestei legi, a fost declarată neconstituțională prin D. nr. 1221/(...). De asemenea, art. I pct. 2 și 3 din OG nr.
151/2008 de modificare a OG nr. 1., au fost declarate neconstituționale prin D. nr. 8. a C. constituționale. La fel, dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009, prin care, la fel au fost declarate neconstituționale prin D. nr. 9..
În consecință, având în vedere că toate actele normative de modificare a creșterilor salariale prevăzute de OG nr. 1. modificată prin L. nr. 2., au fost declarate neconstituționale prin decizii ale C. constituționale, în privința modificărilor aduse creșterilor salariale prevăzute de această ordonanță, dispozițiile acesteia sunt aplicabile. Prin urmare, pârâtul de rândul 1 în calitate de angajator va fi obligată prin prezenta hotărâre să achite diferența dintre cuantumul pe care ar fi trebuit reclamanta să îl primească în condițiile aplicării acesteia și cuantumul pe care l-a primit în mod efectiv.
Î. Curte s-a pronunțat in același sens prin D. privind recursul in interesul legii nr. 3., concluzionând ca, efect al deciziilor C. Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr.
136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 1., astfel cum a fost aprobată și modificată prin nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie
2008 și până la data de 31 decembrie 2009. Pentru a repara prejudiciul cauzat reclamantei prin neplata la timp a sumelor de bani cuvenite, în temeiul art. 1349 din Codul civil, instanța a dispus plata acestor sume actualizată cu indicele de inflație.
În calitate de ordonatori de credite pârâții de rândul 2 și 3 au fost obligați să aloce fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Având în vedere, deci, că reclamanta nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior, tribunalul a admis cererea reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 283 și următoarele din Codul muncii coroborate cu prevederile art. 155, art. 157 alin. 2 și art. 169alin.1 din Codul muncii și i-a obligat pe pârâți să calculeze, să aloce și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite.
Instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei de obligare a pârâților la plata acestor drepturi salariale, după data de (...) (până la rămânerea irevocabilă a sentinței și pentru viitor) după data de (...), întrucât începând cu data de (...), L. nr. 2. a fost abrogată prin art. 48 din L. nr. 330/2009.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N., au solicitat în temeiul art. 304 pct.9 Cod procedură civilă modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâții au arătat că pot aloca sumele necesare plății drepturilor salariale condiționat de împrejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect și să fi fost virate în contul bugetului local, având în vedere faptul că, aceste sume provin de la bugetul de stat, instituția făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Potrivit dispozițiilor art.167 din L. nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
De asemenea, precizează că, față de prevederile art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr. 273/2006, Direcția Generală a Finanțelor P.e asigură repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R., P. I. Din coroborarea textelor legale la care a făcut referire mai sus, rezultă că, pentru ca instituția sa să poată aloca fonduri pentru cheltuieli de personal este imperios necesar ca aceste sume să fi fost prevăzute în bugetul de stat pentru anul 2010 - acesta pe de-o parte, iar pe de altă parte, din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local, instituția făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin .6 din L. nr. 273/2006.
Pe de altă parte, învederează instanței faptul că bugetul pe anul 2010 a fost aprobat prin HCL nr.30/2010, însă nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.
De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2010, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin D. a directorului Direcției Generale a Finanțelor P.e Județene după consultarea consiliului județean și a primarului și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă și solidaritate socială, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
De asemenea, s-a reitereat poziția de la fond prin care a arătat instanței că, prin art.2 și 3 din O. nr. 31/2009 aprobat prin L. nr. 2. și a O. nr. 4. aprobată prin L. nr. 3., a fost abrogată O.G. nr. nr. 1. privind creșterile salariale ce se voracorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin L. nr. 2..
Ulterior, prin art.48 alin.1 pct. 16 din L. cadrun330/2009 publicată în M.
O. nr. 762/(...) a prevăzut abrogarea, la data intrării în vigoare a legii, a prevederilor O.G. nr. nr. 1., aprobata cu modificări prin L. nr. 2..
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Art. 167 din L. nr. 84/1995 a învățământului (în vigoare în perioada pentru care reclamantul solicită drepturile salariale pentru membrii săi de sindicat, L. 1. invocată de recurenți neputând fi aplicată retroactiv) prevede că „(1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. (2)
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. (3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr.32/2001 stabilește că „Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Conform art.36 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, iar în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. (4) lit. a) din același act normativ primarul este de ordonator principal de credite al bugetului unității administrativ-teritoriale.
Din coroborarea acestor dispoziții legale, Curtea reține că recurenții au obligația să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate de reclamant, fiind fără relevanță că nu au calitate de angajatori ai membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, în condițiile în care nu au fost obligați la calculul și plata drepturilor salariale.
Simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale ale membrilor de sindicat pentru care reclamantul a formulat acțiunea nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților
la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează.
Relativ la motivele de recurs prin care se critică modul de soluționare a fondului cauzei, Curtea reține că prin D. nr. 3. pronunțată de Î. Curte de . și
Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii s-au statuat următoarele:
„Ca efect al deciziilor C. Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr.
151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 1., astfel cum a fost aprobată și modificată prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui actnormativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie
2008 și până la data de 31 decembrie 2009";. Întrucât decizia pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, iar instanța de fond a interpretat dispozițiile legale incidente în cauză în conformitate cu soluția pronunțată în interesul legii, se apreciază că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat nici cu privire la criticile formulate de pârâți cu privire la fondul cauzei.. Pentru aceste considerente, Curtea urmează ca în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă să respingă ca nefondate ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. municipiului C.-N. și C. Local al municipiului C.-N. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. și de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 7972 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. D. S. D. D. G. GREFIER, C. M. Red.L.D./Dact.S.M. 2 ex./ (...) Jud.fond: B. G. Z.
| ← Decizia nr. 3670/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1083/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
