Decizia nr. 4510/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
D. CIVILĂ Nr. 4510/R/2012
Ședința publică din data de 30 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul P. T. împotriva sentinței civile nr. 7284 din 25 iunie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe intimata pârâtă S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA și S. T. a S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA, având ca contestație împotriva deciziei de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților s-au consemnat în încheierea
ședinței publice din data de 16 octombrie 2012, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 23 octombrie 2012, apoi pentru data de astăzi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de (...) pe rolul T. C., astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul P. T. a chemat în judecâtă pe pârâtele S. N. de T. F. de M. C. M. SA, S. T. a S. N. de T. F. de M. C. M. SA și a solicitat anularea Deciziei de concediere nr.3A(...)/(...) ca fiind nelegală și netemeinică, reîncadrarea pe postul deținut anterior concedierii și obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile ce i s-ar fi cuvenit indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data producerii efectelor deciziei de concediere până la reintegrarea efectivă, cu dobânda legală aferentă de la data de (...) până la plata integrală și efectivă și obligarea angajatorului la plata sumei de 8000 euro reprezentând daune morale în echivalent în lei la data plății, cu dobânda legală aferentă de la data de (...).
Prin întâmpinare, pârâta S. N. de T. F. de M. C. M. SA a solicitat respingerea cererii reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 7287/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins acțiunea formulată reclamantul P. T., în contradictoriu cu pârâtele S. N. de T. F. de M. C. M. SA, S. T. a S. N. de T. F. de M. C. M. SA.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia de concediere nr.3A(...)/(...) pârâta de rd.1 a decis că începând cu data de (...) contractul individual de muncă al reclamantului, care a avut funcția de revizor regional SC în cadrul S.ui mecano-energetic, exploatare patrimoniu, aux., cadastru, protecția mediului, încetează dininițiativa angajatorului pentru motive ce nu țin de persoana salariatului ca urmare a concedierii colective, conform art.65 alin.1 din Legea nr. 53/2003 republicată.
Motivele de fapt ale concedierii colective au fost determinate de situația economico-financiară a societății care a impus măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și a veniturilor, măsuri concretizate prin programul de restructurare și reorganizare a cărei aplicare a avut drept consecință desființarea postului reclamantului.
Conform statului de funcții al S. T. cu aplicare din data de (...), la S. mecano-energetic, exploatare patrimoniu, auxiliar, cadastru, protecția mediului existau două posturi de revizor regional SC din care unul era la B.
Conform statului de funcții al aceleiași sucursale, cu aplicare din data de
(...) în cadrul aceluiași serviciu nu mai există postul de revizor regional SC.
Conform Hotărârii AGA nr.8/(...), D. General al C. M. SA a fost mandatat ca in limita posturilor aprobate să dispună și să aprobe mutări de posturi în cadrul noilor structuri precum și transformări de posturi. În lista anexă la programul de reorganizare și restructurare al C. M. se poate vedea că postul de revizor SC din S. T. a fost propus spre desființare, motivat de faptul că această sucursală are un singur contract de întreținere a liniilor, iar supravegherea acestuia se poate face și de alte persoane desemnate de conducerea sucursalei, deoarece pentru toate neregulile constatate este responsabilă firma care asigură întreținerea liniei.
După intrarea în vigoare a HG nr.117/2010 pentru aprobarea
Regulamentului de investigare a accidentelor și incidentelor, de dezvoltare și îmbunătățire a siguranței feroviare pe căile ferate, activitatea de investigare a accidentelor și incidentelor trece în sarcina Organismului de investigare feroviar român care funcționează în cadrul Autorității F.e Române, astfel că o parte din atribuțiile avute de reclamant au rămas fără obiect.
După cum se poate observa din conținutul programului de restructurare
și din prevederile HG nr.117/2010, reclamantul a fost concediat nu datorită pregătirii sale profesionale și datorită atribuțiilor pe care acesta le avea în cadrul sucursalei, ci datorită faptului că singurul contract de întreținere a liniilor putea fi supravegheat și de alte persoane, deoarece responsabilitatea neregulilor constatate cădea in sarcina firmei care asigură întreținerea liniei și datorită faptului că o parte din atribuțiile de serviciu ale reclamantului au rămas fără obiect datorită faptului că activitatea de investigare a accidentelor și incidentelor a trecut în sarcina Organismului de investigare feroviar român.
Față de această situație, instanța a apreciat că reclamantul a fost concediat în funcție de condițiile concrete existente în cadrul sucursalei în mod corect și independent de situația juridică existentă în alte sucursale.
Așa fiind, instanța a apreciat ca fiind nefondată cererea reclamantului privind anularea deciziei de concediere, întrucât desființarea postului deținut de acesta a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă, așa cum rezultă din cele ce preced, fiind conformă cu prevederile art.65 C. muncii, republicat.
Consecința menținerii deciziei de concediere ca legală și temeinică duce la respingerea cererii reclamantului privind reîncadrarea, întrucât postul deținut anterior este inexistent și la obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale și a celorlalte drepturi salariale, actualizate, indexate, majorate și cu dobânda legală, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.80 alin.1 și 2 din același cod.
Cererea privind daunele morale a fost respinsă, întrucât reclamantului i s-a propus să-și dea demisia și să lucreze în continuare la SC 2 I. SRL, însă a refuzat. Prin urmare, afirmația că la vârsta avută și la pregătirea deținută estein imposibilitatea de a-și afla un loc de muncă corespunzător cu un salariu pe măsură, este nereală, astfel că nu se impune acordarea daunelor morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. T., solicitândadmiterea recursului si trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj, iar în subsidiar, modificarea in tot a sentintei atacate și admiterea acțiunii astfel cum aceasta a fost formulata si precizata.
Cu cheltuieli de judecată in fond si in recurs.
În motivarea recursului recurentul a arătat următoarele:
I. Pe parcursul scriptelor depuse a invocat mai multe motive de nelegalitate, iar pentru oricare dintre încălcările procedurii, a solicitat si solicită sa se constate nulitatea absoluta a deciziei de concediere.
Instanța de fond a omis intru totul chestiunea referitoare la nulitățile invocate, păstrând sub tăcere acest subiect, motiv pentru care ne aflam in prezenta unei veritabile nepronunțări asupra acestei chestiuni a nulităților. In acest context, având in vedere si faptul ca chestiunea legata de nulități este prioritara si premergătoare însăși fondului cauzei, considera ca soluția este cea de trimitere a cauzei in rejudecare in vederea analizării cererii principale de anulare (ce cuprinde chestiunea nulităților).
Astfel:
1. Angajatorul a încălcat dispozițiile art.72 alin.1 C. Muncii.
In momentul când a decis aplicarea măsurii de concediere colectiva
(lucru care s-a decis prin H. AGA nr. 8/(...)), angajatorul avea obligația de a notifica in scris ITM si ATOFM, cu cel puțin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere.
In speța insa, din actele depuse alăturat întâmpinării, se poate observa faptul ca notificarea către aceste instituții (si făcuta doar la instituțiile din B.) poarta data de (...), iar decizia de concediere a reclamantului poarta data emiterii de (...). Prin urmare, in speța nu a fost respectat termenul de "cel puțin
30 de zile anterioare datei emiterii deciziilor de concediere" dintre obligația de notificare a instituțiilor si emiterea deciziei de concediere, fiind incidenta sancțiunea expres prevăzuta de legiuitor in art.78 din C. Muncii, cea a nulității absolute.
Legiuitorul se refera expres si explicit la data emiterii deciziilor de concediere, nu la data producerii efectelor deciziei de concediere, cum in mod eronat sau voit încearcă sa acrediteze paratele pentru a scăpa de nerespectarea termenelor legale sancționate cu nulitatea absoluta a deciziei de concediere. F. ca decizia de concediere cuprinde, in mod obligatoriu si durata preavizului, obligatoriu a fi inserat in decizia de concediere conform art.76 C.Muncii, nu semnifica faptul ca actul intitulat expres decizie de concediere ar fi altceva decât o decizie de concediere.
2. Nu este admisibil ca paratele, atunci când binevoiesc, sa se adreseze
AJOFM C. sau ITM C. (insa cu întârziere si cu încălcarea dispozițiilor legale), iar când nu doresc, nu o fac si tot astfel sa procedeze si in cazul masurilor active destinate combaterii șomajului.
Susține recurentul că trebuiau sa fie luate masuri active de combatere a șomajului si sa fie notificate, înainte de a se trece la concedierile colective, si instituțiile teritoriale de către parata de rândul 1 (deci nu sucursala ca parata de rândul 2, cum greșit înțelege de fapt sucursala, care reprezintă in prezentul proces si pe parata de rândul 1, care, a fost chemata in judecata pentru considerentul ca la sucursala s-a decis in fapt cine anume este sau nu concediat) si face trimitere si la următoarele argumente: locul angajării reclamantului, domiciliul acestuia, locul desfășurării activității sale, scopulînființării sucursalelor, masurile active si, deci, efective si reale de combatere a șomajului, etc.
Ori, concedierile dispuse fara luarea unor masuri prealabile de combatere activa a șomajului, fara oferirea de locuri vacante, fara notificarea, etc., a AJOFM C. si ITM C., reprezintă tot atâtea motive pentru care procedura concedierii colective este încălcata, viciata, cu consecința nulității absolute a concedierii, potrivit art.78 C.Muncii. Este vorba despre încălcarea dispozițiilor art.67 coroborat cu art.64 alin.1 si 2 din C.Muncii, despre încălcarea art.70 din C.Muncii (in sensul comunicării notificării prevăzute la art.69 din C.Muncii către ITM si ATOFM la C.), dar si despre încălcarea art.72 alin.1 C. muncii si sub acest aspect.
3. Raportat la faptul ca organigrama anterioara si ulterioara concedierilor colective este una nominala (deci nu pe persoane, posturi, funcții), dar si coroborat cu faptul ca nici H. AGA nr.8/(...) ori P. de restructurare, si nici Anexa nr. 78 intitulata "Situația personalului care va fi concediat colectiv de la C. M." depusa de parate ca act care ar justifica concedierea prin reducerea postului, nu prevăd desființarea la C. a vreunui post de revizor regional SC dintre multele feluri de revizor regional SC recunoscute ca existente, ci doar de la B. si, cu atât mai puțin, nu se prevede desființarea funcției de revizor regional SC-L (ca una dintre cele trei funcții deținute de către recurent), concedierea dispusa fata de acesta (dar si fata de ceilalți angajați) incalca dispozițiile art.69 alin.3 din C.Muncii, potrivit căruia departajarea salariaților se face după evaluarea realizării obiectivelor de performanta.
In concret, nu s-a făcut o astfel de evaluare a obiectivelor de performanta si departajare in baza lor, considerent pentru care ignorarea acestei norme semnifica încălcarea procedurii prevăzute de lege pentru concedierea colectiva.
In cazul reclamantului (dar si a celorlalți angajați) nu s-a efectuat o astfel de evaluare si departajare. In plus, aceasta ignorare a dispozițiilor legale rezulta cu evidenta inclusiv din decizia de concediere a reclamantului (dar si a celorlalți angajați disponibilizați), unde acest criteriu prealabil a fost intru-totul omis. Ori, evaluarea realizării obiectivelor de performanta trebuia sa fie făcuta in concret, efectiv si înainte de emiterea deciziei/deciziilor de concediere. A. încălcare a dispozițiilor art.69 alin.3 din C.Muncii a fost constatata deja in practica judiciara referitoare la concedierile dispuse de C. M. in 2011 si a fost sancționata cu nulitatea absoluta a concedierii de către instanțele judecătorești, in aplicarea art.78 din C.Muncii.
Nu in ultimul rând, dincolo de faptul ca nu au fost evaluate obiectivele de performanta, nu au fost avute in vedere nici criteriile adiacente celui prevăzut de art.69 alin.3 C Muncii, respectiv nu s-a făcut aplicarea art.69 alin.2 din C. Muncii.
II. In subsidiar, solicită anularea deciziei de concediere ca netemeinica, solicitând si constatarea faptului ca in ceea ce îl priveste: pe de o parte criteriile de concediere colectiva au fost aplicate eronat, incorect, la situații juridice egale s-au aplicat masuri distincte (ceea ce reprezintă o discriminare, o inechitate si o imparțialitate fățișa), iar pe de alta parte concedierea si desființarea postului a fost una discreționara, totodată, nefiind nici benefica, nici necesara si nici utila, efectele deciziei având impact negativ inclusiv fata de angajator.
- Precizează recurentul că la data concedierii contestate întrunea cumulativ trei funcții: R. R. in Siguranța Circulației F.e de profil L. Cai F., R. cu siguranța circulației pe liniile de cai ferate industriale, cu atestarea anuala AFER B., Diriginte de șantier linii ferate industriale cu atestare de la I. T. in C.
Înainte de concedierea colectiva dispusa de către S. C. M. S. funcționau pe aceleași funcții ca recurentul: pe S. M. - dl. ing. Nazarie D., pe S. M. D. - dl. ing. Nastasie B., pe S. B. O. - dna ing. Anghel D., iar pe C. I. B. - dl. ing. Nastasie B., iar pe S. T. - recurentul, iar după concedierea colectiva, doar recurentul a fost concediat, toate celelalte persoane mai sus menționate rămânând in funcție la S. I. B., ca atare doar S. T. a rămas fara persoana de specialitate (pentru aceste funcții).
- Solicită a se constata că nu exista un act care sa impună concedierea recurentului prin reducerea postului său (respectiv a postului de revizor regional SC-L, ca pentru celelalte funcții nu a existat o reducere, iar pentru dirigenția de șantier in domeniul cai ferate nici nu se putea face așa ceva, iar organigrama anterioara si ulterioara concedierilor colective din 2011 este una numerica (nu una pe posturi, funcții, nume).
Ori, in aceste condiții concedierea putea fi făcuta doar cu aplicarea prealabila a art.69 alin.3 C.Muncii si doar ulterior a art.69 alin.2 C.Muncii, ori niciuna dintre aceste dispoziții legale nu au fost aplicate si nu au fost aplicate nici ca ordine, aspect care solicită a fi sancționat potrivit art.78 C.Muncii.
Inițial, in cadrul respectivului serviciu, in organigrama apăreau 1+6 salariați, iar după desființarea postului ar fi trebuit sa existe 1+4 salariați.
Reducerea s-a făcut discreționar, deoarece nu exista o nominalizare efectiva a posturilor, funcțiilor si persoanelor, si acest lucru s-a decis arbitrar si imparțial in cadrul S. T..
Totodată, unele dintre persoanele care au rămas nu aveau vechime mare in C., nu aveau nici pregătirea in domeniul cailor ferate, iar pe de alta parte, au rămas in serviciul de unde a fost concediat mai multe persoane având aceleași funcții/pregătire (economiști). Susține recurentul că el avea cea mai mare vechime, studii/pregătire/experiența/calificări in domeniul cailor ferate, iar S. T. a fost singura care a rămas fara persoana cu specializările sale, specializări absolut necesare desfășurării activității.
- Discreționarul, arbitrariul, nelegalitatea si netemeinicia constau in însăși neprevederea in hotărârea AGA menționata in decizia de concediere si actele sale anexa (P. de restructurare si reorganizare a C. M. si nici in anexa nr.78) a desființării locului de munca ocupat de reclamant (cu cele trei funcții pe care le deținea) in cadrul S. T., S. M.-E., Exploatare patrimoniu, aux., Cadastru, Protecția mediului.
In momentul emiterii Hotărârii AGA nr.8., dar si a P.ui care a stat la baza respectivei hotărâri nu s-a decis efectiv si in concret nici o desființare a postului său (in nici un fel, cu atât mai puțin a celor 3 funcții deținute acesta).
Din actul intitulat Situația personalului care va fi concediat colectiv de la
C. M., anexa la un act nr.78 - act anexat de către parate pentru a justifica concedierea reclamantului si marcat cu marker-ul la locul respectiv - rezulta expres faptul ca la S. T., la rubrica revizor SC (siguranța circulației), nu este menționata nici o persoana care sa fie afectata de către concedierea colectiva.
Deci, contrar susținerilor din decizia de concediere, reluate fara dovada contrara prin întâmpinare, potrivit cărora postul de revizor SC de pe S. T. a fost propus spre desființare, din însăși actele depuse de către parate rezulta contrariul. Totalul tabelului ne arata ca 7 revizori regionali SC urmează a fi concediați (Timișoara - 2 persoane, B. - 2 persoane, M. - 1 persoana, Galați - 2 persoane), insa, nu de la: B., B.-O., T. (deci pe CZM C.), M.-D. - anexa depusa fiind mai mult decât explicita si elocventa in aceasta privința.
Doar de la S. B. trebuiau concediate 2 persoane având funcția de revizor regional SC (de la S. T. nu trebuia concediata nici o persoana având aceastafuncție). Ori, reclamantul nu a funcționat ca fiind angajat pe B., ci pe C., deci nu se poate produce o mutare pe B.
- Dincolo de faptul ca din aceasta anexa nr.78 rezulta expres si explicit ca la S. T., in concret pe CZM C., nu este desființat nici un post de revizor regional SC, subliniază ca nici un act nu nominalizează care anume revizor regional SC (care sunt de mai multe feluri cum a arătat și reclamantul si s-a recunoscut la interogatoriu: mișcare/comercial, tracțiune, vagoane, linii, protecția muncii-situații de urgenta) ar urma sa fie concediat.
Din nici un act nu rezulta ca se desființează funcția sa de revizor regional SC - ramura linii feroviare (aceasta dincolo de faptul ca funcția sa de diriginte de șantier specialitatea linii nici nu putea fi desființata).
Cu atât mai mult nu rezulta din nici un act ca ceea ce trebuie desființat este funcția de revizor regional SC din cadrul S.ui M.-E., Exploatarea Patrimoniului, Aux., Cadastru, Protecția Mediului din cadrul S. T..
Conducerea sucursalei T., când a procedat la concedierile colective, a procedat si a fost lăsata sa procedeze absolut discreționar, in lipsa unor criterii si specificații clare, neechivoce, care sa evite imparțialitatea si arbitrariul, motiv pentru care ambele parate sunt in culpa, iar, in speța, concedierea reclamantului este atât nelegala, cat si neîntemeiată.
Ori, si daca ne-am imagina ca anexa nr.78 făcea referire la revizorii regionali SC-L, se observă ca, la S. M. (unde apare expres ca un revizor regional SC urmează a fi concediat) a rămas omologul său, dl. Nazarie D. in funcție. Ori, in completarea răspunsului la interogatoriu se răspunde ca in cazul S. M., intr-adevăr a fost menținut in funcție omologul său, insa a fost concediat un alt revizor regional SC, respectiv unul de la mișcare/comercial, nu linii.
A. simpla demonstrație ilustrează elocvent faptul ca nu exista nici un act, nici o justificare si nici criterii certe sau dispoziții exprese pentru desființarea postului reclamantului, ci in speța s-au făcut concedieri pe alte raționamente decât cele ce ar fi trebuit aplicate, fara aplicarea nici a unui criteriu, deci fara evaluări a obiectivelor de performanta, si, totodată, fara ca acestea sa fie in mod subsecvent urmate de aplicarea criteriilor prioritare, respectiv subsidiare de concediere.
- În cazul tuturor celorlalte sucursale menționate nu s-a întâmplat aceeași concediere cu privire la persoanele care ocupau aceeași poziție/post, respectivele persoane fiind in continuare angajate si după concedierea colectiva.
Ca atare, S. T. a rămas singura descoperita in aceasta privința, fiind menținuți pe posturi toate celelalte persoane cu funcții si cu sarcini de serviciu in ramura liniilor cai ferate industriale de la celelalte sucursale, aspect în raport de care reclamantul consideră că măsura luată în privința sa reprezintă o grava inechitate, discriminare si părtinire, deoarece la cazuri si situații juridice egale, ar fi trebuit luate masuri egale.
- Pârâtele fac referire exclusiv la funcția sa de revizor regional SC (in concret revizor regional SC linii feroviare), nu insa si la celelalte funcții pe care le cumula: responsabil cu siguranța circulația circulației pe liniile feroviare industriale si diriginte de șantier domeniul cai ferate, metrou.
Arată recurentul că în cadrul S. T., locul său de munca (cu pregătirea profesionala pe care o are - cai ferate drumuri si poduri - CFDP - si specializările si acreditările obținute atât ca revizor regional SC-L, cat si ca diriginte de șantier in specializarea cai ferate si vechimea in domeniul C. de 24 de ani in profilul liniilor de cai ferate) - nu era concurat de un alt salariat din cadrul S. nici in organigrama veche si nici in cea noua.
La interogatoriu ni se arata ca doar pentru funcția de responsabil cu siguranța circulației au existat si alte persoane cu pregătire, încercându-se, la răspunsul întrebarea nr. 1, sa se creeze o confuzie intre funcțiile absolut distincte si necontestat a fi distincte. Important este si răspunsul la întrebarea nr. 10 unde se recunoaște ca nu exista alta persoana cu pregătirea si acreditările necesare pentru funcția de diriginte de șantier si nici un contract semnat cu o terța firma care are astfel de acreditari.
Prin faptul ca S. C. M. SA are in proprietate linii de cai ferate industriale si, in plus, are semnat la B. BRM un contract de o valoare impresionanta de întreținere - verificare - reparații linii CF industriale, era si este necesar ca S. T. sa aibă un salariat cu funcțiile de specialitate ale reclamantului si cu toate acreditările necesare in special cele de revizor regional SC-l si, mai ales, cele de diriginte de șantier in domeniul cailor ferate.
Legea nr.10/1995 (privind calitatea in construcții) prevede obligativitatea ca beneficiarul sa aibă diriginte de șantier de specialitate, obligativitate care a fost încălcată prin concedierea sa, concediere produsa in mod ușuratic, in detrimentul insasi al angajatorului.
Ca atare, in timp ce celelalte sucursale nu si-au concediat oamenii absolut necesari prin specializarea lor, in cadrul S. T. s-a procedat astfel, in mod singular, cu încălcarea, nu doar a legii, dar si in detrimentul angajatorului care funcționează in prezent in ilegalitate sub aspectele acestor funcții, in special, a dirigenției de șantier in domeniul cailor ferate;
- S. T. a devenit singura sucursala care - deși are in proprietate linii CF industriale si, mai mult, are încheiat la BRM B. contractul de execuție nr.
4D2.1/C/7 /(...) si exista instiintarea oficiala: legal-contractuala de a exista salariat de specialitate cu cele 3 funcții ca ale reclamantului - a rămas fara angajat de specialitate.
- În schimb, in cadrul S. T., inclusiv la S. M.-E., au rămas in - urma concedierilor colective, persoane fara vechimea, experiența, pregătirea si specializările atât de necesare pentru insasi angajator (fie prin păstrarea unor persoane care nu au tangenta sau au prea putina tangenta cu domeniul sau experiența in domeniu, etc.), iar in cadrul S.ui M.-E., un număr semnificativ de economiști raportat nu doar la dimensiunile compartimentului, dar si prin raportare la faptul ca si in cadrul altor servicii si in cadrul S. T. figurează, in urma concedierilor colective, numeroase persoane ca economiști;
- Recurentul face trimitere și la cele arătate la răspunsul la întâmpinare depus pentru termenul din data de (...), la pct. V.l, pag.4 si 5.
Mai precizează recurentul că in răspunsul la întrebarea nr. 7 din interogatoriu, cat si in concluziile orale pe fond s-a arătat că criteriile care au stat la baza nominalizării reclamantului in vederea concedierii atâta vreme cat organigrama de restructurare era una numerica si nu una nominala/ funcții/post: desființarea postului reclamantului rezulta din statele de funcții.
Ori, statele de funcții emise de către biroul de resurse umane din cadrul S. T., nu dovedesc nici actul care a justificat si in baza căruia s-a dispus concedierea, si nici faptul ca au fost respectate criteriile legale, obiective de concediere. N. pana in prezent paratele nu au dovedit actul care le îndreptățea sa treacă la desființarea postului reclamantului si nu au dovedit ca ar fi fost respectate si aplicate criteriile si dispozițiile legale referitoare la concedieri in ceea ce îl privește.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilorformulate, precum și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de apel constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit deciziei de concediere nr.3A(...)/(...) emisă de S. N. de T. F. de M. C. M. SA, reclamantul, care ocupa funcția de R. R. SC în cadrul S.ui mecano- energetic, exploatare patrimoniu, aux., cadastru, protecția mediului, a fost concediat pentru motive ce nu țin de persoana salariatului ca urmare a concedierii colective, conform art.65 alin.1 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii republicat.
La art. 3 din decizie sunt indicate ca motive de fapt care au determinat concedierea colectivă situația economico financiară a societății care impune măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și a veniturilor, măsuri concretizate prin P. de restructurare și R. a cărui aplicare are drept consecință desființarea postului salariatului în cauză.
Totodată, la art. 5 din aceeași decizie se menționează că a fost desființat postul de natura celui ocupat de contestator, din cadrul S.ui mecano-energetic, exploatare patrimoniu, aux., cadastru, protecția mediului.
Din P. de restructurare și reorganizare a S.N.T.F.M. „C. M. SA depus la dosarul de fond (filele 81-123 dosar fond) rezultă realitatea dificultăților economice cu care se confruntă societatea, care au determinat luarea unor măsuri de echilibrare a cheltuielilor, printre care și aceea a desființării unor posturi cu consecința concedierii mai multor salariați.
Prin H. Adunării Generale a Acționarilor nr. 8 din (...) a fost aprobat P. de restructurare și reorganizare a C. M., forma finală, cuprinzând noua structură a societății, atât la nivel central, cât și în teritoriu, cu organigramele aferente.
Prin aceeași hotărâre a fost mandatat directorul general al C. M. SA pentru continuarea parcurgerii etapelor prevăzute de art. 70 și următoarele din codul muncii, în vederea punerii în aplicare a acestora.
Totodată, directorul general al C. M. SA a fost mandatat ca în limita posturilor aprobate să dispună/aprobe mutări de posturi în cadrul noilor structuri, precum și transformări de posturi.
Ulterior acestei hotărâri AGA, cu adresa nr. 78/(...) (filele 125 - 129 dosar fond) a fost transmisă către I. T. de M. al municipiului B., A. T. pentru Ocuparea Forței de M., precum și către Federațiile Sindicale, Notificarea în conformitate cu prevederile art. 711 din Legea nr. 53/2003 codul muncii, notificare care cuprinde, printre celelalte mențiuni, și mențiuni cu privire la numărul și categoriile de salariați care vor fi afectați de concediere, respectiv se precizează că structura pe funcții și meserii a personalului corespunzător posturilor susmenționate este prezentată în anexă. A. anexă la actul nr. 78/(...), intitulată ";Situația personalului care va fi concediat colectiv de la C. M. se regăsește la dosarul de fond la fila 123, iar din examinarea conținutului acestui înscris Curtea constată că în ceea ce privește S. T. nu este menționat nici un post de revizor regional SC, ca fiind propus pentru desființare. Curtea constată că instanța de fond a reținut fără nici un temei faptul că „în lista anexă la programul de reorganizare și restructurare al C. M. se poate vedea că postul de revizor SC din S. T. a fost propus spre desființare, motivat de faptul că această sucursală are un singur contract de întreținere a liniilor, iar supravegherea acestuia se poate face și de alte persoane desemnate de conducerea sucursalei, deoarece pentru toate neregulile constatate este responsabilă firma care asigură întreținerea liniei";. Printre înscrisurile depuse la dosarul de fond nu se regăsește și lista anexă la care face referire instanța de fond, respectiv lista în care să apară menționat postul de revizor regional SC din cadrul S. T. ca fiind propus spre desființare. Referitor la susținerile recurentului cu privire la faptul că la dosarul cauzei nu există o justificare a desființării postului întrucât din anexa la P. de restructurare și reorganizare privind personalul ce urmează a fi concediat ar rezulta că postul nu era supus desființării, prin întâmpinarea depusă în recurs intimata a arătat faptul că acea anexă a fost una dintre variante, fiind modificată în mai multe rânduri în ceea ce privește structura personalului concediat, cât și numărul de persoane ce urmează a fi concediate, iar prin D. nr. 30/(...) D. general al societății a mandatat directorii sucursalelor să întocmească și să semneze documentele referitoare la concedierea colectivă a personalului. Raportat la aceste apărări Curtea reține următoarele: Prin prevederile art. 65- 722 din codul muncii (numerotarea anterioară republicării) legiuitorul a reglementat procedura concedierilor colective, iar normele legale care reglementează concedierea colectivă au caracter imperativ, nerespectarea acestora fiind sancționată de legiuitor cu nulitatea absolută, conform art. 78 din codul muncii (fost art. 76). Potrivit dispozițiilor art. 69 din Codul muncii „(1) In cazul in care angajatorul intenționează sa efectueze concedieri colective, acesta are obligatia de a initia, in timp util si in scopul ajungerii la o intelegere, in conditiile prevazute de lege, consultari cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, cu privire cel putin la: a) metodele si mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numarului de salariati care vor fi concediati; b) atenuarea consecintelor concedierii prin recurgerea la masuri sociale care vizeaza, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesionala a salariatilor concediati. (2) In perioada in care au loc consultari, potrivit alin. (1), pentru a permite sindicatului sau reprezentantilor salariatilor sa formuleze propuneri in timp util, angajatorul are obligatia sa le furnizeze toate informatiile relevante si sa le notifice, in scris, urmatoarele: a) numarul total si categoriile de salariati; b) motivele care determina concedierea preconizata; c) numărul si categoriile de salariați care vor fi afectați de concediere;d) criteriile avute in vedere, potrivit legii si/sau contractelor colective de munca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere; e) masurile avute in vedere pentru limitarea numarului concedierilor; f) masurile pentru atenuarea consecintelor concedierii si compensatiile ce urmeaza sa fie acordate salariatilor concediati, conform dispozitiilor legale si/sau contractului colectiv de munca aplicabil; g) data de la care sau perioada in care vor avea loc concedierile; h) termenul inauntrul caruia sindicatul sau, dupa caz, reprezentantii salariatilor pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numarului salariatilor concediati. Art. 71^1 din codul muncii (art. 72 din codul muncii republicat) prevede că „(1) In situatia in care, ulterior consultarilor cu sindicatul sau reprezentantii salariatilor, potrivit prevederilor art. 69 si 71, angajatorul decide aplicarea masurii de concediere colectiva, acesta are obligatia de a notifica in scris inspectoratul teritorial de munca si agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca, cu cel putin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere. (2) Notificarea prevazuta la alin. (1) trebuie sa cuprinda toate informatiile relevante cu privire la intentia de concediere colectiva, prevazute la art. 69 alin. (2), precum si rezultatele consultarilor cu sindicatul sau reprezentantiisalariatilor, prevazute la art. 69 alin. (1) si art. 71, in special motivele concedierilor, numarul total al salariatilor, numarul salariatilor afectati de concediere si data de la care sau perioada in care vor avea loc aceste concedieri. (3) Angajatorul are obligatia sa comunice o copie a notificarii prevazute la alin. (1) sindicatului sau reprezentantilor salariatilor, la aceeasi data la care a comunicat-o inspectoratului teritorial de munca si agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca. (4) Sindicatul sau reprezentantii salariatilor pot transmite eventuale puncte de vedere inspectoratului teritorial de munca.(…)"; În ședința publică din data de 16 octombrie 2012, intimata, prin reprezentant, a depus la dosar înscrisul nr. 3A(...)/2011 din data de (...) emis de S. T. - S. R. U., înscris intitulat „Situația salariaților care urmează a fi disponibilizați S. C."; (fila 33 dosar recurs), în care figurează și un post de revizor regional SC, însă la dosar nu a fost depusă nici o dovadă în sensul că aceste modificări ale listei cuprinzând posturile ce urmau a fi desființate au fost efectuate cu respectarea prevederilor legale ce reglementează procedura concedierii colective, respectiv că au fost efectuate cu informarea și consultarea sindicatului. Prin întâmpinarea depusă intimata a susținut că legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului să facă selecția acelor posturi sau subunități pe care să le desființeze. Fără a contesta această susținere, Curtea reține însă că angajatorul nu poate proceda în mod discreționar în exercitarea acestei atribuții, ci doar cu respectarea prevederilor legale, în speță a celor privind concedierea colectivă. Or, decizia luată, ulterior parcurgerii procedurii prealabile emiterii deciziilor de concediere, de desființare a altor posturi decât a celor care au fost aprobate de adunarea generală, având semnificația modificării categoriilor de salariați care vor fi afectați de concediere comunicate în cadrul notificărilor conform prevederilor art. 69 alin. 2 Codul muncii și respectiv art. 72 (fost art. 711) din codul muncii, nu poate fi considerată o desființare a postului dispusă și justificată în conformitate cu prevederile legale. Se poate accepta faptul că ulterior parcurgerii procedurii legale prealabile emiterii deciziilor de concediere pot să intervină modificări în ceea ce privește numărul salariaților ce urmează a fi concediați, în sensul reducerii numărului acestor salariați, întrucât în acest mod nu s-ar aduce atingere vreunui drept al salariaților afectați de concedierea colectivă. Însă, a admite susținerea intimatei în sensul că ulterior parcurgerii acestei proceduri angajatorul poate proceda la desființarea altor posturi decât a celor pentru care s-a parcurs procedura legală, cu consecința concedierii salariatului ce ocupa postul astfel desființat, ar însemna a lipsi de conținut și finalitate dispozițiile legale care reglementează procedura concedierii colective. În acest context Curtea notează că prin D. nr. 89 din 5 februarie 2008 Curtea Constituțională, respingând excepția de neconstituționalitate adispozițiilor art. 69 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii a constatat că „dispozițiile legale criticate nu îngrădesc dreptul angajatorului de a-și conduce unitatea. S-a mai reținut că implicarea sindicatelor în examinarea și stabilirea măsurilor ce urmează a fi luate în cazul concedierilor colective este conformă cu prevederile art. 9 fraza a doua din Constituție, potrivit cărora sindicatele "contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor lor". Interesele profesionale, economice și sociale ale salariaților sunt afectate cel mai evident prin concedieri colective, ceea ce impune exercitarea rolului sindicatelor, prevăzutde C. I., furnizarea de date, consultările și negocierile au menirea de a găsi soluții pentru evitarea concedierilor colective ori pentru diminuarea numărului salariaților concediați. Toate acestea constituie garanții legale ale dreptului la muncă, drept care, potrivit art. 41 alin. (1) din Constituție, nu poate fi îngrădit. Instituirea acestor obligații în sarcina angajatorului constituie expresia principiului statului de drept, democratic și social, ca valoare supremă consacrată de dispozițiile art. 1 alin. (3) din C."; În justificarea legalității modificărilor aduse anexei la P. de restructurare reprezentantul intimata a invocat faptul că prin H. AGA nr. 8. directorul general ar fi fost mandatat ca în limita posturilor aprobate să dispună/aprobe mutări de posturi în cadrul noilor structuri, precum și transformări de posturi. Curtea apreciază această susținere ca fiind lipsită de relevanță câtă vreme în cauză nu a fost depusă vreo decizie a directorului general al societății, prin care să se fi dispus vreo măsură în sensul celor de mai sus (respectiv în sensul mutării sau transformării) cu privire la postul de revizor regional SC ocupat de reclamant în cadrul S. T.. Pe de altă parte, din cuprinsul mandatului acordat prin H. AGA nr. 8. rezultă acordarea unui mandat directorului general în sensul dispunerii sau aprobării unor mutări de posturi în cadrul noilor structuri, precum și transformări de posturi, nicidecum pentru desființarea altor posturi decât a celor care au fost aprobate de adunarea generală și care au fost transmise către I. teritorial de muncă, A. pentru ocuparea forței de muncă și către partenerii sociali în cadrul procedurilor legale premergătoare emiterii deciziilor de concediere colectivă. Prin dispoziția nr. 30/(...), invocată de asemenea de către intimată în același context (fila 138 dosar fond), D. general al S. C. M. SA a delegat competențele pentru întocmirea și semnarea documentelor referitoare la concedierea colectivă a personalului, stabilite de legislația în vigoare către directorii sucursalelor C. M.. A. delegare de competențe nu poate fi înțeleasă însă ca un act care să împuternicească în mod legal directorul S. să hotărască desființarea altor posturi decât cele aprobate de adunarea generală a fi desființate, cu eludarea prevederilor legale ce reglementează procedura concedierii colective. Având în vedere toate aceste elemente, Curtea constată ca fiind întemeiate criticile recurentului în sensul că printre posturile a căror desființare s-a hotărât prin P. de restructurare și redresare economico- financiară, care a stat la baza concedierii colective și care a fost aprobat de A. generală a acționarilor, conform Hotărârii nr. 8 din (...), nu se regăsește nici un post de revizor regional SC din cadrul S. T.. În raport de această situație Curtea apreciază că, deși în statul de funcții al S. T. cu aplicare din data de (...), aprobat de D. general al societății (filele 145-147 dosar fond), la S. mecano-energetic, exploatare patrimoniu, auxiliar, cadastru, protecția mediului nu mai figurează postul de revizor regional SC, acest stat de funcții nu poate fi considerat suficient pentru dovedirea cauzei reale și serioase a desființării postului reclamantului, câtă vreme din P. de restructurare și reorganizare și anexele cuprinzând posturile ce urmau a fi desființate nu rezultă aprobarea de către organul abilitat să ia această măsură a desființării acestui post. În plus, potrivit prevederilor art. 79 Codul muncii republicat (fost art. 77 din codul muncii), în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere. Ca urmare, sunt neavenite trimiterile pe care intimata le face la motivele pentru care la nivelul S. T. s-a hotărât desființarea postului de revizorregional SC ocupat de reclamant, atât timp cât desființarea acestui post nu a fost justificată prin P. de restructurare și reorganizare în baza căruia a fost întocmită anexa la actul nr. 7. ce a fost notificată potrivit prevederilor legale. În raport de considerentele expuse, concedierea reclamantului apare ca fiind o măsură dispusă cu încălcarea prevederilor art. 69 alin. 1 și 2 și ale art. 72 (fost art. 711) din codul muncii, iar potrivit dispozițiilor art. 78 din codul muncii republicat concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută. Curtea reține în consecință că decizia de concediere contestată este lovită de nulitate absolută, astfel încât nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs, legate de alte aspecte de nelegalitate ale sentinței, respectiv ale deciziei de concediere contestate, acest motiv de nelegalitate dedus din împrejurările menționate mai sus fiind suficient pentru anularea deciziei de concediere. Drept urmare, Curtea constată că sentința atacată este nelegală și netemeinică sub aspectul acestui capăt de cerere, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 cod procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamant și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va dispune anularea deciziei de concediere nr. 3A(...) din (...), urmând, totodată, ca în temeiul art. 80 din codul muncii republicat, să dispună reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii și obligarea pârâtei la plata către reclamant a unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data concedierii și până la data reintegrării efective. În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtelor la plata de daune morale Curtea constată că prin contestația formulată reclamantul a pretins producerea unui prejudiciu moral ca urmare a abuzului, părtinirii săvârșite cu ocazia emiterii deciziei de concediere, a situației la care a ajuns la vârsta sa, imposibilitatea găsirii unui loc de muncă corespunzător din punct de vedere al pregătirii profesionale și al salarizării, afectarea familiei sub multiple aspecte, raportat și la faptul că părinții săi au lucrat ca ingineri de specialitate în R. CF C. până la pensionare. Sub aspect probatoriu Curtea reține că prin declarația dată în fața instanței de fond, martora H. C. a arătat că reclamantul nu și-a găsit de lucru conform pregătirii sale și că acesta a fost afectat de măsura concedierii. Curtea apreciază însă că prejudiciul moral derivând din concediere a fost reparat prin chiar anularea concedierii, această măsură fiind îndestulătoare și eficientă pentru recâștigarea stimei de sine a reclamantului și pentru înlăturarea suferinței create prin resimțirea unei nedreptăți din această perspectivă. Curtea constată că nu se impune o despăgubire materială a prejudiciului moral astfel afirmat, repararea prejudiciului material adus de concediere fiind totodată o suficientă măsură de satisfacție și sub aspect moral, tocmai prin constatarea caracterului nelegal al acesteia. În acest sens se reține și o largă și notorie practică a CEDO, care în rare cazuri acordă satisfacție morală sub formă pecuniară, în cele mai multe cazuri constatând că prejudiciul moral este reparat prin însăși constatarea comportamentului nelegal al statului (mutatis mutandis, al angajatorului), mai ales acolo unde se acordă și reparații pecuniare pentru daune materiale, așa cum s-a procedat și în cauza de față. Raționamentul este similar în cauză, motiv pentru care Curtea se raportează și la această practică a Curții de la S., ca un argument în soluționarea acestui motiv de recurs. În baza dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă intimatele pârâte vor fi obligate la plata către reclamant a sumei de 3050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și în recurs, reprezentând onorariu de avocat justificat prin chitanțele depuse la dosar (filele 227 dosar fond și 40 dosar recurs). PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul P. T. împotriva sentinței civile nr. 7284 din (...) a T. C. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte contestația formulată de reclamantul P. T. în contradictoriu cu pârâta S. N. de T. F. de M. "C." M. S. și S. T. a S. N. de T. F. de M. "C." M. S. și în consecință: Dispune anularea deciziei de concediere nr. 3A(...) din (...). Dispune reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii. Obligă pârâta la plata către reclamant a unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data concedierii și până la data reintegrării efective. Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale. Obligă pe intimații S. N. de T. F. de M. "C." M. S. și S. T. a S. N. de T. F. de M. "C." M. S. să plătească recurentului suma de 3050 lei cheltuieli de judecată în recurs și fond. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.-L. T. I. T. D. C. G. N. N. GREFIER Red.GLT/dact.MS 3 ex/(...) Jud.fond: P.U.
| ← Decizia nr. 804/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1768/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
