Decizia nr. 4620/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4620/R/2012
Ședința publică din data de 7 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G. E. împotriva sentinței civile nr. 3062 din 14 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC C. SA - S. Z. și prin ADMINISTRATOR J. B. B. R. S., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 6 noiembrie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin S. civilă nr. 3062 din (...) a Tribunalul Sălaj pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă excepția inadmisibilității invocată din oficiu și a fost respinsă în consecință acțiunea formulată de reclamantul G. E. prin administrator judiciar B. B. R. S. B. și S. S.-S. Z., având ca obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că perioadele (...)-(...); (...)-(...); (...)-(...) în care activitatea sa a fost încadrată în grupa I de muncă, este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale și încadrarea activității sale din aceste perioade, în condiții speciale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra excepției inadmisibilității, instanța a reținut următoarele:
Așa cum rezultă din mențiunile efectuate în carnetul de muncă, reclamantul a fost angajat S.E. SA., în perioada (...)-(...), (...)-(...), (...)-(...).
La data de 22 octombrie 2004, între S.E. S.A și S. C. SA s-a încheiat protocolul înregistrat la D. pentru Muncă, Familie și Solidaritate Socială S. sub nr. 97/(...) prin care părțile au convenit preluarea de către SC C. SA a salariaților S. E. S.
Prin același protocol, SC C. SA s-a obligat să se substituie S.E. S.A în toate drepturile și obligațiile față de angajații astfel preluați, așa cum acestea au fost asumate prin contractul colectiv de muncă nr. 9., precum și în contractul individual de muncă.
Din carnetul de muncă al reclamantului rezultă că acesta și-a încetat anterior activitatea în cadrul S. E. S., respectiv la data de 30 iunie 1998.
Ulterior, prin S. civilă nr. 2588/(...)a T.ui S., irevocabilă în urma respingerii recursului prin decizia civilă nr.811/ (...), S.E. S.A a fost radiată din evidențele registrului comerțului, încetându-și astfel ființa ca persoană juridică.
Prin urmare, pârâtele nu sunt continuatoarele S.E. S., însă acestea și-au asumat prin convenție drepturi și obligați care decurg din contractele de muncă
(colectiv și individual) exclusiv în privința foștilor angajați ai societății radiate.
Activitatea desfășurată de reclamant în perioada (...)-(...), (...)-(...), (...)-(...) a fost încadrată în grupa I de muncă.
Reclamantul solicită asimilarea acestei activității la condiții speciale.
Reclamantul a invocat prevederile art. 2 alin. 2 din L. nr. 2., care prevedeau că sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
L. nr. 2. a fost abrogată prin L. nr. 2. care, la art. 30 prevede următoarele: (1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din: a) unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă; b) activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații; c) activitățile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, prevăzute de actele normative cu regim clasificat emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi; d) aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1; e) activitățile și unitățile prevăzute în anexele nr. 2 și 3; f) activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 4. 2) Periodic, din 2 în 2 ani, locurile de muncă în condiții speciale prevăzute la alin. (1) lit. e) sunt supuse procedurii de reevaluare a încadrării în condiții speciale. (3) Procedura de reevaluare prevăzută la alin. (2) se stabilește prin hotărâre a G., elaborată în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. (4) Este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă, prevăzut la alin. (1) lit. b), perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariații au desfășurat activități de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materialelor prime nucleare, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupele I și II de muncă și care, potrivit art. 20 alin. (1) lit. b) din L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, sunt încadrate în condiții speciale de muncă.";
Conform art. 123 din H. de G. nr. 257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor L. nr. 2. privind sistemul unitar de pensii publice, ";(1) Se asimilează stagiilor de cotizare în condiții speciale perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care asigurații au desfășurat activități dintre cele prevăzute în anexa nr. 2 la lege, pe durata programului normal de lucru din fiecare lună, numai în locurile de muncă avizate în condiții speciale din cadrul unităților prevăzute în anexa nr. 3 la lege, activități încadrate, potrivit legislației anterioare acestei date, în grupa I de muncă.
Cu privire la procedura specială de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, instanța reține următoarele:
În baza L. nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistenta socială și în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr.
68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, M. M. și
Ocrotirilor S., Ministerul Sănătății și C. Naționala pentru Protecția M. au emis
Ordinul nr. 50/1990, prin care se precizează locurile de munca, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării.
Articolul nr. 198 din L. nr. 19/(...) prevede că la data intrării în vigoare a acestui act normativ, se abrogă Ordinul nr. 50/1990.
Acest ultim act normativ suprimă clasificarea privind încadrarea locurilor de muncă pe grupe și constituie o nouă clasificare a acestora în condiții normale, deosebite sau speciale.
Conform art. 20, "în sensul prezentei legi, locurile de munca în condiții speciale sunt cele din: a) unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de munca în luna respectiva; b) activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații; c) aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1; d) activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 2.";
În data de 28 august 2003 a fost adoptată H.G. nr. 1025 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.
Art. 2 al acestui act normative prevede criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de munca în condiții speciale
Metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale presupune îndeplinirea operațiunilor a căror ordine cronologică a fost stabilită de legiuitor la art. 3 din actul normativ menționat.
Procedura presupune, prin urmare, o acțiune comună inițiată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii.
Conform art. 3 alin. 3, pasivitatea angajatorului, îndreptățește sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori responsabilul cu protecția muncii să sesizeze inspectoratele teritoriale de munca, care vor dispune verificarea locurilor de munca conform alin. 1 lit. c.
Pe baza dosarului care cuprinde documentele prevăzute de art. 5 alin.3, C. pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale formată din reprezentanți ai M.ui M., S. S. și F. și ai M.ui Sănătății, acordă avizul sau respinge motivate solicitarea de emitere a acestuia.
Potrivit art. 13 , angajatorii și/sau sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca, care nu au primit aviz pentru încadrarea locurilor de munca în condiții speciale, pot formula plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării, la M. M., S. S. și F. care, împreună cu Ministerul Sănătății, o va soluționa în termen de 30 de zile, prin decizie rămasă definitiva.
Decizia prevăzută la alin. 1 poate fi contestată la instanța judecătorească competenta, potrivit legii.
Angajatorii împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii au putut solicita în baza acestui act normativ, reevaluarea locurilor de munca pana la data de 31 decembrie 2004.
Sindicatul salariaților însă, nu a înțeles să acționeze în temeiul art. 3 alin.3 din H.G. nr. 1., mai sus citat, respectiv să solicite inspectoratului teritorial de muncă verificarea locurilor de muncă pentru întocmirea procesului verbal care seconstituie într-un document obligatoriu la dosarul care se înaintează Comisiei pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale.
Această pasivitate a creat imposibilitatea de a solicita instanței verificarea activității acestei comisii, în cazul emiterii unui refuz motivat.
Solicitarea de încadrare a locurilor de muncă direct de către instanță nu este admisibilă, întrucât o soluție pe fond ar presupune depășirea limitelor puterii judecătorești.
Accesul la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție și de art. 6 din
Convenția europeană a Drepturilor Omului nu înseamnă puterea de a examina orice chestiune de fapt și de drept, aceasta având limite inerente rolului și statutului puterii judecătorești într-un stat de drept supus principiului separației puterilor în stat.
În vederea asimilării stagiului de cotizare în condiții speciale, se impune așadar, întrunirea a două condiții, încadrarea anterioară a activității în grupa I, precum și încadrarea conform prevederilor actuale a activității în condiții speciale.
Neîncadrarea activității reclamantului în condiții speciale pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale acțiunii, atrage inadmisibilitatea asimilării perioadei anterioare ca fiind lucrată în condiții speciale, una din condițiile necesare asimilării fiind apreciată ca inadmisibilă.
Pe de altă parte, reclamantul încetându-și raporturile de muncă cu S. E. S. anterior închiderii protocolului nr. 97/(...) cu S. C. S., respectiv anterior intrării în vigoare a L. 1. care a suprimat clasificarea locurilor de muncă pe grupe, nu a formulat petit de încadrare a activității sale în condiții speciale.
Acțiunea a fost formulată pentru asimilarea activității sale, cu activitățile încadrate ulterior în condiții speciale și emiterea unei adeverințe în acest sens.
O astfel de acțiune însă nu se poate formula în contradictoriu cu pârâtele S. C. S. prin administrator judiciar B. B. R. S., și S. C. S.-S. Z., acestea neavând vreodată, calitate de angajator al reclamantului sau de continuator, în sens juridic a societății angajatoare, S. E. S.
Prin urmare, și sub acest aspect, acțiunea reclamantului a fost inadmisibilă nefiind îndeplinită condiția de exercițiu privind justificarea calității procesuale pasive a pârâtelor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul G. E., solicitând: înprincipal, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, respingerea excepției inadmisibilității acțiunii reclamantului, modificarea în totalitate a sentinței, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.
În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C.proc.civ., s- a invocat nulitatea sentinței deoarece a fost pronunțata de o instanța ce nu a fost alcătuita potrivit dispozițiilor legale, respectiv art. 55 alin. 2 din L. nr. 304/2004.
Distinct de cerința de forma, privind semnarea sentinței intr-un litigiu de munca, de către asistenții judiciari, legea îi obliga totodată si la consemnarea opiniilor acestora in cuprinsul considerentelor hotărârii, cu particularitatea ca eventualele opinii separate, se motivează obligatoriu. Ca atare, indiferent ca opiniile acestora sunt convergente sau divergente, fata de opinia judecătorului ce intra in compunerea completului in litigiile de munca, opiniile asistenților judiciari trebuie obligatoriu menționate in hotărâre.
Semnarea de către aceștia a respectivei hotărâri, nu echivalează cu consemnarea opiniei lor in hotărâre, deoarece daca ar fi avut in vedere un asemenea raționament legiuitorul, nu s-ar mai fi referit expres in alinatul 2 al art.55, la consemnarea opiniei in hotărâre distinct de semnare, or, legea trebuie interpretata in sensul aplicării ei, iar nu in sensul neaplicării".
In cauza de fata, motivarea sentinței, nu cuprinde opinia fiecărui asistent judiciar.
În susținerea motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.,reclamantul a arătat ca a fost angajat al unității parate, în perioada (...)-(...), (...)- (...), (...)-(...), și-a desfășurat activitatea în secția de emailare, activitate prevăzuta pentru a fi încadrata in grupa I de munca conform prevederilor Ordin nr.
125/1990, Anexa I poz. 6.
In activitatea desfășurata au existat noxe profesionale, așa cum sunt definite de H. nr. 1. 2003 privind metodologia si criteriile de încadrare a persoanelor in locuri de munca in condiții speciale, noxe evidențiate in documentele anexate si dovedite cu probele ce urmează a fi administrate in prezenta cauza.
Ca urmare a expunerii îndelungate la acțiunea noxelor peste limitele maxime admise a fost afectata semnificativ starea de sănătate a majorității salariaților, așa cum rezulta din documentele medicale anexate, si din Tabelul Nominal cu salariații înregistrați cu boli profesionale fiind astfel îndeplinite criteriile prevăzute de HG nr. 1. art. 2 alin. l lit. d) si e).
Pornind de la aceasta stare de fapt, angajatorul trebuia sa finalizeze procedura prevăzuta de HG nr. 1., si sa depună dosarul cu documentele prevăzute la art. 5 alin. 3 lit. a-e la C. pentru acordarea avizelor de încadrare in condiții speciale.
Activitatea desfășurata este prevăzuta expres si in Anexa nr. 1 la L. 2., intitulata Lista cuprinzând locurile de munca încadrate in condiții speciale, care prevede astfel:
La Anexa Nr. 3 la L. 2., sunt incluse unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor si criteriilor de încadrare in condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii G. nr. (...), iar la punctul 48 este trecuta si parata, Societatea Comerciala C. - S.
Raportat la criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de munca în condiții speciale din art. 2 - (1) din HG nr. 1., reclamantul precizează ca la dosarul cauzei au fost depuse documente care atesta îndeplinirea acestora
(dovada încadrării locului de munca în grupa 1, existenta factorilor de risc ca urmare a produselor toxice utilizate in procesul de prelucrare a metalelor neferoase din cupru, tabelul cu bolile profesionale si alte documente medicale care atesta diagnosticul de boala profesionala, buletine de analiza cu rezultatele noxelor, etc.)
Fata de aceasta stare de fapt, instanța de fond a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere prin care a solicitat asimilarea perioadei anterioare anului 2001 stagiului de cotizare în condiții speciale.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, motivate de faptul ca în speța nu s-a finalizat procedura speciala în vederea obținerii avizului de încadrare a locurilor de munca in condiții speciale, recurentul arată ca exista probe care atesta faptul ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de actele normative in vigoare pentru încadrarea activității desfășurate în condiții speciale.
Chiar dacă parata angajatoare a demarat in buna parte procedura nu a finalizat-o din motive necunoscute și neimputabile salariaților. Instanța este competentă să se pronunțe fie și în legătură cu încadrarea în grupe de muncă competența rezultată din normele constituționale ce reglementează drepturile și interesele legitime ale cetățenilor, deoarece activitatea concretă fiind o stare de fapt poate fi dovedita cu orice mijloc de probă. Mai mult, atât activitatea desfășurata cat si unitatea parata SC C. SA, este înscrisa in anexele la L. nr. 2..
Prin restricționarea accesului la justiție și la un proces echitabil pe motiv ca nu a fost finalizata o procedura prealabila s-ar încălca dispozițiile art. 6 din CEDO cât și dispozițiile art. 21 din Constituție privind liberul acces la justiție.
Potrivit art. 171 - 180 Codul M., angajatorul fiind cel care veghează la protejarea sănătății și securității salariaților, parata nu a dovedit cu niciun înscris, deși sarcina probei îi incumbă că a făcut o corectă informare, consultare
și nominalizare sau că eventualele măsuri luate pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă sunt de natură să înlăture încadrarea într-o grupă superioară de muncă.
Precizează totodată ca încadrarea într-o grupă superioară de muncă, impune obligativitatea existenței buletinelor de determinare a noxelor, înscrisuri care de altfel se regăsesc la dosarul cauzei.
După pronunțarea Deciziei nr. 87/1999 a Curții Constituționale, nu exista nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, în ceea ce privește beneficiul grupelor superioare de muncă.
Referitor la excepția lipsei de interes, s-a susținut că interesul reclamantului în ceea ce privește capătul de cerere prin care solicită asimilarea perioadei anterioare anului 2001 stagiului de cotizare în condiții speciale este legitim, personal, născut și actual. Prejudiciul la care s-ar expune dacă nu ar solicita și considerarea perioadei anterioare anului 2001 ca fiind desfășurata în condiții speciale ar rezulta din faptul ca încadrarea din grupa 1 de munca, s-ar transforma în grupa a II-a (condiții deosebite) conform noilor modificări intervenite în legislația muncii.
Nu este legal și nici moral ca un salariat sa fie decăzut ulterior dintr-un drept câștigat, atâta timp cat condițiile de munca au rămas neschimbate. Acest capăt de cerere se justifica și prin faptul ca în situația în care perioada anterioara anului 2001 nu este asimilata ca fiind desfășurata in condiții speciale, limita de vârsta de pensionare, în privința reclamantului ar fi semnificativ afectata în sensul măririi acesteia. În cauza de fata nu poate fi invocata aceasta excepție deoarece, excepția lipsei de interes vizează inexistența interesului, ori în speța, interesul este evident așa cum a arătat și în fata instanței de fond.
Recurentul a mai arătat că solicită casarea cu trimitere spre rejudecare, deoarece instanța de fond, a invocat din oficiu și a admis excepția inadmisibilității acțiunii, fără a o pune în discuția părților și fără a cerceta fondul cauzei, fiind astfel pus în imposibilitatea probării dreptului pretins.
In situația în care instanța de recurs va aprecia ca nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune casarea cu trimitere spre rejudecare, in baza art. 3041 C.proc.civ., solicită cercetarea cauzei sub toate aspectele.
Intimata pârâtă SC C. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinica și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Din verificarea dosarului de fond rezultă că criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C.proc.civ. sunt nefondate, deoarece completul care a soluționat în primă instanță prezenta cauză având ca obiect un conflict de muncă, în mod corect și în concordanță cu prevederile art. 55 alin. 1 din L. nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, acesta a fost constituit dintr- un judecător și 2 asistenți judiciari.
În ce privește nulitatea hotărârii atacate, argumentată de faptul că opinia asistenților judiciari nu a fost consemnată în hotărâre, Curtea reține cădispozițiile art. 55 alin. 2 din L. nr. 304/2004 stabilesc că „Asistenții judiciari participă la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează";.
Din conținutul acestei prevederi rezultă că atunci când opinia asistenților judiciari coincide cu aceea a judecătorului cauzei, nu este necesară menționarea distinctă în minută și, apoi, în dispozitivul sentinței a opiniei acestora, fiind evident că semnarea minutei ce cuprinde soluția fără opinie separată de către aceștia alături de judecător, demonstrează că soluția reflectă și propria lor opinie.
În speță, într-adevăr minuta ce cuprinde soluția recurată a fost semnată alături de judecător și de către cei doi asistenți judiciari, fără a se menționa și existența unei opinii, ceea ce înseamnă că nu au existat, între aceștia, diferențe de opinie care să impună menționarea distinctă a opiniei asistenților judiciari.
Existența semnăturii asistenților judiciari alături de cea a judecătorului, sub soluția menționată în minută, constituie dovada certă că opinia asistenților judiciari a coincis cu cea a judecătorului, astfel încât din semnarea minutei sub soluția menționată rezultă că aceasta le aparține tuturor acelora care au înțeles să o semneze, respectiv atât judecătorului, cât și celor doi asistenți judiciari.
Indicarea distinctă a opiniei, urmată de motivarea acesteia, este necesară numai atunci când opinia asistenților judiciari nu ar coincide, în totul sau în parte, cu aceea a judecătorului. Într-o asemenea situație, menționarea separată a opiniei și apoi motivarea acesteia reprezintă modalități procedurale ce permit a se cunoaște că între opinia judecătorului și aceea a unuia sau a ambilor asistenți judiciari, au existat diferențe, precum și justificarea legală a opiniei asistenților judiciari.
Curtea apreciază că nu se poate reține în sensul celor pretinse de recurent,
și anume că hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate, astfel încât nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ., căruia i se subsumează criticile din cererea de recurs.
În ce privește susținerile din recurs referitoare la modul de soluționare a excepției inadmisibilității, Curtea, văzând modul de redactare a cererii de chemare în judecată, reține că reclamantul a solicitat în principal să se constate că în perioadele (...)-(...); (...)-(...); (...)-(...) a desfășurat activitate la locul de muncă ce se încadrează în condiții speciale, iar pârâta să fie obligată să elibereze o adeverință care să ateste perioada lucrată în condiții speciale.
Se constată că la ultimul termen de judecată, în temeiul prerogativelor conferite de art. 129 alin. 4 C.proc.civ., prima instanță a pus în discuția părților inadmisibilitatea demersului juridic inițiat de către reclamant, sub forma unei excepții, întrucât excepția este mijlocul procedural prin care puteau fi invocate și soluționate aspectele cu privire la inadmisibilitatea pretențiilor deduse judecății, iar prin notele de ședință depuse la dosarul de fond, reclamantul a solicitat în mod explicit respingerea excepției inadmisibilității invocată din oficiu de instanță, ceea ce nu a fost de natură să încalce dreptul la apărare al reclamantului, astfel încât Curtea apreciază a fi vădit nefondată susținerea din cererea de recurs în sensul că instanța nu pus în discuția părților o atare excepție.
Trecând la soluționarea cauzei, instanța în considerentele hotărârii recurate a menționat împrejurările care țin de fondul raporturile juridice deduse judecății, ceea ce nu înlătură caracterul excepției invocată de instanță, ca fiind o excepție de fond de inadmisibilitate. De fapt, o analiza corectă din punct de vedere juridic a inadmisibilității pretențiilor deduse judecății, nici nu putea fi realizată fără examinarea aspectelor ce țin de fondul cauzei, astfel încât contrar susținerilor recurentului, instanța de fond nu a pronunțat o hotărâre nelegală soluționând cauza pe această excepție.
Pentru o bună administrare a justiției, este firesc ca instanțele, în virtutea prevederile art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, să soluționeze cu prioritate acele excepții pentru a căror soluționare nu este necesară administrarea altor probe, regula principală constituind-o soluționarea separată a excepțiilor, întrucât dispozițiile art. 137 alin. 2 din codul de procedură civilă instituie o derogare, care este de strictă interpretare și aplicare.
Se constată că prevederea legală care conferă posibilitatea soluționării cauzei în temeiul unei excepții, întrucât nu este necesar să administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a cauzei, dă expresie tocmai exigențelor constituționale privitoare la dreptul la un proces echitabil și oferă premisa soluționării cu celeritate a procesului, iar o prelungire exagerată și nejustificată a duratei procesului ar conduce la tocmai la încălcarea dreptului la un proces echitabil, drept reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa încât, nici critica formulată sub acest aspect, nu este întemeiată.
Prin urmare, prima instanță constatând că probele administrate până la un moment dat au fost suficiente pentru a lămuri aspectele privitoare la modul în care au fost respectate dispozițiile legale ce au instituit procedura specială de încadrare a locurilor de muncă în condiții de muncă speciale, în mod corect nu a mai continuat în administrarea altor probatorii privind fondul cauzei.
Se apreciază că ceea ce prezintă relevanță în cauza de față nu este culpa - angajatorului sau a celorlalte entități cărora legea le recunoaște anumite atribuții în această procedură - în neefectuarea demersurilor prevăzute de lege pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, ci împrejurarea că locurile de muncă din cadrul fostei SC E. SA (pentru perioada 1 aprilie 2001 și până la data încetării raporturilor de muncă cu această societate) precum și cel din cadrul SC C. pentru perioada în litigiu - (...) - (...), nu au fost încadrate ca fiind în condiții speciale prin parcurgerea tuturor acestor etape, împrejurare cunoscută de către recurent, acesta arătând în mod repetat faptul că angajatorul său nu a finalizat această procedură, în vederea încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale.
Așadar, în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că o cerere de constatare a desfășurării activității într-un interval de timp determinat la un loc de muncă în condiții speciale, fără ca anterior locul de muncă respectiv să fi fost încadrat în condiții speciale potrivit procedurii obligatorii descrise mai sus, este inadmisibilă, iar soluția astfel pronunțată este la adăpost de orice critici.
Demersurile pe larg de către instanță în cuprinsul hotărârii - efectuate sau care puteau fi efectuate începând cu anul 2001 - de către cei cărora li s-au conferit atribuții legale în procedura de încadrare la nivelul societății, mai întâi în condiții deosebite, iar apoi în condiții speciale, începând cu nominalizarea locurilor de muncă, continuând cu efectuarea expertizării și întocmirea procesului-verbal de către ITM și finalizând cu sesizarea adresată de către sindicat către autorităților locale, procedură care însă a avut ca și consecință doar încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Or, această analiză efectuată pe larg în sentință nu este de natură să evidențieze culpa vreuneia dintre entitățile implicate în această procedură, ci de a sublinia faptul că locurile de muncă din cadrul societății pârâte nu au fost încadrate în condiții speciale de muncă, ca urmare nefinalizării etapelor din cadrul metodologiei stabilite de HG nr. 1..
Cum intenția legiuitorului a fost aceea de a crea prin intermediul HG nr.
1. o procedură obligatorie, în cadrul căreia sunt conferite drepturi și obligații doar anumitor instituții în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții speciale, și de a nu lăsă la latitudinea fiecăruia dintre salariați inițiativa de a solicita recunoașterea condițiilor de muncă în care își desfășoară activitatea, înmod corect s-a constatat că demersul efectuat de către salariat în afara acestui cadru legal este inadmisibil.
Curtea constată a fi legală soluția tribunalului și în ceea ce privește respingerea prin analiza excepției inadmisibilității a cererii de obligare a pârâtelor la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale perioada anterioară datei de 1 aprilie
2001 în care activitatea reclamantului în cadrul fostei SC E. SA a fost încadrată în grupa I de muncă.
Astfel, reclamantul și-a întemeiat această pretenție pe dispozițiile L. nr. 1., L. nr. 2. și L. nr. 2., însă se Curtea apreciază că prevederile L. nr. 1. și L. nr. 2., nu mai puteau fi invocate cu succes, deoarece aceste acte normative au fost abrogate în mod expres prin adoptarea L. nr. 2., privind sistemul unitar de pensii publice, astfel încât și-au încetat efectele după data de (...). Or, aplicarea unor dispoziții conținute în aceste acte normative, unei situații juridice care s-ar crea după abrogarea lor, prin verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de dispozițiile legale abrogate, ar echivala cu ultraactivitatea unei legi abrogate, adică ar produce efecte după ce a ieșit din vigoare, ceea ce este lipsit de temei în lipsa unei dispoziții exprese.
În ceea ce privește L. nr. 2. privind sistemul unitar de pensii publice, într - adevăr în cuprinsul art. 30 alin. 4, s-a prevăzut că „Este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă, prevăzut la alin. (1) lit. b), perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariații au desfășurat activități de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materialelor prime nucleare, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupele I și II de muncă și care, potrivit art. 20 alin. (1) lit. b) din L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, sunt încadrate în condiții speciale de muncă";, iar la art. 123 alin. 1 din HG nr. 257/2011 privind normele de aplicare a L. nr. 2. s-a menționat că „Se asimilează stagiilor de cotizare în condiții speciale perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care asigurații au desfășurat activități dintre cele prevăzute în anexa nr. 2 la lege, pe durata programului normal de lucru din fiecare lună, numai în locurile de muncă avizate în condiții speciale din cadrul unităților prevăzute în anexa nr. 3 la lege, activități încadrate, potrivit legislației anterioare acestei date, în grupa I de muncă";.
Însă, Curtea reține că această asimilare nu se poate efectua de către angajatori, sau de către deținătorii arhivelor foștilor angajatori, cum este cazul pârâtelor, ci doar ca urmare a formulării unei cereri de pensionare întemeiată pe dispozițiile L. nr. 2., atribuția angajatorilor fiind doar aceea de a elibera adeverința tip cuprinsă în anexa nr. 12 din HG nr. 257/2011 în care se menționează perioada desfășurată în grupa I de muncă.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G. E. împotriva Sentinței civile nr. 3062 din (...) a Tribunalul Sălaj pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: P. A. R.
| ← Decizia nr. 4914/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4896/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
