Decizia nr. 5027/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5027/R/2012
Ședința publică din data de 4 decembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: S.-C. B. S. D.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul L. C. împotriva sentinței civile nr. 7288/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați R. A. DE G. C. ȘI L. C. T., C. N. DE A. DE S. B. și C. DE A. DE S. C., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 noiembrie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 7288 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C. N. de A. de S. B. și s-a respins acțiunea reclamantului față de aceasta, ca urmare a admiterii excepției.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul L. C. în contradictoriu cu pârâtele R. A. DE G. C. ȘI L. C. T. și C. DE A. DE S. C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către C. N. de A. de S. a fost admisă cu consecința respingerii cererii reclamantului față de această pârâtă, deoarece aceasta este o instituție publică, autonomă, de interes național, care are ca obiect principal de activitate asigurarea funcționării unitare și coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România, astfel că nu există identitate între persoana chemată în judecată și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, persoană care este C. Județeană de A. de S. C.
La data de (...) a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 268, OUG nr.
36/(...) pentru modificarea și completarea OUG nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate care prevede la pct.9 și 10 următoarele:
Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajator asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate.
Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative în termen de 90 de zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.
În cazul de față, reclamantul a depus certificatele de concediu medical, însă cererea de solicitare a indemnizației cuvenită perioadei de concediu medical a fost formulată după împlinirea termenului de prescripție, astfel că cererea reclamantului privind plata indemnizației pentru concediu medical aferentă perioadei decembrie 2008 - martie 2009 a fost respinsă ca prescrisă.
Potrivit prevederilor art. 73 din C. colectiv de muncă pe anul 2008 la nivelul pârâtei de rd.1, salariații care se pensionează pentru limită de vârstă, pensie anticipată, anticipată parțială și pentru caz de boală, primesc o indemnizație egală cu 5 salarii de bază acute la data ieșirii la pensie.
În cazul de față, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat la data de (...) în baza art.56 lit.d C. muncii.
Potrivit prevederilor art. 283 lit. e din Codul Muncii în vigoare la data încetării raporturilor de muncă, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării C.ui C. de munca.
În speță acest termen a fost depășit la data formulării cererii de chemare în judecată, astfel că petitul 2 al cererii a fost respins întrucât dreptul prevăzut de C. C. de M. încheiat la nivelul societății pârâte de rândul 1 nu a fost exercitat în termenul legal. Nefiind îndeplinite nici condițiile prevăzute de art.274 C.pr.civ..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul L. C., solicitând în principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj; iar în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii introductive astfel cum aceasta a fost formulata, precizata și extinsa.
În motivarea recursului se arată de către reclamant că instanța de fond nu a pus în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune referitor la cererea sa privind plata indemnizației de pensionare, singura prescripție despre care s-a vorbit în acest dosar și care a fost pusa în discuția părților a fost cea discutata în legătura cu petitul acțiunii referitor la suma de bani solicitata cu titlu de indemnizație concediu medical și care a fost invocata de către C. de A. de S. a J. C.
În condițiile în care instant nu a pus în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune referitor la plata celor 5 salarii compensatorii în caz de pensionare pe caz de boala, hotărârea instanței apare ca fiind netemeinica și nelegala, fiind data cu încălcarea dreptului la apărare și a garanțiilor procesuale referitoare la dreptul la un proces echitabil (deci, cu încălcarea legislației interne și internaționale). Prin urmare, soluția în privința acestui petit este aceea de trimitere a cauzei în rejudecare (cu toate ca pentru noi nu este soluția optima raportat la situația disperata, întrucât așa cum a arătat, reclamantul este în stare de boala avansata, mai suferind un al doilea accident vascular).
Apreciază ca în mod greșit instant de fond a făcut aplicarea art. 283 alin. l lit. e din C.Muncii în vigoare la data încetării raporturilor de munca, întrucât în speța termenul de prescripție este de 3 ani de zile (iar nu de 6 luni). Aceasta prin raportare la dispozițiile art. 283 alin. l lit. c din același cod și chiar art. 283 alin.
2.
Instanța de fond a respins ca prescrisa cererea privind obligarea angajatorului precum și a Casei de A. de S. a J. C., în solidar, la plata drepturilor salariale cuvenite perioadei de concediu medical, adică a indemnizației de concediu medical aferenta lunilor decembrie 2008-martie 2009, în cuantum de
11.709 lei și a dobânzii legale aferente sumelor solicitate mai sus, raportat la faptul ca O. nr. 36/(...) pentru modificarea și completarea O. nr. 158/2005 prevede, la art. 1, pct. 9 și 10 un termen de prescripție de 90 de zile de la data la care beneficiarul era în drept sa le solicite.
Instanța de fond a greșit în mod fundamental în momentul în care nu a făcut o distincție între persoanele de la care a solicitat aceste sume de bani datorate cu titlu de indemnizare concediu medical (angajator și C. de A. de S. a J.
C., în solidar).
Chiar și în contextul în care acțiunea ar apărea ca și prescrisa fata de C. de
A. de S. a J. C., acțiunea nu a fost și nu este prescrisa fata de angajator, fata de acesta neputând opera excepția prescripției.
Mai mult, excepția prescripției nu mai este o excepție de ordine publica, ea trebuind sa fie invocata în termenele prevăzute de lege de către partea interesata.
În speța însă, angajatorul nu a invocat nici aceasta excepție deloc, cu atât mai puțin în termenul legal, deci, și pentru acest motiv hotărârea pronunțata apare ca nelegala.
În ceea ce privește excepția prescripției fata de C. de A. de S. a J. C., arată ca aceasta prescripție nu trebuie și nu poate sa îi fie opusa, în realitate fiind vorba tot despre un termen de prescripție de 3 ani, întrucât la data nașterii dreptului de a solicita drepturile salariale cuvenite perioadei de concediu medical, adică în ziua următoare celei în care s-a făcut lichidarea drepturilor salariale pentru fiecare luna, respectiv, (...), (...), (...) și (...), termenul de prescripție prevăzut de art. 40 alin. 1 din O. nr. 158/2005 era cel de 3 ani.
Nu se poate aplica alt termen al prescripției extinctive decât cel prevăzut de norma legala în vigoare la data începerii cursului prescripției (art. 40 alin. 1 din O. nr. 158/2005, sub imperiul căruia s-a născut dreptul la indemnizația de concediu medical, deci anterior modificării din O. nr. 36/(...) când dreptul său era deja născut și supus termenului de prescripție de 3 ani.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este fondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea dedus judecății în fața instanței de fond, reclamantul a formulat două capete de cerere solicitând plata drepturilor salariale cuvenite perioadei de concediu medical, adică a indemnizației de concediu medical aferenta lunilor decembrie 2008-martie 2009, în cuantum de 11.709 lei și a dobânzii legale aferente acestora și, respectiv, obligarea fostului angajator la plata indemnizației de pensionare, în cuantum de 5 salarii de bază și plata dobânzii legale aferente acestora calculată de la data la care trebuiau acordate și până la data plății efective.
Instanța de fond a respins acțiunea reclamantului apreciind că în cauză este incidentă prescripția dreptului material la acțiune, soluționând greșit cauza pe excepție, fără a intra în cercetarea fondului.
Astfel, în cea ce privește primul capăt de cerere, prima instanță și-a fundamentat soluția pe prevederile 40 alin. 1 din OUG nr. 158/2005, privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate în forma în care acestea au fost modificate prin O. nr. 3., cu următoarea redactare:
„Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite.";
Numai că, în redactarea inițială, anterior datei de (...) - momentul intrării în vigoare a OUG nr. 3. și care este incidentă raportului dedus judecății având în vedere faptul că reclamantul solicită sume de bani aferente perioadei decembrie
2008-martie 2009, art. 40 alin. 1 din OUG nr. 158/2005 avea redactarea care urmează: „Indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripție de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.";
Nu se poate reține incidența în cauză a OUG nr. 3., deoarece sumele reprezentând indemnizații de concediu medical se referă la o perioadă anterioarăintervenirii modificărilor aduse prin acest act normativ și aceasta chiar dacă cererea de restituire a fost formulată de reclamant după intrarea în vigoare a noilor modificări, astfel încât termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani.
Astfel, art. 1 Cod civil, în forma în vigoare în perioada de referință, consacră principiul tempus regit actum, conform căruia actele și faptele ce se produc între momentul intrării în vigoare și abrogare vor fi supuse legii respective, legea neavând putere retroactivă.
Același principiu este înscris și în art. 15 alin. 2 din Constituție, text potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.
Ca atare, raportarea prevederilor inserate prin OUG nr. 3. care instituie un termen de prescripție de 90 de zile situații existente înainte de intrarea acesteia în vigoare ar semnifica încălcarea principiului neretroactivității evocat mai sus, motiv pentru care textul legal arătat nu poate constitui temei pentru respingerea acțiunii ca fiind prescrisă.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, Curtea constată că în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin. 1 din C.muncii, prevede că „cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin. 1 din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului.
În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. 1 lit. a)- d) din C.muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile primei instanțe, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata indemnizației cuvenite la pensionare, ce face parte, potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea apreciază că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de
3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Așa fiind, constatând incidența dispozițiilor art. 312 alin. 3 teza a II-a C.pr.civ., întrucât instanța, respingând acțiunea reclamantului, a pronunțat o soluție fără a intra în cercetarea fondul cauzei, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, va proceda la analizarea tuturor pretențiilor deduse judecății, urmând a avea în vedere și criticile formulate în prezentul recurs referitoare, critici care, dată fiind soluția de casare, nu au mai fost analizate de instanța de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul L. C. împotriva Sentinței civile nr.
7288 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o casează în parte în ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererilor reclamantului formulate în contradictoriu cu pârâții R. A. DE G. C. ȘI L. C. T. și C. DE A. DE S. C. și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în limitele precizate.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
I.-R. M. S.-C. B. S. D.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond:P. U.
| ← Decizia nr. 3851/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 344/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
