Decizia nr. 344/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 344/R/2012
Ședința ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. T. împotriva sentinței civile nr. 4657 din 19 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. S. S. Z., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent M. T., asistat de avocat C. C., care depune împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta pârâtei intimate SC S. SA Z., avocat O. L.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului recurent solicită în probațiune să se dispună depunerea la dosar a fișelor de pontaj pentru perioada solicitată pentru a dovedi că reclamantul recurent a și-a desfășurat activitatea în același loc de muncă, ca și alte persoane cărora li s-a recunoscut beneficiul condițiilor speciale.
Reprezentanta pârâtei intimate arată că se opune depunerii la dosar a fișelor de pontaj, considerând că înscrisurile depuse la dosar, respectiv actele adiționale și modificările locului de muncă sunt suficiente.
De asemenea, arată că în perioada aprilie 2001 - decembrie 2001 la nivelul societății nu s-au acordat condiții de muncă, ci doar după data obținerii Avizului pentru condiții deosebite de muncă nr. 17/(...).
Reprezentanta reclamantului recurent arată că nu contestă aceste acte adiționale și consideră că situația de fapt nu corespunde cu situația prezentată în actele adiționale, întrucât angajatul nu a desfășurat activitate conform actului adițional, având în vedere că din adeverința nr. 328 din (...) eliberată de pârâta intimată rezultă că în perioada (...)-(...) reclamantul a lucrat în condiții deosebite de muncă, iar acesta a fost coleg cu numitul Ț. N. căruia i s-a eliberat de către pârâta intimată adeverința nr. 242 din (...) din care rezultă că a fost încadrat în condiții speciale de muncă în perioada (...)-(...).
De asemenea, arată că există neconcordanțe între mențiunile din carnetul de muncă, actul adițional și realitatea faptică.
Reprezentanta pârâtei intimate arată că reclamantul recurent a lucrat în același sector cu numitul Ț. N., iar conform actelor depuse la filele 88-92 din dosarul tribunalului acest sector a fost un sector de muncă în condiții speciale de muncă, dar cu toate acestea nu toate locurile de muncă din acel sector au beneficiat de încadrarea în condiții speciale în perioada ianuarie 2002 - august
2002. Astfel, învederează că reclamantul recurent și-a desfășurat activitatea la formația de reparații, iar numitul Ț. N. la formația de întreținere. P. avizuluievocat, doar formația de întreținere a beneficiat de condiții speciale, în schimb formației de reparații nu i-a fost recunoscut acest beneficiu.
Reprezentanta reclamantului recurent învederează că reclamantul nu și-a schimbat locul de muncă, dar cu toate acestea beneficiul condițiilor speciale de muncă i-a fost recunoscut doar pentru o parte din timpul în care a lucrat.
Curtea, în urma deliberării, având în vedere documentația existentă la dosar, respinge cererea formulată în probațiune de către reprezentanta reclamantului recurent.
Atât reprezentanta reclamantului recurent cât și reprezentanta pârâtei intimate arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei testimoniale, iar în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărârii, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamant, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. S. obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial conform copiei chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea în totalitate a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar.
Referitor la cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul recurs, reprezentanta pârâtei intimate arată că le va solicita pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sălaj în data de 4 octombrie 2010 sub nr. (...), reclamantul M. T. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S. S. S., să constate că în perioadele (...)-(...) și (...)-(...) a desfășurat activitate care se încadrează în condiții speciale de muncă.
Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la încadrarea pentru aceste perioade în condiții speciale și la emiterea unei adeverințe cu aceste mențiuni.
Cu privire la încadrarea locului de muncă în condiții speciale, reclamantul arată că și-a desfășurat activitatea în secția trăgătorie, atelier decapare unde există noxe ce depășesc limita maximă admisă și unde sarcina de muncă presupune suprasolicitare fizică într-un climat nefavorabil cu temperaturi extreme, curenți de aer și iluminat insuficient.
P. prevederilor L. nr. 2., începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiții speciale societățile prevăzute în anexa nr. 2, printre care, la punctul
119 este menționată Societatea Comercială S. S. Z., care a obținut avizul pentru mai multe activități prevăzute în anexa nr. 1, poziția nr. 25 litera a .
În drept a invocat Ord. 50/1990 și L. nr. 2..
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii sub aspect procedural, excepția inadmisibilității acțiunii sub aspect substanțial, excepția lipsei de interes pentru perioada (...) - (...) și (...)-(...) și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea excepției inadmisibilității cererii formulate la petitul 1, pârâta a arătat, în esență, că pe calea acțiunii în constatare se poate solicita constatarea existenței sau neexistenței unui drept și nu constatarea unei situații de fapt. S. că teza finală a textului art.111 C.pr.civ., consacră caracterul subsidiar al acțiunii în constatare față de acțiunea în realizare.
Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 283 alin.2 din Codul M..
S-a susținut că orice drept material la acțiune, pornind de la prevederile H. nr. 1., astfel cum au fost modificate, se naște cel mai târziu la data de 30 iunie
2005.
Lipsa de interes a fost invocată pentru perioada (...) - (...) și (...)-(...), întrucât, potrivit actelor adiționale la contractul individual de muncă al reclamantului, activitatea desfășurată în această perioadă este încadrată în grupa
I de muncă.
Pentru soluția de respingere pe fond a acțiunii, pârâta a susținut că potrivit
H. nr. 1. art. 3 coroborat cu art. 16 și 17, competența exclusivă privind încadrarea în condiții speciale sau alte condiții revine structurilor cu atribuții de inspecția muncii, în urma nominalizării locurilor de muncă de către angajator și sindicatele reprezentative, sau după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de sănătate și securitate în muncă.
Încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale de muncă nu se face de angajator, ci procedura de desemnare a locurilor de muncă în condiții speciale presupune respectarea unei metodologii, ce cuprinde anumite etape strict delimitate, în cadrul cărora un rol important revine sindicatului reprezentativ al salariaților, iar în final M. M., S. S. și F. și C. pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale.
Anexa 1 la HG nr. 1. stabilește exhaustiv lisat locurilor de muncă în care se desfășoară activități ce pot fi încadrate în condiții speciale dacă sunt îndeplinite toate cerințele legale și sunt parcurse etapele prevăzute de lege.
Angajatorul este doar cel care declanșează această procedură împreună cu sindicatul reprezentativ fără a avea putere de decizie în nominalizarea sau respingerea anumitelor locuri de muncă în categoria celor cu condiții cu speciale.
Activitatea de decapare nu este inclusă în această listă, prin urmare postul de decapator ocupat de salariat nu putea fi nominalizat pentru condiții speciale.
Orice desemnare de către angajator și/sau sindicat a unui loc de muncă ce nu se încadrează în această listă conduce la respingerea avizului pentru condiții speciale pentru acel loc de muncă, nefiind îndeplinită ipoteza prevăzută de lege.
Locul de muncă ocupat de reclamant nu a fost nominalizat de către angajator împreună cu sindicatul reprezentativ, pentru solicitarea includerii în condiții speciale, prin urmare societatea nu a primit aviz pentru încadrarea locului de muncă ocupat de salariat în condiții speciale.
S. S. S. a primit aviz pentru condiții speciale doar pentru activitatea nominalizată la punctul 25 a), activitatea de laminare la cald: încălzirea metalului în vederea laminării, laminarea, tăierea, presarea și refularea la cald, inclusiv ajustajul, finisarea și sortarea la cald.
Prin notele scrise de la filele 208-214 parata și-a menținut poziția privind fondul cauzei.
Reclamantul a solicitat respingerea excepțiilor arătând următoarele:
Primul petit din cererea introductivă se referă la constatarea existenței unui drept, finalitatea fiind practic realizarea dreptului prin mijloace specifice precizate în cadrul petitului nr. 2 al cererii; H. nr. 2. nu prevede un termen special de prescripție, iar dispozițiile generale cuprinse în Decretul nr. 167/1958 nu pot fi aplicate prin asimilare.
Dreptul la acțiune este evident actual cel puțin pe toată perioada în care acesta a prestat activitate salariată în condițiile menționate în cererea de chemare în judecată.
S.rile pârâtei cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor HG nr. 2. doar până la data de (...) sunt de asemenea eronate. Astfel aplicabilitatea dispozițiilor referitoare la condiții speciale și deosebite există și în prezent fiind transpusă prin intermediul L. nr. 2., L. nr. 2. și HG 1. și HG nr. 1. toate fiind indicate inclusiv de către pârâtă prin întâmpinare.
În baza art.137 alin. 1 C.pr.civ., instanța a trecut la soluționarea cu prioritate a excepției peremtorii și absolute a prescripției dreptului la acțiune, aceasta fiind singura susținută în cuvântul pe fond de către reprezentantul pârâtei respingându-le cu următoarea motivare: cauza acțiunii, este reprezentată în speță de stabilirea grupei de muncă și a condițiilor de muncă de care va depinde existența și întinderea drepturilor reclamantului pe care le va putea eventual solicita printr-o acțiune în realizare ulterioară, iar prevederile legale referitoare la termenul de prescripție aplicabil acțiunilor în realizarea dreptului nu sunt incidente în speță.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 4., pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), s-a respins excepția prescripției acțiunii invocată de pârâta SC S. SA Z.
S-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului M. T. privind acțiunea în constatare și de obligare a pârâtei la acordarea de condiții speciale și eliberarea de adeverință.
A fost obligat reclamantul la 8.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă și la 200 lei onorar de expertiză în contul expertului I. D.
Hotărârea T.ui se fundamentează pe următoarele considerente:
Din carnetul de muncă al reclamantului reiese că a desfășurat activitate în cadrul unității fiind încadrat ca lăcătuș mecanic în perioada solicitată prin acțiune.
Cu privire la încadrarea locului de muncă în condiții speciale, pentru perioada solicitată prin acțiune, instanța a reținut următoarele:
In baza L. nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistenta socială și în conformitate cu prevederile art.2 din Decretul-Lege nr.
68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, M. M. și
Ocrotirilor S., Ministerul Sănătății și C. N. pentru Protecția M. au emis Ordinul nr. 50/1990, prin care se precizează locurile de munca, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării.
Art. 198 din L. nr. 19/(...) prevede că la data intrării în vigoare a acestui act normativ, se abrogă Ordinul nr. 50/1990, iar art. 196 că prezenta lege intra în vigoare în termen de un an de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prev. art. 3, 140, 141, 143, 168, 173, 174, 175,
176, 177, 178, 179, ale art. 180 alin. (2)-(4), ale art. 182 și 186, care intra în vigoare la data publicării acesteia în Monitorul Oficial Român.
Acest ultim act normativ suprimă clasificarea privind încadrarea locurilor de muncă pe grupe și constituie o nouă clasificare a acestora în condiții normale, deosebite sau speciale.
La data de 22 februarie 2001 a fost adoptată Hotărârea de G. nr. 261/(...) privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite care, conform art. 20, a intrat în vigoare la data de 1 aprilie 2001.
Metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite cuprinde o serie de etape, a cărei succesiune a fost recomandată de legiuitor. P.operațiune vizează nominalizarea în vederea încadrării locurilor de munca în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru aceasta încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în munca, acolo unde acesta este înființat.
După nominalizarea efectuată de această comisie paritară, se recomandă expertizarea locurilor de munca din punct de vedere al protecției muncii iar apoi efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1).
Următoarele operațiuni, menționate la literele d, e, f și i se referă la solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și F. a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului; efectuarea evaluării locurilor de munca nominalizate la lit. a), care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în munca acolo unde acesta este înființat, conform anexei nr.2 sau 3; stabilirea măsurilor tehnice, sanitare și organizatorice de protecție a muncii corespunzător condițiilor de munca și factorilor de mediu specifici locului de munca; obținerea avizului inspectoratului teritorial de munca în conformitate cu prevederile art. 4 și stabilirea locurilor de munca în condiții deosebite în conformitate cu art. 19 alin. (4) din L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Conform art.16, angajatorii care au locuri de muncă, activități și categorii profesionale încadrate în grupele I și a II-a de muncă vor face reevaluarea acestora, în vederea încadrării locurilor de munca în condiții deosebite, respectând dispozițiile prezentei hotărâri, în cel mult 90 zile de la data intrării în vigoare a acesteia. Acest termen a fost prelungit până la data de 31 decembrie
2001, prin H. nr. 676/(...), apoi până la 30 iunie 2002, prin H. nr. 1. și ulterior, până la data de 31 decembrie 2002, prin H. nr. 613/(...).
În data de (...) a fost adoptată H. nr. 1025 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.
Articolul 2 al acestui act normative prevede :";(1) criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de munca în condiții speciale sunt următoarele: a) încadrarea locurilor de munca în grupa I de munca, anterior datei de 1 aprilie 2001; b) desfășurarea activității în condiții speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectiva numai în locurile de munca definite la art. 1 lit. a); c) existenta la locurile de munca în condiții speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-au luat măsurile tehnice și organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislația de protecție a muncii în vigoare; d) efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securității și sănătății în munca, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale și înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani; e) efecte asupra capacității de munca și stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacității de munca, pe perioada ultimilor 15 ani.
(2) Încadrarea persoanelor în locuri de munca în condiții speciale se va realiza în condițiile îndeplinirii tuturor criteriilor menționate la alin. (1).";
Metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale presupune îndeplinirea următoarelor operațiuni a căror ordine cronologică a fost stabilită de legiuitor la art. 3 : a) nominalizarea locurilor de munca care se solicita a fi încadrate în condiții speciale, efectuată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii; b) solicitarea de verificare a activităților cuprinse în lista locurilor de munca în condiții speciale, inițiată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, adresată inspectoratului teritorial de munca pe raza căruia se afla locul de munca respectiv sau C. N. pentru Controlul Activităților Nucleare. Lista locurilor de munca în care se desfășoară activități ce pot fi încadrate în condiții speciale, cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri, este prevăzută în anexa nr. 1; c) verificarea de către inspectoratele teritoriale de muncă sau C. N. pentru Controlul Activităților Nucleare a locurilor de muncă nominalizate la lit. a), din punct de vedere al îndeplinirii măsurilor tehnico-organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor profesionale prevăzute de legislația privind protecția muncii ori în normele fundamentale de securitate radiologica, după caz, confirmată prin procesul-verbal întocmit conform anexei nr. 2.1, respectiv anexei nr. 2.2; d) efectuarea expertizei tehnice, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificării factorilor de risc care nu pot fi înlăturați, conform criteriului prevăzut la art.2 alin. (1) lit. c), precum și a efectelor asupra persoanelor, definite conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. d); e) efectuarea expertizei medicale, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificării și interpretării datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, al structurilor medicale de medicina muncii și al comisiilor de expertizare a capacității de munca, pentru confirmarea criteriului stabilit la art. 2 alin. (1) lit. e).
(2) Etapele prevăzute la alin. (1) lit. d) și e) sunt condiționate de rezultatul verificării menționate la alin. (1) lit. c).";
Procedura presupune, prin urmare, o acțiune comună inițiată de angajat împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii.
Conform art. 3 alin.(3), pasivitatea angajatorului, îndreptățește sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori responsabilul cu protecția muncii să sesizeze inspectoratele teritoriale de munca, care vor dispune verificarea locurilor de munca conform alin. (1) lit. c).
Pe baza dosarului care cuprinde documentele prevăzute de art. 5 alin.3, C. pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale formată din reprezentanți ai M. M., S. S. și F. și ai M. S., acordă avizul sau respinge motivate solicitarea de emitere a acestuia.
P. art. 13 , angajatorii și/sau sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătateîn munca, care nu au primit aviz pentru încadrarea locurilor de munca în condiții speciale, pot formula plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării, la M. M., S. S. și F. care, împreună cu Ministerul Sănătății, o va soluționa în termen de
30 de zile, prin decizie rămasă definitiva.
Decizia prevăzută la alin. (1) poate fi contestată la instanța judecătorească competentă, potrivit legii.
Angajatorii împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii au putut solicita în baza acestui act normativ, reevaluarea locurilor de munca pana la data de 31 decembrie 2004.
În speță, patronatul și sindicatul din cadrul societății pârâte denumit S. L. M. a obținut avizul de încadrare nr.136/2005 pentru condiții speciale de muncă doar pentru activitatea nominalizată la punctul 25 a), „activitatea de laminare la cald: încălzirea metalului în vederea laminării, laminarea, tăierea, presarea și refuzarea la cald, inclusiv ajustajul, finisarea și sortarea la cald";. Doar unele posturi din Secția L. continuu și Secția Filetaj au primit aviz pentru condiții speciale de muncă. Reclamantul a ocupat doar postul de lăcătuș mecanic, nu decapator, în secții care nu au primit avizul de încadrare în condiții speciale, aceste drepturi au fost acordate reclamantului, în conformitate cu adeverințele eliberate de societate.
S-a apreciat că pentru sectorul decapare nu sunt îndeplinite premisele pentru includerea locurilor de muncă în condiții speciale.
Nominalizarea locurilor de muncă în vederea încadrării în condiții speciale s-a făcut cu luarea în considerare a anexei nr. 1 de la H. nr. 1. care cuprinde lista locurilor de muncă în care se desfășoară activități ce pot fi încadrate în condiții speciale și care nu cuprinde și locul de muncă avut de reclamant.
Concluziile expertizei efectuate în cauză au fost că, încadrarea în condiții speciale a reclamantului pentru unele perioade în care acesta a lucrat la unitatea pârâtă a fost corectă și nu se justifică altă încadrare.
Având în vedere aceste concluzii și probele existente la dosar instanța a respins cererea potrivit dispozitivului.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța a reținut culpa procesuală a pârâtei cu privire la cererea privind acordarea condiții speciale de muncă, în condițiile în care adeverința de constatare a fost emisă după promovarea acțiunii, iar această încadrare nu a fost menționată anterior în carnetul de muncă al reclamantului.
În legătură cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că se solicită cuantumul acestora de 21.190,46 lei, reprezentând onorariu și cheltuieli aferente contractului de asistență juridică nr.278247/ (...). Prin copiile facturilor și extraselor de cont anexate, s-a dovedit că SC S. SA Z. a plătit această sumă către Asociația de A. N. D. K. P. B. ce a asigurat asistența și reprezentarea pârâtei în prezentul litigiu.
D. serviciile juridice pe care apărătorul le-a prestat clientului său au fost de un nivel ridicat de profesionalism și chiar luând în considerare că apărarea a fost asigurată de unele din cele mai prestigioase firme de avocatură din țară care, datorită acestui fapt, își permite practicarea unor onorarii avocațiale într-un cuantum mult peste media celor general folosite, instanța apreciază că aceste cheltuieli pretinse pârâtei sunt exagerate se are în vedere în acest sens că obiectul dosarului este unul de dificultate medie - litigiu de muncă - a cărui soluționare a necesitat 12 termene de judecată termene din care cele mai multe au fost doar pentru lipsa expertizei de la dosar. N. administrarea probațiunii nu a presupus dificultăți, având în vedere că pârâta s-a folosit doar de înscrisuri.
În atare situație, a apreciat că se impune aplicarea dispozițiilor art.274 alin.
3 C.pr.civ., de reducere a onorariului avocațial de la suma pretinsă de 21.190,46 lei la 8.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Reclamantul a fost obligat și la 200 lei onorar de expertiză în contul expertului I. D., întrucât acesta nu a achitat onorariul de expertiză efectuată în cauză, deși i s-a pus în vedere la mai multe termene de judecată.
În termen legal, a declarat recurs reclamantul M. T.,solicitând în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare, unde să fie administrată proba testimonială, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, iar in subsidiar, schimbarea în tot a hotărârii pronunțate și pronunțarea unei noi hotărâri, în sensul admiterii acțiunii formulate de către reclamant și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea solicitării de casare cu consecința trimiterii cauzei sprerejudecare, recurentul arată că în cauză se impunea administrarea probei testimoniale, respectiv audierea martorilor Ț. N. și L. G., întrucât a fost încadrat la intimată pe același post de "lăcătuș mecanic", respectiv a lucrat în aceleași condiții (noxe ce depășesc limita maximă admisă și sarcină de muncă ce presupune suprasolicitare fizică într-un climat nefavorabil cu temperaturi extreme, curenți de aer și iluminat insuficient) împreună cu cei doi martori, până în anul 2005 cu martorul L. G., respectiv până în anul 2006 cu martorul T. N.
Se mai arată că numitului T. N., care a ocupat de asemenea postul de
"lăcătuș mecanic" ca și recurentul, i s-a eliberat de către intimată adeverința nr.242/(...) din care rezultă că a fost încadrat în condiții speciale de muncă în perioada (...) - (...).
Consideră recurentul că prima instanță nu a dat dovadă de rol activ, prin prisma faptului că aceasta nu a dispus completarea probațiunii cu proba testimonială a celor doi martori menționați, deși suplimentarea probațiunii apărea justificată ca urmare a concluziilor contradictorii a expertului.
În acest sens, menționează că expertul desemnat să efectueze lucrarea de expertiză în cauză a reținut prin R. de la pct.5. 1.4. din raportul de expertiză că "Din actele adiționale și adeverințele privind încadrarea în grupe de muncă reiese insă că reclamantul a desfășurat activitate în codrul unității fiind încadrat ca lăcătuș mecanic de reparații la Secția L. continuu în perioada (...) - (...), pentru care a fost încadrat în condiții speciale, conform Avizului I.T.M. S. nr. 136/2005";.
Cu toate că s-a reținut acest aspect, din care rezultă că în perioada (...) - (...) recurentul a fost încadrat în condiții speciale, concluzia raportului de expertiză a fost contradictorie, în sensul că a reținut că societatea a efectuat corect încadrarea recurentului în condiții speciale pentru perioadele solicitate și nu se justifică o altă încadrare.
În această situație, instanța de fond era obligată să pună în discuția părților aspectul arătat mai sus și dacă nu s-a considerat lămurită, avea posibilitatea și obligația ca din oficiu să solicite în probațiune proba testimonială.
Cu privire la solicitarea subsidiară, subliniază recurentul că a lucrat la societatea intimată în perioada (...) - (...), în calitate de lăcătuș mecanic, ladepartamentul M., formația Reparații mecanice, din cadrul secției L. C. D. aceste aspecte sunt menționate în adeverința nr.328/(...), condițiile de muncă precizate în cuprinsul acesteia sunt cele deosebite, iar nu cele speciale, deși cele din urmă se justificau a fi menționate.
De asemenea, reiterează trimiterile referitoare la numitul Ț. N., încadrat de altfel pe același post (lăcătuș mecanic, în același loc de muncă) învederând că a fost eliberată de către societatea intimată adeverința nr.242/(...) din care rezultă că acesta și-a desfășurat activitatea în condiții speciale.
Formulează critici și cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligat la fondul cauzei - 8000 lei, constând în onorariu avocațial, pe care le apreciază ca fiind disproporționate în raport de complexitatea cauzei.
Consideră că în ceea ce privește onorariul de avocat plătit de către pârâta - intimată societății civile de avocați N. D. K. P., trebuie avută în vedere nu doar valoarea pretențiilor, ci și complexitatea medie a cauzei, nefiind administrată decât proba cu înscrisuri și munca depusă de avocat. Or, activitatea depusă de avocat în cauză a constat în redactarea întâmpinării și a unor note scrise, ceea ce nu a presupus un volum mare de muncă.
Este dreptul părții de a beneficia de asistență juridică și reprezentare calificată pe parcursul soluționării procesului, însă exercitarea acestui drept nu trebuie să ducă la o împovărare a părții adverse prin suportarea unor cheltuieli de judecată exagerate raportat la veniturile acesteia (veniturile recurentului constă în suma de 1000 lei lunar).
Menționează că în cauză au fost 12 termene de judecată, iar acestea s-au acordat în mare parte pentru lipsa expertizei de la dosar, respectiv s-a mai administrat doar proba cu înscrisuri.
P. jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, cheltuielile de judecată urmează să fie recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
În același mod, inclusiv în dreptul intern, partea care a câștigat procesul poate obține, în temeiul art.274 C.proc.civ. rambursarea cheltuielilor de judecată doar în măsura în care se constată caracterul lor real, necesar și rezonabil.
La stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată rolul instanței este de a asigura respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților, fără ca prin aceasta să se creeze o situație nejustificat de dificilă în favoarea părții căzute în pretenții.
În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art.299 și urm., art.3041, art.304 pct.9, art.274 C.proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei (23), intimata pârâtă S. S. S. Z. asolicitat respingerea recursului, menținerea în totalitate a sentinței atacate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește neexercitarea rolului activ al instanței, societatea intimată menționează că în raport de dispozițiile art. 129 al. 5 1 Cod de procedură civilă, acest aspect nu poate fi invocat, în condițiile în care proba testimonială la care recurentul face referiri nu a fost solicitată de către acesta în cursul judecății de la fondul cauzei. De asemenea, anterior acordării cuvântului pe fond, reprezentantul legal al recurentului a arătat că nu mai are de formulat cereri în probațiune. Consideră că administrarea probei testimoniale, respectiv încuviințarea audierii numiților Ț. N. și L. G., nu era utilă cauzei, prin prisma faptului că aceștia, deși au fost încadrați ca lăcătuși mecanici, locul de desfășurare a activității acestora în cadrul societății intimate nu a fost întotdeauna același cu cel al recurentului. Practic, beneficiul condițiilor speciale era recunoscut numai în măsura în care un lăcătuș mecanic își desfășura activitatea într-un sector pentru care erau acordate astfel de condiții. Or, în cazul secției L. C., doar activitatea desfășurată în cadrul formației Întreținere a primit aviz pentru condițiile speciale, în vreme ce formația Reparații a primit aviz doar pentru condiții deosebite. Referitor la solicitarea subsidiară, se subliniază, în esență, că în perioada aprilie 2001 (data intrării în vigoare a L. nr. 1. și a HG 2., privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite precum și data abrogării Ordinului 5°/1990 privind grupele de muncă), decembrie 2001,data obținerii Avizului pentru condiții deosebite de muncă nr. 17/(...) (filele 75-80 dosar fond), în cadrul societății intimate nu au fost acordate condiții de muncă. Pe toată perioada cât recurentul a fost angajat al intimatei, potrivit înscrierilor din carnetul de muncă (filele 3-20 dosar fond) și adeverințelor eliberate acestuia la încetarea raporturilor de muncă cu subscrisa (filele 204-207 dosar fond ), grupele și condițiile de muncă de care aceasta a beneficiat au fost următoarele: perioada 1991 - aprilie 2001 - grupa I de muncă; (...) - (...) - condiții deosebite de muncă; (...) - (...); (...) - (...) - condiții speciale; (...) - (...) - condiții normale de lucru. Opinează că instanța nu se poate substitui autorităților competente învestite cu dreptul de a dispune încadrarea în condiții speciale de muncă, această intrând în sfera de atribuții a M. M., S. S. și F. și a C. pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale, în urma parcurgerii unei proceduri speciale. Cu alte cuvinte, solicitarea de încadrare a locurilor de muncă direct de către instanță nu este admisibilă. întrucât o astfel de încadrare ar presupune depășirea limitelor puterii judecătorești Consideră ca fiind legală și temeinică hotărârea și în privința cheltuielilor de judecată, instanța de fond în mod just apreciind cele trei criterii raportat la care trebuie analizată oportunitatea acordării cheltuielilor: caracterul real, necesar și rezonabil al cheltuielilor de judecată. În probațiune s-au depus înscrisuri. Recursul este nefondat. Referitor la solicitarea principală a recurentului de casare a sentinței și detrimitere a cauzei spre rejudecare, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată. Este adevărat că art. 129 Cod de procedură civilă stabilește în sarcina judecătorilor obligația de a-și exercita rolul activ pentru aflarea adevărului în cauză, aceștia fiind în drept să ceară părților să prezinte explicații și "să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă acestea nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare." Însă rolul activ al instanței nu trebuie interpretat ca echivalând cu substituirea acesteia în locul uneia dintre părți, acestea din urmă având posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfășurarea judecății, atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii, cât și prin dreptul de a combate susținerile părții potrivnice și de a-și exprima poziția față de măsurile pe care instanța le poate dispune. Cu alte cuvinte, rolul activ al instanței nu poate încălca principiul disponibilității ce guvernează procesul civil. Din această perspectivă și având în vedere documentația de la dosar, Curtea apreciază că prima instanță a dat dovadă de rol activ, susținerile recurentului neavând nici un fundament. În acest sens, notează că la termenele din 6 decembrie 2010, respectiv din 10 ianuarie 2011, potrivit încheierilor de ședință, instanța a pus în discuția părților cererile în probațiune pe care acestea au înțeles să le formuleze în vederea soluționării cauzei. Prin reprezentantul lui, recurentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv efectuarea unei expertize tehnice în inspecția muncii, probe care au fost încuviințate și administrate în cauză. De asemenea, anterior acordării cuvântului cu privire la fondul cauzei (f. 239 dosar fond) reprezentantul convențional al recurentului a arătat instanței că nu mai are alte excepții de invocat și cereri de formulat. Mai mult, deși concluziile formulate de către expert prin lucrarea de expertiză efectuată în cauză nu erau favorabile recurentului, acesta nu a formulat obiecțiuni. Or, într-un atare context, nu se poate imputa instanței lipsa de rol activ ca urmare a faptului că nu a administrat proba testimonială, probă care, de altfel, nu i-a fost niciodată solicitată. Prin urmare, este irelevant a lua în discuție caracterul util al probei testimoniale, respectiv audierea celor două persoane Ț. N. și L. G., în condițiile în care o asemenea probă nu a fost cerută la judecata fondului cauzei. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art.129 al. 5 1 Cod de procedură civilă, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii, însă aceste prevederi au fost introduse prin L. nr. 2., privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, act normativ care însă nu este incident în cauză ca urmare a faptului că acțiunea a fost promovată la data de (...), respectiv anterior datei de (...), când a intrat în vigoare actul normativ evocat. Consideră recurentul că administrarea probei testimoniale se impunea ca urmare a concluziilor contradictorii ale expertizei. În acest sens, a arătat că potrivit punctului 5.1.4. din lucrarea de expertiză s-ar fi reținut că "Din actele adiționale și adeverințele privind încadrarea în grupe de muncă reiese insă că reclamantul a desfășurat activitate în codrul unității fiind încadrat ca lăcătuș mecanic de reparații la Secția L. continuu în perioada (...) - (...), pentru care a fost încadrat în condiții speciale, conform Avizului I.T.M. S. nr. 136/2005";. Contrar acestor alegații, se observă că expertul a formulat concluzii clare arătând că încadrarea recurentului pe perioada în care și-a desfășurat activitatea la societatea intimată s-a făcut potrivit dispozițiilor legale. Practic, recurentul a extras și interpretat trunchiat aspectele reținute de către expert prin mențiunile de la punctul 5.1.4. din expertiză, denaturându-le sensul, aceasta în condițiile în care, la punctul menționat din lucrarea de expertiză s-a reținut, textual, că „din actele adiționale și adeverințele privind încadrarea în grupe de muncă, reiese că reclamantul a desfășurat activitate în cadrul unității fiind încadrat ca: lăcătuș mecanic de reparații la Secția L. C. în perioada (...) - (...), pentru care a fost încadrat în condiții deosebite, conform avizului ITM S. nr. 17/(...); lăcătuș mecanic de reparații la Secția L. C. în perioada (...) - (...), pentru care a fost încadrat în condiții speciale, conform avizului ITM S. nr. 136/2005; operator M., în perioada (...) - (...), pentru care a fost încadrat în condiții normale de muncă; operator M., în perioada (...) - (...), pentru care a fost încadrat în condiții speciale, conform avizului ITM S. nr. 136/2005;"; Nefondată se dovedește a fi și solicitarea subsidiară a recurentului. În concret, recurentul dorește recunoașterea perioadelor (...)-(...), respectiv (...) - (...) ca fiind lucrate în condiții speciale de muncă. În susținerea temeiniciei pretențiilor, acesta menționează că întreaga activitate din cadrul societății intimate a desfășurat-o în aceleași condiții, care potrivit opiniei acestuia se circumscriu condițiilor speciale și nicidecum celor deosebite, cum se menționează în adeverința nr. 242/(...). De asemenea, acesta învederează că a fost coleg cu numitul Ț. N., respectiv a lucrat în același loc și în aceleași condiții cu acesta, dar, în ciuda acestui fapt, doar colegului lui i-a fost recunoscut beneficiul condițiilor speciale pentru perioada (...) - (...). Esențial de precizat este faptul că, ceea ce conferă îndreptățirea la acordarea beneficiului condițiilor speciale, nu este numai activitatea desfășurată în sine, ci locul în care aceasta se desfășoară în mod efectiv, respectiv condițiile concrete de exercitare a acesteia. De asemenea, nu trebuie omis faptul că societatea intimată a obținut avizul pentru acordarea condițiilor speciale doar pentru anumite perioade și doar pentru anumite sectoare de activitate, respectiv Secția L. continuu, Sectorul întreținere. Or, documentația de la dosar confirmă faptul că în perioada aprilie 2001- decembrie 2001, în cadrul societății nu au fost acordate condiții de muncă. N. nu era posibil, întrucât acordarea condițiilor speciale în perioada menționată se circumscria exclusiv sferei unităților, respectiv locurilor de muncă identificate prin dispozițiile art. 20 din legea nr. 1., din care însă nu făcea parte unitatea pârâtă, respectiv, locurile de muncă din cadrul acesteia. Astfel, prin art. 15 din HG nr. 2. publicată în Monitorul Oficial nr. 114 din 6 martie 2001, locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale încadrate în grupa I și II de muncă au fost considerate activități desfășurate în „. deosebite";, cu excepția celor enunțate prin art. 20 L. nr. 1., care erau prevăzute ca activități desfășurate în locuri de muncă în „. speciale";. HG nr. 1. a extins sfera persoanelor a căror activitate era încadrată în „. speciale"; (art. 2), intenția legiuitorului în acest sens materializându-se ulterior și prin L. nr. 2.. Or, potrivit art. 20 din legea nr. 1., locurile de munca in condiții speciale sunt cele din: a) unitatile miniere, pentru personalul care isi desfasoara activitatea in subteran cel putin 50% din timpul normal de munca in luna respectiva; b) activitatile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I si II de expunere la radiatii; c) aviatia civila, pentru personalul navigant prevazut in anexa nr. 1; d) activitatea artistica desfășurata in profesiile prevăzute in anexa nr. 2, activitățile. De menționat este faptul că în urma demersurilor legale instituite prin HG nr. 2., privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de munca în condiții deosebite, societatea a obținut avizul pentru acordarea condițiilor deosebite de muncă în luna decembrie 2001. Raportat la aspectele evidențiate, Curtea constată că activitatea de lăcătuș mecanic îndeplinită de recurent în cadrul societății intimate în perioada (...)-(...)(f. 10 dosar fond), nu se încadrează în sfera „.lor speciale";, așa cum acestea au fost nominalizate de către legiuitor. Coroborând actul adițional (f.48 dosar fond) cu adeverința nr. 329/(...), instanța notează că în mod corect a reținut expertul că în perioada iunie - septembrie 2007, recurentul și-a desfășurat activitatea pe postul de operator M., la direcția P., în condiții normale de lucru. Contrar celor afirmate de către recurent, se constată că acesta nu a prestat activitate în cadrul unității intimate în permanență în același loc de muncă cu numitul Ț. N., chiar dacă meseria acestora a fost similară. Prin urmare, recunoașterea condițiilor speciale pentru numitul Ț. N. pentru perioada (...) - (...), și implicit și pentru perioada iunie - septembrie 2007, nu poate constitui un fundament pentru validarea pretențiilor recurentului, câtă vreme locul de muncă în care a prestat activitatea în cadrul unității intimate nu a coincis întotdeauna cu cel al colegului menționat. În perioada de referință, iunie - septembrie 2007, recurentul a lucrat ca operator M. la direcția de producție, iar numitul Ț. N. a prestat activitatea la sectorul M., formația Întreținere din cadrul L. C.(f. 33 dosar fond), doar pentru cel din urmă sector fiind acordat beneficiul condițiilor speciale, potrivit avizului nr. 136/(...)(f. 80,81 dosar fond). Nu pot fi primite nici criticile referitoare la cheltuielile de judecată acordate la fondul cauzei. P. dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ. „judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat ca suntnepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat";. Așadar instanța are posibilitatea să cenzureze, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma criteriilor legale prevăzute de textul mai sus enunțat. Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale menționate, apreciind în mod corect că, în raport de complexitatea cauzei, onorariului avocațial diminuat la suma de 8000 lei nu este disproporționat. Într-adevăr, cauza este de o complexitate medie, însă nu se poate nega munca efectiv prestată în cauză de către avocatul societății intimate, care s-a documentat și a formulat în mod constant o apărare elaborată. Mai mult, acesta a fost prezent la fiecare termen de judecată. Este adevărat că în cauză s-a efectuat o expertiză, respectiv s-a administrat doar proba cu înscrisuri, dar cu toate acestea nu se poate minimaliza activitatea avocatului. Contrar celor alegate de către recurent, munca avocatului nu s-a limitat la întâmpinarea depusă, ci acesta a făcut demersuri pentru a depune la dosar întreaga documentație solicitată de către instanță, precum și scriptele pe care le-a apreciat ca fiind relevante în cauze. De altfel, nu trebuie ignorate nici efectele pe care prezenta cauză le implică asupra părților. Având în vedere documentația existentă la dosarul cauzei, Curtea consideră că în mod corect s-a apreciat ca fiind oportună acordarea cheltuielilor de judecată în limita sumei de 8000 lei. Practic, cele trei criterii raportat la care trebuie analizată oportunitatea acordării cheltuielilor de judecată - caracterul real, necesar și rezonabil, se circumscriu sumei de 8000 lei, stabilită de prima instanță. Este adevărat că la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată rolul instanței este de a asigura respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților, fără ca prin aceasta să se creeze o situație nejustificat de dificilă în favoarea părții căzute în pretenții. Dar, la fel de adevărat este și faptul că nu se poate nega dreptul la apărare al părților, materializat prin posibilitatea fiecăreia dintre acestea de a-și angaja unul sau mai mulți avocați care să îi reprezinte interesele. Dreptul de opțiune menționat este exercitat potrivit posibilităților materiale proprii, iar nu în raport de situația materială a părții adverse. Nu se poate reține că recurentului i-a fost refuzat accesul la o instanță, în sensul art. 6 al. 1 din CEDO, întrucât acesta s-a putut adresa unei instanțe, cererea lui fiind soluționată pe fond. Ținând seama de considerentele expuse, în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul reclamantului ca nefondat. Societatea intimată nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. T. împotriva sentinței civile numărul 4657 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. G. S. D. L. D. C. M. Red. /dact./ DG 2 ex./(...) Jud.fond: M.K.
| ← Decizia nr. 5027/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2512/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
