Decizia nr. 2512/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2512/R/2012
Ședința din 21 mai 2012
I. constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : I.-R. M. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC F. S. S. împotriva sentinței civile nr. 2. din 22 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat V. A. B., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente SC F. S. S., consilier juridic S. F. I. C., lipsă fiind reclamantul intimat V. A. B. reprezentanta acestuia, avocat D. L.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în cursul acestei zile de 21 mai 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă a transmis prin fax la dosar răspuns la întâmpinare.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar împuternicire și răspuns la întâmpinare și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca nelegală și netemeinică a acțiunii pentru motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. S. obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată, urmând a depune la dosar dovada acestora.
După susținerea recursului de către reprezentanta pârâtei recurente, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat V. A. B., avocat D. L.
Curtea pune în discuție redeschiderea dezbaterilor.
Atât reprezentanta pârâtei recurente cât și reprezentanta reclamantului intimat arată că nu se opune redeschiderii dezbaterilor.
Curtea, în urma deliberării, redeschide dezbaterile, comunică reprezentantei reclamantului intimat un exemplar al răspunsului la întâmpinare și acordă cuvântul asupra recursului reprezentantei reclamantului intimat.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. S. obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar dovada justificativă a achitării acestora.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2195 din (...) a T.ui B. N., pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul V. A. B. împotriva pârâtei SC F. S. S. B. și în consecință:
- a fost obligată pârâtă să întocmească în formă scrisă contractul individual de muncă dintre ea și reclamant începând cu data de (...) și până la data de (...) și înregistrarea acestui contract de muncă în registrul general de evidență a salariaților al pârâtei și la ITM B.-N.
- s-a constatat încetarea contractului individual de muncă dintre reclamant și pârâtă prin acordul de voință al părților începând cu data de (...)
și a fost obligată pârâta să emită o decizie de încetare a raporturilor de muncă dintre părți în acest sens;
- a fost obligată pârâtă să plătească reclamantului drepturile salariale neachitate pentru perioada (...) și până la data de (...) aferente unui salariu brut lunar de 2.500 lei;
- a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată;
A fost respinsă ca neîntemeiată pretenția reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă existența raportului contractual de muncă dintre reclamant și pârâtă cu privire la elementele considerate esențiale în acest raport, respectiv locul muncii, felul muncii și remunerația de care beneficiază salariatul, circumscris probațiunii administrate în cauză. Din interpretarea coroborată a probelor rezultă concluzia neechivocă referitoare la intenția pârâtei de angajare a unui inginer pe postul vacant, acceptul pârâtei ca începând cu data de 01 martie 2011 reclamantul să ocupe acest post, atribuții pe care reclamantul și le-a îndeplinit prin implementarea și derularea unor proiecte tehnice ale pârâtei, specificul activității și prezența la muncă în intervalul 1.03-(...).
În privința remunerării, martorii C. N. și N. B. au confirmat nivelul de salarizare inginer mecanic în cadrul pârâtei, acela de 2500 lei lunar, de care au luat la cunoștință datorită calității lor de angajați ai pârâtei pe postul de tehnician, respectiv contabil șef, cuantum indicat de altfel și de reclamant. I. îl reține a avea caracter de drept salariul brut în temeiul art.159 și următoarele din Codul Muncii. În cauză nu s-a făcut dovada achitării salariului în sensul art.168 al.8,1 din Codul muncii.
S-amai reținut că pretențiile reclamantului referitoare la întocmirea formalităților referitoare la derularea raporturilor de muncă în perioada 1.03-
(...), sistarea acestora prin acordul părților (fiind convergentă dorința de încetare a oricărui raport juridic) și obligarea angajatorului la plata salariului sunt fondate.
Prin precizarea de acțiune de la termenul din (...) (f.125) reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale reprezentând câștigul nerealizat ca urmare a neefectuării actelor de angajare de către pârâtă. Această pretenție a fost neîntemeiată.
Este adevărat că reclamantul și-a încetat activitatea la vechiul angajator, unde era remunerat cu un salariu de 2500 lei lunar și un spor de vechime de 25%, pentru a-și desfășura activitatea la pârâtă și că după data de (...) a fost reangajat cu un salariu de doar 1800 lei lunar, însă din această perspectivă, pentru perioada determinată de 3 luni de zile, nu poate fi reținută ca o culpă în sarcina pârâtei de natură a atrage în sarcina sa alteobligații decât cele înainte statuate (formalizarea raporturilor de muncă și achitarea salariului). Încetarea raportului de muncă dintre reclamant și vechiul său angajator a survenit urmare a acordului de voință al părților din acel raport periodic de muncă (f.4) conform art.55 lit.b, reclamantul nefăcând dovada manoperelor pretins dolosive ale pârâtei. Pe de altă parte cuantumul daunelor solicitate nici nu a fost dovedit de reclamant, în sarcina căruia era probațiunea.
În raport de modul de rezolvare al pretențiilor adresate instanței și în măsura câștigării procesului, având în vedere art.274 din Codul de proc.civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată parțiale, în sumă de 700 lei, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. F. S. S. B., solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, cu obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului pârâta a invocat dispozițiile art. 16 alin. 1 și 31 din Codul muncii, arătând că a și-a îndeplinit obligația întocmirii contractului individual de muncă în forma scrisă, l-a datat, s-a stabilit perioada de proba pentru verificarea aptitudinilor viitorului salariat, urmând sa fie trecută și clauza cu salarizarea, și să fie semnat de ambele părți. Din acestea reiese intenția recurentei de a-l angaja pe intimat, iar tocmai refuzul de a semna contractul de muncă și de a accepta salariul propus reprezintă refuzul acestuia de a presta munca ca și salariat al recurentei.
Din probele administrate în instanța nu reiese ca intimatul ar fi prestat munca în cadrul unității: contractul de muncă nesemnat de părți, controalele efectuate de ITM BN ca urmare a sesizărilor reclamantului, potrivit sesizărilor înregistrate sub nr.7568/(...) și nr.(...) rezultatele fiind comunicate reclamantului, pontajele prezentate în instanță.
S-a mai precizat că documentația depusă de reclamant, reprezintă o copie de pe internet a unor piese care se fabrica de mult timp și nu numai de către societate. Dacă i s-ar fi încredințat proiecte, acestea ar fi purtat semnătura reclamantului, semnătura șefului de secție și probabil al unui reprezentat al societății. Doar folosirea unui antet al societății nu implică și un angajament din partea acesteia.
Reclamantul nu a putut dovedi presupusa delegație din data de (...).
Din Registrul de intrări-ieșiri al societății reiese ca în zilele incriminate de reclamant doi salariați și anume: A. G. și L. Dan au fost în delegații în alte localități decât C.-Napoca, aducând și dovada acestora: delegațiile semnate și stampilate de societățile unde au fost.
În ceea ce privește martorii propuși de către intimat și audiați în cauza, s-a arătat că mărturiile acestora sunt lipsite de obiectivitate: martorul C. I. N., în luna martie 2011 a fost prezent la lucru 2 ore/zilnic timp de 8 zile, apoi a fost în concediu de boala 14 zile și în concediu de odihna o zi! Sau martorul B. T. care dorea sa se angajeze și el la recurentă dar care nu a deținut nici un moment calitatea de salariat al acesteia, astfel încât nu poate fi relevantă mărturia acestuia despre calitatea de salariat, salarizare și presupusa colaborare cu intimatul în cadrul societății.
Este adevărat ca la A. BN s-a afișat ca vacant un post de inginer mecanic, în aceea perioadă și că pentru ocuparea acestui post s-au prezentat mai multe persoane, însă prezentarea la un interviu și la discuții premergătoare angajării nu poate fi interpretata ca și o angajare efectivă, mai ales ca pentru încheierea unui contract individual de munca valabil și prezentarea la muncă se presupune existența consimțământului liber exprimat al părților privind toate clauzele contractuale.
În prezent postul este ocupat de un inginer mecanic care a acceptat toate clauzele contractuale propuse de unitate.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 11 mai 2012, reclamantul V. A.
B. a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă, cu menținerea în totalitate a sentinței atacate, cu obligarea recurentei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Obligația angajatorului de a încheia contractul individual de muncă în forma scrisă anterior începerii raportului de muncă (prevăzută de art. 16 alin.
1 din Codul muncii în forma în vigoare la data de (...)) presupune ca în situația în care nu există acordul părților cu privire la clauzele contractului individual de muncă, angajatorul să nu primească la muncă persoana care nu a fost de acord cu încheierea contractului individual de muncă, nici măcar pentru o perioadă de probă.
Fiind (anterior modificării Codului muncii prin L. 4.) un contract consensual, contractul individual de muncă există însă și în lipsa unui înscris, părțile putând face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice mijloc de probă (art. 16 alin. 2 din Codul muncii). Drept urmare, în lipsa unui contract individual de muncă valabil încheiat între părți
(contractul individual de muncă de la filele 7-10 dosar fond nefiind semnat de niciuna dintre părți), raporturile dintre părți pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.
Astfel, așa cum judicios a reținut prima instanță, din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că intimatul a desfășurat activitate în calitate de angajat al recurentei în perioada (...)-(...). Contrar celor invocate în recurs, presupusa delegație a reclamantului din (...) nu a constituit probă reținută de instanța de fond în sensul că reclamantul a avut raporturi de muncă cu pârâta.
De asemenea, depozițiile martorilor C. I. N. și B. T. se coroborează cu cele ale martorei propuse de recurentă N. B., angajată a societății pe postul de contabil șef, astfel încât în mod corect nu au fost înlăturate de instanța de fond. În mod similar, documentația tehnică depusă de reclamant (filele 27-51) se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv depozițiile de martori și corespondența electronică (filele 54-67 dosar fond), astfel încât se vor înlătura susținerile recurentei în sensul că ar fi fost o copie de pe internet a unor piese care se fabrică de mult timp, aspect care, de altfel, nu a fost dovedit de angajator care are sarcina probei conform art. 272 din Codul muncii.
Controalele efectuate de către I. T. de M. B.-N. (care au relevat faptul că din evidențele recurentei nu rezultă că intimatul ar fi fost angajatului acesteia filele 119-120 dosar fond), respectiv lipsa pontajului pentru reclamant nu constituie probe de natură să conducă la reținerea unei stări de fapt diferite întrucât, în condițiile în care formalitățile de angajare prevăzute de lege nu au fost finalizate, în mod evident reclamantului nu avea cum să fie pontat sau menționat în actele societății.
Pentru aceste considerente, apreciind că niciunul dintre motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 3041 și 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză. În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă se va obliga recurenta, aflată în culpă procesuală, să plătească intimatului V. A. B. suma de 868 lei,cheltuieli de judecată în recurs reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (fila 41). PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC F. S. S. împotriva sentinței civile nr. 2195 din (...) a T.ui B. N., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului V. A. B. suma de 868 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 21 mai 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. D. D. G. I.-R. M. GREFIER, C. M. Red.L.D./Dact.S.M. 2 ex./ (...) Jud.fond: C. N.
| ← Decizia nr. 344/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 44/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
