Decizia nr. 5096/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)*
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 5096/R/2012
Ședința publică din data de 12 decembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta SC A. M. R. - I. OF
D. L. S. împotriva sentinței civile nr. 7858/(...) și împotriva sentinței civile nr.
9280/(...) de completare a dispozitivului, pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...)*, privind și pe reclamantul intimat M. V., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat, av. C. H., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12 decembrie
2012, s-a depus la dosar din partea pârâtei recurente o cerere în probațiune privind cererea reconvențională formulată în cadrul rejudecării pe fond.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că aspectul privind cererea reconvențională este lămurit, aceasta purtând număr și dată de înregistrare.
Instanța, după deliberare, respinge ca nefiind utilă cauzei cererea în probațiune formulată de pârâta recurentă, în raport de constatările instanței de recurs de la termenul anterior.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursurilor, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele invocate în întâmpinarea formulată, arătând în esență că în cauză nu s-a demonstrat că reclamantul intimat ar fi încălcat acordul de confidențialitate încheiat cu pârâta recurentă. O. reclamantului de neconcurență și confidențialitate s-a născut la momentul încheierii contractului individual de muncă, fiind efectivă pe toată perioada de derulare a acestuia, iar obligația societății angajatoare de a remunera salariatul pentru îndeplinirea obligațiilor asumate a devenit exigibilă abia la momentul încetării acestui contract. În aceste condiții executarea obligațiilor reclamantului nu sunt condiționate de plata de către angajator a renumerației stabilite. Raporturile dintre reclamant și SC I. S. s- au stabilit anterior încheierii acordului de confidențialitate. C. două societăți au obiecte de activitate complet diferite, activități care nu se suprapun. Cu privire la recursul împotriva sentinței de completare dispozitiv arată că subscrie la argumentele recurentei cum că instanța de fond nu a sesizat depunerea cererii reconvențională, care a fost înregistrată în al doilea ciclu procesual, astfel că o cerere nouă în acest stadiu nu poate fi primită, motiv pentru care consideră că soluția dată de instanță este corectă însă se impune înlocuirea motivării. Depune două decizii ale Înaltei Curți de C. și Justiție reprezentând practică judiciară. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. C., ulterior precizată, reclamantul M. V. a chemat în judecată pe pârâta SC A. M. R. - I. OF D. L. S., solicitând ca pârâta să fie obligată să-i achite suma de 135,40 lei reprezentând penalități de întârziere, calculate in funcție de rata dobânzii de referință stabilită de B., ca urmare a neplății drepturilor salariale și a sumei de
102.726 lei reprezentând echivalentul a 12 salarii brute actualizată cu rata inflației, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată si până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 3340 din 11 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea, și în consecință pârâta a fostobligată să plătească reclamantului 135,4 lei cu titlu de daune moratorii reprezentând dobânda legală practicată de B.
S-au respins restul capetelor de cerere.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul și-au desfășurat activitatea ca director vânzări în cadrul societății pârâte începând cu data de (...), iar prin A. de C. încheiat la data de (...), s-a prevăzut că societatea pârâtă va plăti, la terminarea contractului de muncă dintre părți (indiferent de cauza încetării lui), echivalentul a 12 salarii brute într-o singură tranșă.
Conform Notificării preaviz din data de (...), reclamantul a fost înștiințat că, urmare restrângerii societății si a pierderilor financiare înregistrate in cursul anului 2009, se desființează postul de director general ocupat de către reclamant, începând cu data de (...).
S-a constatat că cererea cu privire la plata sumei de 102.726 lei, reprezentând echivalentul a 12 salarii brute, ce urma să-i fie acordat în baza A.ui de C. nu poate fi primită deoarece Contractul individual de muncă al acestuia a încetat la data de (...). Apoi, A. de confidențialitate a fost denunțat de către pârâtă prin notificarea nr. 157N/(...) a Biroului executorilor judecătorești asociați Constantin G. - C. N.lae G., deci înainte de încetarea raporturilor de muncă.
S-a mai reținut că pârâta a depus la dosarul cauzei documente din care rezultă că i-a achitat reclamantului drepturile salariale restante, respectiv extrasele de cont, însă aceste drepturi i-au fost plătit cu întârziere, situație în care acesta are dreptul la daune moratorii.
In ceea ce privește cheltuielile de judecată, acesta au fost compensate, potrivit dispozițiilor art. 274 și urm. C.
Prin decizia civilă nr. 1755 din 18 mai 2011 a Curții de A. C. pronunțată îndosarul nr. (...) s-a admis recursul declarat de reclamantul M. V. împotriva sentinței nr. 3340/2010 a T. C., ce a fost casată în parte în ceea ce privește capetele de cerere privind plata echivalentului a 12 salarii brute în baza art. 9 din A. de C. și actualizarea sumei astfel rezultate și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în limitele precizate.
În considerentele acestei decizii s-a reținut, în esență, că „A. de confidențialitate"; încheiat între părți reprezintă un act juridic bilateral, care este rezultatul acordului de voințe al părților, iar în temeiul principiului simetriei între modul de încheiere a contractului și modul de revocare a lui, consacrat de art. 969 alin. 2 cod civil, această convenție nu poate fi revocată prin voința unilaterală a uneia din părțile care au încheiat-o.
Notificarea nr. 157N/(...) emisă de pârâtă, privind denunțarea unilaterală a acordului de confidențialitate, nu este de natură a produce consecințe juridice, astfel că în mod greșit prima instanță a respins capetele de cerere având ca obiectplata echivalentului a 12 salarii brute în baza art. 9 din A. de C. și actualizarea acestei sume, dând eficiență acestei denunțări, cu aplicarea greșită a legii, nefiind cercetat fondul cauzei sub aspectul acestor capete de cerere.
În urma rejudecării, prin sentința civilă nr. 7858 din 9 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...)* s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâta SC A. M. R. - I. OF D. L. S.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 102.726 lei, actualizată până la data plății efective, reprezentând echivalentul a 12 salarii brute în baza art. 9 din acordul de confidențialitate încheiat între părți.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajatul societății pârâte începând cu data de 15 octombrie 2008, având funcția de director vânzări. La data de (...) părțile au încheiat o convenție intitulată „. de confidențialitate";, ca anexă la contractul individual de muncă intervenit între acestea, prin care au convenit că informațiile pe care le obține salariatul ca efect al executării contractului individual de muncă intervenit între părți, sunt strict confidențiale. În acordul menționat au fost stabilite obligațiile ambelor părți. O. pârâtei a fost aceea de a plăti reclamantului la încetarea contractului echivalentul a 12 salarii brute.
Pârâta s-a apărat față de pretențiile reclamantului, prevalându-se de notificarea 157N/(...) emisă de pârâtă, privind denunțarea unilaterală a acordului de confidențialitate. Curtea de apel a statuat, în mod obligatoriu, că notificarea menționată este lipsită de efecte juridice. În consecință, acordul de confidențialitate nu a fost denunțat și are forță obligatorie față de părți. Prin urmare, ambele părți sunt ținute conform art. 969 din Codul civil să își execute obligațiile prevăzute de acest acord, pârâta fiind obligată prin urmare să plătească reclamantului echivalentul a 12 salarii brute în baza art. 9 din acordul menționat, respectiv suma de 102.726 lei (cuantum necontestat de pârâtă).
S-a precizat că pârâta nu a susținut în cauză că reclamantul nu și-ar fi respectat obligațiile sale prevăzute de contractul în cauză.
Instanța a constatat că și cererea de actualizare a acestei sume a fost întemeiată, întrucât acesta este modul de reparare a prejudiciului cauzat reclamantului prin întârzierea efectuării plății, iar obligația pârâtei de reparare a acestui prejudiciu rezultă din art. 1073 din Codul civil.
Având în vedere că reclamantul nu a depus la dosarul cauzei dovada efectuării vreunei cheltuieli, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata acestor cheltuieli.
Prin sentința civilă nr. 9280 din 17 septembrie 2012 de completare adispozitivului pronunțată de Tribunalul Cluj în același dosar s-a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 7858/(...), formulată de pârâta A. M. R. I. OF D. L. S.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că la dosarul cauzei nu s-a depus nicio cerere reconvențională înainte de pronunțarea sentinței a cărei completare s-a cerut. Singura cerere este cea depusă alături de cererea de completare la fila 51, în data de (...), așadar după pronunțarea sentinței din data de (...).
Împotriva acestor sentințe a declarat recurs pârâta SC A. M. R. - I. OF D. L.
S. .
Prin recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 7858/(...) pronunțată de
Tribunalul Cluj pârâta a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că sentința este lovită de nulitate față de împrejurarea ca aceasta a fost data cu încălcarea formelor de procedura (art. 304 pct. 5).
Învederează împrejurarea că în hotărârea nu este menționata calea de atac ce poate fi exercitata de către parte și termenul în care aceasta se poate exercită, încălcându-se astfel art. 261 alin 1 pct. 7 C., care reglementează aspectele esențiale ce trebuie cuprinse în orice hotărâre judecătoreasca.
S-a invocat și nerespectarea cerințelor legale în ceea ce privește citarea.
Pentru termenul de judecata din data de (...), termen la care instanța de fond a rămas în pronunțare asupra cauzei dedusa judecății, recurenta a fost citată indicându-se la rubrica calitate "intimata-pârâtă". Or, având în vedere ca se află în etapa procesuala a rejudecării după casare, ceea ce în fapt reprezintă o noua judecata în fond a cauzei, calitatea acesteia este cea de pârâtă și nu intimata pârâta, cum în mod greșit a fost menționat în citație.
S-a mai arătat că hotărârea recurată este data atât cu interpretarea greșită a actelor juridice deduse judecății cât și cu aplicarea greșită a legii.
În mod greșit a reținut instanța faptul ca reclamantul si-ar fi respectat întocmai obligațiile stabilite în sarcina sa prin acordul de confidențialitate. În mod greșit a reținut împrejurarea ca recurenta nu a susținut că V. M. nu și-ar fi respectat obligațiile prevăzute în acordul de confidențialitate. Î. din etapa procesuala a primei judecați în fond a învederat instanței faptul ca cererea de chemare în judecata este neîntemeiata si față de împrejurarea că acesta nu și-a respectat obligațiile stabilite în sarcina sa prin acordul de confidențialitate. T. aceste susțineri au fost dovedite.
Astfel, așa cum rezulta din informațiile furnizate de către O., dl. M. V. are calitatea de asociat al SC H. S., societate ce are ca obiect principal de activitate activități de asistenta medicala specializata (cod CAEN 8622) si printre obiectele secundare de activitate, alte activități referitoare la sănătatea umana (cod CAEN
8690).
Societatea recurentă are ca obiect principal de activitate, alte activități referitoare la sănătatea umană (cod CAEN 8690), existând astfel o suprapunere între obiectele de activitate ale celor doua societăți.
Reclamantul are si calitatea de administrator al SC I. S., societate ce are ca obiect principal de activitate activități de asistenta spitaliceasca (cod CAEN 8610), printre obiectele secundare de activitate regăsindu-se din nou alte activități referitoare la sănătatea umană (cod CAEN 8690) - activitatea principala a recurentei. Susținerile acestuia cu privire la împrejurarea că a demisionat din funcția de administrator trebuie de asemenea înlăturate. Intimatul-reclamant în considerarea calității sale de administrator si reprezentant legal al SC I. S. avea nu numai posibilitatea, dar si obligația de a notifica registrul comerțului cu privire la demisia sa și de a solicita menționarea acesteia în registrul comerțului.
Prin deținerea și exercitarea calităților de asociat respectiv administrator în societățile menționate, societăți ce au obiecte de activitate atât identice cât și înrudite cu obiectul de activitate al societății recurente, reclamantul a încălcat în mod flagrant și direct prevederile acordului încheiat cu societatea recurentă.
Prin urmare, acesta nu este îndreptățit să solicite și să primească vreo compensație bănească, dar este pasibil de plata de daune către societatea recurentă pentru prejudiciile aduse ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate.
Față de dispozițiile hotărârii de casare, în care se arată că acordul de confidențialitate încheiat între părți constituie un act juridic bilateral, care naște drepturi și obligații corelative pentru ambele părți, considera că instanța de fondavea obligația de a verifica îndeplinirea de către reclamantul V. M. a obligațiilor stabilite în sarcina sa.
Prin recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 9280/(...) pronunțată de
Tribunalul Cluj pârâta a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin cererea de completare formulata a solicitat instanței de fond să se pronunțe și asupra cererii reconvenționale formulate, cerere primita de către Tribunalul Cluj în data de (...), deci cu mult înainte de pronunțarea sentinței a cărei completare a solicitat-o.
De asemenea a anexat cererii de completare și o copie a cererii reconvenționale transmise acestei instanțe, precum și dovada primirii acesteia de către Tribunalul Cluj.
Cu toate aceasta, în hotărârea recurată instanța de fond a reținut împrejurarea că la dosarul cauzei nu s-a depus nicio cerere reconvenționala depusa înainte de propunea sentinței a cărei completare se cere.
Considera că, pronunțând o atare soluție, instanța de fond a încălcat unul dintre principiile de baza ale procesului civil, pronunțând astfel o hotărâre cu încălcarea rolului activ stabilit prin art. 129 alin 5 C. pr. civ.
Faptul că cererea reconvenționala nu se regăsește în dosarul cauzei nu este un aspect ce poate fi imputat recurentei și prin urmare instanța de fond, în mod greșit a dispus respingerea cererii de completare. A. vreme cât cererea recurentei a fost primită de către Tribunalul Cluj, în cuprinsul acesteia a indicat în mod corect numărul dosarului, completul investit cu judecarea cauzei si termenul de judecata, nu poate fi sancționată în acest mod pentru faptul ca cererea nu a fost atașata dosarului, fapt neamputabil recurentei.
Reclamantul intimat M. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea ambelor recursuri ca nefondate.
În motivare a arătat că omisiunea sau indicarea greșita a căii de atac ori sau a termenului de exercitare nu lipsesc părțile procesuale de dreptul de a exercita calea de atac prevăzuta de lege, în termenul legal.
Cu privire la nerespectarea cerințelor legale de citare a A. M., prevăzute la art. 88 C.
Anterior ultimului termen de judecata ((...)), A. M. a fost legal citată pentru termenele anterioare. Or, potrivit art. 88, prin înmânarea citației pentru un termen de judecata, cel citat este prezumat ca are cunoștință si de termenele de judecata ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânata.
Indicarea greșită a calității celui citat constituie motiv de nulitate numai daca se dovedește pricinuirea unei vătămări. A. M. nu a făcut dovada faptului ca a suferit un prejudiciu.
Instanța de fond, în rejudecare, a achiesat la susținerile reclamantului în sensul ca A. M. nu a invocat vreo excepție de neexecutare a acordului de confidențialitate (excepție relativă).
Reclamantul a mai arătat că și-a îndeplinit obligațiile contractuale prevăzute în cuprinsul acordului de confidențialitate, astfel încât este îndreptățit la suma de 102.726 lei reprezentând echivalentul a 12 salarii brute, în temeiul art. 9 din acord.
Însăși A. M. recunoaște acest fapt, aceasta neinvocând în cuprinsul întâmpinării/recursului vreo excepție de neexecutare a acordului de confidențialitate de către subsemnatul reclamant.
În ceea ce privește înscrisurile depuse la dosar de către intimata A. M. pentru termenul din (...), acte ce cuprind informații furnizate de O. R. C. cu privire la 2 societăți (SC I. S. si SC H. S.) aceasta nu fac dovada faptului ca și-ar fi încălcat obligațiile prevăzute de acordul de confidențialitate.
Cu privire la SC I. S., din înscrisurile de la dosar rezulta că a fost constituita (anul 2007) anterior încheierii acordului de confidențialitate (noiembrie 2008), iar recurentul nu se afla printre asociați.
Astfel, recurentul nu a dobândit o asemenea poziție ulterior încheierii acordului, ci deținea calitatea de administrator al SC I. S. din anul 2007.
Cu privire la SC H. S., reclamantul a arătat că profilul complet diferit al celor doua societăți rezulta din compararea obiectelor de activitate.
Declarația olografă a asociatului-administrator dr. N.os L. înlătură orice dubiu cu privire la un posibil raport concurențial între cele doua societăți, asociatul-administrator arătând ca SC H. S. nu a funcționat si nu funcționează, nu a înregistrat venituri si cheltuieli si nu a depus nicio declarație financiara la organele fiscale abilitate.
Cu privire la recursul promovat împotriva sentinței - completare dispozitiv, s-a arătat că în mod corect instanța de fond, în rejudecare, a respins cererea de completare dispozitiv în condițiile în care singura cerere reconvenționala ce se regăsește la dosarul cauzei este cea atașata cererii de completare dispozitiv, înregistrata la data de (...).
A. M. nu a făcut dovada faptului ca cererea reconvențională ar fi fost transmisă la dosarul cauzei anterior, respectiv pentru termenul de judecata din data de (...).
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererile de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 7858/(...), într-adevăr, în cuprinsul hotărârii nu a fost indicată calea de atac ce poate fi exercitată de către părți și nici termenul în care aceasta se poate exercita, mențiuni impuse de dispozițiile art. 261 alin. 1 C., însă această împrejurare nu este de natură a atrage nulitatea sentinței recurate.
Potrivit dispozițiilor art. 215 din Legea nr. 63/2011 a dialogului social, împotriva hotărârilor pronunțate în materia litigiilor de muncă se poate exercita recursul în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Așadar, neindicarea de către instanța de fond a caii de atac aflată la dispoziția părților și termenul de exercitare al acesteia, reprezintă o evidentă omisiune, care însă nu poate conduce la înfrângerea principiului legalității cu privire la căile de atac, acestea fiind prevăzute de lege, în fapt pârâta exercitând în termen legal recursul împotriva acestei hotărâri, fără a suferi o vătămare.
S-a mai invocat prin cererea de recurs nerespectarea cerințelor legale în ceea ce privește citarea, întrucât pentru termenul de judecată din data de (...), termen la care instanța de fond a rămas în pronunțare, recurenta a fost citată indicându-se calitatea acesteia de "intimata - pârâtă".
Curtea apreciază că indicarea calității de intimată alături de cea de pârâtă pe citația comunicată pentru termenul de judecată din fața instanței de fond, nu a fost de natură să creeze o incertitudine în ceea ce privește calitatea în care a fost citată recurenta la judecarea cauzei în fond, și anume aceea de pârâtă, astfel încât nu constituie un motiv care să conducă la nulitatea procedurii de citare, în speță fiind îndeplinită obligativitatea cuprinderii în citație a calității celui citat prevăzută de dispozițiile art. 88 alin. 1 pct. 4 C.
În ceea ce privește criticile din recurs formulate cu privire la fondul cauzei,
Curtea reține că între reclamantul intimat M. V., în calitate de angajat, și pârâta recurentă SC A. M. R. - I. of D. L. S., în calitate de angajator, s-a încheiat la data de 23 septembrie 2008 o convenție denumită „. de confidențialitate"; (f. 10 - 12dosar fond nr. (...)), ca anexă la contractul individual de muncă intervenit între aceștia.
Astfel, prin această convenție s-a convenit ca informațiile pe care le obține salariatul ca efect al executării contractului individual de muncă sunt strict confidențiale (pct. 1); s-au menționat informațiile considerate ca fiind confidențiale (pct. 2); s-a prevăzut că salariatul poate dezvălui informații sau date, ori poate pune la dispoziție documente din domeniile menționate la pct. 2 numai persoanelor implicate în executarea obligațiilor de serviciu, care au legătură cu ele sau acelor persoane pentru care se dă aprobare în scris de către angajator (pct. 3).
La punctele 4 - 6 din A. de confidențialitate s-au prevăzut următoarele obligații în sarcina salariatului:
„Salariatul se obligă ca pe toata durata validității contractului individual de muncă să nu-și constituie o societate comercială cu obiect de activitate identic sau asemănător cu cel al societății angajatorului, să nu devină asociat sau acționar într-o asemenea societate ori să-și asume funcția de administrator, membru în consiliu de administrație sau cenzor într-o altă societate comercială cu obiect de activitate identic sau asemănător cu cel al societății angajatorului."; (pct.4)
„Salariatul se obligă ca pe toata durata desfășurării contractului individual de muncă să nu desfășoare, în interesul propriu sau al unei terțe persoane, fizice sau juridice, activități care se afla în concurența cu activitatea prestată la angajator"; (pct.5).
„Salariatul se obligă ca, atât pe toata durata desfășurării contractului de munca cât și pentru o perioada de timp de 1 an de la data încetării contractului individual de munca, să păstreze confidențialitatea informațiilor, datelor si documentelor cu care a luat contact pe care directă sau incidentală în cursul executării acestuia."; (pct.6).
Prin clauza inserată în cuprinsul pct. 9 din „A. de confidențialitate";, s-a convenit ca „. respectarea acestui contract de confidențialitate firma va plăti la terminarea contractului de muncă dintre părți (indiferent de cauza încetării lui) echivalentul a 12 salarii brute, într-o singură tranșă de plată, lui M. V.
O. contractuală asumată de reclamant la pct. 4 din A. de confidențialitate, a cărei validitate nu a fost contestată pe parcursul soluționării cauzei, face parte din conținutul obligației generale de fidelitate a salariatului față de angajatorul său, prevăzută de art. 39 alin. 2 lit. d din Codul muncii, fiind clară în sensul că: salariatul nu poate deveni asociat pe perioada derulării raporturilor de muncă la nici o societate având obiect de activitate identic sau cel puțin asemănător cu cel al angajatorului.
Contrar considerentelor instanței de fond și poziției exprimate de reclamant prin întâmpinare, Curtea reține că reclamantul nu a respectat toate obligațiile ce și le-a asumat pe durata derulării contractului individual de muncă prin convenția invocată ca temei al acțiunii sale.
În ceea ce privește SC I. S., din datele comunicate în luna mai 2010 de
Oficiul Național al Registrului Comerțului, reiese că reclamantul figurează ca fiind administrator al acestei societăți, calitate pe care a dobândit-o din data de
(...), așadar anterior inițierii raporturilor de muncă cu pârâta. Curtea apreciază că sub acest aspect, nu se poate reține o încălcare a clauzei de la pct. 4 din A. de confidențialitate, deoarece reclamantul s-a obligat să nu-și asume funcția de administrator, membru în consiliu de administrație sau cenzor într-o altă societate comercială cu obiect de activitate identic sau asemănător cu cel al societății angajatorului, or în speță este exclusă această ipoteză, deoarece nu a existat ulterior încheierii contractului individual de muncă o acceptare a funcțieide administrator la o altă societate, această calitate fiind asumată anterior acestui moment.
În ceea ce privește apărările pârâtei exprimate și în fața primei instanțe în primul ciclu procesual, cu privire la participarea reclamantului la constituirea SC H. S., Curtea apreciază că acestea sunt fondate.
Astfel, din datele comunicate de Oficiul Național al Registrului Comerțului
(f. 87 - 88 dosar fond nr. (...)), reiese că în anul 2009 - ulterior încheierii acordului de confidențialitate - reclamantul împreună cu alți doi asociați a înființat societatea comercială H. S., având ca activitate principală de activitate: A. de asistență medicală specializată - 8622 care este identică cu una dintre activitățile secundare ale societății pârâte. De asemenea, printre activitățile secundare ale SC H. S., se regăsesc și următoare activități, care sunt identice cu cele ale societății pârâte: C. dezvoltare în biotehnologie - 7211, C. dezvoltare în alte științe naturale și inginerie - 7219, A. ale centrelor de îngrijire medicală -
8710, A. ale centrelor de recuperare psihică și de dezintoxicare - 8720, A. ale căminelor de bătrâni și ale căminelor pentru persoane aflate în incapacitate de a se îngriji - 8730, iar activitatea secundară având cod CAEN 8690 este identică cu activitatea principală a societății angajatoare.
Chiar dacă din înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu susținerile părților, reiese că la data de 10 martie 2010 a încetat contractul individual de muncă al reclamantului, instanța de fond nu putea da eficiență clauzei de la pct.
9 din Acord, deoarece pârâta a făcut dovada că reclamantul a încălcat una dintre obligațiile asumate prin convenție și astfel angajatorul nu putea fi obligat la executarea obligației corelative de plată a celor 12 salarii brute, pretențiile reclamantului fiind neîntemeiate.
Î.lcarea obligației cuprinsă la pct. 4 în A. de confidențialitate, a avut loc la momentul în care reclamantul a înființat noua societate având mai multe domenii de activitate identice cu cele ale societății angajatoare, împrejurare față de care nu prezintă relevanță în cauză susținerile reclamantului în sensul că societatea înființată de către acesta nu a funcționat sau că nu a avut venituri și cheltuieli, mai ales că părțile nu au înțeles să instituie în acest sens o condiție prin A. de confidențialitate.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C. va admite recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 7858 din 9 iulie 2012 a T. C., pe care o va modifica în tot în sensul că va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului privind plata a 12 salarii brute în baza art. 9 din A. de C.
În ceea ce privește recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 9280/(...), Curtea reține că prin cererea de completare întemeiată pe dispozițiile art. 281 ind. 2 C., pârâta a solicitat instanței de fond să se pronunțe și asupra cererii reconvenționale având ca obiect obligarea reclamantului la plata sumei de
133.462,11 lei reprezentând lipsa de folosință a autoturismului proprietatea societății.
Instanța investită cu soluționarea cererii de completare a sentinței civile nr.
7858/(...) a procedat la respingerea acestei cereri, apreciind în mod eronat faptul că nu s-a depus la dosar nici o cerere reconvențională din partea pârâtei.
Curtea constată că anterior pronunțării sentinței a cărei completare s-a cerut, pârâta a formulat o cerere reconvențională înregistrată la data 25 ianuarie
2012 pe rolul Tribunalul Cluj, deci cu mult înainte de pronunțarea sentinței civile nr. 7858/(...).
Această cerere reconvențională nu a fost cusută și numerotată la dosarul de fond nr. (...)*, ci a fost depusă la coperta dosarului, aspect ce nu poate fi imputat recurentei și întrucât această împrejurare a fost constatată doar peparcursul soluționării prezentului recurs, înscrisul denumit „. reconvențională"; a fost atașat la dosarul de recurs nr. (...)* la filele 38 - 44.
Ținând seama de aceste considerente, constatând că prin respingerea cererii de completare, instanța nu s-a mai pronunțat cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâtă, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 și 2 cu referire la art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă va admite recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 9280 din (...) a T. C., pe care o va casa cu trimiterea cauzei la aceiași instanță spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta SC A. M. R. - I. OF D. L. S. împotriva sentinței civile nr. 7858 din 9 iulie 2012 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...)*, pe care o modifică în tot în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului M. V. privind plata a 12 salarii brute în baza art. 9 din A. de C.
Admite recursul declarat de pârâta SC A. M. R. - I. OF D. L. S. împotriva sentinței civile nr. 9280 din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...)*, pe care o casează în întregime și trimite cauza având ca obiect cererea de completare formulată de pârâtă spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 decembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
Red. SCB. Dact.V.R./2ex. (...)
Jud.fond: B.G. Z.
G. C.
GREFIER
| ← Sentința nr. 39/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2827/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
