Decizia civilă nr. 3984/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.3984/R/2013
Ședința publică din data de 15 octombrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: D. | C. | G. |
Judecători: N. | M. | |
C. | M. | |
Grefier: S. | - D. | G. |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul A. R. împotriva sentinței civile nr. 10317 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâții SC. T. C. SA ȘI S. R. DE T. C., având ca obiect drepturi bănești.
În compunerea prezentului complet de judecată, ca urmare a admiterii cererii de abținere de la soluționare cauzei formulată de doamna judecător I. T. a intrat de pe planificarea de permanență doamna judecător C. Mănăstirean. La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent asistat de doaman avocat Udrescu A. cu împuternicire avocațială la
dosar, lipsă fiind reprezentanții pârâților intimați.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta reclamantului recuret, solicită, în probațiune efectuarea unei adrese către pârâta intimată în sensul de a comunica modalitatea în care a înțeles să calculeze și să plătească drepturile salariale, respectiv care a fost salariul de bază de la care a pornit, coeficienții care au fost aplicați și eventualele sporuri.
Precizează că au solicitat aceste sume punctual în mod concret iar pârâta nu le-a contestat, ceea ce înseamnă o recunoaștere a acesteia.
Solicită acest lucru în cazul în care instanța consideră că recunoașterea pârâtei n-ar fi suficientă.
Instanța, deliberând, respinge cererea în probațiune formulată ca inutilă cauzei, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar înscrisuri cu titlu de practică judiciară, respectiv anexa 5 la contractul de muncă și sentința civilă nr. 203, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ .
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentiței atacate și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 10317 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. R.
V. în contradictoriu cu pârâtele S.C. « T. C. » S. și S.C. « T.
C. » S. - S. R. DE T. C. .
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul este salariatul societății pârâte în cadrul SUCU. ALEI REGI. ALE DE T. C. .
S-a avut în vedere că potrivit prevederilor art. 227 al. 4 din Codul muncii aplicabil, contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar conform prevederilor art. 40 al. 2 lit. c) din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Cu privire la solicitarea reclamantului de obligare a pârâtelor în solidar la plata diferențelor de salariu rezultate dintre salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei și sumele efectiv primite, aferente perioadei decembrie 2009
- august 2011, sume actualizate cu dobânda legală, instanța a reținut în primul rând că Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi pe anii 2008 - 2010 la care face trimitere reclamantul nu a fost semnat de către pârâtă și nu a fost recunoscut, nefiindu-i astfel opozabil, iar la nivel de unitate a existat un CCM care a stabilit o valoare a clasei I de salarizare, astfel că înlocuirea acesteia cu o altă valoare care este prevăzută de art. 41 alin. 3, lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi pe anii 2008 - 2010, este neîntemeiată.
Instanța a mai reținut și faptul că reclamantul face confuzie între valoarea salariului de bază minim brut, prevăzută în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramura Transporturi 2008 - 2010, cu valoarea corespunzătoare clasei 1 de salarizare din Grila de salarizare specificată în anexa la CCM la nivel de unitate.
Raportându-se la prevederile art.153 al Legii nr. 62/2011 care prevede că
"conform principiului recunoașterii reciproce orice organizație sindicală legal constituită poate încheia cu un angajator sau cu o organizație patronală orice alte tipuri de acorduri, convenții sau înțelegeri, în forma scrisă, care reprezintă legea părților și ale căror prevederi sunt aplicabile numai membrilor organizațiilor semnatare"; - instanța a apreciat că în cauză se impune să dea importanță cuvenita CCM-ului încheiat la nivelul Unității.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. R.
V. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță, după cum urmează: obligarea pârâților la calculul și plata diferențelor salariale în cuantum de 13.796 lei, sumă reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite conform contractului
colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi și drepturile salariale efectiv acordate de către angajator, și a sporurilor neacordate, în cuantum de 4.415 lei, pentru perioada decembrie 2009 - august 2011;
- obligarea pârâtelor la calculul și plata dobânzii legale pentru toate sumele menționate la petitul 1, de la data scadenței obligației de plată pentru fiecare drept salarial neacordat, și până la data plății integrale a tuturor drepturilor salariale și a sporurilor aferente.
Totodată, solicită obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată pricinuite de prezentul litigiu, fond și recurs.
În motivele de recurs se arată că sentința recurată este criticabilă sub aspectul greșitei aplicări a legii și a lipsei de temei legal a soluției pronunțate. În acest sens a arătat că instanța și-a întemeiat soluția pe prevederile art. 153 din Legea nr. 62/2011, cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile; au
fost ignorate prevederile art. 11 alin. 1 litera c) din Legea nr. 130/1996 republicată și actualizată și art. 3 alin. 1 și ale Anexei 5 - poziția 30 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 722 din 24 ianuarie 2008 la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, privind obligativitatea aplicării prevederilor CCM la acordarea drepturilor salariale cuvenite salariaților încadrați în unitățile de transporturi; au fost ignorate prevederile art. 57 alin. 4 din Codul Muncii, art. 3 alin. 3 și art. 41 alin. 3 punctele a) și b) din Contractul Colectiv de Muncă nr. 722 din 24 ianuarie 2008 la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, privind stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi ca fiind de 700 lei, valoare de bază (minimă) asupra căreia se aplică coeficienții de salarizare.
S-a precizat că în mod nelegal art. 153 din Legea nr. 62/2011 a fost reținut de instanță ca temei al soluției adoptate, deși drepturile salariale solicitate de el privesc perioada decembrie 2009 - august 2011, deci o perioadă anterioară întrării în vigoare a acestei legi.
Consideră că soluția dată de instanță este rezultatul unei greșite aplicări a legii, fiind încălcat principiul neretroactivității legii civile; drepturi salariale la care era îndreptățit sunt aferente unei perioade în care Legea nr. 62/2011 nu putea produce efecte (anterior adoptării și intrării sale în vigoare).
În aprecierea reclamantului, instanța de fond trebuia să aibă în vedere că dispozițiile legale aplicabile situației concrete deduse judecății, respectiv: art. 11 alin. 1 litera c) din Legea nr. 130/1996 republicată și actualizată, art. 3 și Anexa 5 - poziția 30 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 722 din 24 ianuarie 2008 la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010; sentința pronunțată este lipsită de temeinicie.
Referindu-se la aceste dispoziții legale s-a subliniat de reclamant că ele stabilesc în mod imperativ obligativitatea acordării drepturilor salariale pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi, pornind de la limitele minime impuse de contractul colectiv de muncă adoptat la nivel de ramură.
În acest sens fiind disp.art. 11 alin. 1 litera c) din Legea nr. 130/1996 republicată și actualizată care prevede că: "Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează: c) pentru toti salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă", disp.art. 3 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 722 din 24 ianuarie 2008 care prevede că: "Clauzele prezentului contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi produc efecte pentru toți salariații
încadrați în unitățile de transporturi si activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora.", precum și anexa 5 - poziția 30 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 722 din 24 ianuarie 2008 potrivit căreia: "Unitățile la care se aplică contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi, în care organizațiile sindicale semnatare au membri_ pârâta 30. SC T.
SA - B. ."
Din coroborarea acestor dispoz.legale, reclamantul a concluzionat că, apare evident că pârâta intimată T. C. S. avea obligația de a acorda drepturile salariale pornind de la salariul de bază minim brut stabilit prin CCM la nivelul ramurii transporturi, deoarece acesta era aplicabil și pentru pârâta intimată T. C. S., fiind greșit reținut de instanță că: "Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi pe anii 2008-2010 nu a fost semnat de către pârâtă și nu a fost recunoscut, nefiindu-i astfel opozabil...".
În susținerea criticii s-a arătat că instanța a ignorat prevederile art. 57 alin. 4 din Codul Muncii, art. 3 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 722 din 24 ianuarie 2008 la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 și art.
41 alin. 3 punctele a) și b) din Contractul Colectiv de Muncă nr. 722 din 24 ianuarie 2008 la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, care prevăd următoarele:
Art. 57 alin. 4 din Codul Muncii "în situația în care o clauză este afectată de nulitate, întrucât stabilește drepturi sau obligații pentru salariați, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile, aceasta este înlocuită de drept cu dispozițiile legale sau convenționale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri".
Art. 3 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 722 din 24 ianuarie 2008: "în cazul în care părțile au încheiat contract colectiv de muncă la nivel de unitate sau grup de unități înaintea semnării, înregistrării și publicării prezentului Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, cele de la nivelurile inferioare acestuia se vor adapta la prevederile sale, acolo unde prevederile minimale din prezentul contract nu au fost atinse sau ale cărui clauze nu se regăsesc incluse."
Art. 41 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 722 din 24 ianuarie 2008: ,,a) Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta, b) Părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă."
Reclamantul a mai arătat că în mod greșit instanța a reținut că face confuzie între valoarea salariului de bază minim brut prev.în C.C.M.la nivel de ramură de transporturi 2008-2010 cu valoarea corespunzătoare clasei I de salarizare din Grila de salarizare anexă la C.C.M.la nivel de unitate, întrucât prevederile art.41 alin.3 din C.C.M. 722/2008, sunt clare
În acest sens s-a precizat că existența unei prime clase de salarizare care are salariul stabilit la nivelul salariului de bază minim brut la nivel de ramură nu semnifică nicidecum că el ar fi făcut o confuzie, ci că instanța s-a raportat doar la anexa CCM 722/2008, nu și la prevederile invocate în mod expres și explicit prin acțiunea introductivă de instanță.
În privința modului în care instanța s-a raportat la susținerile lui privind stabilirea salariului a arătat că potrivit prevederilor legale - art. 57 alin. 4 din Codul Muncii, doar clauza care contravine condițiilor minime de salarizare stabilite prin CCM la nivel de unitate este nulă de drept și se înlocuiește cu clauza mai favorabilă, prevăzută de CCM la nivelul ramurii transporturi, restul prevederilor negociate la nivel de unitate rămânând în ființă, conform CCM negociat la acest nivel.
În raport de aceste considerente, în aprecierea reclamantului se impunea a fi observat faptul că salariul de bază minim brut avut în vedere de angajator la stabilirea drepturilor salariale - de 570 lei și apoi 600 lei - este sub limita minimă stabilită prin CCM adoptat la data de_, iar în privința coeficientului de salarizare, trebuia luat în calcul cel stabilit prin contractul individual de muncă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta SC T. C. SA, a invocat excepția nulității absolute a recursului întrucât in conformitate cu
prevederile art. 302/1 (1) lit.b) CPC recurentul neindicând sentința atacata. În susținerea excepției a arătat ca nu este suficienta menționarea numărului de dosar intrucat reglementarea indicata este o norma imperativa de la care nu se poate deroga fiind de stricta interpretare. În ceea ce privește motivele de recurs a solicitat respingerea acestora ca fiind neintemeiate din următoarele motive
:
În privința criticii ca instanța a aplicat in mod retroactiv prevederile art. 153 legea 62/2011 pârâta a considerat ca este un motiv neintemeiat nefiind de natura a atrage modificarea sentinței, având în vedere faptul că paratul a solicitat diferența de salariu pentru perioada decembrie 2009 pana in august 2011, iar legea 62/2011 a intrat in vigoare in luna mai a anului 2011, astfel că aceasta este aplicabia. În plus, s-a arătat că, instanța de fond nu isi fundamentează hotărârea in baza acestui considerent ci in baza faptului ca pârâta nu este semnatara a CCM la nivel de ramura a transporturilor.
Sub acest aspect a precizat pârâta ca prevederea referitoare la obligativitatea semnării CCM-ului pentru obligativitate/asumare/opozabilitate, este prevăzuta de Legea 130/1996 art. 25, lege, in vigoare la data semnării contractului colectiv de munca.
A apreciat pârâta că concluzia instanței privind nesemnarea C.C.M. la nivel de ramura este corecta, sens în care a arătat următoarele:
Contractul Colectiv de munca invocat este semnat la nivel de ramura a transporturilor, or pârâta incepand cu anul 2002 a fost infiintata prin Hotărârea de Guvern 706/2002 reglementare prin care avea stabilit ca obiect principal al activității Clasa CAEN 6110 -activități de telecomunicații prin rețele cu cablu, deci, nu transporturi feroviare sau de orice altfel pe care le prestează nu numai pentru CNC. ci și pentru alți beneficiari. Conform art.ll din Legea 130/1996 republicata, cu modificările si completările ulterioare "(1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează: c) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă"; ca urmare, grupul de unitati/ramura din care unitatea face parte nu poate fi dat decât de obiectul de activitate conform codurilor CAEN, un alt criteriu de identificare a ramurii sau a grupului nu exista. Contractul colectiv de munca la nivelul ramurii reglementează si acomodează interesele persoanelor care desfășoară un anumit tip de activitate. Contractele colective de munca in funcție de ramura pentru care se incheie au un anumit specific si nu se pot aplica sau translata efectele produse pentru o anumita ramura de activități la o alta ramura ce are un specific al activității total diferit.
CCM Ramura a Transporturilor nu îi poate fi aplicabil întrucât contractul colectiv de munca nu este semnat de ea. Faptul ca ea se regăsește in anexa 5 pe care o indica recurentul-reclamant, nu inseamna ca subscrisa a si semnat acest contract. Conform teoriei generale a dreptului si principiilor generale din dreptul privat, o convenție nu poate produce efecte decât intre parti, mai mult prin o convenție semnata de parti nu se pot naște obligații în sarcina terților; calitate pe care o are față de contractul colectiv de munca in baza căruia reclamantul- recurent isi intemeiaza cererea. Conform Legii 130/1996 art. 25 încheierea valabila a unui contract colectiv de munca este condiționata de forma scrisa cat si de semnaturile pârtilor, astfel că, pentru ca CCM la nivel de ramura sa îi fie aplicabil trebuie ca subscrisa sa fi fost semnatar al documentului, semnătura reprezintând singurul mod din care poate rezulta ca ea s-a obligat la respectarea contractului colectiv de munca la nivel de ramura si este unicul mod prin care acest document poate fi obligatoriu si opozabil.
În privința celeilalte critici s-a arătat că, reclamantul susține greșit că potrivit art.41 din CCM la nivel de ramură, salariu de bază minim brut de 700
lei trebuie să i se raporteze coeficientul din CCM de la nivelul unității.
Aceasta interpretare a reclamantului este în opinia pârâtei nelegala, întrucât nu citeaza prevederile CCM Ramura in totalitate, în caz contrar s-ar putea observa ca părțile din contractul colectiv de munca la nivel de ramura a transporturilor stabilesc "la stabilirea salariului minim brut pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare" drept urmare, părțile au dorit stabilirea unui salariu minim pentru fiecare categorie de salariații; intrucat nu se poate susține ca salariul minim pentru o persoana cu studii superioare incadrata pe funcție (care cere studii superioare) va avea reglementat un salariu minim ca cel al unui muncitor necalificat.
În același timp pârâta observă ca nu exista paritate intre termenii folosiți la nivel de ramura si cei folosiți la nivel de unitate. Astfel, la nivel de ramura se stabilește un singur mod de calcul si anume al salariului minim brut, iar la nivel de unitate, dupa cum rezulta din anexa 1 a contractului colectiv de munca la nivel de unitate, exista doua etape in calculul salariului final (salariul primit de angajat); si anume salariul de baza negociat si salariul brut, din interpretarea celor doua contracte colective de munca rezultând ca ( salariul de baza negociat de la nivelul unității trebuie sa fie cel puțin egal cu salariul minim brut la nivel de ramura si in funcție de fiecare categorie.
A fost subliniat de pârâtă și faptul că perioada de valabilitate a contractului colectiv de munca la nivelul ramurii, conform prevederilor CCM Ramura asa cum e inscris si pe site-ul ministerului muncii cat si dupa cum rezulta din actul de denunțare formulat de Confederația Naționala a Patronatului Roman, incepand cu data de_ CCM la nivel de ramura a transporturilor isi inceteaza aplicabilitatea, astfel că, incepand cu data de_ reclamantul nu mai justifica temei pentru drepturile solicitate ce depășesc data de_ .
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor din motive le de recurs,
Curtea constată că r ecursul este nefonda t, hotărârea atacată fiind legală, pentru
considerentele ce se vor arăta în co ntinuare
.
Criticile aduse hotărârii, ce pot fi încadrate în motivele de recurs prev.de art.304 pct.9 C.pr.civ., sunt neîntemeiate.
În esență, criticle vizează reținerile greșite ale primei instanțe în sensul că pârâta nu este parte în CCM la nivel de ramură și a imposibilității de combinare a salariului minim de bază din C.C.M.la nivel de ramură cu coeficientul de salarizare din Contractul individual de muncă stabilit pe baza grilei de salarizare anexă la C.C.M.la nivel de unitate.
În ce privește prima critică, se constată că prin hotărârea atacată s-a reținut ca motiv de respingere a acțiunii lipsa calității de parte a pârâtei în C.C.M.la nivel de ramură de transporturi, aceasta fiind și apărarea pârâtei. Pe fondul criticii în discuție se reține că pârâta este parte în C.C.M.arătat așa cum rezultă din anexa 5 la contract. La poz.30 pârâta apare ca unitate la care se aplică C.C.M.la nivelul ramurii transporturi, în care organizațiile sindicale semnatare au membri. În aceste condiții, C.C.M. fiind publicat în M.O.nr.3/_ partea V., pârâta nu mai poate invoca lipsa semnăturii. Aceasta și față de faptul că nu a depus la dosarul cauzei, dovada necesară respectiv exemplar din CCM nesemnat de ea, pe care trebuia să-l dețină.
Referitor la cea de-a doua critică se reține că deși instanța reține greșit că aplicabil în cauză C.C.M.la nivel de unitate, totuși critica se dovedește a fi neîntemeiată.
Rezultă cu evidență din susținerile criticii că reclamantul a solicitat acordarea salariului ce rezultă din înmulțirea coeficientului de ierarhizare acordat prin contractul individual de muncă stabilit pe baza grilei de salarizare din anexa la C.C.M.la nivelul pârâtei, cu salariu minim de bază rezultat din C.C.M.la nivel de ramură, art.41 alin.3:
În acest context, trebuie notat că în cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, sunt stabilite minimele de la care trebuie să se pornească în calcularea salariilor angajaților, anume, coeficienții minimi de ierarhizare pe categorii de salariați și salariul de bază minim brut la nivel de ramură. Aceste două elemente, prin înmulțire, conduc la stabilirea salariilor minime pentru fiecare categorie de salariați din cadrul ramurii.
Aceste dispoziții contractuale trebuie avute în vedere în ansamblu, prin raportare și la prevederile literei b) a art.41 alin.3, potrivit cărora părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit.a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.
În mod evident, aceste prevederi impun o dublă obligație părților ce vor negocia contractele colective de muncă la niveluri inferioare, anume, de a porni în negocieri atât de la salariul minim brut la nivel de ramură, cât și de la coeficienții minimi de ierarhizare.
Nu a fost respectată însă, cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și respectiv, la nivel de unitate, obligația de a se lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, ci s-a prevăzut un salariu de bază minim brut negociat mai mic, de 570 lei.
Curtea constată însă că nu poate fi sancționată această omisiune a părților contractante prin admiterea acțiunii.
Aceasta, în primul rând, în contextul în care salariul concret de bază al fiecărui angajat apare ca fiind rezultanta înmulțirii celor două elemente, a salariului de bază aplicat în unitate și a coeficientului de ierarhizare.
Solicitarea reclamantului de interpretare și aplicare a dispozițiilor contractuale invocate de acesta, nu respectă sensul de ansamblu al contractului, în condițiile în care art. 982 Cod civ. statuează că toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg.
Reiese din apărările formulate și nu a fost contestat de către reclamanțul faptul că în contrapartidă la agrearea unui salariu de bază minim brut mai mic în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, la acest nivel s-au stabilit coeficienți de salarizare, aferenți claselor de salarizare, mai avantajoși decât cei minimali din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, cu consecința că dacă s-ar aplica exclusiv prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, ar rezulta salariul de bază mai mic pentru fiecare din salariații reprezentați în cauză.
Concluzia este că negocierea la nivel de ramură a avut în vedere, în ansamblu, cele două elemente de salarizare, privite prin prisma rezultantei, astfel încât invocarea prin acțiune doar a acelui element mai avantajos din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, pentru a fi aplicat elementului mai avantajos din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, nu
poate fi primită, semnificând crearea unei legi tertia, pe care părțile nu au avut-o în vedere cu ocazia negocierii.
În plus, trebuie avute în vedere, în interpretarea dispozițiilor art. 41 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, și prevederile de la alineatele 5 și 6, care statuează în sensul că "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie";.
Or, o interpretare în sensul cerut de reclamant, de a se lua în considerare în mod individual și necorelat cu celelalte elemente de salarizare, dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, este în evidentă contradicție cu aceste dispoziții, care fixează negocierilor și o limită superioară, dată de fondul de salarii negociat, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli. De îndată ce la nivel de grup de unități din transportul feroviar, respectiv de unitate, s-a agreat un anumit salariu de bază minim brut și anumiți coeficienți de ierarhizare, în mod evident, în raport de aceste elemente și de numărul de salariați s-a stabilit și fondul de salarii din bugetul aferent anilor în discuție, astfel încât o solicitare de felul celei din acțiune, făcută fără considerarea acestui fond de salarii, ignoră dispozițiile contractuale pe care se
întemeiază.
Acest mod de interpretare a prevederilor contractuale incidente nu încalcă prevederile art. 8 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv art.132 alin.3 din Legea nr.62/2011, potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Interdicția invocată vizează drepturi ale salariaților, or art. 41 alin. 3 lit. a) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nu fixează practic un drept în sine al salariaților, format în toate componentele sale, ci doar un element al dreptului la salariu. Dreptul angajatului poartă asupra salariului (art. 39 lit. a) Codul muncii), or nu se afirmă prin acțiune că s-ar fi acordat reclamanților salarii în cuantum mai mic decât cel care ar rezulta, pentru fiecare, din aplicarea elementelor minimale de salarizare din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
În raport de faptul că această ultimă critică este neîntemeiată, ea vizând temeiul solicitărilor reclamantului, în baza art.312 alin.1 din C.pr.civ., urmează să se respingă ca nefondat.
În privința excepției nulității recursului invocată prin întâmpinare de intimată, se reține că este neîntemeiată.
Intimata își bazează excepția ridicată pe nerespectarea de către recurent a indicării hotărârii atacate cu recurs, ceea ce în conformitate cu dispozițiile art.302/1 C.pr.civ. ar atrage nulitatea hotărârii.
Susținerea intimatei este greșită întrucât din examinarea cererii de recurs rezultă că mențiunea pretins lipsă, există, fiind indicată sentința civilă nr.10317/2013 a Tribunalului C., care corespunde cu hotărârea pronunțată în dosar nr._ .
Intimata s-a aflat în confuzie ceea ce nu este indicat este numărul de dosar în care s-a pronunțat hotărârea atacată, mențiune a cărei lipsă nu prezintă relevanță.
Nu au fost solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. R. V. împotriva sentinței civile nr. 10317 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. G. N. M. C. M.
GREFIER
S. D. G.
red.N.M./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.B. E.
