Decizia civilă nr. 3972/2013. Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3972/R/2013
Ședința publică din data de 15 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: D. C. G.
GREFIER: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții F. S., SS
, B. I. și B. E. împotriva sentinței civile nr. 2699 DIN_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, privind și pe pârâtul SS SS
, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este declarat și motivate în termenul legal, a fost comunicat pârâtului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul cuprinzând motivele de recurs, reclamanții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2699 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr._, s-a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea cererii privind obligarea pârâtei la plata sporurilor salariale aferente grupei I de muncă pentru perioada solicitată.
A fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii privind cererea reclamanților F. Ș., S. Ș., B. E. și B. I. de obligare a pârâtei la încadrarea activității desfășurate în perioada_ -_, respectiv_ -_ pentru ultimul dintre aceștia, în condiții speciale de muncă, excepție invocată din oficiu de instanța.
A fost admisă acțiunea precizata formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta SC S. SA S., privind încadrarea activității desfășurate în perioada_ -_ în grupa I de muncă și a fost obligată pârâta să elibereze reclamanților adeverința care să constate acest fapt.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în privința excepției
inadmisibilității, faptul că în data de 28 august 2003 a fost adoptată H.G. nr. 1025 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.
Articolul 2 al acestui act normative prevede: "(1) criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de munca în condiții speciale sunt următoarele:
încadrarea locurilor de munca în grupa I de munca, anterior datei de 1 aprilie 2001;
desfășurarea activității în condiții speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectiva numai în locurile de munca definite la art. 1 lit. a);
existenta la locurile de munca în condiții speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-au luat măsurile tehnice și organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislația de protecție a muncii în vigoare;
efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securității și sănătății în munca, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale și înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani;
efecte asupra capacității de munca și stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacității de munca, pe perioada ultimilor 15 ani.
(2) Încadrarea persoanelor în locuri de munca în condiții speciale se va realiza în condițiile îndeplinirii tuturor criteriilor menționate la alin. (1)";.
Metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale presupune îndeplinirea următoarelor operațiuni a căror ordine cronologică a fost stabilită de legiuitor la art. 3:
nominalizarea
locurilor de munca care se solicita a fi încadrate în condiții speciale, efectuată de angajator împreună
cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii;
solicitarea de verificare
a activităților cuprinse în lista locurilor de munca în condiții speciale, inițiata de angajator împreună
cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, adresată inspectoratului teritorial de munca pe raza căruia se afla locul de munca respectiv sau Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare. Lista locurilor de munca în care se desfășoară activități ce pot fi încadrate în condiții speciale, cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri, este prevăzută în anexa nr. 1;
verificarea
de către inspectoratele teritoriale de munca sau Comisia Naționala pentru Controlul Activităților Nucleare a locurilor de munca nominalizate la lit. a), din punct de vedere al îndeplinirii măsurilor tehnico- organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor profesionale prevăzute de legislația privind protecția muncii ori în normele fundamentale de securitate radiologica, după caz, confirmată prin procesul-verbal întocmit conform anexei nr. 2.1, respectiv anexei nr. 2.2;
efectuarea expertizei tehnice, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificării factorilor de risc care nu pot fi înlăturați, conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. c), precum și a efectelor asupra persoanelor, definite conform criteriului prevăzut la art. 2 alin.
lit. d);
efectuarea expertizei medicale, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu
responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificării și interpretării datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, al structurilor medicale de medicina muncii și al comisiilor de expertizare a capacității de munca, pentru confirmarea criteriului stabilit la art. 2 alin. (1) lit. e).
Etapele prevăzute la alin. (1) lit. d) și e) sunt condiționate de rezultatul verificării menționate la alin. (1) lit. c).";
Procedura presupune, prin urmare, o acțiune comună inițiată de angajat împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii.
Conform art. 3 alin.(3), pasivitatea angajatorului, îndreptățește sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori responsabilul cu protecția muncii să sesizeze inspectoratele teritoriale de munca, care vor dispune verificarea locurilor de munca conform alin. (1) lit. c).
Pe baza dosarului care cuprinde documentele prevăzute de art. 5 alin.3, Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale formată din reprezentanți ai M. ui Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și ai M. ui Sănătății, acordă avizul sau respinge motivate solicitarea de emitere a acestuia.
Potrivit art. 13, angajatorii și/sau sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca, care nu au primit aviz pentru încadrarea locurilor de munca în condiții speciale, pot formula plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării, la M. Muncii, Solidarității Sociale și Familiei care, împreună cu Ministerul Sănătății, o va soluționa în termen de 30 de zile, prin decizie rămasă definitiva.
Decizia prevăzută la alin. (1) poate fi contestată la instanța judecătorească competenta, potrivit legii.
Angajatorii împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii au putut solicita în baza acestui act normativ, reevaluarea locurilor de munca pana la data de 31 decembrie 2004.
Sindicatul salariaților însă, nu a înțeles să acționeze în temeiul art. 3 alin.3 din H.G. nr. 1025/2003, mai sus citat, respectiv să solicite inspectoratului teritorial de muncă verificarea locurilor de muncă pentru întocmirea procesului verbal care se constituie într-un document obligatoriu la dosarul care se înaintează Comisiei pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale.
Această pasivitate a creat imposibilitatea de a solicita instanței verificarea activității acestei comisii, în cazul emiterii unui refuz motivat.
Solicitarea de încadrare a locurilor de muncă direct de către instanță nu este admisibilă, întrucât o soluție pe fond ar presupune depășirea limitelor puterii judecătorești.
A. ul la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție și de art. 6 din Convenția europeană a Drepturilor Omului nu înseamnă puterea de a examina orice chestiune de fapt și de drept, aceasta având limite inerente rolului și statutului puterii judecătorești într-un stat de drept supus principiului separației puterilor în stat. Instanța reține că valorificarea efectivă a dreptului de acces la justiție se putea realiza pe alte căi, ignorate de reclamant.
Pentru aceste motive, excepția inadmisibilității acțiunii a fost admisă.
Pe fondul cauzei instanța a reținut faptul că reclamanții au fost angajații Exploatării Miniere Sălaj, având funcția de electricieni, asigurând și supraveghind funcționarea instalațiilor din subteran și de la suprafață.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în prezentul dosar, reiese faptul că pentru perioada anterioară datei de_ (data intrării în vigoare a Legii 19/2000) activitatea reclamanților se încadrează în grupa I de muncă în proporție de 100%.
Expertul a constatat faptul că reclamanții au desfășurat activități de complexitate ridicată fiind singurii autorizați în instalații de înaltă tensiune și și- au desfășurat activitatea inclusiv în subteran, enumerând numeroasele restricții impuse de necesitatea asigurării funcționării fără întrerupere și în condiții de siguranță sporită a instalațiilor electrice.
În concluzii expertul a arătat faptul că se justifică încadrarea activității desfășurate de reclamanți în grupa I de muncă în procent de 100%, pentru perioada_ -_, conform prevederilor Ordinului nr. 50/1990.
Instanța a apreciat concludentă opinia expertului și în consecință a admis cererea reclamanților sub acest aspect.
În temeiul art.40 alin.(2) lit. h) din Codul muncii a fost obligată pârâta să elibereze reclamanților adeverințe care să rezulte activitatea desfășurată de reclamanți în grupa I de muncă în perioada_ -_ .
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții
, solicitând rejudecarea cauzei și pentru capetele de cerere considerate inadmisibile prin admiterea excepției pentru perioada ulterioara datei de_ datorita neîndeplinirii procedurii administrative prealabile obligatorii.
În motivare susțin că cererea acestora nu poate fi calificată drept o simplă cerere de obligare a angajatorului la eliberarea unor adeverințe, întrucât au solicitat constituirea dreptului de beneficiari ai grupei I de munca și doar ca rezultat al admiterii acestei cereri sunt îndreptățiți să primească adeverințele constatatoare. Nu au solicitat nici rectificarea înscrierii greșite în carnetul de muncă, acțiune prevăzuta doar pentru situațiile în care înscrisurile din carnetul de muncă nu corespund actelor emise de angajator.
Prin urma acțiunea este o acțiune în realizare prin care solicită modificarea conținutului raporturilor de munca așa cum acestea sunt reflectate în actele emise de angajator, cererea fiind o cerere de modificare a raporturilor de muncă.
Art.21 din Constituție garantează liberal acces la justiție, iar dispozițiile codului muncii nu reglementează o procedura administrative prealabila obligatorie în cazul conflictelor de munca, astfel ca solicită admiterea recursului.
Nu s-a depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Primul motiv de recurs se întemeiază pe susținerea inaplicabilității dispozițiilor art. 111 C.proc.civ. în speță, anume, a dispozițiilor privitoare la inadmisibilitatea acțiunii în constatarea existenței unui drept atunci când se poate cere realizarea dreptului.
Acest motiv de recurs este nepertinent, întrucât tribunalul nu s-a întemeiat pe acest text de lege și nu a invocat o astfel de inadmisibilitate, raportându-se la cererea cu care a fost investit prin primul petit al acțiunii precizate ca la o cerere în constatare admisibilă din această perspectivă și neindicând o acțiune în realizare care să fi trebuit promovată în locul acesteia.
Inadmisibilitatea pe care a invocat-o instanța s-a raporta la neurmarea procedurii prealabile reglementate prin dispozițiile citate in extenso din cuprinsul
H.G. nr. 1025/2003, astfel încât faptul că o astfel de procedură administrativă
prealabilă nu este reglementată în Codul muncii nu are relevanța scontată de recurenți, întrucât H.G. nr. 1025/2003 are caracterul unei dispoziții speciale care se aplică cu prioritate față de dreptul comun.
De altfel, nici nu s-a indicat prin acțiune întemeierea juridică a cererii respinse de tribunal, iar printre dispozițiile Codului muncii nu se regăsesc unele aplicabile speței.
Întrucât Ordinul nr. 50/1990 a reglementat situația încadrării în grupele de muncă a locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite pentru perioada anterioară ieșirii sale din vigoare (ca efect al abrogării prin dispozițiile Legii nr. 19/2000), nu acesta poate fi temeiul juridic al acțiunii pentru perioada ulterioară datei de_, ce marchează intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000. Prin urmare, în mod corect a făcut tribunalul aplicarea prevederilor H.G. nr. 1025/2003.
Cât privește accesul liber la justiție, pe care de asemenea îl invocă recurenții, Curtea constată că acesta nu este încălcat, fiind indicată inclusiv prin dispozițiile Codului de procedură civilă obligativitatea urmării procedurii prealabile (art. 109 alin. 2 C.proc.civ.). de asemenea, în cadrul procedurii de încadrare în condiții speciale de muncă reglementată de H.G. nr. 1025/2003, este prevăzut, cum a subliniat și tribunalul, în mod expres, cadrul în care cei interesați au acces la instanță pentru realizarea dreptului lor.
Curtea reține că nu este posibilă încadrarea direct de către instanță a unor locuri de muncă în condiții speciale, cu ignorarea procedurii obligatorii și a competențelor instituite în sarcina altor instituții ale statului, prevăzute în mod expres de dispozițiile art. 3 - 6 din HG nr. 1025/2003.
În acest context, nu se poate reține în cauză o încălcare a dispozițiilor art.
21 din Constituție sau a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, deoarece s-a urmărit crearea în favoarea recurenților a unei noi situații juridice printr-o procedură ce intră în sfera de competență a altor
instituții ale statului.
În considerente sentinței, prima instanță a expus pe larg etapele obligatorii în cadrul metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, astfel cum au fost enumerate la art. 3 și urm. din HG nr. 1025/2003, precum și demersurile care trebuiau făcute de către sindicatele reprezentative sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și
sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii, în situația în care angajatorul nu a urmat procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale.
Curtea reține că, prin dispozițiile HG nr. 1025/2003 adoptată în temeiul art. 20 din Legea nr. 19/2000, legiuitorul a stabilit în primul rând criteriile ce se impuneau a fi întrunite în mod cumulativ pentru încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale.
Chiar dacă ar fi fost întrunite toate aceste criterii, urma a fi îndeplinită o procedură obligatorie, stabilită prin dispozițiile art. 3 și urm. din HG nr.
1025/2003, care cuprindea mai multe etape, și anume: nominalizarea locurilor de muncă; solicitarea de verificare a activităților, inițiată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii, adresată inspectoratelor teritoriale de muncă; verificarea de către inspectoratele teritoriale de muncă a locurilor de muncă, confirmată prin proces-verbal; efectuarea expertizei tehnice, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele sau cu reprezentanții angajaților și efectuarea expertizei medicale.
Parcurgerea acestor etape era condiționată de rezultatul verificării de către inspectoratele teritoriale de muncă a locurilor de muncă, confirmată prin proces-verbal și era urmată de depunerea de către angajator a unui dosar la Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale, constituită în cadrul M. ui Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, care acorda avizul final.
Locurile de muncă din cadrul pârâtei nu au fost încadrate ca fiind în condiții speciale prin parcurgerea acestor etape, împrejurare cunoscută de către recurenți și indicată de pârâtă prin întâmpinarea depusă în prima instanță.
Așadar, în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că o cerere de constatare a desfășurării activității într-un interval de timp determinat la un loc de muncă în condiții speciale, fără ca anterior locul de muncă respectiv să fi fost încadrat în condiții speciale potrivit procedurii obligatorii descrise mai sus, este inadmisibilă, iar soluția astfel pronunțată este la adăpost de orice critici.
Intenția legiuitorului a fost aceea de a crea prin intermediul HG nr. 1025/2003 o procedură obligatorie, în cadrul căreia sunt conferite drepturi și obligații doar anumitor instituții în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții speciale, și de a nu lăsă la latitudinea fiecăruia dintre salariați inițiativa de a solicita recunoașterea condițiilor de muncă în care își desfășoară activitatea.
Este esențial de avut în vedere faptul că prin derularea metodologiei prescrise de art. 3 din H.G. nr. 1025/2003 pentru încadrarea persoanelor în locuri de munca în condiții special, trebuiau parcurse anumite etape prin care organele statului verificau, anterior încadrării în condiții speciale a acelor locuri de muncă, dacă au fost luate toate măsurile tehnico-organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor profesionale. Cu alte cuvinte, procesul de constatare a condițiilor speciale care descriau anumite locuri de muncă nu era unul pasiv, de simplă constatare a unei situații de fapt, ci a fost construit ca un proces activ, prin care să fie impulsionați angajatorii a lua măsuri în vederea eliminării sau a diminuării riscurilor profesionale, în așa fel încât locurile de muncă respective să se încadreze, în limitele posibilului, în condiții normale sau deosebite. Doar în măsura în care nu era posibilă o atare îmbunătățire a condițiilor de muncă, se puteau constata condiții speciale de muncă.
Pentru asigurarea efectivității acestei condiții, legiuitorul a stipulat posibilitatea ca "în cazul în care angajatorul nu declanșează procedura de încadrare a locurilor de munca în condiții speciale, sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori responsabilul cu protecția muncii"; să poată
"sesiza inspectoratele teritoriale de munca, care vor dispune verificarea locurilor de munca conform alin. (1) lit. c)";.
Prin urmare, angajatorii nu puteau să se sustragă de la urmarea procedurii de declarare a locurilor de muncă în condiții speciale (datorită, eventual, costurilor atrase de măsurile de eliminare sau diminuare a riscurilor profesionale), în ipoteza în care salariații, prin sindicatele sau reprezentanții lor, ar fi considerat potrivit ca în raport de specificul activității, să declanșeze această procedură.
Toate aceste argumente juridice vin să susțină concluzia că derularea procedurii administrative de încadrare în condițiile speciale a anumitor locuri de muncă era esențială, și că în cazul în care atât angajatorul, cât și sindicatele au rămas la acea vreme (în cadrul termenului prevăzut de H.G. nr. 1025/2003) în pasivitate, nu se poate solicita ulterior direct în instanță a se constata existența acelor condiții speciale, întrucât nu se mai poate, în această modalitate, complini condiția esențială prevăzută de legiuitor pentru încadrarea locurilor de muncă în
condiții speciale, anume, aceea de a se fi luat anterior toate măsurile de eliminare sau diminuare a riscurilor profesionale, care eventual ar fi putut transforma acel loc de muncă în unul cu condiții normale sau deosebite.
Prin pasivitatea părților cărora le stătea la îndemână deschiderea procedurii, îndeplinirea acestei condiții nu s-a făcut, astfel încât, cum corect a reținut tribunalul, apare ca inadmisibilă o acțiune în instanță cu obiectul din prezenta cauză.
Văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții F. | S., S. Ș. | |
, B. | I. și B. E. împotriva deciziei civile nr. 2699 din _ | a Tribunalului |
Sălaj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
I. T. | M. | N. | D. C. G. |
GREFIER,
S. -D. G.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. P. R. a M. lena
