Decizia civilă nr. 1244/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1244/R/2013
Ședința publică din data de 20 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de P. M. Z. și C. LOCAL AL M. Z. împotriva sentinței civile nr. 5530 din 5 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, privind și pe reclamanta
intimată LS DIN Î. S. și pe pârâta intimată G. CU P. P._ ĂU, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 martie 2013, prin fax, reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecare în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului S., LS DIN ÎNVĂȚĂMÂNT S., în numele membrilor săi: PUIE M., DUMUȚA E., BABOȘ LIDIA, BALOG C., BALOGH ERZSEBET, BOSÂNCEANU V., BRISCAN V., B. ANA, CHENDE LIDIA, CSEKE JUDIT, FĂRCAȘ V., GORDAN M., MOCAN ANCUȚA G., MOCAN ANA M., M. R., ONICAȘ C., PARNA E., PUȘCAȘ FLOARE, R. SUSANA, SĂBĂCEAG C. DINA, ȘTIRB M. D., TOTOȘ I. S., PINTICAN I. C., P. M., CHENDE FLORICA, I. V., ANDRECAN M. ELA, SZABADSZALASI M. LENA, LIPO R., HOROTAN M., BARA O., SABOU D., BREJE R., TĂRĂU PAULINA, N. E., C. FLORICA, C. L. C., COSTINAȘ C., a
solicitat, în contradictoriu cu pârâții: G. CU P. P._ ĂU, C. LOCAL Z., P. M. Z. - INSTITUȚIA P. UI, ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată, să se dispună obligarea paraților la aplicarea coeficientului de multiplicare de 1 în cuantum de 400 lei ca baza de calcul a drepturilor salariale ale reclamanților, să plătească reclamanților drepturile salariale neacordate reprezentând diferența dintre drepturile salariale calculate cu coeficientul de multiplicare 1 în cuantum de 400 de lei și cele efectiv încasate, pentru perioada_ -_, actualizate în funcție de coeficientul de inflație defalcat pe fiecare
lună, calculat de la data scadentei și până la data plății efective, precum și obligarea paraților la plata către reclamant a sumei de 136,40 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că la 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 82/_ .
Potrivit art. 1 alin (1) lit. (c) din OG nr. 15/2008, "pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi: - 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,00: 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%.
Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni 299.933 lei. în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv produsul intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii".
O.G. 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar, la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare. Legea a fost declarată constituțională de Curtea Constituțională a României, prin Decizia 1093/_ .
Ulterior intrării în vigoare a legii, a fost emisă O.U.G. nr. 136/2008 prin care se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 299,933 lei, ordonanță declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1221/2008 a Curții Constituționale.
Anterior pronunțării Deciziei nr.1221/2008, Guvernul României a adoptat
O.U.G. 151/_ conform căreia, pe toată durata anului 2009 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 trebuia să fie de 299,933 lei,
Și aceste prevederi ale O.U.G. 151/_ au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 842/2009. Prin O.U.G. 1/_ s-a modificat din nou O.G. 15/2008 aprobată prin Legea 221/2008, însă și prevederile acesteia au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 989/_ .
S-a mai arătat că încercările de blocare a dispozițiilor cuprinse în Legea 221/2008 au continuat prin emiterea O.U.G. 31/2009 și O.U.G. 41/2009, prin care se modificau prevederile art. 1(1) din O.G. 15/2008, însă art. 1(1) a fost introdus în O.G. 15/2008 prin art. I pct. 3 din O.U.G. 151/2008 ce a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 842/2009 și Decizia nr. 989/_ .
Reclamanții mai arată că prevederile O.U.G.31/2009 și O.U.G.41/2009, ca norme modificatoare ce prelungeau perioada de aplicare a unor dispoziții neconstituționale din actul modificat nu puteau produce efecte după declararea neconstituționalității actului modificat.
Se consider astfel că, în măsura în care toate dispozițiile care blocau aplicarea prevederilor Legii 221/2008 și-au încetat efectele, rezultă că în luna decembrie 2009, dispozițiile Legii 221/2008 majorarea a coeficientul de multiplicare 1,000 la valoarea de referință de 400,00 lei erau în vigoare, iar pârâții aveau obligația imperativă de a proceda la calcularea salariilor utilizând această valoare a coeficientului de multiplicare 1,000.
Se mai invocă faptul că, potrivit Legii-cadru 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salarizarea membrilor de sindicat trebuia să se mențină și ulterior datei de_, la nivelul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare în luna decembrie 2009, aceasta
însemnând respectarea dispozițiilor art. 7 alin. 2, art. 12 alin. 3, art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009.
Cu referire la data de 13 mai 2011 până la care se solicită acordarea drepturilor bănești, s-a susținut că, la data de_, a fost publicată în Monitorul Oficial Legea 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, care a intrat în vigoare la data de_ .
În drept, s-au invocat prevederile art. 3 alin. 1 Ut. c, art. 7 alin. 2, art. 12 alin. 3 și art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009, Legea 221/2008, O.G. 15/2008, art. 28 din Legea 62/2011, art. 283 alin. 1 Ut. c Codul muncii.
P. municipiului Z. și C. local Z. au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând prin întâmpinare că nu au calitate de angajator, nefiind în raporturi juridice de muncă cu reclamanții.
Prin sentința civilă nr.5530 din_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._,
a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a P. ui M. Z., și a C. ui Local Z., excepții invocate de aceste parate.
A fost admisă acțiunea formulată de LS DIN ÎNVĂȚĂMÂNT S., în numele membrilor de sindicat: PUIE M., DUMUȚA E., BABOȘ LIDIA, BALOG C., BALOGH ERZSEBET, BOSÂNCEANU V., BRISCAN V., B. ANA, CHENDE LIDIA, CSEKE JUDIT, FĂRCAȘ V., GORDAN M., MOCAN ANCUȚA G., MOCAN ANA M., M. R., ONICAȘ C., PARNA E., PUȘCAȘ FLOARE, R. SUSANA, SĂBĂCEAG C. DINA, ȘTIRB M. D., TOTOȘ I. S., PINTICAN I. C., P. M., CHENDE FLORICA, I. V., ANDRECAN M. ELA, SZABADSZALASI M. LENA, LIPO R., HOROTAN M., BARA O., SABOU D., BREJE R., TĂRĂU PAULINA, N. E., C.
FLORICA, C. L. C., COSTINAȘ C., în contradictoriu cu pârâții: G. CU P. P._ ĂU, C. LOCAL Z. și P. M. Z. -
INSTITUȚIA P. UI, și in consecință, au fost obligați pârâții la aplicarea coeficientului de multiplicare de 1 in cuantum de 400 lei ca baza de calcul a drepturilor salariale ale reclamanților, și obliga paratele sa plătească reclamanților drepturile salariale neacordate reprezentând diferența dintre drepturile salariale calculate cu coeficientul de multiplicare 1 în cuantum de 400 de lei și cele efectiv încasate, pentru perioada_ -_, actualizate in funcție de coeficientul de inflație defalcat pe fiecare luna, calculat de la data scadentei și pana la data plății efective.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 136,40 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților: P.
M. Z. și C. Local Z., s-a reținut că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetului local, primarul are calitatea de ordonator principal de credite, instanța apreciază că legitimitatea procesuală pasivă a pârâtului P. orașului Z. este conferită de art. 21 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, art. 4 din OUG 22/2002 coroborate cu art. 167 din Legea nr. 84/1995, iar potrivit art. 167 din Legea 84/95 C. local este finanțatorul unităților de învățământ ca atare excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții P. municipiului Z. și C. local Z. se respinge ca neîntemeiată.
Prima instanță a mai reținut că, potrivit art. 41 alin. 1 Cod procedură civilă, "orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în
judecată", iar art. 42 Cod procedură civilă se dispune că "persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate... ".Potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 C. local aprobă la propunerea primarului bugetul local, virările de credite, iar potrivit art. 167 alin.
2 și 4 din Legea 84/1995 finanțarea complementară se asigură din bugetele locale.
În consecință, s-a reținut că excepția lipsei capacității procesuale pasive a
P. ui municipiului Z. și C. ui local Z. este neîntemeiată
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut ca membrii de sindicat reprezentați sunt angajați ai unității de învățământ și nu au beneficiat, începând cu_ de drepturile salariale în conformitate cu Legea nr. 330/2009 coroborată cu Legea nr. 221/2008 de aprobare cu modificări a Ordonanței de Guvern nr. 15/2008, respectiv înmulțirea cu coeficientul de multiplicare 1,000 la valoarea de 400,00 lei.
Prin dispozițiile OG nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -_, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost ulterior declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale. Curtea Constituțională a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție. (Decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, Decizia nr. 842/2 iunie 2009, Decizia nr. 989/30 iunie 2009).
Prin Decizia nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată în Monitorul Oficial nr. 350 din_, înalta Curte de C. și Justiție a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009 ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009.
Potrivit art. 330/7 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată de înalta Curte de C. și Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial.
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii 221/2008 și în anul 2010, instanța a reținut următoarele:
Art.7 alin.2 din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice menționa că "realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezenței legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări", iar art. 12 alin. 3 din același act normativ precizează că
"în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezența lege. "
Art.30 alin.5 din Legea 330/2009 prevedea că "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezența lege; sporurile prevăzute în anexele la prezența lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009. "
Ținând seama de faptul că prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice intraseră în vigoare la 1 ianuarie 2010, dar nici acest act normativ și nici Legea nr. 329/2009 nu conțineau vreo reglementare expresă cu privire la modul de încadrare a personalului din aceste instituții și la modul de salarizare a acestuia după expirarea contractelor colective de muncă, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în M.O. nr. 62 din 27 ianuarie 2010.
Potrivit art. 5 al.1 din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstra salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009. Pentru personalul didactic din învățământ art. 5 al. 6 din O.U.G. nr. 1/2010 prevedea că reîncadrarea la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioadă mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
Însă, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 înalta Curte de C. și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât instanța a apreciat că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 nu se poate realiza altfel decât pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr.221/2008, și nu cu O.U.G.nr.41/2009.
S-a reținut că, o altă interpretare a prevederilor art. 5 al. 6 din O.U.G. 1/2010, ar conduce la nesocotirea deciziei susmenționate, dar și a considerentelor de principiu rezultate din deciziile Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării cadrelor didactice.
Acest aspect l-a reținut și Curtea Constituțională în Deciziile nr. 877 din 28 iunie 2011 și 1376/18 octombrie 2011.
În baza art.274 Cod.proc.civilă, prima instanță a obligat parata la plata sumei de 136,40, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâții: C. LOCAL Z. și P.
M. Z.
, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurenții au arătat că, prin sentința criticată, s-a admis acțiune a reclamanților și a dispus obligarea acestora să calculeze și să plătească diferențele de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, începând cu data de_ și până la 13 mai 2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății efective.
Se arată că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale a C. UI LOCAL AL M. Z., respectiv, a P. UI M. Z.
.
În acest sens, se arată că obligația de a asigura fondurile necesare acestor plăți revine M. ui Finanțelor P. e, deoarece cheltuielile cu salariile se asigură de la bugetul de stat, din cote defalcate din TVA.
Potrivit legii, calculul și plata acestor sume este de competența unităților de învățământ, iar sumele necesare plătii acestor drepturi se asigură de la bugetul de stat. Aceste sume nu fac decât să tranziteze bugetul local.
Se mai arată că sumele privind cheltuielile cu salariile sunt asigurate exclusiv de la bugetul de stat, ceea ce rezultă din art.48 alin. 1 și 4 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, care prevede:
"(1) Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate națională ...
(4) Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual din hotărâre a Guvernului, după aprobarea legii bugetului de stat, în limita fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru cheltuielile cu salariile, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite";.
Se mai invocă faptul că aceeași concluzie se desprinde și din prevederile extreme de clare ale H.G.nr.1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, unde se prevede că:
"art.1 (1) Finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile, și alte drepturi salariale în bani ..... pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se face pe baza standardelor de cost pe elevi preșcolar.
(3) Finanțarea cheltuielilor prevăzute la alin.l se asigură prin bugetele locale ale unităților administrative - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată";.
Mai mult, prin Legea nr.11/2010 privind legea bugetului de stat pe anul 2010, se stipulează:
"art.5pct.(5).Finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale În bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, exclusiv învățământul special și centrele de resurse și asistență educațională, se face pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar, aprobate prin hotărâre a Guvernului";.
Art.5 pct.(7)-Pentru finanțarea cheltuielilor prevăzute la alin. (1) și (4), cu excepția celor pentru plata cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, și contribuțiile aferente acestora, ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat, precum și pentru plata ajutorului social, autoritățile administrației publice locale alocă pe lângă sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată și sume din bugetele locale ale acestora.
Deci, se arată că, prin Legea bugetului de stat pe 2010, Guvernul a interzis autorităților publice locale să aloce sume din bugetul local pentru plata cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale În bani.
stabilite prin lege, și contribuțiile aferente acestora. ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Mai mult, recurenții arată că, potrivit H.G nr.2192 din 30 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, art.16 prevede că "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Privitor la plata în solidar către reclamanți a cheltuielilor de judecată în sumă de 136,40 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, recurenții arată că pârâții C. ui local al municipiului Z. și P. M. Z. sunt lipsiți de culpă procesuală în cauză.
Intimata LS DIN Î. S., în numele membrilor de sindicat, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat ca nefundat.
Analizând recursurile formulate de pârâții: C. LOCAL Z. și P. M.
Z.,
prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acestea sunt fondate
pentru următoarele considerente:
Obligația de a plăti salariul revine angajatorului, care este, necontestat, unitatea școlară reprezentată prin director.
Aceste drepturi se asigură din surse bugetare, așa cum o indică suficient de clar art. 167 alin (1) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, unde se prevede că: "unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din Legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Se constată însă că, în speță, recurenții au fost însă în mod greșit chemați în judecată de către reclamanți pentru a fi obligați chiar la calculul și plata drepturilor bănești, îndatoriri ce reveneau doar angajatorilor.
Având în vedere principiul disponibilității părților în procesul civil, modul cum reclamanții au înțeles să stabilească în cauză cadrul procesual, se reține că în mod greșit prima instanță a soluționat excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâții-recurenți în cauză.
Astfel, cadrul procesual stabilit de către reclamanți a fost cel menționat prin acțiune, care a fost comunicată pârâților, astfel încât, în lipsa unei precizări scrise și comunicate părții adverse în sensul că în prezenta cauză se solicită de fapt obligarea la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate prin acțiune, o modificare a obiectului cererii în acest sens la data pronunțării sentinței recurate presupune încălcarea dreptului la apărare al recurenților.
În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc.civilă, se vor admite recursurile declarate de: C. LOCAL Z. și P. M. Z. și se va modifica în parte sentința pronunțată de către prima instanță, în sensul de a se admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți în cauză și, în consecință, a se respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia.
Având în vedere modul de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu acești pârâți, lipsa culpei procesuale a acestora în cauză, se va înlătura dispoziția de obligare a pârâților C. LOCAL Z. și P. M. Z. la plata cheltuielilor de judecată la fondul cauzei.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de P. M. | Z. și C. | LOCAL AL M. | |
Z. | împotriva sentinței civile nr. 5530 din _ | a Tribunalului S. | , pronunțată |
în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții recurenți.
Respinge acțiunea formulată de LS DIN ÎNVĂȚĂMÂNT S., în numele membrilor de sindicat indicați în acțiune, în contradictoriu cu pârâții: P.
M. Z. și C. LOCAL AL M. Z., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.
Menține restul dispozițiile sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red.:C.M.;
Tehnored.: C.M./S.M.D.;
2 ex./_
Jud.fond: Tribunalul Sălaj: P. R. a.
