Decizia civilă nr. 452/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 452/R/2013
Ședința publică din data de 13 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul SS
D. Î. T. și de pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. T. și P. MUNICIPIULUI C. T. împotriva sentinței civile nr. 11060 din 25 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată G. "L. P., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11060 din 25 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_ invocată din oficiu de către instanță.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamantul SS D. Î.
T. în numele membrilor de sindicat TRUȚĂ L. A, STAMENOVSKI CONSTANȚA, OPREA M., SUTEU D., MOCAN M. LENA, COZMA A. M. și O. OCTAVIA împotriva pârâților G. L. P., C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. T. și P. MUNICIPIULUI C. T. .
Pârâta G. L. P. a fost obligată să reîncadreze personalul didactic reprezentat de reclamant, cu începere de la_ și până la_ potrivit prevederilor Legii nr. 221/2008 și ale Legii - cadru nr. 330/2009.
Pârâta a fost obligată să calculeze și să plătească membrilor de sindicat reprezentați diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin aplicarea Legii nr. 221/2008 și a Legii - cadru nr. 330/2009 pe perioada anterior menționată.
Pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. T. și P. MUNICIPIULUI
C. T. au fost obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență, că este întemeiată excepția prescripției pentru drepturile aferente perioadei_ -_, față de prevederile exprese ale art.268 din Codul muncii lit. c) care dispun că cererile în
vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fond s-a reținut că prin Decizia nr. 843/2 iunie 2009 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct.
2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, pentru modificarea și completarea O.G. nr. 15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Potrivit dispozițiilor O.G. nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art.1 alin.1 lit. b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -
31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007. Guvernul României, prin O.U.G. nr. 136/2008, privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, modifică unele prevederi ale O.G. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament .
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008.
Ulterior, s-a emis O.U.G. nr. 151/2008, prin care după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea O.G. nr. 15/2008, prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a O.G. nr. 15/2008 .
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 842/2 iunie 2009 constată neconstituționalitatea art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza O.U.G. nr. 136/2008 .
Cum modificările aduse O.G. nr. 15/2008, prin dispozițiile art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3, fraza a II-a din Legea nr. 47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
Guvernul a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență (nr. 31/2009 și 41/2009) cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern
O.G. nr. 15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr. 221/2008, tribunalul a considerat că în prezent O.G. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ funcționează
în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008 .
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâta unitate de învățământ ce funcționează potrivit art. 145 din Legea nr. 84/1995 - legea învățământului, în calitate de angajator a fost obligat către reclamantă la calcularea și plata diferențelor salariale neacordate potrivit O.G. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008 .
Procedând astfel, se dă satisfacție și respectării dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Tribunalul a constatat că ultimele două ordonanțe de urgență, nr. 31/2009 și 41/2009 sunt lipsite de efect juridic chiar dacă Curtea Constituțională, în condițiile art. 29 alin.1 din Legea nr. 47/1992, a fost pusă în imposibilitatea de a se pronunța asupra neconstituționalității lor, dat fiind abrogarea acestora, potrivit art.48 pct.16 al Capitolului VI - Dispoziții finale din Legea cadru nr.330/2009.
S-a avut în vedere Deciziile în interesul legii nr. 3/2011 și 11/2012 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție și prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 284 din 28 decembrie 2010.
În ceea ce privește diferențele de drepturi salariale dintre cele efectiv încasate și cele cuvenite potrivit reîncadrării conform Legii nr. 330/2009, acestea vor fi admise doar în parte, pentru perioada_ -_ deoarece, începând cu data de_, a intrat în vigoare noua lege de salarizare unică.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. T. și P. MUNICIPIULUI C. T. și reclamantul SS
D. Î. T. .
Recurenții P. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. T.
au solicitat modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a primarului și consiliul local.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplină și patrimoniu propriu .... Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg .... din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice.
Titular al drepturilor și obligațiilor ce decurg din raporturile cu reclamanții este Municipiul C. T. .
În litigiile dintre salariați și unitățile de învățământ preuniversitar de stat,
C. Local și P. nu pot fi obligați la " calculul și plata" unor drepturi salariale ce iau naștere ca urmare a încheierii unui contract individual de muncă între personalul din învățământ și unitatea școlară în care își desfășoară activitatea, întrucât nu există niciun raport de drept civil, între aceștia și personalul unității de învățământ, care să implice drepturi în favoarea acestuia și obligații în sarcina consiliului local sau a primarului.
Obligația prestării activității didactice revine cadrului didactic și, corelativ, în baza aceluiași raport juridic, obligația plății salariului incumbă unității școlare.
Recurentul SS D. Î. T.
a solicitat casarea sentinței și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în tot a acțiunii precizată.
În motivare, apreciază că, sub aspectul respingerii pretențiilor ulterioare datei de 1 ianuarie 2010, sentința pronunțată este netemeinică și nelegală.
Judecătorul fondului a reținut obligativitatea Deciziei RIL nr. 11/2012, însă nu a aplicat-o în litera și spiritul său, oprindu-se cu acordarea drepturilor la data de 31 decembrie 2010. Aceasta în condițiile in care, ulterior acestei date, s- au aplicat prvederile legale similare celor cuprinse în Legea nr. 330/2009.
De asemenea, Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice prevede:
Art. 1: "(1) Începând cu I ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%";.
Art. 7 alin. (2) din Legea nr. 284/2010 stipulează faptul că, în anul 2011, valoarea salariilor de bază utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului plătit din fonduri publice se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011.
Aceasta este Legea nr. 285/2010, care, la art. 1 alin. (1) reglementează baza de calcul a salariilor pe anul 2011 ca fiind salariul de bază din luna OCTOMB. 2010, căruia i se aplică o majorare de 15%. Ori, în cursul anului 2010, așa cum rezultă expres din dispozițiile Legii nr. 330/2009 și O.G. nr. 1. (detaliate anterior), salariul de bază nu putea fi stabilit sub nivelul celor din decembrie 2009, astfel că salariul de bază din luna octombrie 2010 nu poate fi sub nivelul celui din decembrie 2009.
În consecință, din interpretarea coroborată a textelor mai sus citate, rezultă rară putință de tăgadă faptul că salariul de bază pe anul 2011 nu poate fi mai mic decât cel cuvenit salariaților din sistemul public, în baza actelor normative constituționale și a hotărârilor judecătorești, în luna decembrie 2009, diminuat conform dispozițiilor Legii nr. 118/2010 și majorat cu 15%, potrivit Legii nr. 285/2010.
Ori, în condițiile în care Tribunalul Cluj a apreciat (ceea ce, ulterior, Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat), în mod corect, că salariile personalului didactic trebuiau calculate prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 inclusiv până la data de 31 decembrie 2009, raportat la dispozițiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, același sistem de calcul trebuia aplicat și ulterior datei de_, astfel încât salariile din anul 2010 să fie la același nivel cu cele din decembrie 2009. Faptul că membrii noștri de sindicat nu au beneficiat încă de plata efectivă a diferențelor salariale dispuse prin sentința mai sus menționată este irelevant - având în vedere dispozițiile Legii nr. 330/2009 și ale OUG nr. 1/2010 interesează nivelul acestui salariu, la care era îndreptățit salariatul, instanța statuând, definitiv și irevocabil, că acest nivel este conform Legii nr. 221/2008.
Învederează instanței că în speță sunt incidente și dispozițiile art. 20 alin.
(1) din Constituția României și implicit documentele internaționale ratificate de România sau la care România este parte - în speță art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, care consacră dreptul persoanei fizice la respectarea bunurilor sale.
În condițiile în care membrii de sindicat sunt beneficiari ai unor sentințe judecătorești, ai creșterilor salariale dispuse prin Legea nr. 221/2008 și ai prevederilor art. 3 lit. c) si ai art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, respectiv ai art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 si art. 3 lit. c) din Legea nr. 284/2010, ei pot pretinde cel puțin o speranță legitimă cu privire la realizarea drepturilor lor referitoare la salarizarea în anii 2010 și 2011.
Este evident, în opinia recurentului, că salariile personalului didactic aferent anilor 2010 și 2011 au natura juridică a unui drept de creanță protejat de art. 1 din Protocol, aceasta putând fi considerată un bun în sensul textului respectiv, fapt ce conduce la recunoașterea calității de victimă pentru persoanele lipsite, în tot sau în parte (cum este și cazul de față), de aceste drepturi. Considerente similare se regăsesc si în practica instanțelor depusă la dosar.
Fată de aspectele detaliate anterior, este evident că sentința recurată este în mod evident pronunțată cu încălcarea si aplicarea greșită a legii.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererile de recurs, Curtea reține următoarele:
Recursul declarat de SS din Î. T. este fondat în parte
. Prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor Legii nr. 221/2008 de aprobare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-a stabilit că,
deciziile Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
În raport de decizia pronunțată în recurs în interesul legii, referitor la salarizarea personalului din învățământ, Curtea Constituțională a reținut prin Decizia nr. 877/_, analizând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008 și nu în conformitate cu OUG nr. 41/2009.
Prin Decizia nr. 11 din 8 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 734 din 31 octombrie 2012, s-a stabilit că, "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.";
Dezlegarea data problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 teza II Cod procedură civilă.
Plecând de la dispozițiile art. 7 alin. 2 și art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, precum și statuările instanței de contencios constituțional, se constată că pentru anul 2010, membrii de sindicat sunt îndreptățiți să beneficieze de salariul corespunzător funcției din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008.
Prin intrarea în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 a Legii nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Legea nr. 330/2009 a fost abrogată.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, a fost majorat cu 15%.
La data de 13 mai 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011, prin care au fost individualizate noile criterii privind încadrarea si salarizarea în anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ.
Prin urmare, în intervalul și 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011 salarizarea personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ trebuia să se facă în raport de veniturile cu acest titlu din octombrie 2010, lună în care, așa cum s-
a arătat anterior, majorarea salarială stabilită prin Legea nr. 221/2008 producea efecte.
Ținând seama de considerentele expuse și având în vedere perioada în care membrii de sindicat reprezentați în cauză și-au exercitat activitatea în cadrul unităților școlare pârâte, în baza art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., Curtea va admite în parte recursul sindicatului și va modifica în parte sentința atacată, în sensul obligării unității de învățământ de a proceda la reîncadrarea membrilor de sindicat începând cu data de 1 ianuarie 2011, potrivit Legii cadrul nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010, cu luarea în considerare a dispozițiilor Legii nr. 221/2008 și la plata diferenței dintre drepturile salariale astfel stabilite și cele efectiv încasate, pentru perioada_ -_, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Recursul pârâților C. Local al municipiului C. T. și P. Municipiului C. T. este fondat.
Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat și obligarea pârâților C. Local al municipiului C. T. și P. Municipiului
C. T., alături de ceilalți pârâți, la calculul și plata în favoarea membrilor de sindicat a creșterilor salariale prevăzute de Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008.
În raport de pretențiile concrete formulate de reclamanți, Curtea reține că cererea de obligare a pârâților C. Local al municipiului C. T. și P. Municipiului C. T. la plata unor sume pretinse cu titlu de drepturi salariale este lipsită de temei legal.
O asemenea cerere este legată indisolubil de existența unor raporturi juridice de muncă din care ar izvorî obligația angajatorului de a achita drepturile salariale angajatului corespunzător muncii prestate conform contractului individual de muncă.
Or, în absența oricărui raport juridic de muncă între părți, intimații C. Local al municipiului C. T. și P. Municipiului C. T. nu pot fi obligați la plata unor drepturi salariale către persoane care nu sunt angajații săi.
Într-adevăr, finanțarea de bază, care include și cheltuielile de personal a unităților de învățământ de stat, este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, însă drepturile salariale trebuie plătite membrilor de sindicat tot de către unitatea de învățământ.
În consecință, Curtea constată că pârâții recurenți nu au calitatea de angajator, ci cea de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală a recurenților în cadrul unui eventual
litigiu al cărui obiect l-ar reprezenta obligarea acestora la alocarea către angajator a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de acesta.
Drept urmare, Curtea consideră că, în speță, raportat la pretenția concretă dedusă judecății, era incidentă cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local al municipiului C. T. și P. Municipiului
C. T. invocată prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei, care în mod greșit a fost soluționată de instanța de fond în sensul respingerii sale.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. urmează admită recursul declarat pârâții C. Local al municipiului C. T. și P. Municipiului C. T., în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ și să respingă acțiunea formulată de SS din Î. T. în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C.
T. și P. MUNICIPIULUI C. T. și admite în parte recursul declarat de S.
S. D. Î. T. împotriva sentinței civile nr. 11060 din_ a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâta G. "L. P. "; C. T. să procedeze la reîncadrarea membrilor de sindicat TRUȚĂ L. A, STAMENOVSKI CONSTANȚA, OPREA M., SUTEU D., MOCAN M. LENA, COZMA A. M. și O.
OCTAVIA începând cu data de 1 ianuarie 2011, potrivit Legii cadrul nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010, cu luarea în considerare a dispozițiilor Legii nr. 221/2008 și să plătească membrilor de sindicat diferența dintre drepturile salariale astfel stabilite și cele efectiv încasate, pentru perioada_ -_, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. T. și P. MUNICIPIULUI C. T. și în
consecință respinge acțiunea formulată de SS D. Î. T. în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud.fond: E. B.
