Decizia civilă nr. 164/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 164/R/2013
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A F. P.
M. împotriva deciziei civile nr. 3601 din 12 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ **, privind și pe intimata R. M., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul intimatei, av. Felezeu Tudor, lipsă fiind reprezentantul contestatorului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
contestația a fost declarată și motivată în termenul legal, a fost comunicată și este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentantul intimatei depune la dosar împuternicire avocațială și concluzii scrise, arătând că nu are nici o cerere de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra contestației.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea contestației ca nefondată, arătând că motivele invocate de contestator nu se circumscriu prevederilor exprese ale art. 318 C.pr.civ. invocat de acesta. Depune practică judiciară. Solicită cheltuieli de judecată, conform mandatului poștal și facturii reprezentând dovada achitării onorariului avocațial, pe care le depune la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată, rămâne în pronunțare asupra contestației în anulare formulate.
C U R T E A,
Asupra contestației în anularea de față:
Prin contestația în anulare formulată la data de_, înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel Cluj, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. M., a solicitat, în contradictoriu cu intimata R. M., anularea deciziei civile nr.3601/R/_ a Curții de Apel Cluj și admiterea recursului astfel cum a fost formulat împotriva sentinței civile nr.672/_ a Tribunalului M., în sensul respingerii acțiunii formulata de
R. M. și a menținerii ca legala si temeinica a deciziei nr.229/_ a
D.G.F.P. M. .
În motivarea contestației în anulare se arată următoarele:
Prin decizia a cărei retractare s-a cerut, Curtea de Apel Cluj a reținut ca beneficiul stabilității locului de munca este considerat un element major al protecției acordate lucrătorilor, durata îndelungata a contractului de munca încheiat intre parti, începând cu data de_, si pana la_, dovedind pe deplin ca activitatea prestata de catre intimata a corespuns unei nevoi permanente a instituției, motiv pentru care aceasta era îndreptatita la încheierea unui contract individual de munca pe durata nedeterminata.
Contestatoarea arată că intimata a fost angajata in funcția de inspector de specialitate gr.IV, pe perioada determinata, pe un post temporar vacant conform deciziei nr.S62/_, încheindu-se Contractul individual de munca nr.716/_
.
Conform contractului de munca, intimata a fost angajata pe perioada determinata începand cu data de_ pana la revenirea titularului din concediul platit pentru ingrijirea copilului pana la 2 ani inclusiv, neavând calitatea de funcționar public.
Titularul postului nu a mai fost reintegrat in unitate, intrucat, prin decizia nr.373/_, salariatei Pop M., inspector principal clasa 1, treapta 1 - A.F.P. Sighetu M., i-au incetat raporturile de serviciu, aceasta fiind condamnata definitiv pentru savarsirea mai multor infracțiuni, prin sentinta penala nr.471
/_ .
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2180/2011 (comunicat la data de_ ) s-a modificat Ordinul nr.375/2009 privind aprobarea structurii organizatori ce a direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, noua structura organizatorica intrand in vigoare la data de_, ulterior acest termen fiind prorogat prin O.P.A.N.A.F. nr.2289/_ pana la data de_ . Potrivit art.lll din O.P.A.N.A.F. nr.2180/2011, modificat prin O.P.A.N.A.F. nr.2365/2011: "Dispozitiile ari.99 alin.(1) lit.a), alin.(3), (4), (6) si (7) din Legea nr.188/1999, republicata (2), cu modificarile si completarile ulterioare si, respective, ale ari.65-67 si ale ari.75-77 din Legea nr.53/2003, cu modificările si completările ulterioare, sunt direct aplicabile unitatilor subordonate ale direcțiilor generale ale finanțelor publice județene care isi încetează activitatea si nu se mai regăsesc in anexa menționata la ari.f" O.P.A.N.A.F. nr.2180/2011 prevede obligația comunicării de catre conducerile direcțiilor generale judetene a statelor noi de funcții care urmeaza a fi aprobat de catre conducerea A.N.A.F.
Se mai arată că, în aplicarea prevederilor O.P.A.N.A.F. nr.2180/2011 Directia Generala de Organizare si Resurse Umane din cadrul A.N.A.F. a comunicat Nota nr.938.551/_ prin care se precizează faptul ca la intocmirea statelor de funcții care vor fi predate obligatoriu pana la data de_ nu se vor lua in calcul posturile de execuție vacante existente la acea data, posturile de execuție vacante fiind doar cele preluate de la unitățile desființate.
Contestatoarea arată că rațiunea pentru care acestea nu mai pot fi luate in considerare este aceea ca nu sunt bugetate si ca au fost reduse prin proiectul de Hotarâre a Guvernului pentru modificarea si completarea H.G. nr.109/2009 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, cu modificările si completările ulterioare.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F nr.2262/_ s-a aprobat numărul maxim de posturi pentru directiile generale ale finanțelor publice județene, posturile repartizate si aprobate pentru D.G.F.P. M. fiind in număr de 489, nefiind incluse si posturile vacante, ocupate pe perioada determinata de personal contractual.
Astfel, contestatoarea arată că D.G.F.P. M., neavând posturile vacante in statul de funcții aprobat, acestea nefiind bugetate, nu mai are posibilitatea de a angaja personal (posturi inexistente in statul de funcții), constatându-se
încetarea contractelor de munca încheiate pe durata determinata existente la acea data.
Se mai arată că, concedierea reclamantei s-a facut urmare reorganizării instituției, ocupând un post pe perioada determinata ( post vacant), neavând calitate de funcționar public, post vacant care nu a mai fost cuprins in noul stat de funcții, lista posturilor vacante fiind puse doar la dispoziția funcționarilor publici nu si a persoanelor încadrate pe perioada determinata conform prevederilor Codului muncii.
Astfel, se mai susține că, având in vedere reorganizarea instituției, faptul ca intimata a ocupat un post vacant (personal contractual) pe perioada determinata, acesta fiind desființat prin O.P.A.N.A.F. nr.2262/_, modificat ulterior prin O.P.A.N.A.F. nr.230S/_, contractul individual de munca a încetat de drept, nefiind posibila reîncadrarea acesteia.
Se mai arată că, faptul ca instituția a menționat in preambulul deciziei contestate aceste aspecte referitoare la reducerea posturilor de execuție vacante nu poate atrage nulitatea deciziei, întrucât aceste împrejurări sunt arătate pentru a prezenta întregul context care a determinat încetarea contractelor de munca pentru personalul contractual angajat cu contracte încheiate pe perioada determinata.
Contestatoarea apreciază că, simpla derulare a raporturilor de munca intre parti, dupa expirarea termenului maximal prevăzut de lege, nu transforma insa de drept contractul de munca cu durata determinata intr-un contract de munca cu durata nedeterminata.
Se susține în acest sens că acordul parților in derularea unui raport de munca este într-adevar o prima condiție necesara pentru constatarea existentei unui contract de munca, aceasta nu este insa si suficienta, întrucât este deopotrivă necesar ca acest acord sa fie legal, adica sa nu eludeze prevederi imperative cuprinse in normele legale in vigoare in momentul încheierii sale.
Ori, contestatorul arată că disp.art.22 alin.1 din O.G nr.34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar- fiscale a dispus ca: "Incepand cu data intrării in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se suspenda ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile si institutiile publice prevăzute la art. 21", interdicția fiind aplicabila si acestei institutii a carei finanțare se asigura de la bugetul de stat.
Se mai invocă faptul că numărul maxim de posturi in administrația publica este stabilit prin lege, iar prin art.III alin.2 din OUG nr.229/2008 privind masuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administrației publice s-a dispus ca: "autoritățile si instituțiile publice din administrația publica centrala si locala au obligația de a face modificarile corespunzătoare in structura organizatorica si in statele de funcții, de a stabili numărul maxim de funcții publice de conducere si de execuție, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor P. i, in termen de 45 zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta."
Astfel, se arată că instanța de fond nu putea ignora aceste prevederi legale pentru a constata ca, in ciuda unor interdicții prevăzute in mod expres de lege, partile ar fi convenit încheierea unui contract de munca pe durata nedeterminata. In condițiile in care ocuparea posturilor vacante nu se putea face nici prin concurs, cu atat mai putin se poate admite ca ele puteau fi ocupate prin simplul acord de voința al parților.
În consecință, contestatorul arată că, existând un impediment legal in a constata incheierea unui contract de munca pe durata nedeterminata, retinerile instantei apar ca nefondate. In conditiile in care intre parti s-a incheiat un contract de munca pe durata determinata, se susține că, sub aspectul temeiului
de drept al incetarii acestui contract, sunt incidente prevederile art.55 lit.a) si art.56 alin.1 lit.i) din Codul muncii.
Analizând contestația în anulare formulată de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. M., Curtea de Apel
constată că aceasta este nefondată,
pentru următoarele considerente:
Potrivit art.318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Primul motiv prevăzut de art.318 Cod procedură civilă are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, deoarece, în caz contrar, s-ar da dreptul părților să provoace rejudecarea căii de atac.
În cauză, contestatorul nu invocă însă greșeli vizate de art.318 Cod.proc.civilă, ci tocmai greșeli de judecată, respectiv erori de interpretare a unor dispoziții legale invocate prin propriul recurs, greșeli care nu pot fi analizate în această cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.
Se mai reține că instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate de către părți prin recursurile formulate, astfel încât nu se poate reține în cauză nici incidența art.318 teza a 2-a Cod procedură civilă.
Astfel, în ceea ce privește dispozițiile legale invocate prin prezenta contestație în anulare, acestea au fost analizate de către instanța de recurs, prin decizia civilă nr.3601/R din_, reținându-se următoarele:
"Curtea mai constată că în cauză nu se poate reține e xistența unor
dispoziții din legi sp eciale, aplicabile în cauză, care să prev adă în mod expres motive obiective ce să impună încheierea unor contracte pe durată
determinată, având în vedere f aptul că dispozițiile art.111 alin.2 din O.U.G.
nr.229/2008 și cel e ale art.22 alin.1 din O.G nr.34/2009, invocate de cătr e
recurentă prin mo tivele de recurs, p e lângă faptul că nu cuprind în mo d
ex pres o asemenea obligație în sarcina autorităților publice, sunt de fapt
prevederi ce privesc încadrarea în bugetul aprobat acestor instituții.
Astfel, Curtea con stată că, în cauză, chiar ulterior ado ptării acestor
acte normative, și anume din anul 2008, respectiv 2009, și până la data de_, contestatoarea a fost salarizată pentru postul ocupat, nefiind probat în cauză că Direcția Generală a F. P. M. ar fi redus astfel în anul
2008 "cheltuielile la nivelul administrației publice";, prin aplicarea acestor
dispoziții, sau că prin ocupa rea postului de către intimată nu s-ar fi încadrat în cheltuielile de personal aprobate prin buget.
De altfel, se reține că aceasta nu-și poate invoca în cauză propria
culpă privind aplicarea acestor dispoziții legale, în scopul încălcării unor
drepturi ale salariatei-intimate garantate prin dispoziții naționale și
internaționale.";
În consecință, în cauză nu sunt incidente prevederile art.318 Cod procedură civilă, Curtea urmând a respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a F. P.
M. .
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, contestatorul va fi obligat să plătească intimatei R. M. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat plătit apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge contestația în anulare declarată de Ministerul Finanțelor Publice
- prin Direcția Generală a F. P. M. împotriva deciziei civile nr. 3601/R din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr._ **, pe care o menține.
Obligă contestatorul să plătească intimatei R. M. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red.:M.C.;
Tehnored.: M.C./S.M.D.;
2 ex./_
