Decizia civilă nr. 242/2013. Cotestație decizie concediere

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 242/R/2013

Ședința publică din 28 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.

GREFIER: C. M.

S-a luat în examinare contestația în anulare declarată de contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. M.

împotriva deciziei civile nr. 2841/R din 06 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._ **, privind și pe intimatul POP S. G., având ca obiect contestație decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul intimatului Pop S. G., avocat Ion Tudor Felezeu, lipsă fiind reprezentantul contestatorului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 ianuarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, Tribunalul Maramureș a depus la dosar un răspuns la adresa instanței din data de 14 ianuarie 2013, prin care învederează imposibilitatea înaintării la acest termen de judecată a dosarului solicitat, justificat de faptul că pe rolul lui s-a înregistrat o cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii pronunțate în acest dosar.

Reprezentantul intimatului Pop S. G. depune la dosar împuternicire avocațială, copia deciziei civile nr. 2841/R din 06 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._ ** și copia sentinței civile nr. 333 din

24 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. _

**.

Reprezentantul intimatului Pop S. G. arată că a solicitat această cauză la amânări fără discuții, având în vedere că nu a fost atașat la prezenta cauză dosarul instanței de fond și de recurs. De asemenea, arată că cererea de lămurire a dispozitivului a fost soluționată în data de 22 ianuarie 2013, și se referă reîncadrarea întregului lot de angajați la finanțe pe perioada nedeterminată, întrucât aceasta nu era trecută în hotărâre și au întâmpinat dificultăți în punerea în executare a acesteia.

Curtea apreciază că pentru soluționarea prezentei contestații în anulare nu este necesar a se acvira dosarul nr._ ** al Tribunalului M., având în vedere că reprezentantul intimatului a depus la dosarul cauzei decizia civilă contestată și sentința civilă nr. 333 din 24 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ **, și lasă cauza la rând.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul intimatului Pop S. G., avocat Ion Tudor Felezeu, lipsă fiind reprezentantul contestatorului.

Reprezentantul intimatului Pop S. G. arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.

Reprezentantul intimatului Pop S. G. solicită respingerea contestației în anulare și depune la dosar concluzii scrise pe care le susține și verbal, arătând, în esență, că articolul 318 C.pr.civ., pe care contestatoarea își întemeiază cererea, vizează două teze: dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, respectiv instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de recurs.

Menționează că prima instanță a cercetat toate motivele de recurs, referindu-se la toate motivele de casare sau modificare a sentinței inițiale.

De asemenea, învederează că pe această cale nu pot fi invocate aspecte privitoare la fondul cauzei, dar cu toate acestea, motivele cuprinse în memoriul depus la dosar reprezintă o reluare a motivelor de recurs.

Consideră că demersul contestatorului nu se circumscrie celor două ipoteze evocate anterior și solicită respingerea lui ca nefondat.

Reprezentantul intimatului Pop S. G. solicită obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar factura care atestă achitarea acestora.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin decizia civilă nr. 2841 din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr._ **, a fost respinsă ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE pentru D. G. A F. P. M.

împotriva sentinței civile nr. 333 din 24 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ **, care a fost menținută.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. M.

, solicitând anularea deciziei civile nr. 2841/2012 a Curții de Apel Cluj și admiterea recursului astfel cum a fost formulat împotriva sentinței civile nr. 333/_ a Tribunalului M.

, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant, cu menținerea ca legală și temeinică a deciziei nr. 231/_ .

În motivarea contestației s-a arătat că reclamantul a fost angajat pe perioadă determinată încheindu-se Contractul individual de muncă nr.982/_

. Ulterior, în temeiul Deciziei nr. 676/_ și a contractului individual de muncă nr. 982/_ s-a dispus reîncadrarea reclamantului pe perioadă determinată în funcția de inspector de specialitate debutant, iar prin Decizia nr. 86/_ reclamantul a promovat în în funcția de inspector de specialitate gr.IV. În aplicarea prevederilor Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr.2180/2011 D.

G. de Organizare și Resurse Umane din cadrul A.N.A.F. a comunicat Nota nr.938.551/_ prin care se precizează faptul că la întocmirea statelor de funcții ale direcțiilor generale de finanțe publice județene, care vor fi predate obligatoriu pana la data de_, nu se vor lua în calcul posturile de execuție vacante existente la acea dată, posturile de execuție vacante fiind doar cele preluate de la unitățile desființate.

Rațiunea pentru care nu mai pot fi luate în considerare este aceea că nu sunt bugetate și că au fost reduse prin proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru modificarea și completarea H.G. nr.109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F nr.2262/_ s-a aprobat numărul maxim de posturi pentru direcțiile generale ale finanțelor publice județene, posturile repartizate și aprobate pentru D.G.F.P. M. fiind în număr de 489, nefiind incluse și posturile vacante, ocupate pe perioadă determinată de personal contractual.

Astfel, D.G.F.P. M., neavând posturile vacante în statul de funcții aprobat, acestea nefiind bugetare, nu mai are posibilitatea de a angaja personal (posturi inexistente în statul de funcții), constatându-se încetarea contractelor de munca încheiate pe durata determinata existente la acea data.

Concedierea reclamantului s-a făcut urmare reorganizării instituției, acesta ocupând un post pe perioadă determinată (post vacant) și neavând calitate de funcționar public, post vacant care nu a mai fost cuprins în noul stat de funcții, lista posturilor vacante fiind puse doar la dispoziția funcționarilor publici nu și a persoanelor încadrate pe perioada determinată conform prevederilor Codului muncii.

În opinia contestatorului faptul că instituția a menționat în preambulul deciziei contestate aceste aspecte referitoare la reducerea posturilor de execuție vacante nu poate atrage nulitatea deciziei, întrucât aceste împrejurări sunt arătate pentru a prezenta întregul context care a determinat încetarea contractelor de muncă pentru personalul contractual angajat cu contracte încheiate pe perioada determinată.

S-a mai invocat că simpla derulare a raporturilor de muncă între părți, după expirarea termenului maximal prevăzut de lege, nu transformă de drept contractul de munca cu durată determinată într-un contract de muncă cu durată nedeterminată. Acordul părților - salariat, angajat - în derularea unui raport de muncă este o prima condiție necesara pentru constatarea existenței unui contract de muncă, aceasta nu este însa și suficientă, instanța de fond apreciind eronat în mod contrar.

Încheierea contractului de munca în mod legal presupune mai mult decât un acord de voință, este deopotrivă necesar ca acest acord sa fie legal, adică sa nu eludeze prevederi imperative cuprinse în normele legale în vigoare în momentul încheierii sale.

Invocând dispozițiile art. 22 alin. 1 din O.G nr.34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor masuri financiar-fiscale și art. III alin.2 din OUG nr.229/2008 contestatorul a precizat că instanța de fond nu putea ignora aceste prevederi legale pentru a constata că părțile ar fi convenit încheierea unui contract de muncă pe durata nedeterminată, iar în condițiile în care între părți s-a încheiat un contract de muncă pe durată determinată, este evident că sub aspectul temeiului de drept al încetării acestui contract sunt incidente prevederile art. 55 lit.a) și art.56 alin.1 lit.i) din Codul muncii.

În considerarea celor de mai sus s-a invocat ca practică judiciară Decizia civila nr.3569/R/_ a Curții de Apel Cluj, Decizia civila nr. 3567/R/_ a Curții de Apel Cluj, Decizia civila nr.3576/R/_ a Curții de Apel Cluj, Decizia civila din_ a Curții de Apel Cluj în dosar nr._ *.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 3 ianuarie 2013 (f.8-9) reclamantul POP S. G.

a solicitat respingerea contestației în anulare formulată de pârâtă ca fiind inadmisibilă și menținerea acestei decizii ca fiind legală și întemeiată.

Analizând contestația în anulare formulată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel reține următoarele:

Prin "eroare materială";, ca temei al unei contestații în anulare în sensul art.

318 Cod procedură civilă se înțelege orice eroare materială evidentă de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea

unei hotărâri greșite. În această categorie se încadrează erorile comise în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului, cum ar fi de exemplu, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Drept urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecata, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale, contestația în anulare neconstituind un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, întrucât instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege ce permit să examineze justețea soluției pronunțate.

Prin memoriul depus la dosar contestatorul expune pe larg starea de fapt și face trimiteri la norme legale, în raport de care apreciază că decizia pronunțată de către instanța de recurs este rezultatul unei "greșeli materiale";, în contextul în care validează raționamentul potrivit căruia un contract încheiat pe perioadă determinată poate fi convertit într-un contract pe perioadă nedeterminată.

Referitor la decizia nr. 231/_ emisă de DGFP MM, menționează că aceasta corespunde cerințelor legale, sens în care subliniază că indicarea in preambulul acestei decizii a aspectelor referitoare la reducerea posturilor de execuție vacante nu poate atrage nulitatea acesteia, întrucât aceste împrejurări au fost evidențiate tocmai pentru a prezenta întregul context care a determinat încetarea contractelor de munca pentru personalul contractual angajat cu contracte încheiate pe perioada determinata.

De asemenea, invocă omisiunea instanței de fond de a avea în vedere existența unui impediment legal - OG nr. 34/2009, prin care s-a instituit interdicția ocupării prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice, impediment care, în opinia contestatorului, justifică pe deplin măsura încetării contractului individual de muncă al intimatei, aceasta cu atât mai mult cu cât în urma reorganizării instituției prin ordine succesive ale Președintelui ANAF s-a hotărât desființarea posturilor vacante din cadrul DGFP MM, inclusiv a celui ocupat de intimată.

Drept urmare, motivele invocate de contestator nu se încadrează în cele prevăzute limitativ în dispozițiile legale menționate anterior și reiterează motivele expuse în întâmpinarea din recurs, scopul urmărit fiind acela de a se obține o nouă examinare a cauzei sale soluționate în mod irevocabil, fapt care încalcă principiul securității juridice și dreptul la o instanță, componente esențiale ale sistemului de garanții instituit prin art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Popov contra Republicii Moldova, nr.2, Hotărârea CEDO din 6 decembrie 2005).

De asemenea, în Cauza Mitrea contra României (Hotărârea din 29 iulie 2008) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "dreptul la un proces echitabil înaintea unui tribunal, după cum este garantat de Articolul 6 alineatul

1 trebuie să fie interpretat în conformitate cu Preambulul la Convenție, care prevede, printre altele, că statul de drept face parte din patrimoniul comun al Statelor Contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii legale, care impune, inter alia, ca în cazurile în care instanțele au soluționat definitiv o problemă, hotărârea acestora să nu mai fie pusă sub semnul întrebării";.

În consecință, Curtea apreciază că susținerile contestatorului necesită o analiză în drept și nu se încadrează prin urmare în noțiunea de greșeală materială prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă., în temeiul dispozițiilor

legale menționate anterior și a art. 320 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată în cauză.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă se va obliga contestatorul, aflat în culpă procesuală, să plătească intimatului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (fila 48).

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. M. împotriva deciziei civile nr. 2841 din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr.

_ **, pe care o menține.

Obligă pe numitul contestator să plătească intimatului Pop S. G. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

S. D. D. G. L. D.

GREFIER,

C. M.

Red.L.D./Dact.S.M.

2 ex./_

Jud.recurs: S.C.B. /I.R.M. /C.M.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 242/2013. Cotestație decizie concediere