Decizia civilă nr. 1887/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1887/R/2013
Ședința publică din 22 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. V. T. împotriva sentinței civile nr. 2593 din 13 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta intimată SC H. T.
T. S., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent B. V. T., asistat de avocat P. M. și reprezentanta pârâtei intimate SC H. T. T. S., avocat Stănese Ana Melania.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 aprilie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată SC H. T. T.
a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamantului recurent.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că în mod normal și procedural ar trebui să i se acorde un termen de judecată în vederea studierii întâmpinării, însă lasă acest aspect la aprecierea instanței.
Reprezentanta pârâtei intimate arată că prin întâmpinarea formulată nu a invocat aspecte noi și lasă la aprecierea instanței dacă acordă termen de judecată în prezenta cauză sau nu.
Curtea apreciază că întâmpinarea a fost depusă în termenul legal, astfel că nu va acorda un termen de judecată în vederea studierii întâmpinării.
Atât reprezentanta reclamantului recurent cât și reprezentanta pârâtei intimate arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, schimbarea în totalitate a sentinței civile atacate și pe fond admiterea contestației formulate împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 254/_ și a celorlalte petite pe care le-a arătat în motivele de recurs, respectiv obligarea pârâtei intimate la despăgubiri egale cu plata salariilor indexate, majorate și actualizate, începând cu data de_ și până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești; eliberarea unei adeverințe din care să rezulte perioada în care reclamantul a fost angajatul acesteia, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, suma de 938,7 lei reprezentând diferențele salariale neachitate, cuvenite în conformitate cu punct 3
din actul adițional /_, raportat la perioada ianuarie - iunie 2012 și în continuare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective; suma de 2072 lei reprezentând retribuția lunară plătită 12 luni plus unu, aferentă perioadei ianuarie - iunie 2012 și în continuare, până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație; suma de 2072 lei, reprezentând indemnizația pentru concediu de odihnă aferent aceleiași perioade de la lit. d) sumă actualizată cu rata inflației la data plății efective; suma de 1039 lei reprezentând diferența de contravaloare transport aferent perioadei octombrie 2011- aprilie 2012; suma de 30.000 lei reprezentând despăgubiri pentru desfacerea nelegală a contractului individual de muncă, potrivit punctului 4 din Actul adițional nr. 245/_ .
Reprezentanta reclamantului recurent arată că în opinia sa consideră că instanța de fond nu a avut în vedere toate înscrisurile depuse la dosar care probau o altă stare de fapt decât cea reținută în cuprinsul deciziei atacate, respectiv că cercetarea disciplinară a avut un caracter formal, întrucât nu s-a finalizat. De asemenea, arată că reclamantului recurent i s-a adesat un convocator la care a răspuns, dar cercetarea disciplinară nu s-a finalizat potrivit legii. Mai mult reclamantul recurent s-a prezentat la data, ora și locul convenit cu angajatorul solicitând în scris anumite lămuriri, respectiv ce fapte vizează această cercetare disciplinară.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că reclamantul a invocat că aceste fapte s-ar fi petrecut în urmă cu un an de zile și că până la această invitație la cercetare disciplinară angajatul nu a avut nici o sancțiune disciplinară. De asemenea, arată că la data și ora stabilită a solicitat unele clarificări privind prevederile încălcate din Regulamentul intern și din Contractul colectiv de muncă la nivel de societate. Aceste două înscrisuri nu au fost semnate de reclamant și nu i-au fost aduse la cunoștință angajatului.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că atribuțiile suplimentare au fost respectate, iar cercetarea disciplinară trebuia să se finalizeze în jurul datei de 26 mai 2012 sau 28 mai 2012, conform corespondență de e-mail, din care rezultă și că reclamantului i s-a comunicat că administratorul domnul Fabrizio a trebuit să plece urgent în Italia pentru un deces în familie. De asemenea, arată că reclamantul a așteptat convocarea pe o altă dată, însă reclamantului i s-a comunicat decizia de desfacere a contractului de muncă.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că invitația la cercetarea disciplinară nu referă la fapte concrete,menționând doar încălcarea prevederilor Regulamentului intern și ale Contractului colectiv de muncă la nivel de societate. De altfel, reclamantul avea calitatea de inginer mecanic angajat prin Contract individual de muncă potrivit clasificării ocupațiilor din România, ori funcțiile de responsabil cu sănătatea, responsabil cu siguranța muncii nu se regăsesc în actele adiționale.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că aceste sarcini au fost externalizate în cursul anului 2011 și nu în anul 2012 și solicită a se vedea că în decizia de desfacere a contractului de muncă nu se specifică poziția, funcția pe care a avut-o în Contractul individual de muncă potrivit clasificării ocupațiilor din România. De asemenea, reclamantul recurent a comunicat răspunsurile acuzațiilor aduse, însă în procesul verbal de cercetare nu s-au înregistrat aceste răspunsuri.
Având în vedere că procedura de cercetare disciplinară nu s-a finalizat, reprezentanta reclamantului recurent consideră că decizia emisă de angajator este lovită de nulitate absolută. Solicită obligarea pârâtei intimate la plata la fond și în recurs și se obligă ca până la sfârșitul dezbaterilor să depună la dosar chitanța justificativă a cheltuielilor de judecată în recurs în cuantum de 500 lei.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare. În esență arată că sentința atacată este corectă, având în vedere că decizia de desfacere a Contractului individual de muncă respectă normele imperative ale Codului muncii, astfel că o apreciază ca fiind legală și temeinică.
Referitor la acuzațiile făcute de reprezentanta reclamantului recurent în sensul că nu s-a desfășurat cercetarea disciplinară, reprezentanta pârâtei intimate arată că această afirmație nu este în concordanță cu realitatea, întrucât cercetarea disciplinară prealabilă s-a efectuat conform legii, reclamantul s-a prezentat, asistat de apărătorul ales, în fața Comisiei de disciplină a societății angajatoare la data de 24 mai 2012. Contrar susținerile făcute de către reclamant, acesta nu a prezentat nici un răspuns în formă scrisă, mai mult răspunsurile pe care le-a dat în fața comisiei acesta a răspuns monosilabic la câteva întrebări cu da și nu.
De asemenea, Comisia de disciplină a încercat să stabilească dacă într- adevăr fostul angajat al societății a săvârșit abaterile disciplinare sesizate atât prin nota de constatare cât și prin procesul verbal de control al ITM din data de 05 mai 2012, respectiv să constate dacă într-adevăr a săvârșit abaterile descrise în documentele externe cum sunt rapoartele de audit efectuate de o firmă specializată în domeniul sănătății în muncă și în domeniul protecției mediului.
Reprezentanta pârâtei intimate arată că Regulamentul intern este semnat, de reclamantul recurent de luare la cunoștință, astfel că apreciază ca fiind nefondate acuzațiile referitoare la cercetarea disciplinară prealabilă iar membrii Comisiei de disciplină în mod corect au reținut că angajatul a refuzat să răspundă și să ofere răspunsuri scrise. De asemenea, arată că răspunsul scris al reclamantului a sosit la societatea pârâtei intimate la data de 05 iunie 2012, conform confirmării de primire, după 6 zile de la comunicarea deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Reprezentanta pârâtei intimate arată că reclamantul recurent a refuzat orice colaborare și că a avut o atitudine constant refractară și că nu a dorit să discute cu membrii comisiei de disciplină. Nu solicită obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că într-adevăr reclamantul recurent s-a prezentat la cercetarea disciplinară asistat de avocat, însă și angajatorul a fost asistat de avocat. De asemenea, arată că s-a discutat la cercetarea disciplinară să se analizeze toate aspectele legate de atribuțiile suplimentare, urmând ca ulterior să se finalizeze cercetarea disciplinară prealabilă.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că și la instanța de fond reclamantul recurent a contestat semnătura de pe Regulamentul intern și semnătura administratorului Fabrizio pe această decizie, întrucât acesta nu era în țară și nu era mandatat să ia aceste asemenea măsuri pentru că avea calitatea de administrator angajat cu Contract individual de muncă, iar asociații din Italia au reziliat acel Contract individual de muncă tocmai pentru abuzurile repetate față de angajați.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului. Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2593 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul B. V.
, în contradictoriu cu pârâta SC H. T. T. S. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că începând cu data de_ reclamantul a ocupat funcția de inginer mecanic în cadrul pârâtei având ca atribuții de serviciu întreținerea parcului de utilaje, așa cum rezultă din contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată nr.96384/_ .
De la aceeași dată conducerea pârâtei a dispus prin decizia internă nr.01 numirea reclamantului în funcția de responsabil securitate și sănătate în muncă (SSM), acesta semnând fișa postului cu atribuții specifice in acest domeniu.
Ca urmare a participării reclamantului la cursul de perfecționare organizat de Universitatea Tehnică din C. -N. în octombrie 2007, din inițiativa pârâtei, la data de_ părțile au încheiat actul adițional nr.162 la contractul individual de muncă prin care s-au completat atribuțiile de serviciu ale reclamantului, cu servicii de evaluare profesională a riscurilor pentru toate posturile din unitate, atât cele actuale cât și cele viitoare.
La data de_, conducerea pârâtei a dispus numirea reclamantului în funcția de responsabil ISCIR prin Decizia nr.2, iar prin Decizia nr.3 din aceeași zi a dispus numirea acestuia in funcția de responsabil cu probleme de mediu.
În urma cursului RSVTI organizat in perioada 03.07.-_, reclamantul a obținut autorizația pentru operator-responsabil cu supravegherea și verificarea tehnică a instalațiilor valabilă până la data de_ .
În perioada 22.07.-_, reclamantul participă la seminarul pentru instruirea personalului pentru lucrul cu echipamente ce funcționează în mediu cu pericol de atmosfere potențial explozive, iar in perioada 26-_ reclamantul participă la examinarea însușirii cunoștințelor din sesiunea a doua din programul de instruire.
La data de_, reclamantul înaintează demisia din funcțiile ocupate în cadrul firmei.
La data de_ reclamantul încheie actul adițional la contractul de muncă nr.245 prin care se modifică salariul reclamantului și prin care se completează atribuțiile specifice postului acestuia cu următoarele sarcini de serviciu:
Responsabil cu protecția muncii Responsabil cu mediul
Responsabil cu administrare deșeurilor și/sau a reziduurilor
Responsabil cu toate formalitățile de autorizare existente, în curs și viitoare Responsabil cu întreaga documentație privind cele menționate anterior Asistență acordată administratorului și responsabilului local pentru cele
arătate anterior, pentru asistență mecanică in general, pentru contractele de întreținere cu firmele externe
Prin actul adițional la contractul individual de muncă semnat la data de_ se reiterează responsabilitățile reclamantului și anume, responsabil cu protecția muncii, cu referire la răspunderile legate de: proceduri și autorizații INSEMEX, proceduri și autorizații ISCIR, responsabil cu mediul și administrarea deșeurilor
Prin Decizia nr.254/_ de încetare a contractului individual de muncă emisă de pârâtă s-a dispus ca începând cu data de_ să înceteze contractul individual de muncă al reclamantului în temeiul art.61 lit.a C. muncii republicat, având în vedere că acesta nu și-a îndeplinit corespunzător și in timp util sarcinile de serviciu în calitatea sa de responsabil pentru problemele de sănătate și securitate in muncă, pentru problemele de protecția mediului și responsabil ISCIR in cadrul pârâtei.
Pentru a emite această decizie, pârâta a decis la data de_ constituirea comisiei de cercetare disciplinară prealabilă în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile privind abaterile disciplinare ale reclamantului pentru perioada 03.05.-_ sesizate prin nota de informare nr.374/_ .
Prin adresa nr.241/_ reclamantul este convocat la cercetare disciplinară prealabilă pentru data de_, orele 9,30 la sediul societății, comunicându-i-se și obiectul cercetării, însă acesta a refuzat să semneze de luare la cunoștință. Datorită acestui refuz, convocarea a fost expediată prin poștă, fiind trimisă de către reclamant la data de_ .
Reclamantul însoțit de apărătorul ales s-a prezentat la data, ora și locul stabilit, acest aspect fiind consemnat in procesul verbal nr.251/_ . Cu această ocazie, reclamantului i-au fost înmânate toate documentele avute în vedere de comisia de disciplină și i s-au adresat întrebări scrise cu privire la aspectele reținute de comisie din nota de informare. Aceste aspecte inclusiv asigurarea dreptului la apărare au fost consemnate in procesul verbal.
Reclamantul a refuzat să răspundă întrebărilor formulate de către comisie și nu a pregătit nici un răspuns scris acestor întrebări. Răspunsurile la întrebări și punctul său de vedere cu privire la aspectele evidențiate de comisie au fost prezentate in scris instanței prin cererea de chemare în judecată.
Potrivit prevederilor art.251 alin.2 C. muncii rep., în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
În speță, condițiile impuse de lege privind convocarea salariatului in vederea efectuări cercetării disciplinare prealabile sunt îndeplinite.
Potrivit alin.4 din același articol, in cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul de a fi asistat la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
După cum rezultă din starea de fapt arătată, reclamantul s-a prezentat in fața comisiei asistat de un avocat, a refuzat să răspundă întrebărilor și nu a avut un răspuns scris pentru aceste întrebări, așa cum susține. Respectivele răspunsuri au fost formulate în scris odată cu cererea de chemare în judecată.
Față de cele ce preced, instanța concluzionează că cercetarea disciplinară prealabilă s-a desfășurat conform prevederilor legale iar decizia de concediere criticată din acest punct de vedere de către reclamant este legală.
Deoarece această decizie este legală, reclamantul nu este îndreptățit la plata despăgubirilor egale cu plata salariilor indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de_ și nici la plata contribuțiilor aferente acestor drepturi. Aceste cereri pot fi admise doar in situația în care concedierea a fost efectuată in mod nelegal.
Sin actele existente la dosar nu rezultă refuzul pârâtei de a elibera o adeverință reclamantului din care să rezulte calitatea de angajat al acestuia.
Prin urmare, petitele 1, 2 și 3 din cererea de chemare în judecată au fost respinse.
Celelalte petite au fost respinse pentru următoarele motive:
Pentru anul 2012 nu există act adițional de modificare a salariului reclamantului, deoarece la nivelul pârâtei nu au intervenit negocieri colective la începutul anului pe de o parte, iar pe de altă parte, nu există dovadă că reclamantul ar fi inițiat negociere individuală a contractului de muncă sau că reclamantul ar fi solicitat conducerii pârâtei rediscutarea salariului pentru anul 2012.
Având în vedere că pentru anul 2012 nu a fost negociat un alt salariu care să fi fost concretizat într-un act adițional la contractul individual de muncă, instanța concluzionează că pârâta nu poate fi obligată la plata diferențelor salariale in sumă de 938,7 lei și nici la plata sumelor de 2072 lei, reprezentând retribuția lunară și indemnizația de concediu pentru perioada ianuarie-iunie 2012.
De precizat că indemnizația de concediu se calculează proporțional cu perioada lucrată și se acordă în cazul în care a intervenit desfacerea contractului de muncă iar concediul legal de odihnă nu a fost efectuat.
Din deconturile întocmite de către reclamant pentru perioada octombrie 2011 - aprilie 2012 rezultă că pârâta a decontat integral reclamantului contravaloarea transportului efectuat pe ruta Turda - G. - Turda în funcție de numărul de km și de combustibilul efectiv consumat, rezultat din bonurile de decontare.
Reclamantul este în culpă pentru încetarea raporturilor de muncă înainte de împlinirea termenului de 5 ani prevăzut in acordul adițional a contractului individual de muncă semnat la data de_, situație în care nu i se poate acorda suma de 30.000 lei, reprezentând despăgubiri, deoarece art.4 paragraf ultim din acest act adițional prevede că eventuala concediere și/sau demisie va fi posibilă cu plata unei penalități de 30.000 lei pe care partea în culpă o va plăti celeilalte părți in momentul separării (ultima zi de lucru).
Deoarece pârâta nu a căzut in pretențiile reclamantului, aceasta nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, așa cum prevede art.274 C.pr.civ.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul B. V. T. a declarat recurs
prin care a solicitat casarea sentinței și în urma rejudecării cauzei, admiterea în întregime a acțiunii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs.
În motivarea recursului s-a invocat că derularea cercetării disciplinare prealabile nu respectă dispozițiile legale, deoarece nu s-a finalizat în data de _
, ci trebuia continuată în_, conform corespondenței electronice dintre părți. De asemenea, prin notificarea din_ adresată pârâtei reclamantul a formulat apărări care nu au fost consemnate în procesul verbal de cercetare.
Conform convocatorului perioada cercetării disciplinare este_ - _
, iar decizia de concediere menționează că perioada în care s-a efectuat cercetarea este_ -_ .
În privința fondului, reclamantul susține că pârâta a urmărit înlăturarea sa din societate pe calea concedierii pentru motive imputabile salariatului pentru a evita să-i plătească daune de 30.000 lei datorate în cazul concedierii pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, măsură pe care pârâta a intenționat să o ia inițial după externalizarea serviciilor de consultanță în domeniul protecției mediului, al securității și sănătății în muncă și al protecției muncii.
În fine, reclamantul contestă că avea funcția de responsabil Securitate și Sănătate în Muncă, responsabil ISCIR, responsabil cu probleme de mediu, fiind doar atribuții suplimentare ale funcției de inginer mecanic.
Pârâta S.C. H. T. T. S. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat
și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, arătând în esență, că procedura cercetării disciplinare prealabile s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale, iar în cadrul acestei cercetări reclamantul a răspuns monosilabic sau a refuzat să răspundă. Răspunsul scris al reclamantului a fost întocmit după efectuarea cercetării, fiind înregistrat la pârâtă în_, după emiterea și comunicarea deciziei de concediere.
În privința fondului, se arată că reclamantul nu se poate prevala de necunoașterea contractelor colective de muncă sau a regulamentului intern,
semnând de luare la cunoștință tabelul anexă, că a săvârșit faptele ce îi sunt imputate, că i s-a plătit contravaloarea transportului și că nu se impune acordarea daunelor morale.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
Prin notificarea emisă prin intermediul executorului judecătoresc (filele 17- 19), reclamantul a fost convocat la cercetarea disciplinară prealabilă la sediul pârâtei în data de_, fiind înștiințat de faptele supuse cercetării care potrivit convocatorului se derula în perioada_ -_ . Totodată pe durata cercetării disciplinare prealabile, pârâta i-a oferit postul de merceolog, iar în cazul refuzului de a semna actul adițional privitor la acest post, i s-a adus la cunoștință că va fi suspendat contractul său de muncă în baza art.52 alin.1 lit. a Codul muncii.
Procesul verbal privind desfășurarea procedurii cercetării disciplinare prealabile nr.251/_ (filele 201-208 fond), consemnează propunerea conducerii pârâtei de a acorda un termen de 6 luni pentru rezolvarea problemelor de serviciu și monitorizarea activității reclamantului, refacerea fișei postului, stabilirea precisă a atribuțiilor de serviciu, externalizarea unor sarcini din fișa postului, precum și acceptul reclamantului că în cazul nerespectării atribuțiilor de serviciu să i se desfacă contractul de muncă, renunțând la clauza de plată stabilită prin actul adițional din_ .
De asemenea, potrivit ultimului alineat al procesului verbal " la propunerea doamnei avocat P. M., în data de_ la ora 12, va avea loc o nouă întrevedere între părți, în care dl. B. V. T. va face o nouă propunere și se va renegocia contractul individual de muncă al acestuia";.
Cu toate acestea, în data de_, pârâta a emis decizia nr.254 de încetare a contractului individual de muncă, comunicată reclamantului la data de_ (fila 17 fond).
Până la această dată, între părți s-a purtat corespondență electronică prin e-mail, în vederea stabilirii unei noi întâlniri, conform propunerii agreate prin procesul verbal de cercetare disciplinară.
În acest sens, înscrisurile depuse la filele 25-26 atesta că părțile au stabilit de comun acord o întâlnire în data de_ la sediul societății, însă printr-un e- mail ulterior din_ pârâta a propus reprogramarea acestei întâlniri datorită plecării din țară a administratorului societății.
Starea de fapt expusă anterior relevă că nu a avut loc o cercetare disciplinară prealabilă efectivă, ci doar discuții/negocieri în vederea rezolvării problemelor semnalate, fiind formulate propuneri de modificare a raporturilor juridice de muncă, așadar incompatibile cu măsura concedierii disciplinare a reclamantului.
De asemenea, negocierile dintre părți nu au fost finalizate la momentul emiterii deciziei de concediere, deoarece anterior s-a convenit stabilirea unei noi întâlniri pentru continuarea discuțiilor, iar pârâta a formulat propuneri privind data și locul noii întâlniri chiar și după emiterea deciziei de concediere.
Această conduită reflectă în opinia instanței de recurs, reaua sa credință în raporturile cu salariatul și denotă în același timp o recunoaștere implicită din partea sa a nefinalizării cercetării disciplinare prealabile și o lipsă a caracterului său efectiv. Scopul cercetării disciplinare prealabile este să îi ofere atât salariatului garanția indispensabilă a derulării raporturilor juridice de muncă în acord cu principiul bunei credințe și al consensualității (art.8 Codul muncii), cât și angajatorului certitudinea temeiniciei acuzațiilor aduse salariatului.
Acest scop nu poate fi atins în absența efectuării cercetării prealabile ori fără finalizarea sa, situație în care are un caracter formal, neefectiv și lipsit de conținut.
În speță, Curtea de Apel consideră că pârâta, cu rea credință, datorită conduitei sale de a induce în eroare reclamantul cu privire la continuarea cercetării disciplinare prealabile, deși emisese anterior decizia de concediere, a încălcat prevederile art.251 Codul muncii, care instituie obligativitatea efectuării cercetării disciplinare mai înainte de aplicarea unei măsuri de concediere disciplinară, sub sancțiunea nulității absolute
.
În consecință, apreciind ca întemeiate criticile reclamantului în acest sens și fiind inutilă examinarea celorlalte apărări, instanța de recurs va anula decizia nr.254/_ emisă de pârâtă, iar în temeiul art.80 alin.1 și art.80 alin.3 Codul muncii, va obliga pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii și până la data pronunțării hotărârii, deoarece reclamantul nu a solicitat reintegrarea sa în postul deținut anterior.
Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate vor fi menținute având în vedere că deși recurentul reclamant a solicitat admiterea tuturor cererilor sale, expuse prin declarația de recurs, nu a formulat nicio critică, apărare sau referire la soluția primei instanțe și nici un motiv care ar infirma această soluție, ceea ce împiedică exercitarea controlului judiciar asupra lor.
Singurul petit care este considerat motivat prin simpla sa expunere este cel menționat la litera g ) a memoriului de recurs, respectiv cel de obligare a pârâtei la plata sumei de 30.000 de lei, reprezentând despăgubiri pentru desfacerea nelegală a contractului adițional de muncă, potrivit punctului 4 din actul adițional nr.245/_ .
În acest context, Curtea observă că prin clauza menționată anterior pârâta se obligă să nu-l concedieze pe reclamant în cursul următorilor 5 ani, iar reclamantul se obligă să nu-și dea demisia în următorii 5 ani, cu excepția pentru ambii, a unei cauze justificate. De asemenea se prevede că "eventuala concediere și/sau demisie va fi posibilă cu plata unei penalități de 30.000 lei pe care partea în culpă o va plăti celeilalte părți în momentul separării (ultima zi de lucru)";.
Din formularea clauzei și din scopul ce reiese din această formulare rezultă, că numai o concediere efectivă ce determină încetarea definitivă a raporturilor juridice de muncă atrage obligația angajatorului de a plăti reclamantului despăgubirea de 30.000 de lei. În speță măsura concedierii a fost anulată, iar reclamantul a redobândit prin ficțiunea legii calitatea de salariat până la data de_ (data pronunțării prezentei decizii), când, potrivit art.80 alin.3 Codul muncii, raporturile de muncă au încetat de drept.
Ipoteza încetării de drept nu constituie însă potrivit actului adițional un temei de obligare a pârâtei la plata de despăgubiri, astfel încât cererea reclamantului nu este întemeiată.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.8 C.pr.civ., va admite în parte recursul declarat de reclamantul B. V. T. împotriva sentinței civile nr. 2593 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o va modifica în parte și, în consecință, va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul B. V.
T. în contradictoriu cu pârâta SC H. T. T. S., se va anula Decizia nr. 254/_ emisă de pârâtă, va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, de la data concedierii până la data pronunțării prezentei decizii și vor fi menținute restul dispozițiilor.
În temeiul art.274 C.pr.civ., în raport de admiterea în parte a recursului, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma de 400 de lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs (onorariu de avocat fila 54).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamantul B. V. T. împotriva sentinței civile nr. 2593 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. _
, pe care o modifică în parte și, în consecință, admite în parte acțiunea formulată de reclamantul B. V. T. în contradictoriu cu pârâta SC H. T. T. S., anulează Decizia nr. 254/_ emisă de pârâtă, obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, de la data concedierii până la data pronunțării prezentei decizii.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă pe intimata SC H. T. T. S. să plătească recurentului suma de 400 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
S. | D. | D. | G. | L. D. |
GREFIER
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.P. U.
